duminică, 22 noiembrie 2026

Mărturisiri cu dureri de cap

 


Nu am mai scris nimic pe aici, cam de multă vreme. Nu pentru că nu aș avea amintiri, nu pentru că mi-i rușine cu ele dar nu tare mai am timp, pe motiv (în principal!) de nepoți tare dragi.
Eh, un alt tip drag mie a fost Romi. Fost jandarm cu grade, fost tată iubitor, fost amic săritor. Da, fost, pentru că acum e sub pământ. Nu ca mine, când eram inginer minier, să fie clar! Dumnezeu să-l ierte!
El mi-a spus că un amic de-al lui ( că avea cu duzina) i-a spus că la restaurantul pe care îl deține are niște butoaie cu bere veche. ”Nu le vrei?”, l-a întrebat. Nu a dat un răspuns, a vorbit cu nașul lui și ăsta i-a zis să le ia, că fac horincă din bere. ”Măi, tu ești nebun?”. ”Adă-le și rezolvăm”, cam așa a fost discuția între ei.
Și îmi povestea Romi apoi cum au pus niște drojdie în butoaie,le-au pus la fiert, vreme în care au băut câte ceva. Nu a trebuit să fiarbă mult, că nu era borhot, era numai lichid. Au fiert și a doua oară, a ieșit horinca, din care au gustat.
Dimineața, îmi zicea Romi, îl durea capul îngrozitor. S-a dus la nașul lui, care dormea. A pus mâna pe el, s-a trezit omul și, când a dat să ridice capul de pe pernă, a început: ”,...ute-ți-ai horinca de bere, că mor de durere de cap!”. ”Stai, măi, nu tu ai venit cu ideea?”. ”Lasă că scap de ea”.
Peste vreo lună, nașul i-a pus un teanc de bani în mână, spunându-i că e partea lui. I-a zis că a mai pus niște prune uscate și niște crenguțe de prun în horincă, să îi dea aromă și culoare, și a mers cu horinca la Brașov. Mai erau platformele industriale, cu mii de muncitori veniți în general din Moldova, și a prezentat-o ca fiind horincă de Maramureș, de prune. ”Vindeam într-un loc și plecam imediat de acolo. Cred că și acuma îi doare capul pe ăia”, i-a zis nașul.
De aia prefer eu să mă aplec de șale, să culeg prunele și să fac horinca mea. Apropo...

Ioan BUDA TZETZU

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu