Parlamentarii USR care astăzi descoperă cu indignare că retroactivitatea este „vădit neconstituțională” par să fi uitat un mic detaliu din propriul lor trecut parlamentar. În noiembrie 2023, Parlamentul adopta „Legea fugarilor”, care introducea o nouă faptă penală, asimilată evadării, pentru condamnații care nu se prezentau la poliție în termen de șapte zile pentru executarea pedepsei. Legea conținea și o dispoziție aplicabilă unor hotărîri definitive pronunțate anterior mult înaintea intrării sale în vigoare.
Și cum a votat Parlamentul? După ce a trecut tacit de Senat, 230 de deputați au votat pentru, doar trei împotrivă și o singură abținere. Toți parlamentarii USR au votat retroactivitatea. USR nu a avut atunci problema de principiu pe care o are astăzi.
Astăzi însă, cînd o modificare legislativă cu efecte asupra unei situații anterioare îl poate afecta direct pe Dominic Fritz, liderii USR vorbesc despre o „nouă sancțiune” aplicată retroactiv și despre o încălcare evidentă a Constituției.
Aici apare întrebarea incomodă: Cînd este retroactivitatea neconstituțională: cînd îl privește pe un fugar condamnat sau cînd îl privește pe Dominic Fritz?
Constituția nu ar trebui să se schimbe în funcție de numele persoanei asupra căreia se aplică legea. Dacă principiul neretroactivității este atît de important - și este - atunci trebuia apărat cu aceeași vehemență și în 2023.
Altfel, riscăm să ajungem la o concluzie mai puțin măgulitoare: pentru unii politicieni, principiile constituționale sunt absolute pînă în momentul în care încep să-i coste politic.
Autor: Bogdan Tiberiu Iacob
Sursa: Redactia 9
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu