Bogăția și sărăcia în Biblie

 

28.02.2025                                    

                                  Conf. univ. dr. N. Grigorie Lăcrița

 

Cuprins:

1. Rezumat

2. Precizări preliminare

3. Bogăția și sărăcia în Vechiul Testament

3.1. Dumnezeu-Tatăl a încurajat îmbogățirea

3.2. Bogăția minții lăsată de Dumnezeu poporului evreu

3.3. Evreii au ajuns să conducă lumea, prin puterea minții lor

3.4. Alte precizări despre bogăția lăsate de Dumnezeu „poporului ales al Său”

3.5. Poporul Israel este „poporul ales al lui Dumnezeu”, pentru a cărei prosperitate s-a și luptat

4. Sărăcia și Bogăția în Noul Testament

4.1. Tratarea sărăciei și a bogăției în Noul Testament

4.2. Dogme promovate credință opresivă, băgată pe gât cu forța în numele lui Dumnezeu, ca fiind sfinte

5.3. Alte comentarii la dogmele promovate credință opresivă, băgată pe gât cu forța în numele lui Dumnezeu, ca fiind sfinte

Anexa nr. 3.1. Exemple de personaje, din Vechiul Testament, care, prin favorurile acordate de Dumnezeu, au ajuns să aibă mari bogății

Bibliografie

1. Rezumat

Între Vechiul Testament și Noul Testament există contradicții izbitoare în abordarea bogăției și a sărăciei. 1. În Vechiul Testament bogăția este binecuvântată: 1.1. Dumnezeu a încurajat și a fost foarte darnic cu oferirea de numeroase și de mari bogății, uneori exorbitante, precum în cazul lui Solomon, Iov, Isac etc. 1.2. Bogăția nu este privită ca fiind o piedică în calea mântuirii unui om, chiar dacă acesta își pune încrederea în ea și nu este dispus să renunțe la ea în favoarea săracilor. 1.3. Sărăcia nu este condamnată, dar nici nu este apreciată și cu atât mai nici mult nu este ridicată în slăvi. 2. În Noul Testament sărăcia este binecuvântată de Iisus Hristos, de la a o încuraja, a o favoriza, până la a garanta că Împărăţia lui Dumnezeu este numai a săracilor. (Vezi, spre exemplu, Luca 6:20; Matei 5,3 etc.; 1Timotei 6:8; Matei 19:21). 2.2. Bogăția este condamnată. (Vezi, spre exemplu, Matei 19:23,24).

 2. Precizări preliminare

 Analizând problema la nivel planetar se constată că, bogățiile acumulate prin muncă au constituit dintotdeauna principalul factor de dezvoltare și de diferențiere a oamenilor și a țărilor.

Pe parcursul dezvoltării societății omenești, atât fiecare om, cât și fiecare țară, au ajuns la concluzia că se poate vorbi de dezvoltare economică și socială numai și numai prin acumularea de bogății prin muncă.

La rândul lor, bogățiile acumulate au asigurat condițiile pentru sporirea permanentă și substanțială a nivelului de trai, privit atât al nivelul fiecărui om / familii, cât și la nivel național, reflectat în dezvoltarea confortului, a sistemului de educație, de învățământ, de sănătate, de securitate etc.

Munca acumulată, inițial cea fizică și ulterior tot mai mult cea intelectuală, a ajuns să fie izvorul tuturor bogățiilor și măsura tuturor valorilor.

Pe baza bogățiilor acumulate prin muncă, diferențele, atât între oamenii, cât și între țări, s-au adâncit și se adâncesc permanent și tot mai mult, ajungându-se ca, în prezent, pe planeta Pământ, să existe, în același timp, atât „omul primitiv” cât și „omul inteligență artificială”.

Un factor important de discriminare, de dezacord, de dezbinare, atât între membrii aceleiași societăți, cât și între națiuni, l-a constituit, și îl mai constituie încă, religia.

Dacă la începuturile omenirii, toți oamenii credeau într-o foarte mare varietate de forțe supranaturale, pe parcurs atitudinea acestora s-a schimbat continuu:

1) în timp ce unii oameni au continuat să petreacă ore întregi, în fiecare zi, rugându-se la spirite protectoare, care, în realitate, nu există, irosind timp prețios și rămânând în aceeași stare de înapoiere și de sărăcie,

2) alți oameni s-au debarasat de miturile religioase și și-au dedicat timpul și eforturile muncii utile, continuând să se dezvolte tot mai mult prin acumularea de bogății materiale și spirituale.

Diferențele dintre starea materială a oamenilor au fost cauzate, în mare parte și în frecvente cazuri, și de Biblie, în care bogăția și sărăcia sunt prezentate foarte diferit, chiar într-o mare contradicție, așa după cum rezultă din cele prezentate în cele ce urmează.

 3. Bogăția și sărăcia în Vechiul Testament

 3.1. Dumnezeu-Tatăl a încurajat îmbogățirea

 

În Biblie există contradicții izbitoare între Dumnezeu-TATĂL și Dumnezeu-FIUL în abordarea sărăciei și a bogăției (dar și în tratarea poporului evreu,  a Raiului, a Iadului etc.), așa după cum se constată și din cele ce urmează.

1.1. Dumnezeu-Tatăl ALEGE un popor, POPORUL EVREU, ca „POPOR ALES AL SĂU”, căruia îi acordă mari favoruri acestuia, îi dă o țară cu toate bogățiile sale.

1.2. Dumnezeu-Tatăl a încurajat îmbogățirea și a fost foarte darnic cu oferirea de numeroase și de mari bogății materiale, pe lângă cele spirituale, unui număr foarte mare de personaje din Vechiul Testament, dar numai celor din „poporul ales al lui Dumnezeu, Israel”[1], în fruntea cărora se află Solomon, Iov, Isac etc.

1.3. Una dintre cele mai mari bogății lăsate de Dumnezeu poporului evreu a fost că le-a dăruit o inteligență ridicată. Se consideră că valoarea medie a scorul IQ (coeficientul de inteligenţă) al indivizilor cu origine evreiască este mai mare cu aproximativ 10 puncte față de valoarea medie a IQ corespunzătoare indivizilor aparținând altor populații.[2] 

1.4. Bogăția nu este privită ca fiind o piedică în calea mântuirii unui om, chiar dacă acesta își pune încrederea în ea și nu este dispus să renunțe la ea în favoarea săracilor.

1.5. Sărăcia nu a constituit niciodată o preocupare pentru Dumnezeu-Tatăl: nu este condamnată, dar nici nu este apreciată și cu atât mai mult nici nu este ridicată în slăvi.

1.6. Vechiul Testament ne învață că Dumnezeu - Tatăl este sursa supremă a tuturor bogățiilor și prosperităților, iar binecuvântările Lui sunt în primul rând de natură materială, pentru viața de aici, de „JOS”, de pe pământ. Nici despre „SUS” (Împărăție, Paradis, Rai etc.) și nici despre „JOS” („tărâmul celălalt”, „lumea cealaltă”, „Iad”, cu o localizare sub pământ), nu se spune nimic.

1.7. În Vechiul Testament nu există nici o referire la RAI (ca împărăție a celui bun), la IAD (ca împărăție a celui rău), la faptul că sufletele oamenilor continuă să trăiască după moartea trupului etc.

Deci, în Vechiul Testament:

1.1. Dumnezeu-Tatăl a încurajat și a fost foarte darnic cu oferirea de numeroase și de mari bogății materiale, uneori exorbitante, precum în cazul lui Solomon, Iov, Isac etc.

1.2. Bogăția nu este privită ca fiind o piedică în calea mântuirii unui om, chiar dacă acesta își pune încrederea în ea și nu este dispus să renunțe la ea în favoarea săracilor.

1.3. Sărăcia nu este condamnată, dar nici nu este apreciată și cu atât mai nici mult nu este ridicată în slăvi.

1.4. În timp ce Dumnezeu-Tatăl a încurajat îmbogățirea, fără a condamna sărăcia, Dumnezeu-Fiul a proslăvit sărăcia, iar despre cei care „s-au îmbogăţit şi că nu duc lipsă de nimic”, spune că „sunt, înaintea cerului, ticăloşi, nenorociţi, săraci”. (Vezi explicațiile la Matei 5:3 și Apocalipsa 3:17, pe mybible.ro)

În Anexa nr. 3.1 se prezintă „Exemple de personaje, din Vechiul Testament, care, prin favorurile acordate de Dumnezeu, au ajuns să aibă mari bogății.”

 3.2. Bogăția minții lăsată de Dumnezeu poporului evreu

 Se consideră că una dintre cele mai mari bogății lăsate de Dumnezeu poporului evreu constă în aceea că i-a dăruit și o inteligență ridicată.

Conform Bibliei, dintre mulțimea de popoare existente pe Pământ, Dumnezeu și-a ales un singur popor, „poporul ales al Său, evreii”: „6. Căci tu eşti un popor sfânt pentru Domnul Dumnezeul tău; Domnul Dumnezeul tău te-a ales, ca să fii un popor al Lui dintre toate popoarele de pe faţa pământului.” (Deuteronomul 7:6)

Așa după cum am arătat, Dumnezeu a lăsat (numai) „poporului ales al Său”, atât o țară, cât și multe și mari bogății materiale.

Deosebit de important este a se reține însă și faptul că Dumnezeu a mai lăsat (tot numai) „poporului ales al Său”, prin insuflare Divină, și o mare bogăție a minții.

Se consideră că, prin protecția Divină de care s-a bucurat, valoarea medie a scorul IQ (coeficientul de inteligenţă) al indivizilor cu origine evreiască este mai mare cu aproximativ 10 puncte față de valoarea medie a IQ corespunzătoare indivizilor aparținând altor populații.[3]

Prin bogăția minții, transmisă de Dumnezeu (numai) „poporului ales al Său”, mulți evrei au marcat momente importante, atât în viața acestui popor, cât și în istoria omenirii, precum în exemplele de mai jos.

La David: „Acum să spui robului Meu David: «Așa vorbește Domnul oștirilor: „Te-am luat de la pășune, de la oi, ca să fii căpetenie peste poporul Meu, peste Israel;»” (2Samuel 7:8)

La Iosif: Iosif. de la un copil sărac, păstor, neștiutor de carte, prin protecție și prin insuflare[4] Divină, dobândește o înțelepciune (bogăție a minții) atât de mare încât ajunge vice-rege (prim-ministru) al Regelui Egiptului, după care acesta îi dă în stăpânire toată țara Egiptului.

La Estera: Estera, de la un copil sărac, orfan, ajuns prin deportare în Imperiul Persan, prin protecție și prin insuflare Divină, dobândește o înțelepciune (o zestre cerebrală) atât de mare încât ajunge soția preferată a Împăratului Persiei Xerex și la intervenția acesteia mulțimea de evrei din marele Imperiu Persan au fost salvați de genocidul plănuit de vizirul Haman.

 3.3. Evreii au ajuns să conducă lumea, prin puterea minții lor

 Istoria poporului evreu este cea mai lungă și, în același timp, cea mai frământată.

Ea se desfășoară de-a lungul a circa 4.000 de ani.

Istoria consemnează prezența evreilor în zeci de cetăți antice, cu mult înaintea erei creștine.

Astăzi, evreii sunt cetățeni importanți a peste o sută de țări din lume.

Cu toate că Israelul este o țară mică, prin suprafață (ceea ce o face greu de găsit pe harta lumii) și prin populație, evreii, prin puterea minții lor, au ajuns să dețină poziții cheie în conducerea a numeroase dintre cele mai dezvoltate state din lume.

Prin zestrea lor cerebrală și prin aceea că sunt oameni dedicați muncii corecte și bine făcute se explică faptul (în cea mai mare parte) că, aproape dintotdeauna, în conducerea a numeroase dintre cele mai dezvoltate state din lume au fost și sunt evreii, care au jucat și joacă un rol important în istoria acestor state și chiar a întregii lumii.

● În SUA, la începutul secolului al XX-lea: Evreii deţineau un control total asupra guvernului, conduceau SUA precum nişte monarhi absoluţi ai acestei ţări. Ziarele americane erau controlate de evrei şi, în general, mass-media americană aparţinea evreilor. Bancherii americani erau evrei. Cu toate că SUA nu avea niciun interes să intre în Primul Război Mondial, evreii le-au determinat să facă acest lucru pentru motivul că doreau Palestina, în baza „târgului” încheiat cu Marea Britanie prin „Declaraţia Balfour”, pentru a crea acolo „un stat evreu”.

● În Germania,  în perioada 1930 - 1933, cu toate că evreii reprezentau numai 0,5% din populaţie, aceștia erau cei care controlau presa, precum şi cea mai mare parte a economiei; aceștia acţionaseră în momentul prăbuşirii mărcii şi practic cumpăraseră tot ce se putea cumpăra.

● În Ungaria, conform https://www.kanald.ro/incredibil-de-ce-sunt-evreii-atat-de-inteligenti-20020734), în anul 1930, evreii au reprezentat 55,7% din totalul medicilor din țară, 49,2% din totalul avocaților, 30,4% din totalul inginerilor și 59,4% din totalul angajaților în domeniul bancar. În plus, ei au controlat 49,4% din industrie, 41,6% din inginerie, 72,8% din producția de îmbrăcăminte și au primit 45,1% din venitul de pe chiriile imobilelor în Budapesta.

● Evreii au jucat un rol important în desfășurarea unora dintre cele mai importante evenimente din istoria omenirii.

Exemplele sunt pe cât de multe, pe atât de impresionante.

● De pildă, Benjamin Harrison Freedman, născut în 1890, evreu american, om de stat și om de afaceri de mare succes în SUA, în numeroase ocazii s-a întreţinut personal şi foarte îndeaproape cu şapte preşedinţi ai Statelor Unite), pe care „i-a sfătuit” în problemele lumii, așa după cum se poate afla de pe https://geopolitika.ro/articles/benjamin-freedman-un-evreu-care-a-spus-adevarul/

● În anul 1933, circa 98% din comuniştii Europei erau evrei.

● Revoluţia bolşevică din Rusia au făcut-o evreii[5]

După Primul Război Mondial, circa 40.000 de evrei au luat puterea la Moscova, după care, prin varii metode, au obţinut comanda în atâtea ţări ale lumii.

In Consiliul Comisarilor erau 17 evrei, din 22 membri (77%), la Comisariatul Războiului 33 evrei, din 43 membri (77%), la Afaceri Străine 13 evrei, din 16 membri (81%), la Justiţie 20 evrei, din 21 membri (95%), la Instrucţie Publică 6 evrei, din 6 membri (100%), la Muncă 7 evrei, din 8 membri (87%), la Ministerul Provinciilor 21 evrei, din 23 membri (91%), la Presă 4 evrei, din 4 membri (100%), în misiunile Crucii Roşii, de fapt misiunea propagandei în ţările străine 8 evrei, din 8 membri (100%). In total  129 evrei, din 151 de conducători ai Rusiei bolşevice. Pe 12 aprilie 1919, M. Cohan scria în ziarul Le Comuniste, din Harkov: „Putem fără ezitare să afirmăm că Marea Revoluţie Rusă a fost înfăptuită de mâinile evreieşti... Noi am fost şi numai noi cei ce am condus Proletariatul Rus spre aurora internaţională şi chiar astăzi Cauza bolşevismului stă în mâinile noastre tari... Simbolul iudaismului, steaua cu cinci raze, este acum adoptată de bolşevism... şi în acest semn va fi exterminată burghezimea”.

● Astăzi, în SUA, evreii reprezintă 30% din totalul cadrelor didactice de la colegiile de elită, 21% din studenții Ivy League și 25% din câștigătorii premiului Turing. În plus, evreii constituie 50% dintre cele două sute de cei mai mari intelectuali, 40% dintre partenerii birourilor de conducere din New York și Washington, 59% dintre regizori, scriitori și producători ai celor cincizeci dintre cele mai strălucitoare filme. De asemene, cu toate că evreii constituie mai puțin de 2% din populația Statelor Unite, ei dețin o treime din posturile în Tribunalul Suprem, două treimi din distincțiile Tony Award pentru poeți și compozitori, aproximativ o treime din premiile Nobel (http://www.bjt2006.org/GN_evrei_Premiul_Nobel_0514.pdf).

Și în alte țări, evreii au avut asemenea succese.

● La nivel mondial (https://ro.wikipedia.org/wiki/Lista_laurea%C8%9Bilor_evrei_ai_Premiului_Nobel), deși evreii formează mai puțin de 0,2% din populația lumii, ei sunt laureați ai Premiului Nobel astfel: 26% pentru fizică, 27% pentru fiziologie sau medicină și 37% pentru economie etc. Desigur că și discuțiile pe problema cum s-au acordat și cum se acordă Premiile Nobel evreilor (și nu numai lor) sunt pe cât de multe pe atât de argumentate, precum pe https://www.art-emis.ro/analize/premiile-nobel-si-evreii.

● În toate domeniile vieții, dar în mod deosebit în știință, în medicină și în economie etc., evreii au contribuit și contribuie însemnat la progresul omenirii, dovedind că au un coeficient de inteligență (IQ) ridicat, pe care știu foarte bine să și-l folosească cu maximum de beneficii.

● Despre realizările istorice ale poporului evreu, prin puterea minții sale, cu totul deosebită, s-a pronunțat și românul Petre Țuțea, care a spus:[6]

„Evreii conduc lumea? Petre Țuțea despre evrei.

Dacă tot m-aţi deranjat, vreau să rămâneţi cu ceva de pe urma acestei discuţii. Știţi cine au fost primii nemulţumiţi de politeism? Evreii. Şi au inventat iudaismul. Şi cine au fost primii nemulţumiţi de iudaism? Evreii. Şi au inventat creştinismul. Şi cine au fost primii nemulţumiţi de creştinism? Evreii. Şi au inventat marxismul ... și bolșevismul. Şi cine au fost primii nemulţumiţi de marxism? Evreii. Să vedem ce mai inventează, că sunt poporul cu cea mai puternică vocaţie a spiritualităţii, născător de religii. Ar fi bine să mergem cu ei, că de câte ori am mers împotriva lor, ne-am ars.”

 3.4. Alte precizări despre bogăția

lăsate de Dumnezeu „poporului ales al Său”

 În Vechiul Testament sunt frecvente și alte consemnări cu privire la bogăție, precum:

1. Cei care aveau mari bogății materiale, destul de mulți, „erau plăcuți Domnului”.

2. Chiar se face vâlvă cu bogăţiile materiale și spirituale ale marilor personaje din Israel. Spre exemplu, în 1Împăraţi 10:23, se spune că Solomon i-a „întrecut pe toţi împăraţii pământului în bogăţii şi în înţelepciune.”.

3.  Dumnezeu a fost deosebit de darnic (numai) cu poporul evreu, adică cu „poporul ales al Său”, căruia i-a dat:

3.1) o țară cu toate bogățiile aflate în ea;

3.2) din plin avantaje spirituale și materiale;

3.3) o prosperitate uimitoare în comparaţie cu celelalte națiuni ale lumii;

3.4) înțelepciune şi talente în toate domeniile;

3.5) ajutor să fie învingător în războaiele purtate;

3.6) promisiunea de a ajunge un popor mare și favorizat (vezi, spre exemplu, fie și numai Geneza 12:2-3; 1Numeri 15:18; Avram 2:9-11), inclusiv să conducă lumea (dacă lumea nu va fi condusă de „poporul ales al lui Dumnezeu”, atunci de cine să fie condusă?) etc.

Cu asemenea numeroase și mari bogății lăsate de Dumnezeu „poporului ales al Său”, evreii nu l-au mai acceptat și recunoscut pe Iisus Hristos ca Mesia, care (1) binecuvântează sărăcia, de la a o încuraja, a o favoriza, până la a garanta că Împărăţia lui Dumnezeu este (numai) a săracilor, și (2) condamnată bogăția.

Cu marile bogății ale minții (care, în prezent, sunt mai importante ca oricând), lăsate de Dumnezeu numai „poporului ales al Său”, poporul evreu a ajuns:

1) să se afle în conducerea celor mai puternice state din lume,

2) să dețină mare parte din bogățiile lumii,

3) să joace un rol tot mai mare în conducerea lumii.

Așa după cum am mai arătat, în Biblie există contradicții izbitoare între Dumnezeu-TATĂL și Dumnezeu-FIUL în abordarea sărăciei și a bogăției, în tratarea poporului evreu, a Raiului, a Iadului etc.

Lăsând dogmele la o parte, foarte important este a se înțelege de fiecare om și de fiecare țară că, cu cât societatea ajunge să se dezvolte mai mult pe bază de cunoaștere și pe baza inteligenței artificiale, cu atât mai mult cei care dețin aceste bogății ale minții vor ajunge să stăpânească lumea.

Cei care nu au capacitatea să înțeleagă, de pe acum, și să se adapteze cât mai repede acestor noi cerințe, vor ajunge să aibă o țară în care nimic nu mai este al lor și care, pe alocuri, nici nu va mai semăna cu aceea care a fost cândva.

„Nu specia cea mai puternică sau cea mai inteligentă supraviețuiește. Ci aceea care se adaptează cel mai bine la schimbări.” (Charles Darwin)

 „Cine are minte, să ia aminte!” „Cine are urechi de auzit să audă!”. Amin!

(Matei 11:15; Luca 14:35)

 3.5. Poporul Israel este „poporul ales al lui Dumnezeu”,

pentru a cărei prosperitate s-a și luptat

 Explicații deosebit de importante cu privire la personajele biblice menționate în acest material și pentru (aproape) fiecare verset din Biblie, se găsesc pe https://mybible.eu/ro

Exemple de versete din Vechiul Testament în care se face precizări cu privire la: „poporul Israel, ca poporul ales al lui Dumnezeu”; „Dumnezeul lupta pentru Israel”:

● Iosua 10:8: „Domnul a zis lui Iosua: «Nu te teme de ei, căci îi dau în mâinile tale, și niciunul din ei nu va putea să stea împotriva ta.»”

● Iosua 10:42: Iosua a luat în același timp pe toți împărații aceia și țara lor, căci Domnul Dumnezeul lui Israel lupta pentru Israel.”

● Exodul 14:14: „Domnul Se va lupta pentru voi; dar voi stați liniștiți.”

● Geneza 12:2: „Voi face din tine un neam mare și te voi binecuvânta; îți voi face un nume mare și vei fi o binecuvântare.”

● Ieremia 31:1 etc.: „…Eu voi fi Dumnezeul tuturor semințiilor lui Israel, și ei vor fi poporul Meu.”

● 1Împăraţi 6:13: „voi locui în mijlocul copiilor lui Israel și nu voi părăsi pe poporul Meu, Israel.”

● Amos 3:2: „Eu v-am ales numai pe voi dintre toate familiile pământului:…”

● Isaia 41:10: „Nu te teme, căci Eu sunt cu tine; nu te uita cu îngrijorare, căci Eu sunt Dumnezeul tău; Eu te întăresc, tot Eu îți vin în ajutor. Eu te sprijin cu dreapta Mea biruitoare.” (Isaia 41:10) etc.

 4. Sărăcia și Bogăția în Noul Testament

 4.1. Tratarea sărăciei și a bogăției în Noul Testament

 Așa după cum am mai arătat, în Biblie există contradicții izbitoare între Dumnezeu-TATĂL și Dumnezeu-FIUL în abordarea sărăciei și a bogăției: în timp ce Dumnezeu-Tatăl a încurajat îmbogățirea, fără a condamna sărăcia, Dumnezeu-Fiul a proslăvit sărăcia, iar despre cei care „s-au îmbogăţit şi că nu duc lipsă de nimic”, spune că „sunt, înaintea cerului, ticăloşi, nenorociţi, săraci”. (Vezi explicațiile la Matei 5:3 și Apocalipsa 3:17, de pe mybible.ro)

1. Dumnezeu-FIUL ALEGE o categorie socială, SĂRACII, ca „ALEȘI AI SĂI”, proslăvind sărăcia și condamnând bogăția, Raiul fiind destinat săracilor, iar Iadul bogaților. Schimbarea făcută de Dumnezeu-FIUL, în tratarea poporului evreu, în abordarea sărăciei și a bogăției, este pe cât de radicală, pe atât de revoltătoare pentru poporul evreu, ai cărui lideri l-au provocat pe Ponțiu Pilat, guvernatorul roman, să Îl răstignească pe Isus. Poporul evreu nu la recunoscut niciodată, și nu îl recunoaște nici în prezent pe Iisus ca Mesia.

2. Sărăcia este cea care este binecuvântată de Iisus Hristos, de la a o încuraja, a o favoriza, până la a garanta că Împărăţia lui Dumnezeu este a săracilor, precum se spune (fie și numai) în versetele:

„Ferice de voi care sunteţi săraci, pentru că Împărăţia lui Dumnezeu este a voastră!” (Luca 6:20; Matei 5:3 etc.).

În timp ce Dumnezeu-Tatăl a încurajat îmbogățirea, fără a condamna sărăcia, Dumnezeu-Fiul a proslăvit sărăcia, iar despre cei care „s-au îmbogăţit şi că nu duc lipsă de nimic”, spune că „sunt, înaintea cerului, ticăloşi, nenorociţi, săraci”. (Vezi explicațiile la Matei 5:3 și la Apocalipsa 3:17, de pe mybible.ro)

„Dacă vrei să fii desăvârșit”, i-a zis Isus, „du-te de vinde ce ai, dă la săraci și vei avea o comoară în cer! Apoi vino și urmează-Mă.” (Matei 19:21; Luca 18:22), sau în

„Dacă avem, dar, cu ce să ne hrănim și cu ce să ne îmbrăcăm, ne va fi de ajuns.” (1Timotei 6:8)

3. Bogăția este condamnată:

„23 Isus a zis ucenicilor Săi: «Adevărat vă spun că greu va intra un bogat în Împărăția cerurilor. 24 Vă mai spun iarăși că este mai ușor să treacă o cămilă prin urechea acului, decât să intre un bogat în Împărăția lui Dumnezeu.” (Matei 19:23,24; Luca 18:24,25). Hristos îi fericește pe săraci, ca moștenitori ai Împărăției lui Dumnezeu, și îi deplânge pe bogați.

4. Noul Testament ne învață că binecuvântările lui Dumnezeu - Fiul (Iisus Hristos) sunt numai de natură spirituală și sunt pentru viața de dincolo: 1) de „SUS”, din Împărăția cerurilor, din Împărăția lui Dumnezeu[7], din Rai, unde este locul de răsplată a celor curați de păcate, și 2) de„JOS” (din „tărâmul celălalt”, din „lumea cealaltă”, din „Iad”, cu o localizare sub pământ, locuit de demoni, de diavoli, de draci, de Satan), unde este locul sufletelor păcătoase.

5. Deci, în viața de apoi, conform (cel puțin) Luca 6:20, Matei 5,3, „SUS” (adică în Împărăția cerurilor, în Împărăția lui Dumnezeu, în Rai) este locul celor SĂRACI, iar „JOS” (pe „tărâmul celălalt”, în „lumea cealaltă”, în „Iad”) este locul celor BOGAȚI!!!???

6. În Noul Testament, poporul evreu nu se mai bucură de favoruri și nu mai este tratat ca „poporul ales al lui Dumnezeu”,

Fiecare înțelege aceste contradicții izbitoare existente în Biblie (fie și numai pe cele în tratarea bogăției și a sărăciei) după educația, după credința / religia și după capacitatea sa de gândire.

 4.2. Dogme promovate credință opresivă,

băgată pe gât cu forța în numele lui Dumnezeu, ca fiind sfinte

 Pe Internet sunt numeroase articole în care sunt promovate dogme drept credință opresivă, băgată pe gât cu forța în numele lui Dumnezeu, ca fiind sfinte.

Cel puțin următoarele versete, din Noul Testament, din Luca 6:20, 18:22-25; Matei 5:3, 19:21-24; 1Timotei 6:8, redate mai sus, au stat și stau la baza interpretării (bine gândite) a celor mai extremiste și fanatice interpretări religioase despre sărăcie și bogăție.

În cele ce urmează voi prezenta numai câteva texte selectate de subsemnatul din articolul „Bogăția și sărăcia”, de Georgios Mantzaridis, autor și al cărții „Morala creștină”, Editura Bizantină, postată pe https://www.crestinortodox.ro/religie/bogatia-saracia-69506.html, cu precizarea că sublinierile îmi aparțin, marcate prin N.G.L.

Hristos îi fericește pe săraci, ca moștenitori ai Împărăției lui Dumnezeu, și îi deplânge pe bogați.

„Posesia bogăției materiale îl înrobește pe om și îl împiedică să intre în împărăția lui Dumnezeu.”

N.G.L. Deci, la toți acei oameni, care toată viața și-au dedicato muncii cinstite și bine făcute, agoniseala de o viață îi va împiedica să intre în împărăția lui Dumnezeu.

„Credinciosul nu trebuie să se dedea strângerii de avere, ci să sărăcească, precum îndemna Domnul. Faptul de a deține avere constituie o faptă nedreaptă și de condamnat.”

N.G.L. Asemenea dogme nu numai că sunt de neacceptat de oamenii dedicați muncii cinstite și care, printr-o viață de muncă, doresc să realizeze ceva bun în viață, dar sunt chiar revoltătoare, te îndepărtează de asemenea propovăduitori și de credința promovată de aceștia. Îndemnul conform căruia „Credinciosul nu trebuie să se dedea strângerii de avere, ci să sărăcească”, deoarece „Faptul de a deține avere constituie o faptă nedreaptă și de condamnat.” este o dogmă care, dacă s-ar aplica, ar genera numeroase și grave consecințe negative, atât la nivelul fiecărui om, cât și pe ansamblul întregii societăți. Creștinismul nu numai că nu se poate înfăptui cu asemenea dogme care, efectiv și în mod real sunt nocive, dar pierde tot mai mulți credincioși.

„Astfel, de pildă, observând că bogatul nu se deosebește în esență de lacom sau, mai mult, de hoț,”

N.G.L. În articolul subsemnatului intitulat „Lăcomia pozitivă a îmbogăţirii” se prezintă cât de benefică este, atât pentru fiecare persoană, cât și pentru o țară, lăcomia de îmbogățire prin muncă asiduă și cinstită a cât mai multor oameni. A promova drept „credință creștină” dogma că „toți oamenii bogați sunt niște hoți” este una dintre cele mai mari erori ale religiei creștine, care îi dăunează grav.

„Fiecare creștin este dator să se lepede de dorința de a poseda aceste bunuri.” (bunurile materiale)

N.G.L. Deci fiecare creștin ar trebui să se lepădăm de bunurile materiale, situație care ar însemna cu întoarcerea la stadiul biologic în care trăiește o turmă de animale.

 „…pericolul dependenței de avere, ca și cel al folosirii ei egoiste, este foarte grav.”

N.G.L. Averea, atât ca posesie, cât și ca folosire, este ceva grav, din punctul de vedere al acestei dogme; deci, soluția este „fără avere” și „fără folosirea de avere”, deci trecerea la viața de culegători, de vânători și de pescari.

„Proprietatea particulară, care este o manifestare a lăcomiei, nu provoacă doar probleme morale, ci și sociale.”

N.G.L. Este adevărat că oamenii fără proprietate, respectiv cei care erau culegători, vânători și pescari, nu provocau probleme, nici morale și nici sociale. Deci, din punctul de vedere al acestei dogme, soluția este fără proprietatea particulară. În „Manifestul Partidului Comunist”, publicat la Londra, în 1848,[8] Marx și Engels au formulat teoria comunismului într-o singură propoziție: „abolirea proprietății private”. Dogmele promovate de domnul Georgios Mantzaridis parcă sunt desprinse din „Manifestul Partidului Comunist” scris de Marx și Engels și promovate în practică (cu numeroase și cu grave crime, zeci de ani) de Lenin și de Stalin.

 „Despărțind între «al meu» și «al tău», proprietatea particulară răcește raporturile dintre oameni și provoacă dezbinări și conflicte.”

N.G.L. Deci, numai după ce nu va mai exista „Despărțind între «al meu» și «al tău»”, proprietatea particulară nu va mai exista și nu vor mai exista răceli ale raporturilor dintre oameni și nici provocări care să genereze dezbinări și conflicte. Nici în ideologia societății comuniste, în forma sa cea mai pură, nu se prevede despărțirea în totalitate între «al meu» și «al tău»”. În „Manifestul Partidului Comunist”, Marx și Engels au prevăzut „desfiinţarea proprietăţii burgheze.”: „Ceea ce caracterizează comunismul nu este desfiinţarea proprietăţii în general, ci desfiinţarea proprietăţii burgheze.” „În acest sens comuniştii pot rezuma teoria lor în formula: desfiinţarea proprietăţii private.” Domnul Georgios Mantzaridis merge însă mult mai departe decât Marx și Engels, promovând dispariția a tot ce este «al meu» și «al tău», adică la dispariția oricărei forme de proprietății particulare. Sunt foarte dăunătoare, atât la nivelul fiecărui om, cât și pe ansamblul întregii societăți, dogmele promovate de acei reprezentanți ai creștinismului care nu mai trăiesc în realitate.

„La adevărata libertate se accede prin neavuția de bunăvoie. De aceea desăvârșirea cea în Hristos este legată de lepădarea oricărei forme de proprietate particulară.”

N.G.L. Comunismul susține că, la adevărata libertate și egalitate între membrii societății se ajunge prin stabilirea proprietății comune asupra mijloacelor de producție și eliminarea claselor sociale. Domnul Georgios Mantzaridis susține „lepădarea oricărei forme de proprietate particulară” „prin neavuția de bunăvoie”. Ce frumos ar fi sunat și ce valoroasă ar fi fost această doctrină (pentru ideologia comunistă) dacă era introdusă de Marx și Engels în „Manifestul Partidului Comunist”.

 „Iar cel ce își iubește semenul sărac este firesc să nu țină bogăția pentru sine, ci o cheltuie pentru a acoperi nevoile aceluia.”

N.G.L. Și această dogmă a fost dintotdeauna, și este și în zilele noastre, o utopie. Nici un om care muncește mult, din greu și în scopul realizării unor țeluri nobile, nu va accepta ca rezultatele muncii sale să fie date săracilor, săracilor de bunăvoie (prin propria lor voință), săracilor din lenevie, săracilor din practicarea de vicii etc. A nu ține la rezultatele muncii tale (la bogăția ta), obținute din greu, cu multă trudă, a nu le folosi cu maximum de eficiență și a le cheltui pentru a le da săracilor (săracilor ajunși în sărăcie de bunăvoie, prin propria lor voință, săracilor din lenevie, săracilor din practicarea de vicii etc.), conduce la ineficiență productivă, la lipsa motivației de a mai fi un om dedicat muncii, la o stare de regres social, sigur și destul de repede.

„… sărăcia ca alegere personală de bunăvoie sporește libertatea și bogăția spirituală. În acest …, pe cat omul se lipsește de bunuri, pe atât mila lui Dumnezeu îl însoțește și îl sprijină dumnezeiasca iubire de oameni. Această sărăcie de voie îl înalță pe om duhovnicește și îl face următor lui Hristos.”

N.G.L. Din moment ce se promovează „sărăcia ca alegere personală de bunăvoie”, de ce li se mai cere celor care muncește mult, din greu și în scopul realizării unor țeluri nobile, să-și mai dea bogăția lor „săracilor ajunși în sărăcie de bunăvoie”? Utopia și a acestei dogme este evidentă.

„Avantajul săracului, însă, este că nu are la dispoziția lui multe lucruri care să îl subjuge și să îi limiteze libertatea. Adevărata bogăție este ascunsă și cultivată în starea de sărăcie materială.”

N.G.L. Dacă bogatul va da o parte din averea sa săracului, „avantajul săracului” va dispărea din cauză că acesta „având la dispoziția lui o bogăție care să îl subjuge și să îi limiteze libertatea”, va face ca săracul respectiv să nu mai aibă statutul de „sărac” și să nu mai aibă loc în Împărăția Cerurilor. Dacă „adevărata bogăție este ascunsă și cultivată în starea de sărăcie materială”, de ce i se cere bogatului să-și cheltuiască averea pentru a-l scoate pe sărac din „adevărata sa bogăție, care este ascunsă și cultivată în starea de sărăcie materială” și să nu mai aibă loc în Împărăția Cerurilor?

„Pe planul vieții sale personale, mișcându-se în duhul iubirii și al jertfei de sine, credinciosul este dator să accepte și să urmărească sărăcia pentru desăvârșirea lui spirituală.”

N.G.L. Altă utopie! Din moment ce „credinciosul este dator să accepte și să urmărească sărăcia pentru desăvârșirea lui spirituală”, de ce i se cere bogatului să-și cheltuiască averea pentru a-l scoate pe sărac din „adevărata sa bogăție, care este ascunsă și cultivată în starea de sărăcie materială” și să nu mai aibă loc în Împărăția Cerurilor?

„Astfel lăcomia, ca rădăcină a tuturor relelor, nu doar că dă naștere abaterilor de la morală, ci duce și la abaterea de la credință, sau se preface în idolatrie.”

N.G.L. Citind articolul subsemnatului intitulat „Lăcomia pozitivă a îmbogăţirii” se va înțelege cât de benefică este, atât pentru fiecare om, cât și pentru orice țară, lăcomia de îmbogățire, prin munca asiduă și cinstită, a cât mai multor oameni. Cu cât într-o țară sunt mai mulți oameni lăcomi de îmbogățire, cu atât mai prosperă va fi țara respectivă. Lăcomia îmbogățirii e bună prin faptul că cel care își dedică viața îmbogățirii, prin muncă asiduă și cinstită, își face bine lui, dar le face bine și altora. Câștigul celui lacom de îmbogățire generează câștiguri și pentru alții, în special pentru cei săraci. Nivelul de trai al celor săraci depinde de nivelul de dezvoltare al celor bogați, de lăcomia în muncă a acestora. Oameni lacomi de îmbogățire devin bogați nu prin spolierea altora, ci prin sporirea bogăției totale, care va asigura un trai tot mai bun și pentru cei săraci (săraci din lenevie, din sărăcie benevolă, din practicarea de vicii etc.), lăcomia ajungând să fi altruism. Impulsul egoist al oamenilor de a-și spori câștigurile, adică lăcomia de a se îmbogăți, constituie baza avuției colective. Adam Smith a spus că: (1) Problema sărăciei se rezolvă numai (1.1) prin muncă și cu bogăție și (1.2) prin implicarea în muncă și a tuturor săracilor. și (2) lacomi de îmbogățire sunt oamenii cei mai utili și cei mai bine intenționați din societate, pentru că pun în mișcare roțile întregului mecanism social prin care se asigură dezvoltarea țării în beneficiul tuturor. A condamna, în numele unor dogme, oamenii dedicați muncii, oamenii lacomi de muncă și bogățiile acestora (strânse cu multă trudă, după o viață de muncă), este o problemă care trebuie reconsiderată din temelii.

Așa după cum am mai precizat, cele de mai sus sunt numai câteva dogme selectate de subsemnatul din articolul „Bogăția și sărăcia”, de Georgios Mantzaridis, autor și al cărții „Morala creștină”.

În plin secol XXI, al inteligenței artificiale, promovarea unor asemenea dogme (nocive pentru dezvoltarea umană) provoacă dezgust și chiar repulsie, nu numai față de autorii și prorăvăduitorii acestora, dar chiar și față de religia care le tolerează.

 5.3. Alte comentarii la dogmele promovate credință opresivă,

băgată pe gât cu forța în numele lui Dumnezeu, ca fiind sfinte

 1. Fie și numai în baza argumentelor prezentate de subsemnatul anterior, se poate susține că, cu asemenea dogme credința va fi tot mai puțină, oricât de mult va fi promovată religia.

Pentru a nu-și pierde credibilitatea tot mai mult și într-un ritm rapid, biserica ar trebui (1) să renunțe la acele versete care, cu certitudine, nu mai au credibilitate[9] și (2) să-și adapteze mesajul cu ceea ce este credibil și merge la sufletul oamenilor.

Multe din versetele Bibliei, care au la bază povestiri din urmă cu 2.000 – 4.000 mii de ani, nu mai sunt credibile în ziua de azi, iar dacă se spun mereu, biserica își pierde tot mai mulți credincioși și chiar mai mult.

Credința religioasă nu este ceva rău, rele sunt modurile greșite în care se propagă.

De credință religioasă, într-o forma sau alta, mulți oameni au (încă) nevoie și în prezent și vor avea nevoie și în viitor. Dar, în această epocă a rațiunii, tot mai mulți oameni, fără să trădeze ortodoxia, au o deschidere tot mai mare și către știință, către „credința prin știință”.

În condițiile în care sunt promovate dogme drept credință opresivă, băgată pe gât cu forța în numele lui Dumnezeu, ca fiind sfinte, tot mai mulți oameni nu mai suportă să audă asemenea „învățăminte” și, încet dar sigur, se îndepărtează tot mai mult de biserică, de preoți și de religia care le promovează.

Așa s-a ajuns în situația ca, în vorbe, cei ce se declară religioși sunt mulți, de până la 80%, chiar 90% din totalul populației unei țări,[10] dar, în realitate (în fapte), procentul este foarte mic, de circa 8% – 10%.

La ultimele 4 recensăminte ale populației României, din 1992, 2002, 2011 și 2022, Biserica ortodoxă este în continuă și într-o însemnată scădere, în timp ce, spre exemplu, biserica penticostală este într-o continuă și însemnată creștere.

O asemenea plecare în masă a ortodocșilor a avut și are loc în condiţiile în care s-au înmulţit foarte mult atât numărul bisericilor, cât şi al preoţilor.

Spre exemplu, în oraşe, în bisericile în care era un singur preot, acum slujesc 3 - 5 preoţi.

Creșterea foarte mare a numărului bisericilor și al preoților a avut și are loc pe seama unor cheltuieli deosebit de mari din banii publici, adică din banii strânși, în cea mai mare parte, pe calea impozitelor, de la cei bogați, adică de la cei atât de blamați și de condamnați prin numeroase dogme, precum cele prezentate anterior

În plus, multe biserici au fost nou construite, iar numeroase altele au fost modernizate prin banii donați de oameni bogați, care, ca drept recunoștință, sunt atât de blamați și de condamnați prin numeroase dogme, precum și prin cele prezentate mai sus.

Această „ipocrizie religioasă”, de condamnare a bogăției din care îți duci existența biserica, în mare parte,, este constatată de întreaga populație și condamnată, ceea ce dăunează foarte mult religiei.

„Ipocrizia religioasă: biserica ortodoxă, în fapte primești fonduri substanțiale de la oamenii bogați, dar în predici condamnă bogăția și oamenii bogați”. (N. Grigorie Lăcrița).

2. „Ideile eronate transformate în adevăruri dogmatice sunt cel mai primejdios lucru din lume. Ele provoacă cele mai grave leziuni în corpul social și tocmai de aceea e atât de important «să vezi» pe mâna cui încap ideile. Din păcate, s-a dovedit că noi nu suntem capabili să ne apărăm de ideile «generatoare de rău»”.[…] „De aceea răspunderea celor care «umblă cu idei» este enormă. Ei pot face omenirea fericită sau, dimpotrivă, o pot arunca în prăpastie. Geniul este cât se poate de echitabil distribuit de partea binelui și de cea a răului. Și se bucură, în ambele direcții, de continuitate. […] «La capătul tuturor promisiunilor paradisului așteaptă infernul»”[11]

Singurele „paradisuri” accesibile aici, pe pământ sunt cele prin muncă, prin cunoaștere și prin vocație.

Cei mai mari răufăcători sunt cei care s-au dedicat construirii sistematice a Paradisurilor cerești și/sau de pe Pământ.

Grav e când aceste dogme ajung să fie promovate „credință opresivă, băgată pe gât cu forța în numele lui Dumnezeu, ca fiind sfinte”.

Învrăjbirea dintre săraci și bogați  se face, chipurile, cu încuviințarea lui Dumnezeu-FIUL și-n numele Lui, ceea ce constituie un mare pericol și pentru societate, dar și pentru religia creștină.

Asemenea „învățăminte din Biblie” îi sperie pe toți oameni dedicați muncii cinstite, ajunși bogați după o viață de muncă asiduă, și îi îndepărtează de religia care promite numai celor săraci că a lor este „Împărăția Cerurilor”,  unde bogații nu au acces.

Ori, noi avem o singură viață, și tot ce putem pretinde de la ea este să o trăim ca viață prezentă, cât mai bine cu putință, aici, pe pământ. Și asta cât ne permit lucrurile care depind de noi.

Cei care prin munca lor de o viață ajung să genereze bogăție și prosperitate (pentru ei, pentru colectivitate, pentru întreaga societate și, în unele cazuri, chiar și pentru întreaga omenire, precum în cazul geniilor, care au fost toate obsedate de muncă), ar trebui să fie cei mai apreciați și lor le-ar trebuie deschise (în primul rând) porțile „Împărăției Cerurilor”, ale Raiului.

Raiul, aici pe Pământ, nu se poate înfăptui cu cei săraci, cărora li se promite „Împărăția Cerurilor”, și cu atât mai mult cu săracii benevol, din lene și din practicarea de vicii.

Aici, în „Raiul de pe Pământ” (care trebuie înțeles ca „o societate a bunăstării sociale generale”, a educației, a civilizației, a sănătății, a prosperității, a unui nivel de trai bun, a bogăției etc.), cu greu ar trebui să intre săracii apți de muncă, dar care refuză să lucreze, adică săracii din „sărăcie benevolă”, din lenevie, din practicarea de vicii etc.

Aici, pe Pământ, s-a ajuns deja în situația în care săracii (1) trăiesc ca „întreținuți social”, își duc existența din o parte din munca, din veniturile (prin redistribuire bugetară) celor lăcomi de îmbogățire și (2) în baza unor dogme, trăiesc cu speranța în niște promisiunile divine, care le spun că, după moarte, Împărăția cerurilor va fi numai a lor, unde nu vor ava acces cei bogați.

Cei care nu au capacitatea să înțeleagă faptul că „Ideile eronate transformate în adevăruri dogmatice sunt cel mai primejdios lucru din lume”, vor fi condamnați, încet dar sigur, la înapoiere, pe toate planurile și nu vor mai avea loc în imperiile viitorului, care vor fi imperiile minților strălucite, dedicate muncii creatoare de mari bogății materiale și spirituale.

Nu bogăția și nu lăcomia îmbogățirii prin muncă cinstită trebuie condamnată, ci sărăcia, respectiv săracii de bunăvoie, săracii din lene și săracii din practicarea de vicii etc.

„Bogăţia este o mare ispită a muncii, iar sărăcia este o mare ispită a lenei și a viciilor.” (N. Grigorie Lăcrița)

La „Dogmele promovate credință opresivă, băgate pe gât cu forța în numele lui Dumnezeu, ca fiind sfinte”, se mai poate răspunde în mai multe feluri, dar prefer următoarele citate:

„Mare sărăcie trebuie să fie în rai, dacă merg acolo toţi golanii, calicii şi săracii şi nici un bogat.” (Din Hagi Tudose, zgârcitul odios). „Nu există decât un pas de la fanatism la barbarie.” (Denis Diderot). „Nici o cruzime nu e mai atroce decât aceea a fanaticului.” (Stefan Zweig)

 Anexa nr. 3.1

 Exemple de personaje, din Vechiul Testament, care,

prin favorurile acordate de Dumnezeu, au ajuns să aibă mari bogății

 În cele ce urmează se prezintă câteva exemple de personaje din Vechiul Testament care, prin dragostea și prin favorurile acordate de Dumnezeu, au ajuns să aibă bogății, de la mari până la exorbitante, precum în cazul lui Solomon.

Aceste personaje biblice, prezentate în ordinea (destul de relativă) mărimii bogăției materiale și spirituale a lor, sunt : 1. Solomon. 2. Iov. 3. Isac. 4. David. 5. Iosafat. 6. Iacob. 7. Iosif. 8. Estera. 9. Avram. 10. Lot. 11. Ezechia. 12. Iosia. 13. Mardoheu.

Explicații deosebit de importante cu privire la bogățiile materiale și spirituale ale acestor personaje, și pentru (aproape) fiecare verset din Biblie, se găsesc pe https://mybible.eu/ro

1. SOLOMON. Născut în anul 990 î.Hr. Devenit rege al Israelului la 19 ani, în anul 971. A murit în anul 931, la vârsta de 59 de ani, după o domnie de 40 de ani, între 971 – 931.

Prin binecuvântări (prin favoruri foarte mari) acordate de Dumnezeu, a avut o domnie intrată în legendă, ca prosperă și tihnită.

După tradiția biblică, a fost ctitorul Templului din Ierusalim: A rămas proverbială înțelepciunea sa, la început în rândurile locuitorilor evrei, musulmani și creștini din țările care alcătuiesc Levantul (Cipru, Israel, Iordania, Liban, Palestina, Siria și zonele din sudul Turciei), și apoi din întreaga lume. I s-au atribuit cărțile „Ecleziastul”, „Pildele sau Proverbele lui Solomon” și „Cântarea Cântărilor” din Vechiul Testament.

„11 Și Dumnezeu a zis:…,

12 … Îți voi da o inimă înțeleaptă și pricepută, așa cum n-a fost nimeni înaintea ta și nu se va scula nimeni niciodată ca tine.

13 Mai mult, îți voi da și ce n-ai cerut: bogății și slavă, așa încât în tot timpul vieții tale nu va fi niciun împărat ca tine.” (1 Împărați 3.11-13)

„14 Greutatea aurului care venea lui Solomon, pe fiecare an, era de șase sute șaizeci și șase de talanți de aur.” (1 Împăraţi 10:14). Cum un talant avea 34,272 kg, rezultă că, în fiecare an îi revenea lui Solomon o cantitate de aur  de 22.825 kg.

„23 Împăratul Solomon a întrecut pe toți împărații pământului în bogății și înțelepciune.”, de pe vremea aceea. (1Împărați 10:23 și 2Cronici 9:22)

Mulți bărbați consideră însă că o mare bogăție a lui Solomon a constat și în faptul că „3 A avut de neveste șapte sute de crăiese împărătești și trei sute de țiitoare; ….”[12] (1Împăraţi 11:3), identificate, selectate și luate la curtea împăratului de tinere și numai virgine.

Dintre aceste 1.000 de femei (care existau la curtea lui Solomon, numai pentru satisfacerea plăcerilor sale sexuale, timp de 40 de ani cât a domnit), cu unele nu a ajuns să se culce nici o dată, fapt pentru care respectivele au murit virgine.

Pe Internet sunt zeci de Site-uri care prezintă bogăția lui Solomon și fastul de la curtea sa, dintre care menționez doar https://wol.jw.org/ro/wol/d/r34/lp-m/1996762.

