Când viața ne ia totul (sărăcia), când observăm un gol (foamea), când lacrimile ne sunt pâinea zi și noapte (plânsul), când alții ne aruncă (ura), se ascunde o fericire în fiecare dintre aceste trăiri.
Atunci realizăm că multe lucruri pe care le considerăm demne de încredere în această viață, nu sunt. Cu cât realizăm mai repede, cu atât mai repede încetăm să irosim energia pe experiențe, oameni și situații care nu ne vor salva până la urmă.
Credința înseamnă să folosești totul pentru a te încrede în Dumnezeu, nu să-l urăşti. A crede înseamnă a ne vedea cu realism de viață și a ști că Isus nu a venit să ne-o îndulcească ci pentru a ne spune că nu suntem pierduți, pentru că se pune pe El însuși exact acolo unde totul pare pierdut, pentru a ne salva.
La poalele Crucii despre asta este vorba- E partea cea mai de jos a tuturor lucrurilor, şi chiar de acolo Iisus s-a urcat şi n-a vrut să coboare să nu ne lase in pace. Acesta este cel mai de încredere lucru din viața noastră, Crucea Lui.
preot Luigi M. Epicoco
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu