O radiografie geopolitică a lumii contemporane

 

Cronică literar-științifică la volumul Ordinea și (dez)ordinea globală (2014–2026) de Octavian Sergentu

Octavian Sergentu, Ordinea și (dez)ordinea globală (2014–2026), Editura Ecou Transilvan.

Volumul Ordinea și (dez)ordinea globală (2014–2026), semnat de Octavian Sergentu, se înscrie în categoria lucrărilor de analiză geopolitică și strategică preocupate de transformările profunde ale sistemului internațional contemporan. Autorul își propune să surprindă „ultimii ani, cu schimbări de regimuri și turbulențe geopolitice în lumea actuală”, reunind studii, comentarii și abordări consacrate problematicii geopolitice.

Titlul cărții concentrează, într-o formulă expresivă, principala problematică a cercetării: raportul tensionat dintre ordine și dezordine, dintre structurile instituționale moștenite și apariția unor noi centre de putere, dintre stabilitate și conflict, dintre globalizare și afirmarea identităților naționale.

Nu este, așadar, o carte care să privească geopolitica drept o simplă succesiune de evenimente, ci o încercare de a identifica mecanismele profunde care produc transformările sistemului mondial.

Structura volumului este amplă și tematic diversificată. Printre subiectele abordate se află infrastructura critică, Bazinul Mării Negre, tendințele geopolitice ale Federației Ruse, Republica Moldova, conflictele regionale, Transnistria, multipolaritatea, războiul din Ucraina, resursele umane, cultura strategică, securitatea informațională, ordinea globală și regională și transformările intelligence-ului.

Această diversitate tematică reprezintă una dintre caracteristicile fundamentale ale cărții. Autorul nu izolează geopolitica de celelalte domenii ale cunoașterii, ci o pune în relație cu economia, tehnologia, sociologia, comunicarea, securitatea, psihologia conflictului și studiul informației.

În Preambul, Sergentu precizează că cercetarea utilizează o metodologie comparativă și recurge la analiza documentelor și a datelor conceptuale, combinând abordarea istorică, geopolitică, behavioristă, integrativă și interactivă cu teoria jocurilor, teoria negocierii, modelarea geopolitică și abordarea sistemică.

Prin urmare, avem de-a face cu o lucrare care aspiră la interdisciplinaritate și care încearcă să construiască o perspectivă integratoare asupra conflictelor și securității globale.

Una dintre ideile centrale ale cărții este aceea că lumea de după Războiul Rece nu mai poate fi explicată prin paradigma bipolară. Sergentu observă că, după dispariția Uniunii Sovietice, sistemul bipolar a fost înlocuit de o configurație în care mai multe centre de putere participă activ la definirea relațiilor internaționale.

În această perspectivă sunt analizate Statele Unite, Uniunea Europeană, China, Japonia, India, Rusia, Turcia și Brazilia, fiecare fiind prezentată ca actor cu interese și instrumente proprii.

Ideea multipolarității devine astfel una dintre cheile de lectură ale volumului. Ea este pusă în relație cu modificarea echilibrului de putere, cu evoluția economiei mondiale și cu apariția unor noi forme de cooperare și competiție internațională.

O asemenea abordare permite autorului să discute nu numai despre puterea militară, ci și despre puterea economică, tehnologică, informațională și culturală.

Un capitol important al reflecției lui Octavian Sergentu îl constituie analiza globalizării. Autorul respinge simplificarea globalizării la o ideologie politică și insistă asupra caracterului său de proces istoric, economic, tehnologic și social.

În acest context, sunt discutate noțiuni precum globalism, alter-globalism, anti-globalism și glocalizare.

Interesantă este încercarea autorului de a evita o interpretare unilaterală. Globalizarea este prezentată simultan ca factor de interconectare și ca proces care generează tensiuni, clivaje, reacții identitare și conflicte privind raportul dintre universal și particular.

De aici rezultă una dintre întrebările fundamentale ale cărții: cum poate fi păstrată diversitatea culturală într-o lume din ce în ce mai interdependentă?

Autorul susține că globalizarea nu anulează diferențele dintre comunități și state. Dimpotrivă, diversitatea rămâne o componentă fundamentală a sistemului mondial.

O contribuție importantă a volumului este analiza comparativă a geopoliticii clasice și a geopoliticii critice.

Sergentu observă că geopolitica tradițională a pus accentul pe spațiul geografic, poziționarea statelor, resurse, frontiere și raporturile dintre teritoriu și putere. Geopolitica critică deplasează însă accentul spre discurs, reprezentări, imaginar geografic și relația dintre putere și cunoaștere.

Referințele la Gearóid Ó Tuathail, John Agnew și Claus Dodds introduc cititorul într-o dezbatere teoretică modernă, în care spațiul geopolitic nu mai este privit exclusiv ca realitate fizică, ci și ca realitate construită prin discursuri și reprezentări.

Opțiunea metodologică a autorului pentru o geopolitică „structurală și integrativă” urmărește tocmai apropierea dintre cele două orientări.

Cartea este, totodată, o incursiune în marile paradigme intelectuale care au încercat să explice lumea postbelică și post-Război Rece.

Francis Fukuyama este analizat prin prisma tezei „sfârșitului istoriei”, iar Samuel Huntington prin paradigma „ciocnirii civilizațiilor”. Autorul urmărește inclusiv modul în care aceste teorii au fost receptate în Rusia și în alte spații culturale.

Un interes aparte îl prezintă referirea la Immanuel Wallerstein și teoria sistemului mondial, în special conceptele de centru, periferie, semiperiferie și geocultură.

Prin această punere în dialog a unor autori și paradigme diferite, Sergentu creează o veritabilă hartă intelectuală a teoriilor contemporane despre ordinea mondială.

O altă direcție majoră a cărții este conflictologia. Autorul pornește de la constatarea că formele conflictului contemporan s-au diversificat și că analiza acestora reclamă metode noi. Conflictul este privit nu doar prin prisma confruntării militare, ci și prin dimensiunea economică, informațională, culturală și geopolitică.

Este semnificativă analogia propusă de autor între reglementarea conflictului și medicină: diagnoză, conceptualizare/predicție și terapie.

Această analogie sugerează că un conflict nu trebuie numai descris, ci și înțeles în mecanismele sale și analizat în perspectiva unor modalități de gestionare.

Pentru cititorul român, una dintre cele mai importante componente ale volumului o reprezintă analiza spațiului geopolitic din proximitatea României.

Bazinul Mării Negre este prezentat drept un spațiu strategic în disputa Est–Vest și în transformarea ordinii globale a secolului XXI. Autorul conectează această regiune cu războiul ruso-ucrainean, cu relațiile dintre Federația Rusă și Occident și cu problematica securității regionale.

Un loc important îl ocupă Republica Moldova și conflictul transnistrean. Aceste teme sunt analizate în relație cu vulnerabilitățile spațiului post-sovietic și cu dinamica geopolitică regională.

Prin această orientare, volumul dobândește și o importantă dimensiune regională: marile transformări ale sistemului internațional sunt privite prin efectele lor asupra Europei de Est și a spațiului pontic.

Războiul din Ucraina constituie una dintre axele analitice ale cărții. Sergentu urmărește implicațiile geostrategice regionale și globale ale conflictului, raportându-le la modificarea echilibrului de putere.

În această privință, autorul recurge și la opiniile unor personalități precum Henry Kissinger și John J. Mearsheimer, ceea ce permite introducerea în analiză a perspectivei realiste asupra relațiilor internaționale. Volumul citează inclusiv lucrările lui Kissinger și Mearsheimer pentru a discuta problema ordinii mondiale și logica puterii.

Importanța acestei secțiuni derivă din faptul că războiul din Ucraina nu este tratat exclusiv ca un conflict regional, ci ca un eveniment care influențează arhitectura de securitate europeană și ordinea internațională.

Una dintre componentele cele mai actuale ale volumului este analiza impactului inteligenței artificiale asupra apărării și securității.

Cartea discută integrarea sistemelor de inteligență artificială în procesele de luare a deciziilor, analiza informațiilor, planificarea operațiunilor și desemnarea țintelor. Sunt prezentate, între altele, preocupări britanice și franceze privind utilizarea IA în domeniul militar.

Apare astfel o nouă dimensiune a ordinii globale: ordinea tehnologică.  Dacă în geopolitica clasică teritoriul, resursele și poziția geografică reprezentau elemente fundamentale ale puterii, în lumea actuală informația, datele, inteligența artificială, infrastructura digitală și capacitatea de procesare devin componente strategice.

Această perspectivă este completată de problema sistemelor autonome și a principiului „omului în bucla de decizie”, discutat în raport cu dezvoltarea tehnologiilor militare.

În partea dedicată evoluțiilor recente ale ordinii internaționale, autorul discută posibilitatea unei transformări structurale a sistemului existent.

Sunt analizate două scenarii: înlocuirea ordinii globale actuale printr-un nou cadru impulsionat de creșterea influenței BRICS+ și apariția unei „mari înțelegeri globale”, prin care statele ar putea restructura pragmatic arhitectura existentă.

Această problematică este importantă deoarece deplasează discuția de la întrebarea „cine domină lumea?” către întrebarea mai complexă: cum se poate transforma arhitectura instituțională a lumii?

Autorul pune în discuție, în acest context, inclusiv reforma unor instituții internaționale precum OMC și FMI.

Ordinea și (dez)ordinea globală poate fi citită în două registre. Primul este cel al analizei academice: geopolitică, relații internaționale, conflictologie, securitate, globalizare, multipolaritate și tehnologie. Al doilea este registrul documentar. Volumul reunește numeroase referințe, studii, articole și surse, construind o arhivă intelectuală a unei perioade marcate de schimbări rapide.

De aici rezultă și una dintre calitățile sale importante: cartea nu încearcă să ofere o imagine statică a lumii, ci urmărește procesul de transformare.

Cartea lui Octavian Sergentu este o lucrare amplă, interdisciplinară, dedicată uneia dintre cele mai dificile probleme ale prezentului: în ce direcție se transformă ordinea mondială și care sunt mecanismele prin care ordinea se poate transforma în dezordine și, ulterior, într-o nouă formă de ordine?

Valoarea volumului constă în amploarea problematicii abordate și în încercarea de a pune în dialog geopolitica, conflictologia, economia, teoria relațiilor internaționale, securitatea informațională și noile tehnologii.

Prin analiza globalizării, a multipolarității, a spațiului Mării Negre, a Republicii Moldova, a conflictului ruso-ucrainean, a teoriilor lui Fukuyama, Huntington și Wallerstein, precum și prin preocuparea pentru inteligența artificială și transformarea intelligence-ului, Sergentu propune cititorului o hartă complexă a lumii aflate într-o continuă reașezare.

În fond, întrebarea fundamentală a volumului rămâne una deschisă: ce fel de ordine internațională se naște din tensiunile lumii actuale?

Răspunsul nu poate fi simplu, iar meritul autorului este tocmai acela de a transforma această întrebare într-o amplă investigație geopolitică.

Ordinea și (dez)ordinea globală (2014–2026) este, prin urmare, nu doar o carte despre geopolitică, ci și o carte despre incertitudinea epocii noastre, despre fragilitatea echilibrelor internaționale și despre necesitatea înțelegerii mecanismelor care modelează lumea contemporană.

                                                                      Al.Florin Țene

Bibliografie selectivă

Sergentu, Octavian, Ordinea și (dez)ordinea globală (2014–2026), Editura Ecou Transilvan, Cluj-Napoca.

Sergentu, Octavian, Matricea Rusă, Editura Ecou Transilvan, Cluj-Napoca, 2017.

Kissinger, Henry, Ordinea mondială, Editura RAO, București, 2015.

Kissinger, Henry, Diplomacy, New York, 1994.

Mearsheimer, John J., Tragedia politicii de forță: Realismul ofensiv și lupta pentru putere, Editura Antet, 2001.

Huntington, Samuel P., Ciocnirea civilizațiilor și refacerea ordinii mondiale, Editura Antet, București, 1998.

Fukuyama, Francis, The End of History and the Last Man, Free Press, New York, 1992.

Fukuyama, Francis, State Building: Governance and World Order in the Twenty-First Century.

Wallerstein, Immanuel, Geopolitics and Geoculture: Essays on the Changing World-System, Cambridge University Press, Cambridge, 1991.

Wallerstein, Immanuel, After Liberalism, New Press, New York, 1995.

Nye, Joseph S. Jr., Descifrarea conflictelor internaționale, Antet XX Press, Prahova, 2005.

Jones, Andrew, Globalizarea: teoreticieni fundamentali, CA Publishing, Cluj-Napoca, 2011.

Dodds, Klaus, lucrări consacrate geopoliticii critice.

Ó Tuathail, Gearóid, lucrări consacrate geopoliticii critice și analizei discursului geopolitic.

Străinu, Emil, „Arme High Tech la început de secol”, Impact Strategic, nr. 1–2/2003.

Global Trends 2030: Alternative Worlds, National Intelligence Council, 2012.

NATO, Strategic Concept, 2022.

Guvernul Regatului Unit, documente și strategii privind inteligența artificială și securitatea.

Peace Research Institute Frankfurt (PRIF), materiale privind proiectul „Concertul secolului XXI”.

Țâgankov, Andrei, lucrări privind receptarea teoriilor lui Francis Fukuyama și Samuel Huntington în Rusia.