2. IOV, sau IOB, este personajul central din cartea „Iov”, din Biblia ebraică și un profet al lui Dumnezeu în Coran. „În cei din urmă ani ai săi, Iov a primit de la Domnul mai multe binecuvântări decât primise în cei dintâi. A avut paisprezece mii de oi, șase mii de cămile, o mie de perechi de boi și o mie de măgărițe.” (Iov 42:12). Iov a trăit în Arabia cu aproape 2000 de ani înainte de Hristos. El a trăit în țara Uz / Uţ, a cărei localizare nu este cunoscută. Iov a trăit 248 de ani, suficient de mult pentru a-și vedea strănepoții. Din toată viața sa, 140 de ani i-a trăit după încercările la care l-a supus Dumnezeu, care au început atunci când avea 79 de ani. https://ro.orthodoxwiki.org/Dreptul_Iov; https://ro.wikipedia.org/wiki/Iov

3. ISAAC. Născut în 1851 î.Hr., decedat în 1671 î.Hr.

„12 Isaac a făcut semănături în țara aceea și a strâns rod însutit în anul acela; căci Domnul l-a binecuvântat. 13 Astfel omul acesta s-a îmbogățit și a mers îmbogățindu-se din ce în ce mai mult, până ce a ajuns foarte bogat. 14 Avea cirezi de vite și turme de oi, și un mare număr de robi;” (Geneza 26:12-14)

4. DAVID. Născut în 1039 î.Hr., decedat în 969 î.Hr. Este descris în Biblia ebraică ca al doilea rege al Israelului. Dumnezeu l-a binecuvântat cu bogății: „De la Tine vin bogăția și slava, Tu stăpânești peste tot…” (1 Cronici 29:12). David este onorat în literatura profetică ca un rege ideal și ca unul dintre strămoșii lui Iisus Hristos. Iisus Hristos. este descris ca fiind descendent al lui David atât în Evanghelia după Matei, cât și în Evanghelia după Luca.[13]

5. IOSAFAT. Născut 907 î.Hr., decedat 849 î.Hr. (a trăit 58 de ani). A fost al patrulea rege în Iuda. El a domnit între 873 î.Hr. – 849 î.Hr. Iosafat a domnit douăzeci și cinci de ani și a venit pe tron la treizeci și cinci de ani. Vezi https://ro.wikipedia.org/wiki/Iosafat „5 Domnul a întărit domnia în mâinile lui Iosafat, căruia tot Iuda îi aducea daruri. Și a avut o mulțime de bogății și slavă.” (2 Cronici 17.5). „25 Iosafat și poporul său s-au dus să ia prăzile; au găsit printre trupuri multe bogății și lucruri scumpe și au luat atât de multe că n-au putut să le ducă pe toate. Trei zile au prădat, căci era multă pradă.” (2 Cronici 20:25)

6. IACOB, IACO. Născut 1791 î.Hr., decedat 1644 î.Hr. (a trăit147 de ani). Iacob este strămoșul comun al celor 12 triburi ale poporului Israel. Cei doisprezece fii ai lui Iacob (Ruben, Simeon, Levi, Iuda, Isahar, Zabulon, Iosif, Beniamin, Dan, Neftali, Gad și Așer) vor deveni strămoșii celor douăsprezece triburi ale izraeliților. Iacob este unul din cei trei mari strămoși ai Israelului, împreună cu tatăl său Isaac și bunicul său Avraam. „43 Omul acesta s-a îmbogățit astfel din ce în ce mai mult; a avut multe turme, robi și roabe, cămile și măgari.” (Genesa 30:43). Vezi https://ro.wikipedia.org/wiki/Iacob

7. IOSIF. Născut 1562 î.Hr., decedat 1452 î.Hr. (a trăit 110 ani).  Isaac, fiul lui Avraam, a avut doi fii: pe Esau și pe Iacob. Lui Iacob i-a dăruit Dumnezeu 12 fii și o fată. Toți feciorii lui erau voinici și sănătoși. Mergeau zilnic cu turmele la pășune. Între fiii lui Iacob, cel mai așezat și mai cuminte era Iosif. Iosif este vândut de frații săi și, după multe îndurări, ajunge stăpânitor peste ţara Egiptului, al doilea după faraon. „41 Faraon a zis lui Iosif: «Uite, îți dau stăpânire peste toată țara Egiptului.»” (Geneza 41:41) și ajunge vice-rege. După ce a cugetat câtva timp asupra numirii, regele a anunţat hotărârea lui de a-l înălţa pe Iosif la cea mai înaltă slujbă din împărăţie şi a procedat la ceremonia inaugurală. Mai întâi a fost o proclamare regală declarându-l pe Iosif a fi vice-rege peste întreg Egiptul. „43 L-a suit în carul care venea după al lui și strigau înaintea lui: «În genunchi!” Astfel i-a dat faraon stăpânire peste toată țara Egiptului.»” (Geneza 41:43).

8. ESTERA. Data nașterii secolul al VI-lea î.Hr., data decesului secolul al V-lea î.Hr.

Estera a fost una (cea preferată) dintre soțiile regele Persiei Xerxes I (Ahașveroș), care stăpânea peste 127 de provincii (sau satrapii), din India până în Etiopia.

Haman, vizir (consilier și prim-ministru) al lui Xerxes, care îi ura pe evrei, reușește să-l convingă pe împărat că este spre binele lui să scape de evrei.

„Atunci Haman a zis împăratului Ahașveroș: «În toate ținuturile împărăției tale este risipit un popor deosebit între popoare, care are legi deosebite de ale tuturor popoarelor și nu ține legile împăratului. Nu este în folosul împăratului să-l lase liniștit.»” (Ester 3:8)

„Și împăratul a zis lui Haman: „Îți dăruiesc și argintul și pe poporul acesta; fă cu el ce vei voi.” (Ester 3:11)

„Scrisorile au fost trimise prin alergători în toate ținuturile împăratului, ca să nimicească, să omoare și să piardă pe toți iudeii, tineri și bătrâni, prunci și femei, și anume într-o singură zi, în ziua a treisprezecea a lunii a douăsprezecea, adică luna Adar, și să li se prade averile.” (Ester 3:13)

Aflând de complotul lui Haman, Mardoheu (Mordehai)[14] o roagă pe Estera să-și folosească poziția influentă pentru a vorbi cu împăratul în numele evreilor. (Ester 4:8)

În urma intervenției Esteri la împărat:

1) toți evreii din marele Imperiu Persan au fost salvați de genocidul plănuit de vizirul Haman, (Estera 8:1-17), după care

2) Haman a fost spânzurat pe spânzurătoarea pe care trebuia să fie spânzurat evreul Mordehai, pentru că întinsese mâna împotriva iudeilor, (Ester 7:8 și 8:7),

3) evreul Mordehai a ajuns cel dintâi după împăratul Ahașveroș (ca mare vizir sau prim ministru); (Ester, 10:3),

4) Toate bogățiile lui Haman au fost date Esterei de împăratul Ahașveroș: „1 În aceeași zi, împăratul Ahașveroș a dat împărătesei Estera casa lui Haman, vrăjmașul iudeilor. Și Mardoheu a venit înaintea împăratului, căci Estera arătase legătura ei de rudenie cu el.” (Estera 8:1). Strălucirea bogăţiilor lui Haman rezultă și din Estera 3:9, unde este consemnat: „9 Dacă împăratul găsește cu cale, să se scrie o poruncă pentru ca ei să fie nimiciți, și eu voi cântări zece mii de talanți de argint în mâinile slujbașilor, ca să-i ducă în vistieria împăratului.” Având în vedere talantul babilonian, numai această sumă ar însemna aproximativ 343 tone de argint (vezi explicațiile la Estera 3:9 pe https://mybible.eu/ro).

Sunt numeroase opiniile care consideră că și Cartea Esterei (ca altele din Biblie, sau chiar ca toată Biblia), este un mit, personajele sale (cu excepția lui Xerxes) fiind produsul imaginației creative a autorului ei [vezi, spre exemplu, https://ro.wikipedia.org/wiki/Estera_(carte)].

Povestea Esterei a născut, în cultura iudaică, sărbătoarea numită Purim, prin care este celebrat miracolul salvării evreilor din Persia în ultimii ani ai existenței Imperiului Persan.

9. AVRAAM, în ebraică, Abraham, traducerea din latină, Ibrahim în arabă, este adevăratul strămoș al poporului evreu, numit (!?) „prietenul lui Dumnezeu” (cf. Isaia 41:8). Născut în 1813 î.Hr., decedat în 1638 î.Hr. Amintirea lui a rămas vie în toate veacurile următoare în mijlocul „poporului ales, Israel”. Figura lui Avram este prezentă în cele trei culte monoteiste: iudaism, creștinism și islamism. Avraam a fost foarte bogat. Vezi https://ro.wikipedia.org/wiki/Avraam

10. Lot, este un personaj biblic, nepotul lui Avraam, fiind considerat a fi strămoșul iordanienilor de astăzi. În Facerea/Geneza 13:5 se spune: „5 Lot, care călătorea împreună cu Avram, avea și el oi, boi și corturi. 6 Și ținutul acela nu-i încăpea să locuiască împreună; căci averile lor erau așa de mari, încât nu puteau să locuiască împreună.”

11. EZECHIA. Născut circa 739 î.Hr., decedat circa .687 î.Hr. A fost al 14-lea rege al Regatului Iuda, și se presupune că domnia sa a fost între 715 și 686 î.Hr. Ezechia este unul din cei mai proeminenți regi ai Regatului lui Iuda. A adoptat reforme religioase care au constat în interzicerea închinării la idoli și a restaurat închinarea către Dumnezeul lui Israel, așa cum aceasta este descrisă în Pantateuhul lui Moise. Vezi https://ro.wikipedia.org/wiki/Ezechia

12. IOSIA. Născut 648 î.Hr., decedat 609 î.Hr. (a trăit 39 de ani). Iosia a fost al şaisprezecelea rege în Regatul de Sud şi a domnit peste Iuda 31 de ani, între anii 640 şi 609 î. Hr. A urcat pe tron la vârsta de opt ani, după mai bine de jumătate de secol de declin moral şi spiritual sub tatăl său, Amon, şi bunicul său, Manase, doi dintre cei mai răi regi ai lui Iuda. A nimicit idolatria și vrăjitoria și a restabilit credința adevărată în Dumnezeu chiar pe baza Cărții Legii pe care au găsit-o oamenii lui în Casa Domnului. Existența lui Iosia nu este confirmată de dovezi arheologice sau izvoare istorice, domnia sa fiind menționată numai în Cartea a patra a Regilor. Cu toate acestea, cei mai mulți istorici accept faptul că Iosia a fost un personaj istoric adevărat. Vezi https://ro.orthodoxwiki.org/Iosia. https://ro.wikipedia.org/wiki/Iosia.

13. MARDOHEU. Așa după cu am mai arătat (la Estera), în urma intervenției Esteri la împărat, evreul Mordehai a ajuns cel dintâi după împăratul Ahașveroș, ca mare vizir sau prim ministru (Ester, 10:3), bucurându-se de mari bogății materiale și spirituale.

 Bibliografie

 Bibliografie la bogăția și sărăcia în Vechiul Testament

 Explicații deosebit de importante cu privire la personajele biblice menționate în acest material, și pentru (aproape) fiecare verset din Biblie, se găsesc pe https://mybible.eu/ro

Pentru Iosif, vezi https://ro.wikipedia.org/wiki/Iosif_(fiul_lui_Iacob.

Despre bogăţia regelui Solomon: https://wol.jw.org/ro/wol/d/r34/lp-m/1996762.

Despre Iov: https://ro.orthodoxwiki.org/Dreptul_Iov;  https://ro.wikipedia.org/wiki/Iov.

Despre Iosafat: https://ro.wikipedia.org/wiki/Iosafat ; https://ro.orthodoxwiki.org/Iosafat

Despre Iacob: https://ro.wikipedia.org/wiki/Iacob.

Pentru Iosif: https://ro.wikipedia.org/wiki/Iosif_(fiul_lui_Iacob.

Despre Estera: https://ro.wikipedia.org/wiki/Estera_(carte)

Despre Avram: https://ro.wikipedia.org/wiki/Avraam

Despre Ezechia: https://ro.wikipedia.org/wiki/Ezechia.

Despre Isia: https://ro.orthodoxwiki.org/Iosia.

Despre David: https://ro.wikipedia.org/wiki/David.

Despre inteligența evreilor, vezi, spre exemplu https://www.kanald.ro/incredibil-de-ce-sunt-evreii-atat-de-inteligenti-20020734)

Cartea neamului lui Iisus Hristos: https://ioanelixir.wordpress.com/2020/12/21/cartea-neamului-lui-iisus-hristos-fiul-lui-david-fiul-lui-avraam/

Pentru inteligența evreiască și evreii în lume:: http://www.bjt2006.org/GN_evrei_Premiul_Nobel_0514.pdf; https://www.kanald.ro/incredibil-de-ce-sunt-evreii-atat-de-inteligenti-20020734; https://ro.wikipedia.org/wiki/Lista_laurea%C8%9Bilor_evrei_ai_Premiului_Nobel;

https://ro.wikipedia.org/wiki/Istoria_natural%C4%83_a_inteligen%C8%9Bei_a%C8%99kenazilor;

https://ro.wikipedia.org/wiki/Evrei.

N. Grigorie Lăcrița. Articolul „Lăcomia pozitivă a îmbogăţirii.”

 Bibliografie la sărăcia și bogăția în Noul Testament

 Biblia. Exemple de verset din Noul Testament în care Hristos îi fericește pe săraci, ca moștenitori ai Împărăției lui Dumnezeu, și îi deplânge pe bogați: Luca 6:20; Matei 5,3; 19:23,24; Luca 18:24,25 19:21; Luca 18:22; 1Timotei 6:8;

Pentru coeficientul de inteligenţă (IQ) al indivizilor cu origine evreiască: a se vedea https://ro.wikipedia.org/wiki/Istoria_natural%C4%83_a_inteligen%C8%9Bei_a%C8%99kenazilor.

Articolul „Bogăția și sărăcia”, de Georgios Mantzaridis, autor și al cărții „Morala creștină”, Editura Bizantină), postată pe https://www.crestinortodox.ro/religie/bogatia-saracia-69506.html.

„Manifestul Partidului Comunist”, publicat la Londra, în 1848 de Marx și Engels, prezentat și pe Internet, precum pe https://www.marxists.org/romana/m-e/1848/manifest/c02.htm

Despre scăderea în masă a ortodocșilor la ultimele 4 recensăminte ale populației României, din 1992, 2002, 2011 și 2022, vezi, spre exemplu https://romania.europalibera.org/a/religie-recensamant2022-romani-/32210549.html

Articolul lui Gabriel Liiceanu pe https://www.hotnews.ro/stiri-opinii-26292995-ideile-eronate-transformate-adevaruri-dogmatice-sunt-cel-mai-primejdios-lucru-din-lume.htm

N. Grigorie Lăcrița. Articolul „Lăcomia pozitivă a îmbogăţirii.”

N. Grigorie Lăcrița. Articolul „Soarele s-a oprit și luna și-a întrerupt mersul, pentru o zi”

---

[1]  În Vechiul Testament sunt zeci de versete în care Dumnezeu face precizări cu privire la „poporul Meu, Israel” (2Samuel 3:18; 2 Samuel 7:7 etc); „Voi face din tine un neam mare și te voi binecuvânta; îți voi face un nume mare și vei fi o binecuvântare.” (Geneza 12:2); „…Eu voi fi Dumnezeul tuturor semințiilor lui Israel, și ei vor fi poporul Meu.” (Ieremia 31:1 etc.); „voi locui în mijlocul copiilor lui Israel și nu voi părăsi pe poporul Meu, Israel.” (1Împăraţi 6:13); „Eu v-am ales numai pe voi dintre toate familiile pământului:…” (Amos 3:2); „Nu te teme, căci Eu sunt cu tine; nu te uita cu îngrijorare, căci Eu sunt Dumnezeul tău; Eu te întăresc, tot Eu îți vin în ajutor. Eu te sprijin cu dreapta Mea biruitoare.” (Isaia 41:10) etc.

[2] A se vedea https://ro.wikipedia.org/wiki/Istoria_natural%C4%83_a_inteligen%C8%9Bei_a%C8%99kenazilor.

[3] A se vedea https://ro.wikipedia.org/wiki/Istoria_natural%C4%83_a_inteligen%C8%9Bei_a%C8%99kenazilor.

[4] „Revelaţia divină” este „ceea ce transmite Dumnezeu către un om ales al său”, iar „Inspiraţia divină” este „ceea ce primeşte omul providențial de la Dumnezeu”. Mesajul  pornit de la Dumnezeu ca „revelaţie divină” ajunge la omul providențial ca „inspiraţie divină”.

[5] Vezi https://mail.yahoo.com/d/folders/1/messages/34539

[6] A se vedea (https://www.calameo.com/books/005516518265b06399625)

[7] „Împărăția lui Dumnezeu” este o formulare folosită numai în Noul Testament, de 122 de ori, pentru a desemna tărâmul în care domnește Dumnezeu. Evanghelia după Matei folosește de asemenea o expresie similară, anume „Împărăția Cerurilor”.

[8] Prezentat și pe Internet, precum pe https: //www.marxists.org/romana/m-e/1848/manifest/c02.htm

[9] A se vedea, spre exemplu, articolul subsemnatului intitulat „Soarele s-a oprit și luna și-a întrerupt mersul, pentru o zi”

[10] A se vedea rezultatele de la ultimele 4 recensăminte ale populației României din 1992, 2002, 2011 și 2022 și (2), cu comentariile postate și pe Internet pe marginea acestora, precum pe https://romania.europalibera.org/a/religie-recensamant2022-romani-/32210549.html

[11] Un articol de Gabriel Liiceanu pe https://www.hotnews.ro/stiri-opinii-26292995-ideile-eronate-transformate-adevaruri-dogmatice-sunt-cel-mai-primejdios-lucru-din-lume.htm

[12] Noțiunea de „țiitoare” având sensul de amante, de concubine.

[13] Lista strămoșilor lui Hristos este prezentată pe mai multe Site-uri, precum https://ioanelixir.wordpress.com/2020/12/21/cartea-neamului-lui-iisus-hristos-fiul-lui-david-fiul-lui-avraam/ https://ro.wikipedia.org/wiki/David

[14] Mardoheu (Mordehai) era vărul mai în vârstă al Esterei, cel care o crescuse. Acesta a ajuns, în final, până a fi „cel dintâi după împăratul Xerxes”. (Estera 10:3).