”Nu
te teme!”
Peste groaza din suflet a lumii
Care bocește cu spaimă și geme
Răsună un glas din înaltul boltirii
Spunându-i credinciosului: ”Nu te teme!”
Stai încrezător, căci mai sus de necazuri
Sau gânduri pustii ce-ți întunecă somnul;
Deasupra oceanului vieții cuprins de talazuri,
Pe tronul din cer, măreț, șade Domnul.
Când teama aduce șovăire în pași,
Iar broboane de sudoare răsărit-au pe frunte
Amintește-ți Cuvântul semănat în urmași
Că biruința există cu Domnul pe munte.
Sufletul tău este în siguranță deplină,
Căci Fiul cu viața pe cruce-a plătit;
Aici pe pământ suferința poate să vină,
Nu spre pieire, ci dovadă de argint curățit.
Rămâi ancorat în El cu credință neclătinată
Indiferent de tumultul și greul din noapte,
Căci pe cei ce nu dau înapoi niciodată
Prin har, Cristos până-n ceruri vrea să îi poarte.
Când
Domnul este Stânca mea
Furtuna nu-mi stârneşte teamă;
Salvat de El voiesc a sta
Şi să-L iubesc o viaţă-ntreagă.
Pe Stâncă dacă sunt scutit,
Lovească valuri înspumate;
Eu pot rămâne fericit
Ascuns în harul jertfei minunate.
În Stâncă am deplină siguranţă
Şi paşii nu se vor clinti;
Mă uit spre ceruri cu speranţă
Fără s-ascult vreun glas ce m-ar opri.
Din Stâncă beau o apă bună
Prea sfânt izvor de viaţă nouă;
A-Sale binecuvântări abundă
Cuprins la piept cu mâinile-amândouă.
Când orice vânt de-îngrijorare
Încearcă bărcile care plutesc spre mal
Nici mii de valuri nu vor fi în stare
Să mişte Stânca pe care în pace stau.
Mă odihnesc în Stânca vie
Şi-această Stâncă e Cristos;
Trăiesc cu El pe veşnicie,
Voi moşteni un loc în raiul glorios.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu