Clopotul

Bate clopotul, părinte!

Flacăra-n mine s-aprinde,

Ca să merg la mănăstire

Să rostesc o rugăciune.

Clopotul din vechiul schit

Cheamă vii, plânge morții,

De-un dor ceresc a-nebunit

Răsună a jale, alungă norii.

Zi de zi și ceas de ceas,

El bate, dar nu la-ntâmplare,

Cheamă sufletul rămas,

Printr-un glas, printr-o chemare.

De ce bat clopotele, părinte?

Cheamă oamenii la pocăință,

S-alunge gândul rău din minte,

Să-ntoarcă lumea la credință.

Ștefan Popa,

Cluj-Napoca, 29.01.2024