LOCALITĂȚI DIN MARAMUREȘ. Șomcuta Mare

 

Oraș (din 2004), zona Chioar, Zona Metropolitană Baia Mare, județul Maramureș, regiunea istorică Transilvania (de Nord), Regiunea de Dezvoltare Nord-Vest. Localitate situată (la răspântie de drumuri) între Satulung, Berchez, Ciolt, Vălenii Șomcutei, Buciumi și Tulghieș, la 22 de kilometri sud de Baia Mare, pe malul pârâului Bârsău, la poalele Dealurilor Chioarului; zonă de deal şi câmpie (alt. 205 m).

Localităţi componente ale orașului: Buciumi, Buteasa, Ciolt, Codrul Butesii, Finteuşu- Mare, Hovrila, Şomcuta Mare (reşedinţă), Vălenii Şomcutei. Prima atestare documentară: 1358 (Somkuth). Populaţie: 7.565 locuitori (cu localităţile aparţinătoare), 3.888 locuitori (în oraşul Şomcuta Mare). Gospodării: 3.503 (cu localităţile aparţinătoare). Etnii: 6.103 români, 1.057 romi, 111 maghiari (cu localităţile aparţinătoare). Culte: 6.219 ortodocși, 406 greco-catolici, 295 penticostali, 148 martori ai lui Iehova, 75 romano-catolici, 75 reformați, 20 baptiști, 10 musulmani, 4 creștini după Evanghlie, 9 fără religie, 5 atei. Dialect: subdialect crişean. Numele comun al locuitorilor: şomcutean, -ă, şomcuteni, -e / şomcuteancă, şomcutence. Porecla locuitorilor: mâţi. Nume de familie derivate din numele localităţii: Şomcutean, Şomcutan, Şomcutean (274 de persoane). Nume de familie frecvente în localitate: Butean, Costin, Mărieş, Pop, Talpoş.

Personalităţi: Vasile Ilea (1891-1969), doctor în medicină, director al Spitalului de boli psihice din Sighet, preşedinte al Despărţământului ASTRA Sighet; prefect al jud. Maramureş (iunie 1932-noiembrie 1933). Vol. Activitatea ASTREI în Maramureș (1931). ♦ Victor Ilieșiu (1916-1984), profesor, poet. Vol. Ogorul gândului (1942), Tinerețe fără bătrânețe (1980). ♦ Alexandru Șainelic (1929-2005), artist plastic, pictor, președinte UAP Baia Mare (1970-1984). Artă monumentală de for public: pictură murală (al secco) la Clubul Tineretului din Baia Mare (1971) și la Căminul Cultural din Șomcuta Mare (1974). ♦ Domokos Szilagyi (1938-1976), traducător, critic literar. Vol. Sajtóértekezlet (1972; premiul Uniunii Scriitorilor) etc. Membru al Uniunii Scriitorilor. ♦ Sabin Șainelic (1942-1996), muzeograf la Muzeul Județean Maramureș. Vol. Zona etnografică Chioar (1986). ♦ Vasile Augustin (n. 1957), vicar eparhial al Episcopiei Ortodoxe a Maramureșului și Sătmarului (din 2008). ♦ Rodica Frențiu (n. 1967), eseist, editor, traducător; doctor în filologie. Vol. Poveste la 40 de mucenici, Bălgrad, 1689 (2000), Haiku și caligrame (2000), Caligrafie japoneză. Metamorfozele liniei (2006) etc. Membru al Uniunii Scriitorilor.

Instituții: primărie, poliție orășenească, birou notar public, ocol silvic, cabinet medical, cabinet stomatologic, farmacie, laborator medical, Centru Local APIA, serviciu public comunitar local de evidență a persoanelor, unitate SMURD, 2 grădinițe, 1 școală primară, 1 școală gimnazială, 1 liceu (Liceul Teoretic “Ion Buteanu”), Clubul Elevilor, biblioteca orășenească “Elia Pop” (din 1952; în prezent deține 21.700 de volume și periodice), oficiu poștal, agenție bancară, bancomat, casă de cultură (“Aurel Buteanu”); baze sportive: teren de fotbal (iarbă), teren sintetic de minifotbal. Biserici: biserică ortodoxă (de zid, “Sfinții Apostoli Petru și Pavel”, 1885); biserică greco-catolică (de zid, “Înălțarea Domnului”, 1997-2007); biserică reformată; biserică penticostală (1995). Instituții religioase: Sediul Protopopiatului Ortodox Chioar; Sediul Protopopiatului Greco-Catolic Chioar. Resurse naturale: curs de apă (pârâul Bârsău); culturi pomicole: meri (398 ha), peri (19 ha), pruni (155 ha); izvor de apă minerală (pe versantul drept al Văii Bârsăului).

Monumente istorice: Curia familiei Nyilvan, azi societate comercială (str. Nicolae Bălcescu, 23) (sec. XIX); „Banca Chioreană”, azi societate comercială (sec. XIX); Biserica „Sf. Apostoli” (1892); Curia Teleki (sec. XIX); Casa Curiei (str. Horea, 4) (sec. XIX); Anexe (sec. XIX); Parc (sec. XIX); Biserica romano-catolică „Sf. Vasile” (1895); Sediul Districtului Chioar, azi Unitate militară de jandarmi (1861); Cazino, azi sediu BCR, filiala Şomcuta Mare (sf. sec. XIX); Tribunalul de plasă, azi Judecătoria şi Parchetul Şomcuta Mare (sf. sec. XIX); Curia familiei Tibil (str. Spitalului, 7) (sf. sec. XIX). Monument comemorativ: Monumentul Eroilor din cele două războaie mondiale (1985), obelisc amplasat în centrul localității. Monumente de for public: Bustul “Ioan Buteanu”. Microstaţiune balneară sezonieră, de interes local: Băile lui Vitek (Şomcuta Mare). Târg săptămânal de mărfuri şi animale (luni).

Originea numelui localității

Denumiri atestate: (1358) Somkuth, (1405) Somkwth, (1566) Somkut, (1603) pagus Somkut, (1603) Senkat, (1639) Som Kuth, (1750) Somkuta, (1760) Nagy Somkut, (cca. 1800) Şuncuta Mare, (1854) Nagy Somkut, Şomcuta Mare, (1909-1919) Şomcuta-mare, Nagysomkút, (1968) Șomcuta Mare. Evoluția numelui localității: Șomcut, Șomcuta, Șomcuta Mare. Denumire uzuală în prezent (alta decât cea oficială): Șomcuta.

Soluții etimologice. Analizând atestările documentare, T. Morariu (1937) remarcă: “În 1405 se scrie Somkwth, ceea ce s-ar putea traduce Fântâna Cornului. Mai sigur este însă că arhaicul nume al localităţii a fost Fântâna Cornii (a lui Cornea), fiindcă în localitate e o parte de loc căreia i se spune şi astăzi Corneasa şi mai este şi un izvor căruia îi spun localnicii Fântâna Cornesii (Corneasa = soţia lui Cornea). Poate că astfel i s-a spus mai demult şi această denumire a fost tradusă nepotrivit în ungureşte”. Într-adevăr, denumirea actuală, Şomcuta, este o adaptare fonetică după magh. Somkút (< magh. som “corn; arbust” + magh. kut “fântână”; cu sensul de “Fântâna de lângă Corn” sau “Fântâna Cornului”) + suf. top. -a. Din anul 1760, denumirea localităţii se modifică din Șomcuta în Şomcuta Mare, pentru a se diferenţia de Şomcutul Mic, sat lângă Dej (atestat 1356, Somkuth). 

(Mai multe detalii, în lucrarea “Dicționar etimologic al localităților din județul Maramureș”, Dorin Ștef, editura Casa Cărții de Știință, Cluj Napoca, 2023).

Autor: Dorin Ștef

Sursa: GLASULMM