PRIMĂVARA LIGII SCRIITORILOR

La 20 de ani de la înființarea Ligii Scriitorilor

Primăvara vine-n fiecare an
cu muguri de lumină peste țară,
iar timpul, călătorul suveran,
ne spune că o lume se-nfioară.

Au fost douăzeci de ani de când
s-a ridicat un vis din călimară,
când scrisul a pornit, din rând în rând,
să-și facă-n România primăvară.

Al.Florin Țene a aprins atunci
o flacără ce n-a putut să moară,
și lângă el, cu suflete de stânci,
Gavril Moisa a vegheat la poartă.

Iulian Patca, alături de colegi,
și alți zece scriitori, cu credință,
au pus în temelii cuvinte-ntregi,
cu dragoste de carte și ființă.

Și Liga a crescut precum un pom,
cu ramuri răspândite-n depărtare,
sub fiecare frunză fiind un om,
sub fiecare ram – o sărbătoare.

Din Cluj până în ținuturi de departe,
prin filiale cu ferestre-n lume,
s-au dus poeme, cărți și dor de carte,
iar scriitorii și-au rostit un nume.

Ilie Serediuc, mereu aproape,
a dus prin nord lumina către oameni,
iar versul său, când cade peste ape,
trezește amintirea dintre oameni.

Liliana Moldovan, cu pana vie,
a pus în slovă inima curată,
iar cartea ei, ca o făclie,
a luminat o cale minunată.

Mihai Ganea, cu glasul său profund,
a strâns în jurul cărții scriitorii,
căci unde versul sapă mai afund,
acolo cresc mai trainice comorii.

Și alte nume, poate nevăzute
în marile istorii ale zilei,
au pus în Ligă vise și începuturi,
ca florile ascunse-ale câmpiei.

Douăzeci de ani nu sunt puțini
când îi măsori în cărți și-n întâlniri,
în manuscrise, reviste și lumini,
în prietenii născute din iubiri.

Au fost și zile grele, și furtuni,
dar cartea n-a plecat din casa noastră,
căci scriitorii sunt mereu nebuni
după lumina unei stele-albastre.

Primăvara Ligii nu-i doar floare,
ci este rodul anilor ce vin,
e glasul ce se-aude-n depărtare
și spune că literatura-i destin.

Iar dacă timpul va mai trece iar
și alte primăveri vor bate-n poartă,
rămâne-n fiecare un măcar
din visul celor care-au pus o piatră.

Să fie Liga pom cu rădăcini,
cu ramuri largi spre toate continentele,
iar scriitorii, oameni mai senini,
să-și poarte-n suflet cărțile și gândurile.

Să înflorească revistele în lume,
să cânte poezia-n fiecare,
iar cei ce scriu să-și poarte-al lor nume
ca pe o stea aprinsă-n depărtare.

Douăzeci de ani – o primăvară,
douăzeci de ani – un legământ,
o Ligă ce-a crescut în astă țară
din dragostea pentru cuvânt.

Și peste ani, când noi vom fi amintire,
vor răsări, din cărți, alte izvoare,
iar Liga va rămâne prin iubire
o primăvară veșnic roditoare.

Să-i fie drumul plin de manuscrise,
de cărți, de poezie și lumină,
iar visurile care-au fost promise
să se transforme-n flori de rădăcină.

La douăzeci de ani, ridicăm glasul
și mulțumim celor ce-au început,
căci dacă astăzi Liga-și poartă pasul,
e fiindcă ei au crezut în absolut.

Iar primăvara care ne adună
sub cerul literelor, mereu,
ne spune că o carte împreună
poate uni un neam în Dumnezeu.

Al.Florin Țene