Rubașca și pălăria de cowboy

                                                                       de Gheorghe Pârja

Două așezări de pe globul pământesc ne-au ținut atenția trează în ultimele zile. Este vorba despre Riad, capitala Arabiei Saudite, și Paris, capitala Franței. La Riad s-au întâlnit negociatorii ruși și americani, pentru a discuta despre pacea din Ucraina. În replică, președintele Macron a convocat la Paris o întâlnire informală, în principal, tot despre conflictul din Ucraina. La Riad, rușii și americanii nu au invitat niciun lider european. Europa a fost sfidată fără prea multe explicații. Dar cu multe subînțelesuri. Crisparea întâlnirii de la Paris este cuprinsă și în declarația doamnei Ursula. Președinta Comisiei Europene: Tocmai am ajuns la Paris, pentru discuții cruciale. Securitatea Europei este într-un moment de cotitură.

Da, este vorba despre Ucraina, este vorba despre noi. Avem nevoie de o stare de spirit de urgență. Avem nevoie de un efort în apărarea noastră. Da, cuvinte în stare de alarmă! De aici fiecare poate gândi în felul lui, până vom ajunge să descifrăm comunicatele din cele două capitale. Rubașca lui Putin și pălăria de cowboy a lui Trump au devenit simboluri care ascund, deo­camdată, multe întrebări. La unele au răspuns cei doi lideri în pregătirea întâlnirii tot cruciale. Au lăsat să iasă în lume câteva idei care vor fi discutate la Riad. A ajuns de notorietate dorința magnatului american de a prelua pământurile cu bogății ale Ucrainei.

Zelenski, președintele de la Kiev, a sărit ca ars, spunând că un asemenea acord nu va fi semnat niciodată. Cică ar fi plata pentru ajutorul dat de America pentru războiul de apărare împotriva rușilor. Dar parcă sprijinul american nu a fost condiționat. A, să nu uităm că ajutorul a fost angajat de democratul Biden, iar acum la putere este republicanul Trump. Cu alte păreri față de războiul din vecinătatea noastră. Polemicile politice de peste Ocean s-au mutat tocmai în Ucraina.

Reuniunea de la Paris a durat doar câteva ore, dar a pus pe jar țările europene participante. Pe ecranul din față, ca o sfidare, într-un cui iluzoriu, tronau rubașca și pălăria de cowboy. Alături se auzeau pașii armatei de teracotă. Peste toate acestea s-a lăsat vocea lui Macron: „Ne dorim o pace puternică și durabilă în Ucraina. În acest scop, Rusia trebuie să-și înceteze agresiunea și asta trebuie însoțită de garanții de securitate puternică și credibilă pentru ucraineni”. Alți lideri europeni se tem că președintele republican ar dori să încheie un acord de pace cu Rusia, care ar evita Kievul și Uniunea Europeană. Ba, mai mult, unii lideri se tem că Rusia nu va încheia o pace care să privească strict Ucraina, pentru că nu această țară singură a fost amenințarea percepută de Moscova, ci și NATO și arhitectura de Securitate a Europei.

La Riad se vehiculează și propunerile rusești privind garanții de securitate, care implică și retragerea bazelor SUA din unele state, dar și încetarea extinderii NATO. Se vrea ca rezultatul acestui război să fie rău nu doar pentru Ucraina, ci și pentru aliații din flancul estic al NATO. Unde se află și România. Se trefilează multe idei pe fondul acestei tensiuni care a cuprins lumea. În graba de a găsi soluții de pace, administrația americană ar putea ajunge la multe compromisuri. Ni se prezintă hărți în care se vede că Rusia ar putea ajunge la gurile Dunării. O vecinătate stranie pentru România. Cum a mai fost.

Am fost cu ochii pe reuniunea de la Paris. Unde s-au selectat cele mai puternice țări europene. România a lipsit. Aud știri de ultimă oră. Putin este supărat pe Ucraina că nu vrea să fie un satelit al Rusiei. Se răsfiră peste noi o teamă ca nu cumva Putin să-i ceară lui Trump să exercite puterea de influență asupra Europei de Est. Adică să îmbrăcăm rubașca, cum a mai fost, iar pălăria lui John Wayne să o vedem doar în filme. Eu, cetățeanul român din Maramureș, aștept garanții de limpezire a acestei situații, din partea celor care ne conduc. Tăcerea lașă și uneori ridicolă mă întristează. Unde este premierul? L-am văzut urcat în copac să-și salveze pisica, nu țara. Zău, caraghioasă scenă în acest context. Nimic despre Paris, nimic despre Riad. Nimic despre România izolată.

Partidele politice se ceartă pentru putere. Sunt oarbe la lumea în care trăim. Pe acest fond vom fi chemați la vot. Zău, am devenit personajul domnului Caragiale: Eu cu cine votez? Că rubașca și pălăria de cowboy stau agățate pe marele ecran al acestei lumi. Sper să fie oarecum. Sau vorba lui Marin Sorescu, spusă în grădina cu prieteni din Desești: „De bine, de rău, e bine!” Atunci, marele scriitor se referea la altceva, la alt timp și la alte personaje. Era pe vremea când existau nervi. Dar acum nu există?