Elitele europene războinice Ursula, Macron și Merz așteaptă doar scânteia potrivită pentru a transforma Uniunea într-o Federație condusă cu mână de fier. Fără să întrebe pe nimeni. Niciodată.
Războiul din Ucraina, criza economică
prelungită, meciul din ce în ce mai dur cu administrația Trump și ascensiunea
fulminantă a Chinei le oferă pretextul ideal. Frica funcționează perfect. Cu
cât lumea din jur pare mai periculoasă, cu atât mai mulți cetățeni acceptă
tacit să li se ia libertățile în schimbul unei iluzorii protecții (sub forma
unei federații în care va curge numai lapte și miere).
Ursula von der Leyen a spus-o clar la
München, în februarie 2025: ”Europa se află într-o luptă. O luptă pentru un
continent întreg, care trăiește în pace. Pentru o Europă liberă și
independentă. O luptă pentru valorile noastre”. Cuvinte mari. Aproape că-ți dau
lacrimile. În spatele lor se ascunde însă transferul total al deciziei locale
către Bruxelles. Macron merge și mai departe. El cere ”o suveranitate mai mare
decât a noastră, dar care să o completeze. O suveranitate europeană”. Tradus
simplu: adio suveranitate națională, bun venit suveranitate bruxelleză.
Nici Merz nu se lasă mai prejos.
Cancelarul Germaniei repetă obsesiv: ”Suntem puternici doar împreună în Europa.
Sau suntem slabi ca state individuale”. Trei voci și un singur scop, care
vizează centralizarea absolută.
Cum vor face ei asta, concret? Foarte
simplu și foarte discret. Mai întâi, vor convoca o Conferință Interguvernamentală
”de urgență”. Adică un club închis, fără camere TV, fără stenograme publice.
Acolo, în câteva luni, se va redacta un nou tratat. Apoi îl vor trimite spre
ratificare doar în parlamentele naționale. Majoritățile globaliste disciplinate
din Berlin, Paris, Sofia și București vor vota cuminți, eventual în sesiuni de
noapte. Poporul nu va fi consultat. Nicăieri. Nici măcar în țările unde
Constituția cere referendum pentru cedarea suveranității. Vor găsi ”soluții
juridice creative”, așa cum au făcut și cu Tratatul de la Lisabona.
Federalizarea va veni treptat, ca un val
care urcă lent pe plajă și, când te trezești, apa îți ajunge la gât. Mai întâi
datorie comună nelimitată. Apoi armată europeană obligatorie. Apoi impozite
decise la Bruxelles. Apoi regulamente de mediu și digitale care intră direct în
vigoare, fără să mai treacă prin vreun parlament național. Cetățeanul obișnuit
nu va observa schimbarea imediat. Va observa abia la final, când nu va mai
putea face nimic cu votul său.
Ce pierde omul simplu? Tot ce este
esențial. Libertatea de a-și decide singur taxele și salariul minim. Dreptul de
a avea o armată care să-i apere mai întâi pe ai lui, nu pe cei din gașca lui
Zelensky. Posibilitatea ca un guvern ales la București, Varșovia sau Budapesta
să poată spune ”nu” unui regulament absurd venit de la 1.200 km depărtare.
Federalizarea este ca o cușcă de aur
strălucitoare. Intrarea pare voluntară, însă ieșirea devine imposibilă. Sau ca
un castel construit pe nisip. Arată spectaculos cât timp valurile sunt mici, dar
la primul tsunami instituțional se prăbușește peste cei aflați înăuntru.
Copiii noștri vor crește învățând că ”a
fi european” înseamnă a accepta orice directivă, oricât de aberantă, doar
pentru că a fost votată de o majoritate calificată în care România are 4 la
sută din greutate. Fermierul din Vaslui va plăti amenzi pentru că nu respectă
norme de mediu scrise pentru viile din Toscana. Muncitorul din Craiova va
descoperi că salariul său este plafonat de un algoritm bruxellez care
protejează competitivitatea germană. Iar când va vrea să protesteze, va afla că
libertatea de exprimare a fost drastic restricționată în numele luptei
împotriva dezinformării.
În final, cetățeanul devine un pion
decorativ pe o tablă de șah uriașă. Mutat după bunul plac de mâini fine, care
nu dau niciodată socoteală nimănui. Elitele vor sărbători ”Europa unită și
puternică”. Noi vom rămâne cu iluzia că am câștigat securitate, când, de fapt,
am pierdut ultima fărâmă de control asupra propriului destin.
Paradoxal, criticile vehemente ale
liderilor SUA la adresa birocraților de la Bruxelles, care au culminat cu
îndemnul la spargerea Uniunii, ar putea avea același efect ca în cazul
atacurilor lui Trump asupra membrilor BRICS. Criza relației euroatlantice
determină coalizarea suplimentară a globaliștilor aflați la putere în
majoritatea statelor UE. Și are potențialul de a duce, în final, la
federalizare.
Doar că federalizarea impusă pe ușa din
dos, prin manevre oculte, nu va fi tocmai o victorie a Europei. Va fi o
încătușare definitivă și irevocabilă a libertății. Și se petrece chiar acum,
sub ochii noștri, în timp ce ne spun că ”nu există alternativă”.
Autor: Adrian Onciu
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu