Infektionsschutzgesetz! Germania redevine un stat totalitar! Medic german arestat în direct pentru că vorbea despre Covid-19!

 Încă nu s-au uscat propriu-zis hainele purtate de demonstranții împrăștiați la Berlin de trupele trimise de Angela Merkel cu tunurile de apă, în noiembrie, anume hainele cetățenilor pe care guvernul federal dorește, chipurile, să îi protejeze de gripă, și iată că avem chiar a doua zi o demonstrație a faptului că protestatarii aveau perfectă dreptate cînd afirmau că noua „lege împotriva infectării” cu Covid-19 amintește de legea care-l aducea la putere pe Hitler!

 

Legea conferă puteri excesive guvernului german ocolind Parlamentul.

De ce ne-ar mira asta în Germania? De ce ne-ar mira că astfel de lucruri sînt puse în operă tocmai în Uniunea Europeană, o structură pseudo-federală abuzivă, totalitară, nedemocratică, cu birocrați nealeși de nimeni care conduc o populație derutată din cîteva zeci de state care privește bovin ceea ce se petrece, neștiind ce să facă!

Noua versiune a Legii privind „protecția împotriva infecțiilor” a trecut prin Bundestag și Bundesrat (ambele camere ale parlamentului german) într-o procedură rapidă, neconstituțională, pe 18 noiembrie 2020. Scopul principal, oficial, a fost de a oferi guvernului sprijin juridic pentru măsurile de combatere a pandemiilor, adoptate pînă acum de guvern prin ordonanțe, creînd astfel o mai mare „securitate juridică”.

Legea a fost sprijinită de  CDU/CSU (pseudo-creștin-democrații care o susțin pe Merkel) și de SPD (social-democrați), în timp ce împotriva legii s-a plasat singurul partid naționalist, evident în opoziție – AfD.

Legea suprimă o serie de drepturi și libertăți, cum ar fi libertatea de întrunire, libertatea de mișcare sau inviolabilitatea domiciliului. Amenzile merg pînă la 25.000 de euro, iar pedeapsa privativă de libertate pînă la 5 ani! Rămîne în vigoare nu doar „crima” de a fi răcit, ci și suspiciunea de a fi răcit.

Angela Merkel (CDU) a anunțat că urmează „luni grele” și că „virusul va continua să ne domine viețile”, ceea ce era de așteptat, mai ales că și „lupta cu terorismul” a durat decenii bune.

Puterea și presa i-au definit pe protestatarii germani ca fiind „negaționiști” Covid-19, antivacciniști și în general persoane „de extremă dreapta”, de parcă aceștia ar fi purtat vreo etichetă pe haine,  de unde să se înțeleagă că ar face parte din vreo formațiune politică și că aceasta ar fi de extremă dreapta. Ca să fie treaba și mai temeinică, aceleași persoane ar fi – potrivit puterii politice și presei aservite – cei care neagă existența holocaustului! Dacă e și pe bază de evrei și nazism, utilizarea forței este „justificată”, nu?

S-a ajuns, iată, ca cei care „nu cred” în Covid, să fie catalogați drept extremiști periculoși, antisemiți!

În Germania termenul de „extremă dreapta” se referă însă la cei care fac parte ori sînt simpatizanți ai AfD (Alianța pentru Germania), un partid parlamentar, cît se poate de legal constituit. Se întîmplă însă aceeași demonizare a AfD cum am văzut și în privința PSD-ului în România!

În total 190 de persoane au fost arestate pentru că au îndrăznit să protesteze! Democrație, nu glumă!

Proteste au mai avut loc în Germania (la Leipzig), dar și acolo s-a dat vina pe „extremiști”. La fel și la Stuttgart! În realitate, însă, extremiști adevărați sînt nu doar politicienii și forțele de ordine, ci și grupurile paramilitare mascate și îmbrăcate în negru (Antifa), care sub eticheta de luptători împotriva fascismului, sprijină cel mai aberant guvern de la război încoace. Trupele Antifa sînt libere să bată demonstranți sau ziariști, să incendieze case și mașini fără vreo umbră de emoție că forțele de ordine ar putea interveni! Iese din orice calcule ca aceștia să fie vreodată prinși și trași la răspundere.

Pe lîngă deja amintitele restrîngeri de drepturi și libertăți, guvernul condus de Angela Merkel mai restrînge un drept: dreptul la asistență medicală! În timp ce guvernul pare preocupat să-i salveze pe cei cărora le curge nasul, cca. un milion de operații chirurgicale au fost „amînate”, unele pentru totdeauna! Degeaba au averizat oncologii asupra „amănuntului” că răceala este mai puțin gravă decît cancerul.

Peste 10.000 de companii germane au intrat deja în insolvență, iar numărul lor continuă să sporească.

Ca un ultim amănunt, ar mai fi de semnalat „aplicația” pentru terminale smart, destinată turnătoriei! Există, astfel, o delimitare clară a populației în categorii distincte pe baza raportării fiecărei categorii la Covid-19. Ca să spunem lucrurilor pe nume, o segregare.

Ce spun specialiștii?

În general,marea masă avirusologilor, mediciolor cinstiți, cercetătorilor, specialiștilor din companii bio-tech, universitarilor, susțin aceleași lucruri. Da, există coronavirus, nu de ieri sau de azi, organismul uman s-a adaptat la el. Coronavirusul nu este nici măcar virus gripal, este virusul răcelii simple. Nu se poate vorbi despre o pandemie, sau de epidemie. Covid-19 nu reprezintă un pericol ieșit din comun și nu diferă deloc de orice virus al răcelii. Nu este avertismentul unor „negaționiști” și cu atît mai puțin antisemiți sau extremiști nebuni.

Problema cu teste este că acestea nu sînt specifice. Oricine a avut un Coronavirus în trecut, va ieși pozitiv, chiar dacă nu are nici un simptom. Datele exagerate ale mortalității nu vin de la virus, ci din statisticile vădit eronate!

În schimb, întreaga lume medicală atarage atenția că OMS este dependentă fiunanciar de Bill Gates, este dependentă financiar de corporațiile BigPharma care produc testele, vaccinurile și medicamentele! Și măști. Perfect inutile, ca și testele. Pentru acești „investitori”, OMS funcționează în clipa de față ca o uriașă platformă de marketing.

Wolfgang Wodarg este unul din cei mai renumiți medici germani, specialist în boli pulmonare și virolog, profesor universitar, a fost invitat de publicația Der Spiegel la o „dezbatere” privind coronavirusul. Cei de la Spiegel nu au prezentat însă decît exclusiv puncte de vedere partizane, fără vreun suport științific, singurul lor „argument” fiind că prof. Wolfgang Wodarg ar fi nazist și satanist! De parcă „progresiștii” ar fi niște creștini evlavioși!

Și cum să nu fie „satanist” și „bazist” cînd vorbește deschis nu doar despre faptul că virusul nu e ceea ce se spune, că testele recomandate de OMS au „erori” de pînă la 50%, ori că statisticile sînt false? La fel, concluziile lui Wodarg, căruia i s-au alăturat o serie de alți doctori este că mortalitatea asociată coronavirusului nu depășește 0,01%, fiind de 340 de ori mai mică decît susține OMS.

În schimb, peste 3 miliarde de oameni au avut deja de suferit de pe urma coronavirusului sub alte forme: carantinări, dezinformare, închiderea afacerilor, pierderea veniturilor, pierderea drepturilor și libertăților, sinucideri, suprimarea educației, etc.

Pentru cei care nu știu, OMS a mai încercat așa ceva, în 2009, cu AH1N1 – așa-zisa gripă porcină, dovedindu-se în final că OMS a instrumentat o panică planetară fără nici o bază. Care, atunci, s-a transformat într-un imens scandal, medicamente inutile sau chiar periculoase în valoare de miliarde de dolari fiind trimise spre distrugere. Și la vremea respectivă au existat cercetători care au acceptat să compromită datele oficiale, fiecare primind cîte 7 milioane de euro mită de la companiile farmaceutice producătoare de vaccinuri.

Acum, o altă „amenințare planetară”, un alt „virus ucigaș” îmbogățește tot corporațiile din industria farmaceutică cu miliarde, dacă nu trilioane de dolari. Iar dacă schema aceasta nu va fi denunțată, este la mintea cocoșului că un alt „virus ucigaș” se va ivi imediat după, doar ca să-i facă și mai bogați pe bogații planetei. Ceea ce nu este tocmai vesel, chiar și dacă nu plecăm urechile la chestiuni precum „Marea resetare” (altminteri o chestiune cît se poate de reală și publică) sau instituirea Noii Orînduiri Mondiale (anunțată deja oficial de liderii corporațiilor). Marea problemă aici nu o mai constituie însă corupția politicienilor și a lacheilor lor – presa, nici foamea de bani a corporațiilor, ci trădarea fără precedent a corpului medical.

În situația dată, medicii și cercetătorii cinstiți s-au trezit în strania ipostază de a-și pierde locurile de muncă. Putem cita cazul fostului director al Consiliului Național al Sănătății din Danemarca, Else Smith, care a declarat public că nu există o amenințare reală pentru sănătate cauzat de coronavirus care să justifice închiderea întregii țări. În urma acestei declarații, a trebuit să-și părăsească slujba de director al unuia dintre cele mai mari spitale din zona Copenhaga. Cercetătorii și medicii sînt, de asemenea, refuzați să publice articole pe tema coronavirusului în reviste de specialitate. Despre hărțuire nu mai are sens să vorbim!

În România avem cazul dr. Răzvan Constantinescu de la spitalul Sf. Spiridon din Iași. Pumnul în gură a funcționat impecabil și în cazul lui! Interviul acordat lui Pompiliu Diplan fiind șters de pe YouTube, Facebook și Twitter fără explicații.

Cu mitraliera, pe urmele medicilor cinstiți

În fine, să revenim la Germania. Nu de alta, dar dacă vorbim despre Covid-19 și măsuri represive față de cei care se încumetă să spună adevărul, atunci nu putem ocoli cazul medicului Andreas Noack din Nürnberg, care transmitea live pe YouTube în clipa în care trupele speciale înarmate i-au spart ușa casei și l-au obligat să se întindă pe jos, întrerupînd transmisiunea live. Medicul a fost reținut. Doctorul Andreas Noack este un critic al măsurilor de „lockdown” (închidere) cauzate de coronavirus. Imaginile depășesc orice închipuire:

Coincidența face ca evenimentul să se suprapună cu aniversarea a 15 ani de cînd cancelarul Angela Merkel conduce destinele Germaniei și, mai nou, fără să o fi ales cineva, destinele întregii Uniuni Europene. Merkel provine din Germania de Est (fostul RDG) și viziunile ei au fost stîngiste întotdeauna, iar unii nu ezită să facă legături cu Stasi, Angela fiind secretara cu propaganda în cadrul organizației de tineret al partidului comunist.

Angela Merkel, în 1972, în Germania de Est, cînd ocupa funcția de secretar cu propaganda a tineretului comunist

Mai punem în balanță faptul că tatăl ei a fugit în Est, din Germania liberă, ca să trăiască în comunism. De bănuit că întreaga educație primită de actualul cancelar a fost de sorginte marxistă. Cum, de altfel, iată că și arată în prezent suma convingerilor și valorilor împărtășite și dorința ei de a transforma germania și UE într-un imens gulag.

Robert Havemann, în schimb, a fost un dizident, un critic al regimului comunist din Germania de Est. Sigur, pentru el nu era „normal” să facă parte din structurile comuniste de propagandă! Dimpotrivă! Astfel că, Robert Havemann se afla în arest la doiciliu (similar cu situația în care se afla Doina Cornea în România, tot pentru că era o voce critică la adresa regimului comunist).

Dacă în fața casei în care locuia Doina Cornea îl regăsim pe Dacian Cioloș, care făcea parte din trupele Securității, iată că în fața casei în care locuia Robert Havemann apare Angela Merkel! Canalul de televiziune WDR nici măcar nu a putut prezenta fotografia obținută, în 2005, cînd se pregătea să facă dezvăluirile despre trecutul cancelarului german. Prezența actualului cancelar în fața casei lui Havemann ridică însă o serie de întrebări. Accesul, ca și în cazul Doinei Cornea, era restricționat sever de ofițerii de securitate, astfel că întrebarea firească este dacă Angela Merkel îl supraveghea pe dizident și dacă da, în ce calitate? Mai ales că Angela Merkel a recunoscut că Stasi a încercat să o recruteze, dar că a declinat „oferta” de a lucra pentru serviciul german.

Unii susțin, totuși, că ar fi fost „IM” – Informelle Mitarbeiterin, colaborator informal al Stasi, avînd numele conspirativ „Erika”.

Angela Merkel, care a transformat Uniunea Creștin Democrată (partid de dreapta, în teorie) în principala forță progresistă a Germaniei, militînd pentru așa-zisul multiculturalism, drepturile minorităților sexuale și corectitudine politică, asta ca să nu mai vorbim de decizia „umanistă” de a deschide granițele pentru un val uriaș de imigranți.

Dar, aportul cancelarului german la edificarea unei societăți noi, probabil multilateral dezvoltate, înseamnă și „contribuții de o deosebită valoare teoretică și practică”.

 Angela Merkel: „Exprimarea unei opinii nu vine fără costuri. Libertatea de expresie are limite. Aceste limite sînt acolo unde se răspîndește ura. Limitele încep acolo unde demnitatea altor persoane este violată. De aceea, ne vom opune discursului extremist. Altfel, societatea noastră  nu mai va fi!

Sursa: Alexandru Petria TWITTER

Angela Merkel: „Marea Britanie trebuie să achite nota de plată pentru Brexit”

Angela Merkel, cancelarul Germaniei, a avertizat Marea Britanie că va trebui să-şi achite obligaţiile financiare

faţă de Uniunea Europeană în acest proces de exit, şi a negat faptul că aceste obligaţii reprezintă „penalităţi”, informează Bloomberg. „Această sumă priveşte obligaţiile asumate de către Marea Britanie şi care, în mod natural, trebuie să fie încă contabilizate”, a afirmat Angela Merkel în cadrul unui interviu publicat sâmbătă. „Nu este vorba de costul unui divorţ - acest lucru face să sune ca o penalitate. Suntem încă la începutul acestor negocieri”.

 Negocierile dintre UE şi Marea Britanie sunt programate să se reia luni, într-un context în care există puţină claritate asupra subiectelor de lucru, incluzând aici şi suma pe care Londra va trebui să o achite. În contextul în care guvernul condus de Theresa May nu a înaintat nicio propunere în această privinţă, Merkel a declarat că cele două părţi par a se confrunta cu „o problemă foarte serioasă”.  

Iar specialiştii sunt de acord în această privinţă, unii analişti estimând că Uniunea Europeană va înainta o notă de plată de aproape 100 miliarde de euro. Guvernul de la Londra pare a accepta faptul că va trebui să achite această notă de plată, însă a afirmat că doreşte „să determine o soluţie echitabilă în ceea ce priveşte drepturile şi obligaţiile Marii Britanii”. 

 Din aceste motive, Bruxelles-ul le-a cerut oficialilor britanici să înainteze o propunere asupra modului de calcul a acestor compensaţii financiare datorate blocului comunitar, altfel riscă să deraieze negocierile programate pentru săptămâna viitoare - un lucru pe care Londra până acum a refuzat să-l facă, preferând în schimb să critice propunerile oficialilor europeni, notează site-ul Politico.eu.  

Boris Johnson, secretarul pentru externe al Marii Britanii, a afirmat că el nu „recunoaşte” suma de 100 de miliarde vehiculată de presa financiară, afirmând că Londra „nu ar trebui să plătească nici mai mult, nici mai puţin decât considerăm că este conform cu obligaţiile noastre legale”. Sursa Adevarul

Angela Merkel a transmis un mesaj dur teroriştilor: “Sunteţi ucigași plini de ură, nu voi decideţi cum trăim noi”

Cancelarul german, Angela Merkel, a lansat un apel în discursul său de Anul Nou la coeziune pentru a se opune cu fermitate “ucigaşilor plini de ură” şi a nu ceda în privinţa valorilor democratice după atentatul islamist care a însângerat Berlinul, transmite AFP.

“Într-o determinare comună, vom opune compasiunea şi coeziunea noastră lumii pline de ură a teroriştilor”, a declarat Angela Merkel, recunoscând că anul 2016 a fost un “test dificil”, marcat de atentatele din iulie şi cel comis la Târgul de Crăciun de la Berlin care a făcut 12 morţi la 19 decembrie. Toate au fost revendicate de gruparea Stat Islamic.

“Continuând să trăim şi să muncim, noi le spunem teroriştilor: sunteţi ucigaşi plini de ură, dar nu voi decideţi cum trăim noi”, a spus ea în acest discurs care urmează să fie difuzat la televiziunea germană sâmbătă seară.

Angela Merkel a promis în alocuţiunea sa că guvernul va depune eforturi pentru a adopta reforme în materie de securitate, în timp ce atentatul comis, potrivit poliţiei, de tunisianul Anis Amri a scos la lumină eşecul autorităţilor care nu l-au arestat niciodată pe acest islamist notoriu, în pofida numeroaselor indicii asupra obiectivului său de a comite un atac.

“Statul nostru face totul pentru a le asigura cetăţenilor săi securitatea în libertate (…) În 2017, ca guvern, vom merge acolo unde schimbările legislative sau politice sunt necesare şi pentru a pune în aplicare aceste măsuri”, a mai afirmat ea.

Angela Merkel, foarte criticată de populişti, dar şi în propria tabără conservatoare pentru politica sa de primire a solicitanţilor de azil, a ţinut să apere acest demers, reamintind calvarul trăit de locuitorii din Alep.

“Imaginile Alepului din Siria distrusă de bombe ne permit să spunem încă o dată cât este de important şi corect că statul nostru i-a ajutat, în anul care a trecut, pe cei care au avut nevoie de protecţie”, a insistat ea.

Nu în cele din urmă, cancelarul, care candidează pentru al patrulea mandat la alegerile parlamentare prevăzute în septembrie 2017, a promis o “bătălie politică” între democraţi, criticându-i fără să îi numească pe populiştii de dreapta care sunt pe trend ascendent pe fondul crizei migratorii şi al recentelor atentate.

Denunţând “caricaturile” pe care le fac din democraţia germană şi din Europa, ea a subliniat că “noi, germanii, nu trebuie să lăsăm pe nimeni să ne facă să credem că un viitor luminos trece printr-o aventură naţională solitară”.

                                                                                             Cristi Someşan

Cum a ajuns Europa sub Talpa Iadului sau trecutul obscur al Rebbekah Dorothea Kasner, evreică așkenazi, alias Angela Merkel

Site -ul web al Bild publică o fotografie din 1972 , în care actualul „Cancelar german” poartă o uniformă de tânăr voluntar civil al RDG – ului. Kasner a lucrat neoficial pentru „STASI”serviciul secret al RDG -ului. Numele său de cod „IM Erika”, IM- Inoffizieller Mitarbeiter,angajat neoficial.

Devine mult mai ușor, cunoscând-o mai bine pe „Cancelar”, să înțelegem poziția germană și politicile sale în domeniu , evident , susținută de alte puteri. Citind articolele Este Angela Merkel un activ al CIA? , Latura sionistă a Rebbekah Dorothea Kasner alias ” Angela Merkel „va fi chiar mai ușor să ne luminăm.

Rebbekah Dorothea Kasner își maschează agendele sale ideologice și practicile purtând numele primului ei soț Ulrich Merkel ” , care a trecut prin viața ei ca un meteorit și pentru care, așa cum ea însăși declară ” nu a simțit mare lucru.”

Împreună cu părinții

Rebbekah Dorothea Kasner este fiica lui Hort Kasner, care a murit în 2011 la Berlin , un pastor evreu protestant în Templin. Mama, poloneza Herlind Jentzschr, a fost profesoară de latină și engleză în Hamburg. Ea a devenit interesată de politică în timp ce studia fizica la Universitatea din Leipzig și a fost înscrisă în FDJ (Tineretul Liber German), singurul partid al RDG – ului, pentru care a lucrat în domeniul propagandei.

Ca urmare a căderii Zidului Berlinului, în cursul anului pivot 1989, după ce a aderat la Partidul Social Democrat , care la mijlocul lunii decembrie 1989 și-a schimbat numele în Demokratischer Aufbruch (DA), Kasner a decis rapid să creeze , împreună cu CDU ‘ ” Alianţa pentru Germania „ , în cursul primelor ” alegeri libere „ ajungând în cele din urmă în Camera Poporului a RDG. Iată cum Kasner  s-a ridicat alături de nume importante, cum ar fi Bärbel Bohley, Günther Krause, Rainer Ortleb, Markus Meckel Eppelmann sau Reiner și și-a început cariera sa amețitoare la putere. Ultimul prim – ministru al RDG -ului, Lothar de Maizière o numește membru al RFG în 1990.

Căderea Zidului Berlinului care a avut loc pe 9 noiembrie 1989 a fost doar una dintre multele farse, deoarece Germania era încă ocupată de către militari , împreună cu alte națiuni, de către NATO și, în ciuda multelor minciuni scrise această societate s-a răspândit, guvernul german (al Germaniei reunificate-nm) nu a semnat nici până în prezent un „tratat depace” cu  Alianța Nord-Atlantică , acesta fiind motivul pentru care Germania este încă comisar al aceleiași companii intruzive și motivul pentru care ea nu are decât o constituție provizorie din 1944 până astăzi.

Citiți documentația:

GERMANIA: 58 de ani de la  ocupația de către USA – Christopher Bollyn șiEnnesima TRUFFA, l’Unione Europea giuridicamente non esiste !!

Helmut Kohl (Hennoch Kohn) o numește pe Rebbekah Dorothea Kasner ca ministru al Mediului Femeilor și Tineretului, și de asemenea secretar general și președinte al grupului parlamentar al CDU. „Helmut Kohl”, a fost liderul partidului Uniunii Creștin Democrate ( CDU) 1973-1998.

<< În ciuda succesului său, moștenirea politică a lui„Kohl” , a fost grav afectat de un scandal privind finanțarea partidului său, scandalul a început în 1999 , când sa descoperit că CDU a primit fonduri ilegale sub conducerea sa. Investigațiile Parlamentului german cu privire la originea fondurilor ilegale ale CDU – majoritatea dintre ele depuse în conturi bancare la Geneva – a relevat două surse: vânzări de tancuri către Arabia Saudită și o maxi-mită de 40 de milioane de euro plătită de guvernul francez de atunci al lui François Mitterrand pentru achiziționarea unei companii petroliere din Germania de Est de către compania parastatală ELF Aquitaine, din care 15 milioane vor fi plătite direct CDU ca și ajutor pentru campania electorală a lui Kohl , în 1994. Au fost descoperite în fonduri ilegale peste 300 milioane de mărci germane în depozitele din Geneva.

Kohl însuși a susținut că Elf Aquitaine a oferit o investiție masivă în industria chimică a Germaniei de Est , împreună cu absorbția de 2.000 de benzinarii din Germania , care erau deținute în mod oficial de către compania petrolieră națională Minol. ELF Aquitaine este acuzată că ar fi finanțat ilegal CDU la ordinul lui Mitterrand.

În anul 2003 s-a mai aflat că lui Helmut Kohl  i-au fost plătiți 300.000 de euro de către Leo Kirch, proprietar al unui canal de televiziune privat, pentru un contract de consultanță.

Chestiunea a fost foarte delicată, având în vedere faptul că Kirch și-a construit imperiul său de televiziune privată datorită reformelor promovate de Helmut Kohl , în anii optzeci >>. Wikipedia

Numele real al lui Helmut Kohl, un membru al Bohemian Grove, este Hennoch Kohn. Familia evreiască a lui Kohl (Hennoch Kohn), era originară din Buczaz, (Galicia din Austria). Au emigrat în Germania în timpul Revoluției Franceze și și-au schimbat numele, așa cum era uzanța în acea perioadă.

Hennoch Kohn a fost un membru proeminent al Marii Loje Masonice „B’nai B’rith” , care îi acceptă numai pe cei care fac parte din religia iudaică. El a primit , în 1996 , în Monaco din Bavaria, Ordinul lojei pentru „serviciu în slujba iudaismului”. A fost , de asemenea , cel mai apropiat prieten al familiei Rothschild din Paris și Londra și a participat în mod regulat la reuniunile de familie ale acestor bancheri mari. (Clubului Bilderberg, CFR, etc , etc .). Bunicii lui Kohl (Hennoch Kohn) , sunt îngropați în cimitirul evreiesc din Viena. (Detalii  pe Metapedia, die-endzeit.de, Luebeck-kunterbunt).

Kasner nu încercat niciodată să se impună ca persoană , dar a fost Helmut Kohl , cel care a sponsorizat-o la putere în cadrul CDU. În politica externă, Rebbekah Dorothea Kasner travestită în spatele numelui fals „Merkel” este în măsură să stabilească relații personale cu Sarkozy, care la fel ca Medvedev, își impuneau convingerile , fără intermediari , nu numai la Bruxelles , ci din insula Ouessant până în peninsula Kamchatca. Kasner nu datorează nimic nimănui; ea își are povestea ei și o ordine de zi , care va fi menționată în prezentarea cărții lui Roland Koch, intitulată „Conservator” , o încercarea de a urmări profilul și ceea ce înseamnă astăzi acest concept în Germania și pe continentul european.

Angela Merkel, un Neocon în calitate de președinte al Uniunii Europene

Conducerea Uniunii Europene din prima jumătate a anului 2007 a aparținut Germaniei. Aceasta este uimitoarea cariera politică a fostei șefe a propagandei comuniste a Republicii Democrate Germane, apoi cancelar al Germaniei unite pentru Partidul Creștin – Democrat, împreună cu relațiile care o leagă de neo-conservatori și concepția sa americană despre conducere în Europa.

Angela Merkel s-a născut în 1954 la Hamburg (Germania de Vest). La scurt timp după nașterea sa, familia ia decizia anormală de a se muta în Germania de Est. Tatăl, un pastor al Bisericii Luterane, a fondat un seminar și a condus un centru pentru persoanele cu handicap. Renunță la a critica public regimul și astfel beneficiază de un statut social privilegiat, având două mașini [într-o țară în care aproape nimeni nu avea mașina-n. ed] i se permite să facă deplasări frecvente în Germania de Vest.

Angela Merkel a fost o studentă strălucită și a absolvit fizica. Ea s-a căsătorit cu un medic, Ulrich Merkel, de care a divorțat aproape imediat. Mai târziu își întemeiază un cămin cu Joachim Sauer, divorțat ca și ea și tatăl a doi copii. Apoi, devine cercetător în fizică cuantică la Academia de Științe.

Se implică politic la Freie Deutsche Jugend (Tineretul Liber German), organizație a regimului care încadra tinerii ( un echivalent al UTC-ului-n.m). Devine secretar al sectorului de Agitație și Propagandă și este apreciată ca fiind unul dintre cei mai importanți experți în comunicare din dictatura comunistă. Călătorește adesea în interiorul blocului sovietic, în special la Moscova, mai ales pentru că vorbește rusa foarte bine.

Căderea Zidului Berlinului, în noiembrie 1989, deși pregătită și așteptată de o lungă perioadă de timp, ia prin surprindere atât Cancelaria Germaniei de Est cât și pe cea din Vest. CIA nu stă pe gânduri și începe să recruteze liderii vechiului regim dispuși să-și schimbe stăpânul și să servească Statele Unite, la fel cum înainte au servit Uniunea Sovietică.

La o lună după căderea Zidului, Angela Merkel își schimbă brusc pavilionul și trece cu arme și bagaje la Demokratische Aufbruch (Renașterea Democratică), o nouă mișcare inspirată de Democrația creștină din Germania de Vest. Ea va prelua imediat aceleași funcții pe care le-a avut anterior în organizația comunistă. Singura diferență este că mandatul său își schimbă numele, în conformitate cu lexiconul Germaniei de Vest: Șef de relații cu presa.

Este exact aceeași perioadă în care se află despre colaborarea președintelui Demokratischer Aufbruch (DA), Wolfgang Schnur, cu STASI, poliția secretă a fostei Germanii de Est. Și este exact Merkel cea care va spune ziarelor. Schnur este forțat să demisioneze și ea îi ia locul.

După ultimele alegeri din Germania de Est, deși Demokratischer Aufbruch, partidul lui Merkel, a avut doar 0,9% din voturi, ea s-a alăturat guvernului lui Lothar de Maiziere și a devenit purtătorul de cuvânt. Participă activ la așa-numitele 2 + 4 negocieri ( pentru că aici participau cele două Germanii, plus Franța, Anglia, SUA și Uniunea Sovietică) , ceea ce va pune capăt statutului cvadripartit al Berlinului și ocupației aliate. Merkel , de asemenea , participă la negocierile care au precedat reunificarea Germaniei. De asemenea , ea lucrează în mod activ pentru a aduce în fără întârziere Republica Democrată Germană în economia de piață și Zona Mărcii, pentru a evita, spune ea, un exod masiv din Germania de Est către Germania de Vest.

Între timp, partenerul său, Joachim Sauer, a fost recrutat de compania americană, care lucrează pentru Pentagon, Biosym Tehnology. După ce a lucrat un an în laboratorul lor din San Diego, California, el devine expert la Accelrys, o alta companie aflată pe statul de plată al Pentagon-ului. Pentru Angela Merkel este o oportunitate de a învăța limba engleză la perfecție.

Odată cu dizolvarea Germania de Est și fuzionarea Demokratischer Aufbruch (partidul lui Merkel) cu Christlich Demokratischen Union (CDU, Uniunea Creștin Democrată), ea fost aleasă membru al Bundestag -ului [parlamentul german-n.ed] și s-a alăturat guvernului Helmut Kohl. Cu toate că are o morală foarte rigidă, Khol o alege pe această tânără din Est, divorțată, fără copii, care trăiește împreună cu cineva în afara căsătoriei, în calitate de ministru al Familiei, Tineretului și Condiției femeilor.

În 14 luni, Merkel a devenit, din șef al propagandei comuniste din Germania de Est, ministrul democrat -creștin al Tineretului în noua Germanie unificată. Dar bilanțul primului său minister va fi considerat unul modest.

Continuându-și cariera în cadrul CDU, Merkel a încercat , fără succes , să fie aleasă la președinția regională a partidului în Brandenburg. Între timp, Lothar de Maiziere, care a devenit vice-președinte național al partidului, este de asemenea găsit vinovat de colaborare cu poliția secretă a Germaniei de Est și este forțat să demisioneze. Merkel îl înlocuiește.

În anul 1994, ministrul Mediului, Protecției Naturii și Siguranței Nucleare, Klaus Topfer, este plasat în direcția Programului de Mediu al Națiunilor Unite, după un impas cu Federația Camerelor de Comerț și industrie (DIHK), care nu este de acord cu politica sa economică. Helmut Kohl îl înlocuiește, pentru a pune capăt crizei, cu protejata lui, adică cu Merkel. Aceasta face imediat curățenie, eliminând funcționarii care i-au rămas fideli predecesorului său. În aceeași perioadă se împrietenește cu omologul său francez, Dominique Voynet.

În 1998, cancelarul Kohl și-a manifestat în fața Statelor Unite ale Americii opoziția față de o intervenție internațională în Kosovo. Social – democrații lui Gerhard Schröder și Verzii lui Fischer Joschka îl compară în schimb pe Slobodan Milosevic cu Adolf Hitler, cerând un război umanitar.

Presa filo-atlantică este declanșată împotriva cancelarului punându-i în cârcă responsabilitatea dificultăților economice ale țării după reunificare. La alegerile din septembrie 1998, democrații sunt spulberați valulu roșu-verde. Schröder devine cancelar și îl numește ministru de externe pe Fischer.

Între timp , Helmut Kohl și anturajul său apropiat recunosc că au primit fonduri sub acoperire pentru CDU, dar  refuză să dezvăluie numele binefăcătorilor. Angela Merkel vorbește public într-un articol din Frankfurter Allgemeine Zeitung [1] , în care se distanțează de mentorul său, Khol. În acest fel, l-au obligat pe Kohl să se retragă din partid și de asemenea l-au forțat pe președintele CDU, Wolfgang Schäuble, să demisioneze. Pozând drept campioană a moralei publice, Merkel preia președinția partidului. În urma evenimentelor decide să se conformeze moralei democrat-creștine și se căsătorește cu partenerul său.

Angela Merkel este susținută de două grupuri de presă. Se bazează în principal pe Friede Springer, moștenitor al grupului Axel Springer (180 de ziare și reviste, inclusiv Bild și Die Welt), în care jurnaliștii sunt obligați să semneze un acord editorial care îi obligă să depună eforturi pentru dezvoltarea relațiilor transatlantice și a apărării statul Israel.

Aceasta poate , de asemenea , să se bazeze pe prietena ei Liz Mohn, director al grupului Bertelsmann, numărul unu în  mass – media europeană (grupul RTL, Prisma, Random House …). Mohn este , de asemenea , vice-președinte a Fundației Bertelsmann, un pilon intelectual al Europei-americane.

Angela Merkel se bazează pe sfatul lui Jeffrey Gedmin, trimis la Berlin , în mod special pentru ea de către clanul Bush. Acest lobby-ist a lucrat prima dată la American Enterprise Institute (AIE) [2], sub conducerea lui Richard Perle și a Doamnei Dick Cheney. El a susținut lansarea monedei euro la paritate cu dolarul. În interiorul AIE a condus Inițiativa Atlantic Nou (Nai), care reunea cei mai influenți generali și politicieni europeni, pro-americani. Ulterior , el a participat la Proiectul pentru New American Century (PNAC) și a elaborat capitolul privind Europa în cadrul programului neo-conservator, în care el susține că Europa trebuie să rămână sub autoritatea NATO și că acest lucru poate fi pus în aplicare doar „descurajând solicitările europene pentru emancipare „[3]. În cele din urmă, Gedmin devine administrator al Consiliului comunității Democrațiilor (CCD) [4], pe care îl solicită Națiunilor Unite cu două viteze, și preia direcția Institutului Aspen din Berlin [5]. Apoi, pentru a se dedica exclusiv Angelei Merkel, refuză oferta prietenului său , John Bolton , [6] de a deveni ambasador al Statelor Unite la ONU.

În 2003 , Departamentul de Stat i-au însărcinat pe Jeffrey Gedmin și Craig Kennedy , cu un imens program de diplomație publică, sau de propagandă, incluzând subvenții ascunse pentru jurnaliști și rețelele de opinie din Europa de Vest [7].

În 2003, cancelarul Gerhard Schroder s-a opus operațiunilor anglo-americane din Irak. Angela Merkel semnează un articol în Washington Post[8] , în care respinge ideea Chirac-Schroder  despre independența Europei, reiterează recunoștință și prietenie Americii și sprijină dreptul Statelor Unite de declara război Irakului.

În mai 2004, măsluind cărțile, Merkel impune alegerea în funcția de președinte al Germaniei Federale pe bancherul Horst Kohler, arhitectul principal al Tratatului de la Maastricht și creatorul monedei euro, pe atunci președinte al BERD [Banca Europeană de Investiții, n.ed] și director al Fondul Monetar Internațional. În cele din urmă începe o campanie „patriotică”împotriva islamismului radical.

În timpul campaniei electorale pentru parlamentare din 2005, Angela Merkel se bazează pe creșterea șomajului și incapacitatea social-democraților de-al ține sub control. În sondaje CDU este înainte cu 21 de puncte. Și exact în acest moment consilierul ei misterios, Jeffrey Gedmin, i se adresează într-o scrisoare deschisă publicată de Die Welt. După ce a criticat modelul economic german, el scrie:

„Înainte de a aduce progres țării, dumneavoastră trebuie mai întâi de toate să-i învingeți pe plan intelectual pe acei nostalgici care merg înainte târându-și picioarele. Dacă Sarkozy îl va învinge pe  Chirac, Franța ar putea intra într-o fază de creștere. Ar fi păcat ca Germania să continue să regreseze. „

Ca răspuns la această invitație, Merkel și-a dezvăluit în cele din urmă soluțiile. Trimite la înaintare pe unul dintre consilierii săi, fostul judecător al Curții Constituționale Paul Kirchhof și echipa Inițiativei Neue Soziale Marktwirtschaft (Inițiativa pentru o nouă economie socială de piață) [9]. Anunță eliminarea impozitului progresiv pe venit: rata va fi aceeași atât pentru cei care nu au strictul necesar cât și pentru cei care au de prisos. Fostul cancelar, Gerhard Schröder, în timpul unei dezbateri televizate, critică dur proiectul lui Merkel. Avantajul CDU este pulverizat. La sfârșit obține  35% din voturi, SPD 34%, iar restul este dispersat între formațiunile politice mici.Germanii, care nu mai vor să știe de Schröder, nu o doresc nici pe Merkel.După negocieri îndelungate și laborioase se va constitui o mare coaliție: Angela Merkel devine cancelar , dar trebuie să predea jumătate din ministere opoziției.

Cancelarul Merkel impune participarea unui contingent german la forța multinațională din Afganistan sub comanda SUA. Cu ocazia agresiunii israeliene asupra Libanului impune acumularea navale germane în cadrul  forțelor israeliene navale și declară:

„Dacă motivul existenței Germaniei este acela de a asigura dreptul la existență al statului Israel, noi, acum când această existență este amenințată, nu putem spune că nu facem nimic.”

La 1 ianuarie 2007 , Angela Merkel prezidează Uniunea Europeană. Ea nu face nici un secret din dorința de a forța Franța și Țările de Jos să accepte echivalentul proiectului de Tratat constituțional deja respins prin referendum; și nici măcar nu a ascuns intenția de a relansa fuziunea propusă, dintre Zona de Comerț Liber Nord-americană și Spațiul European de Comerț Liber pentru a crea cea mai mare piață transatlantică, preconizată de Sir Leon Brittan.

Thierry Meyssan

note

[1] Frankfürter Allgemeine Zeitung, 22 dicembre 1999

[2] « L’Institut américain de l’entreprise à la Maison-Blanche », Réseau Voltaire, 21 giugno 2004

[3] Europe and NATO: Saving the Alliance di Jeffrey Gedmin in Present Dangers. Crisis and Opportunity in American Foreign and Defense Policy, sotto la direzione di Robert Kagan e William Kristol, Encounter Books, 2000.

[4] « La démocratie forcée » di Paul Labarique, Réseau Voltaire, 25 gennaio 2005.

[5] «L’Institut Aspen élève les requins du business », Réseau Voltaire, 2 settembre 2004.

[6] « John Bolton et le désarmement par la guerre », Réseau Voltaire, 30 novembre 2004.

[7] « Selling America, Short » di Jeffrey Gedmin e Craig Kennedy, The National Interest n° 74, inverno 2003.

[8] « Schroeder Doesn’t Speak for All Germans » di Angela Merkel, The Washington Post, 20 febbraio 2003

[9] Questo think tank si richiama all’economia sociale di mercato attuata dal cancelliere Ludwig Erhard negli anni 1963-1966 utilizzando il Piano Marshall

foto tratte da bundesregierung

Recunoasteti personajul politic?! Nu va mai obositi! E doar doamna Angela Merkel...

PDL : partid plătit de pocăiţi, sponsorizat de Reich

Partidul Democrat Liberal este finanțat ilegal de două structuri: fundațiile germane ale Angelei Merkel și organizațiile religioase ale neoprotestanților • ZIUAnews vă dezvăluie edificiul financiar prin care Traian Băsescu a transformat și, mai apoi, a controlat instituțiile statului de drept și viața politică a României în exterior • „Hanns Seidel" și „Konrad Adenauer" sunt cele două fundații prin care activitățile politice ale PDL au fost plătite • Ambele fundații sunt susținute de Guvernul Angelei Merkel • 51 de lideri ai PDL au primit bani, sub diferite forme, de la neoprotestanți • Președintele PDL, Vasile Blaga, a fost în pelerinaj la Biserica Penticostală Philadelphia Romanian Church din SUA, pe banii lor • Ministerele Justiției, Internelor, Sănătății și Muncii au fost restructurate, transformate și îndoctrinate prin banii dați direct de Angela Merkel • Întregul sistem creat din banii nemților și ai pocăiților vizează distrugerea instituțiilor românești și accesul în Parlament al susținătorilor neoprotestanților

După ce în numărul precedent al ziarului am arătat relațiile dintre Mihail Neamțu, Mihai Răzvan Ungureanu și penticostali, ZIUAnews continuă serialul cu o radiografie a sistemului politic democrat în România. Inițiat în urmă cu mai bine de 12 ani, de organizațiile occidentale care purtau un interes economic și social, procesul de devenire al Partidului Democrat Liberal a fost și este semănat de mijloacele financiare manipulative ale Guvernului de la Berlin și interesele neocreștine.

ZIUAnews vă prezintă lista liderilor PDL care au primit bani sub diferite forme de la pocăiți, precum și infrastructura creată de Partidul Popular European, atât în România, cât și în Estul Europei, pentru subjugarea intereselor naționale în fața celor europene.

Noul Reich, alimentat financiar prin două fundații germane, s-a extins de-a lungul Europei, înrobind instituțiile naționale intereselor de partid, manipulând opinia publică și transformând contribuțiile europene în daruri portocalii, cu destinatari înregimentați politic.

Cu toate că reprezintă o infracțiune la Legea partidelor politice, organizațiile străine au stimulat financiar puternic partidul lui Băsescu și politica democrată în România, inițiind apoi scenarii pseudopolitice de luptă pentru apărarea democrației, în scopul anihilării socialiștilor aflați, în prezent, în aproape toată Europa, în opoziție. ZIUAnews atrage atenția tuturor instituțiilor democratice din România și nu numai, pentru a stopa amestecul politicului în instituțiile vitale ale statului de drept.

În numărul trecut, v-am prezentat modul în care fostul premier Mihai Răzvan Ungureanu şi legionarul Mihail Neamţu se folosesc de banii pocăiţilor pentru a ajunge în Parlament. În continuare, ZIUAnews vă arată o schemă incredibilă, care demonstrează că cei mai mulți dintre membrii de bază ai PDL sunt conectaţi la banii şi relaţiile neoprotestanţilor. Sumele de bani şi puterea de a influenţa luarea unor decizii, atât în interiorul PDL-ului, cât mai ales în afara lui, le sunt date parlamentarilor penticostali sau celor care aspiră la statutul de parlamentar, de organizaţiile neoprotestante puternice din SUA. Întregul PDL este împânzit de neoprotestanţi care se folosesc de această confesiune pentru a accede la funcţii, la bani, la influenţă.

Deşi sunt extrem de puţini oamenii politici care recunosc deschis apartenenţa lor la neoprotestantism, temându-se că, într-o ţară majoritar ortodoxă, acest lucru i-ar prejudicia la vot, ZIUAnews vă arată legăturile mai marilor PDL cu diverse culte neoprotestante, dar şi beneficiile pe care oamenii politici le-au obţinut de pe urma acestei apartenenţe ţinute secretă.

În urma alegerilor din 2008, au fost votaţi doar şapte parlamentari evanghelici, baptişti şi penticostali, toţi făcând parte din Partidul Democrat Liberal: Lucian Riviş Tipei (Arad), Nicolae Jolţa (Bihor), Orest Onofrei (Suceava), Mircea Lubanovici (Diaspora), Gheorghe David (Timiş) Marius Dugulescu (Timiş) și Iosif Veniamin Blaga (Hunedoara). Realitatea însă a fost alta.

Nucleul neoprotestanţilor din PDL începe cu fostul premier Emil Boc, care este penticostal, la fel ca și fostul primar de Cluj-Napoca, Sorin Apostu, fostul preşedinte al Consiliului Judeţean Cluj, Alin Tișe, deputatul Daniel Buda, fostul președinte al Consiliului Județean Bihor, Radu Țîrle. Deputatul Lucian Tipei este chiar fiul pastorului Pavel Tipei, șeful Cultului Penticostal din România, prieten la cataramă cu primarul Aradului, Gheorghe Falcă, şi acesta, dar şi socrul său, Gheorghe Seculici, fiind apropiaţi de penticostali.

Emil Boc a negat că este penticostal, însă a omis un detaliu: cei 300.000 de dolari luaţi de la pocăiţi. Conform Primăriei Cluj-Napoca, „Emil Boc a salutat finalizarea, la 8 octombrie a.c., a demersurilor comunității române penticostale din zona Chicago, inclusiv a Bisericii Philadelphia, legate de colectarea unor importante fonduri (aproximativ 300.000 USD) destinate îndepărtării efectelor inundațiilor din România, urmând ca această sumă să fie direcţionată, prin intermediul Ministerului Administrației și Internelor, susținerii proiectelor de refacere a zonelor afectate de calamități".

Anghel Florin Serghei, William Brânză, Daniel Buda, Marius Dugulescu, Alin Popoviciu, Lucian Riviş-Tipei, Badea Riceard, penticostali PDL-işti, au propus, în preajma alegerilor prezidenţiale din 2009, proiectul de lege pentru stabilirea parteneriatului dintre stat şi biserică în domeniul asistenţei sociale, adoptat în luna decembrie a acelui an, de Camera Deputaţilor. Concret, proiectul prevedea ca toate bisericile din România, inclusiv cea penticostală, să primească ajutor de la stat.

Vasile Blaga a făcut, la începutul lui 2010, o vizită în Atlanta, Georgia, fiind însoţit de pastorul Paul Negruţ, de la Biserica Baptistă „Emanuel" din Oradea. Nici Ambasada României din SUA, nici consulul onorific al României din Atlanta, nu au fost înștiinţaţi de această acţiune, afirmându-se că vizita lui Blaga, pe atunci ministru de Interne, a fost ferită de ochii curioşilor. Penticostalii români care frecventau Philadelphia Romanian Church au ştiut din timp de această vizită, fiind invitaţi să participe la întâlnirea cu liderul PDL. Ortodocşii români au fost deranjaţi de hotărârea fostului ministru de Interne. Părintele ieromonah DR. Chesarie Bertea a cerut explicaţii reprezentanţilor Ambasadei Române. Dacă prima reacţie a acestora a fost de a nega zvonurile, la câteva săptămâni un funcţionar al Ambasadei i-a confirmat preotului vizita lui Blaga în Atlanta.

Mircea Lubanovici, penticostal de seamă, a fost ales deputat în circumscripţia electorală nr. 43 Diaspora, colegiul uninominal nr. 3, fiind şi membru supleant al Delegaţiei Parlamentului României la Adunarea Parlamentară a NATO. La 27 de ani, Mircea Lubanovici a emigrat, împreună cu soţia sa, în SUA, mai exact în Chicago, unde a absolvit „Harry Truman Community College". În calitatea sa de deputat de Diaspora, Lubanovici a organizat conferinţe şi simpozioane în comunitatea română penticostală, inclusiv şi-a introdus electoratului colegii politicieni, cum ar fi penticostalul Radu Ţârle, senator de Bihor, deputatul de Caraş-Severin, tot penticostal, Valentin Boşneag şi Ioan Moldovean, neoprotestantul preşedinte al Alianţei Evanghelice Române. Toţi cei menţionaţi mai sus, inclusiv şeful Consulatului General al României din Los Angeles, Cătălin Ghenea, au participat, în Arizona, la o serie de conferinţe sponsorizate de Biserica Baptistă „Happy Valley". Românii de alte confesiuni, care doreau să stea de vorbă cu consulul Cătălin Ghenea erau nevoiţi să plătească „o taxă de intrare", de 20 de dolari, pe care nu se oferea nicio chitanţă sau alt act.

William Brânză, deputat PDL de Diaspora, a cărui apartenenţă la cultul penticostal nu mai este o necunoscută, se ocupă tot de problemele românilor din afară. În plină campanie electorală pentru alegerile prezidenţiale, Brânză a mers în Franţa, unde a participat la o întrunire a comunităţii penticostale din Paris.

Dănuţ Liga, de confesiune adventistă, este un alt deputat democrat-liberal a cărui relaţie de prietenie cu pastorul adventist Viorel Patrană a fost demonstrată. Acesta din urmă a deţinut mai multe companii în SUA şi Marea Britanie, care au avut de câştigat din tombola „100% Adevărat", desfăşurată la OTV.

Viorel-Riceard Badea, senator PDL, adept al cultului penticostal de peste Ocean, îşi desfăşoară activitatea în circumscripţia electorală pentru românii cu domiciliul în afara României, fiind şi secretar al Comisiei Românilor de Pretutindeni, precum şi membru al Comisiei pentru politică externă.

Marius Dugulescu, preot baptist, fiul pastorului Petru Dugulescu, fost deputat de PNŢCD, a ajuns, prin sprijinul dat de PDL, în funcţia de deputat de Timiş. Totuşi, Dugulescu, vicepreşedintele Comisiei pentru drepturile omului, culte şi minorităţi naţionale, din Camera Deputaţilor, va participa la alegerile din 9 decembrie, în calitate de membru al PP-DD. Dugulescu este apropiat şi de democrat-liberalii Sever Voinescu şi Teodor Paleologu, aceştia participând la conferinţa „Valorile creştin-democrate, Valorile Europei Unite", organizată de către deputatul PDL Marius Dugulescu.

Daniel Negrea, deputat PDL şi penticostal, ocupă şi funcţia de consilier judeţean în Arad, dar, în perioada 2005-2009, a fost membru în Consiliul Europei, prezidat de Jose Manuel Barroso.

Cuzman Cionca, pastor, membru PDL, nu se sfieşte să facă politică în biserica Penticostală în care predică. În preajma referendumului de demitere a preşedintelui, Cionca a pledat în favoarea lui Traian Băsescu, transmiţându-le enoriaşilor săi că „Tot ceea ce s-a întâmplat în România în ultima săptămână, noi, păstorii voştri, nu suntem de acord. Este uzurparea statului de drept (...) Nu suntem de acord nici cu atitudinea fraţilor noştri, care nu mai ştiu în ce partid sunt. Eu am fost pro şi încă sunt pro unei politici verticale, sănătoase. Noi suntem pro Constituţia. Sunt nişte gunoaie toţi, dar vrem ca legea să fie respectată". Folosind un limbaj necreştin, Cionca îi motiva pe penticostalii săi să meargă la vot şi să pună ştampila „împotriva uzurpării statului de drept".

Vasile Ţânţaş, şeful cultului penticostal din zona Oaşului, a beneficiat de finanţări consistente din Statele Unite ale Americii. Ţînţaş a făcut afaceri cu Ioan Oltean, Gheorghe Seculici şi Gheorghe Falcă, toţi trei făcând parte din culte neoprotestante. Oltean şi Falcă i-au convins pe liderii judeţeni PDL din Satu Mare să accepte candidatura unuia dintre fiii lui Ţânţaş, Samuel, fostul subprefect din Satu Mare, acest serviciu costându-l 1,5 milioane de euro.

Traian Igaş, fost ministru de Interne, membru PDL, este adventist de ziua a şaptea, fiind şi cel care a încântat electoratul prin cântări de pe scenele organizate cu ocazia mitingurilor democrat-liberale. Igaş este şi membru în Comisia Românilor de Pretutindeni, având ca scop atragerea voturilor de la cei din diaspora.

Mircea Man, democrat-liberalul care a câştigat preşedinţia Consiliului Judeţean Baia Mare ajutat de Episcopia Ortodoxă, s-a sucit. Pentru alegerile din această toamnă, Man este susţinut de penticostalii din Maramureş, în schimbul unui imobil în care neoprotestanţii să îşi desfăşoare întrunirile.

Nicolae Bud, parlamentar PDL, a fost împreună cu preşedintele Consiliului Judeţean Maramureș, Mircea Man, secretarul PDL Maramureş, Gheorghe Marian, fostul subprefect al Maramureşului, Constantin Boloş, Fănică Pop, fostul candidat la Primăria din Baia Mare, Ioan Indre, fost democrat-liberal, primarul din Ulmeni, Lucian Morar, edilul comunei Gârdani, Gheorghe Tătăran şi primarul comunei Fărcaşa, Ioan Stegran, membru înscris în comunitatea penticostală, în 2010, la inaugurarea Bisericii Penticostale Betel din comunca Fărcaşa.

Gheorghe Flutur, preşedintele Consiliului Judeţean Suceava, are strânse legături cu adventiştii de ziua a şaptea. În luna mai a acestui an, democrat-liberalul a participat la simpozionul intitulat „Libertatea religioasă - factor de armonie socială", organizat de Biserica Adventistă de Ziua a Şaptea din Gura Humorului, în parteneriat cu Asociaţia Naţională „Conştiinţă şi Libertate", de asemenea, de cult neoprotestant.

Ionică Pop, consilier PDL Cluj, este susţinător al cultului adventist. În 2011, el a afirmat public că face parte din consiliul de administraţie al Liceului Adventist „Maranatha", pentru ca reprezentanţii CJ să dispună evacuarea elevilor ortodocşi dintr-o clădire dorită de conducerea liceului adventist.

Victor Fărăgău, Gheorghe Stănişte, David Ilie, Vasile Boari, Ioan Lupoian, Mircea Căpuşan, Gavril Moldovan şi Gabi Covală, toţi neoprotestanţi şi fideli PDL, au întemeiat o formaţiune-satelit a acestui partid, Uniunea Creştin Democrată din România (UCDR).

Aderarea României la Schengen, la mâna penticostalilor

Biserica Penticostală Română l-a invitat, în 2011, în ţara noastră, pe Wolfgang Grefe, consilier guvernamental al Germaniei, consul onorific al mai multor state din zona baltică, membru al Comisiei Sociale de Sănătate atât în Guvernul Germaniei, cât şi pe lângă Comisia Europeană. Rolul vizitei a fost acela de a dezbate integrarea în spaţiul Schengen şi relaţiile de colaborare între ţările europene. Fiind o activitate decisă de Biserica Penticostală, delegaţia română a fost reprezentată de senatorul PDL Gheorghe David, adept al acestui cult neoprotestant.

Sponsorizare ilegală

Legea 334 din 2006 privind finanţarea partidelor politice interzice, expres, ca partidele politice să primească donaţii de la partide sau organizaţii internaţionale. Niciun organ de urmărire penală nu s-a sesizat până în acest moment, deşi evenimentele organizate de PDL pe banii celor două fundaţii au fost prezentate pe larg, inclusiv cu sursele de finanţare, de mass-media.

Legea 334 din 2006 prevede, la articolul 11, alineatul 1: „Acceptarea donaţiilor din partea altor state ori a organizaţiilor din străinătate, precum şi din partea persoanelor fizice sau juridice străine este interzisă". Alineatul 2 al acestui articol este cel de care ar putea să se folosească liderii PDL, pentru a scăpa de răspunderea penală: "Fac excepţie de la prevederile alin. (1) donaţiile constând în bunuri materiale necesare activităţii politice, dar care nu sunt materiale de propagandă electorală, primite de la organizaţii politice internaţionale la care partidul politic respectiv este afiliat sau de la partide politice ori formaţiuni politice aflate în relaţii de colaborare politică. Pot fi primite şi materiale de propagandă care se folosesc numai în cadrul campaniei electorale pentru alegerea reprezentanţilor României în Parlamentul European". Apărarea acestora ar fi însă plină de goluri, pentru următoarele argumente: PDL nu a primit bunuri materiale necesare desfăşurării activităţii, ci sume imense de bani folosite pentru instruirea şi recrutarea de viitori oameni politici. Acţiunile liderilor PDL, reflectate în detaliu în presă, au constituit mijloace de propagandă electorală, care le-au servit la strângerea de voturi.

Gratitudinea lui Băsescu

În semn de mulţumire pentru tot sprijinul financiar oferit PDL-ului, preşedintele României, Traian Băsescu, cel care, constituţional, nu are voie să promoveze politica vreunui partid, l-a decorat, în luna octombrie a acestui an, cu Ordinul Naţional „Pentru Merit", în grad de comandor, pe fostul director al Fundaţiei „Konrad Adenauer", Holger Dix. Bineînţeles, cuvintele de laudă nu au întârziat să apară din partea Administraţiei Prezidenţiale, care a transmis că evenimentul a avut loc „în semn de înaltă apreciere pentru crearea unui climat de colaborare activă, pe toată durata mandatului (...), pentru susţinerea şi îmbunătăţirea performanţelor academice ale elevilor şi studenţilor care au primit burse de studiu sau au participat la programe de cercetare finanţate de fundaţie".

ZIUAnews vă prezintă exemple de manifestări plătite de Fundaţia „Konrad Adenauer" şi organizate de Partidul Democrat Liberal. În 2009, reprezentanţii „Konrad Adenauer" au luat decizia de a organiza cursuri cu tematica „Managementul comunicării de campanie", prin care să formeze tinerii politicieni din Organizaţia de Tineret a PDL.

În 2010, la Sinaia, a fost lansat proiectul „Cursurile de management politic", prin care s-a propus organizarea de lecţii de formare de traineri interni, specializaţi în managementul politic. Tinerilor din PDL le-a fost asigurată finanţarea programului de cele două fundaţii partenere ale democrat-liberalilor, respectiv „Konrad Adenauer" şi Institutul de Studii Politice.

Tot Institutul de Studii Populare şi Fundaţia „Konrad Adenauer" au finanţat şi Şcoala Judeţeană de formare politică de la Botoşani, desfăşurată în perioada 10-12 iunie 2011, sub numele „Codrii de aramă". Întregul Birou Permanent Naţional al OT PDL, lideri politici naţionali şi locali, au susţinut traininguri pentru cei peste 100 de cursanţi.

În perioada 15-17 iulie 2011, fundaţia „Konrad Adenauer" - în colaborare cu Institutul de Studii Populare, Centrul pentru Studii Europene - a finanţat proiectul Organizaţiei de Tineret a Partidului Democrat Liberal, cu titlul „Tinerii - viitorii lideri în administraţia publică din România", organizat la Moreni, Dâmboviţa.

Fundaţiile prietene ale Partidului Democrat Liberal, respectiv Institutul de Studii Populare, Center for European Studies şi Fundaţia „Konrad Adenauer", au plătit, în prima jumătate a lunii octombrie, o dezbatere a PDL-ului, organizată la Hotelul Ramada din Bucureşti. Tema acestei întruniri a reprezentat-o reforma asistenţei medicale în România, liderii PDL redactând un document strategic, care să stea la baza obţinerii banilor europeni.

Tinerii din Partidul Democrat Liberal au participat, în perioada 29-31 octombrie, la Şcoala Politică Regională, intitulată ,,Măsuri asumate. Comunicare şi politici publice ale doctrinei populare". Evenimentul a fost organizat la Cluj-Napoca, din banii fundaţiei „Konrad Adenauer" şi ai Institutului de Studii Populare.

Cea mai recentă manifestare a PDL-ului, finanţată de fundaţia „Konrad Adenauer", a fost o conferinţă organizată la începutul lunii noiembrie. „Valorile dreptei, dreapta valorilor" a fost titlul dezbaterii care a adunat la un loc membri ai PDL, ai PNŢCD, respectiv ai Forţei Civice. Acelaşi tip de manifestaţie, plătită tot din banii nemţilor, a mai fost organizată şi în luna mai a acestui an.

Nici Fundaţia „Hanns Seidel" nu s-a lăsat mai prejos, cheltuind şi ea sume importante de bani cu şcolirea tinerilor democrat-liberali. În perioada 13-16 octombrie 2011, în Bucureşti, s-a desfăşurat Şcoala Naţională de Comunicare Politică, proiect organizat de Tineretul Democrat-Liberal şi finanţat de Institutul de Studii Populare, împreună cu fundaţia germană „Hanns Seidel". 2011 a fost al patrulea an consecutiv în care PDL a beneficiat de banii celor de la „Hanns Seidel", pentru organizarea acestui tip de eveniment.

Plătit din fondurile fundaţiei „Hanns Seidel" pentru a-şi lansa volumul „Noua şcoală de gândire a dreptei", a fost şi jurnalistul Cristi Pătrăşconiu, un apropiat al PDL. La lansare au participat PDL-işti importanţi, printre care şi fostul ministru al Justiţiei, Monica Macovei.

Fundaţia Uniunii Creştin-Sociale din Germania, Hanns Seidel Stiftung, împreună cu Fundaţia Partidului Popular European - Centre for European Studies - şi cu Institutul de Studii Populare - o fundaţie apropiată PDL, a organizat Şcoala de training pentru femeile democrat-liberale, intitulată „Respect pentru România, Respect pentru Femei". Evenimentul a fost organizat în luna septembrie a anului curent, la Costineşti, unde au fost prezenţi lideri naţionali ai Partidului Democrat Liberal, în frunte cu Vasile Blaga.

PDL nu a fost singura formaţiune importantă din România care a beneficiat de sponsorizări ilegale din partea celor două fundaţii. Ministere cruciale pentru funcţionarea statului au fost îmbibate de banii celor de la „Konrad Adenauer" şi „Hanns Seidel". Ministerul Justiţiei a primit, de-a lungul anilor, sume importante de la „Konrad Adenauer", bani utilizaţi atât pentru seminarii care vizau formarea profesională a judecătorilor şi procurorilor, cât şi pentru achiziţionarea diverselor echipamente de care aceştia aveau nevoie pentru a-şi desfăşura activitatea. Cel de-al doilea minister esenţial pentru menţinerea ordinii de drept, care a primit bani de la atare fundații, a fost Ministerul Administraţiei şi Internelor - susținut financiar de „Hanns Seidel". De la dotare până la antrenamente şi seminarii care aveau drept scop schimbarea mentalităţii angajaţilor MAI într-una conformă cu standardele europene, cele mai importante fonduri au venit de la fundaţiile nemţeşti. Alte două ministere la fel de importante, care au fost finanţate de „Hanns Seidel", au fost Ministerul Sănătăţii şi Ministerul Muncii.

Începuturile fundaţiilor în România

Fundația „Konrad Adenauer" este prezentă în România încă din 1991, când a început să desfășoare activităţi de educaţie politică şi consultanţă pentru partidele de dreapta din România. Creată după Al Doilea Război Mondial, fundația poartă numele lui Konrad Adenauer, primul lider al Uniunii Creștin Democrate, coaliție de catolici și protestanți care, sub conducerea sa, a devenit formațiunea dominantă în Germania. Cancelarul Angela Merkel este membru al board-ului director al fundației care este finanțată cu banii guvernului federal și ai landurilor. Fundaţia are sute de filiale, pe tot globul, birourile naţionale acţionând ca centre de comandă pentru acţiunile de „promovare a culturii civice", pe care Merkel - prin CDU - le întreprinde. Fundația își susține „proiectele" din diverse state, cu sume ce variază între 100 și 200 de milioane de euro.

Relaţia „Konrad Adenauer" - „Hanns Seidel" - Traian Băsescu

Inițial, cele două fundații au fost promotoare ale PNȚCD și UDMR, pompând sume importante în cele două formațiuni, ajutându-le să intre în marea familie a PPE, cu statut de observator până la aderarea României la UE. După anul 2000, când neintrarea în Parlament a țărăniștilor a dus la degringolada din PNȚCD și la destructurarea formațiunii creștin-democrate, situație la care Traian Băsescu a contribuit din plin, fundațiile hegemonice germane au realizat că au nevoie în România de un reprezentant politic mai puternic. Atenția lor s-a îndreptat către PD, reprezentant, la acea vreme, al Internaționalei Socialiste, dar care, cu un Traian Băsescu la conducere, putea fi adus în sânul PPE. Pentru popularii europeni, care, la alegerile din 2008, doreau să-și consolideze poziția în Parlamentul European, relaţia cu liderii PD a devenit extrem de importantă. Popularii europeni și reprezentanții celor două fundații și-au intensificat demersurile, astfel încât, în 2006, formațiunea condusă de Emil Boc a decis că poate trece de la doctrina social-democrată, la cea populară. După aderarea României la UE, în ianuarie 2007, PD - devenit ulterior PDL, a ajuns membru cu drepturi depline al PPE, alături de UDMR și PNȚCD.

În ultimii doi ani, cele două fundații au ajuns la concluzia că trebuie să se orienteze către un alt personaj politic - desigur, tot un reprezentant al PDL -, care ar putea fi candidatul dreptei la alegerile prezidențiale din 2014. Coincidență sau nu, în octombrie 2010, la o zi după vizita Angelei Merkel în România, Baconschi și-a lansat la București, cu mare tam-tam, Fundația Creștin Democrată, unde președintele de onoare al Fundației „Konrad Adenauer" a fost invitat de onoare. Se pare că FCD este finanțată cu bani frumoși atât de „Konrad Adenauer", cât și de „Hanns Seidel", însă ambele fundații neagă că ar avea vreo legătură financiară cu fundația fostului ministru de Externe.

Băsescu, ochit din epoca CDR-ului

Alegerea popularilor europeni nu a fost întâmplătoare. În pofida opoziției manifestate la început de PNȚCD și UDMR, popularii europeni au optat pentru partidul condus, până în 2004, de Traian Băsescu, personaj cunoscut multor lideri occidentali încă din timpul guvernării CDR, perioadă în care nu a fost doar ministru al Transporturilor, ci și împuternicit al Guvernului României în relațiile cu FMI și Banca Mondială, negociind toate acordurile păguboase de privatizare de la acea vreme.

Despre implicarea fățișă a Germaniei, implicit a cancelarului Angela Merkel, în proptirea lui Băsescu, la referendumul din această vară, nu s-a vorbit doar acum. Același lucru s-a spus și în 2009, după realegerea sa pentru încă un mandat de cinci ani, când a fost invocată teza implicării Berlinului în asigurarea menținerii lui la Cotroceni. Un rol major l-a jucat și atunci fundația „Konrad Adenauer", care i-a dat o mână de ajutor candidatului Băsescu, prin tot felul de acțiuni menite să promoveze imaginea candidatului democrat-liberal. În acest sens a fost organizat Forumul „România în anul 2020 - perspective de viitor", unde invitat de onoare a fost „Excelența Sa, Președintele României, Traian Băsescu". Fundația „Hanns Seidel" și-a adus, la rândul său, aportul, organizând, în noiembrie 2010, la Bruxelles, - în colaborare cu MAI -, o masă rotundă pe tema „progresele României pentru aderarea la Spațiul Schengen", unul dintre obiectivele majore ale lui Băsescu în campania electorală.

Baconschi, pe mărci germane

Fundațiile care au spart gheața la începutul anilor '90, punând printre primele piciorul în România, au fost „Konrad Adenauer", legată ombilical de partidul CDU (Uniunea Creştin-Democrată), partid aflat la putere în Germania, și Fundaţia „Hanns Seidel", conexată la Uniunea Social Creştină (CSU), ambele think-tank-uri oficiale ale Partidului Popular European. În ultimii 20 de ani, cele două fundații au devenit tot mai active în state precum Polonia, Bulgaria, Ungaria, Cehia și Ucraina, acordând suport substanțial liderilor politici agreați sau furnizând asistență unor asociații „de elită", care se pretind a fi „vocea" opiniei publice. Ambele au tradiție în a desfășura un lobby intens în statele est-europene, așa cum s-a întâmplat și în România, mai întâi prin sprijinul acordat PNȚCD și UDMR. Ulterior „Hanns Seidel" şi „Konrad Adenauer" s-au implicat masiv în susţinerea lui Traian Băsescu - inclusiv la alegerile prezidențiale din 2009 - a PDL-ului, a Institutului de Studii Populare al democrat-liberalilor şi a Fundaţiei Creştin Democrate (FCD), conduse de Teodor Baconschi. Ambele oferă burse pentru studenții români, cu scopul clar de a forma o elită care va lucra, în cele din urmă, pentru interesele germane din România.

PPE în România şi în Europa (Luciana Pop)

Prin bunăvoința guvernului de la Berlin, milioanele de euro intrate în conturile fundațiilor afiliate celor mai importante partide politice din Germania sunt puse apoi la dispoziția grupărilor sau a partidelor politice din statele-satelit, sub forma diverselor proiecte de activități sociale, culturale sau de informare. În cazul celor două fundații - „Konrad Adenauer" și „Hanns Seidel" -, în fostele state comuniste, banii au ca destinație, în mod firesc, formațiuni și lideri care fac parte din marele partid al popularilor europeni. Pe această listă se regăsesc Boiko Borisov - premierul bulgar, Donald Tusk - șeful guvernului polonez, Iulia Timoșenko - fostul premier ucrainean, Viktor Orban - prim-ministrul ungar, cu tot cu partidele lor de centru-dreapta, dar și alte personaje politice din Europa. Tot cu suportul celor două fundații au fost propulsați la cârma Uniunii Europene doi lideri importanți ai marii familii a PPE - portughezul Jose Manuel Durrao Barroso, în 2009, pentru un al doilea mandat la șefia Comisiei Europene, precum și belgianul Herman Van Rompuy, în fruntea Consiliului European. Pentru a-și atinge scopurile, inclusiv pentru a-și asigura prezența pe scena politică a țărilor în care și-au făcut intrarea, fundațiile germane sunt dispuse să cheltuiască oricât. Dacă, spre exemplu, în anii '90 bugetul fundației „Konrad Adenauer" era de peste 220 de milioane de mărci, din care jumătate era destinată proiectelor din Europa Centrală și de Est, în ultimii ani, fundația a ajuns să dispună de sume care variază între 100 și 200 de milioane de euro.

Deși dezideratele declarate ale fundațiilor afiliate celor două mari partide ale Germaniei, CDU și CSU, sunt acelea de a promova creștin-democrația și valorile democratice, tendința lor de a domina scena politică din mai toate fostele state comuniste, dar și din alte colțuri ale lumii, i-a îndreptățit pe unii comentatori politici să vorbească de anumite scopuri obscure. Concret, fundațiile „Konrad Adenauer" și „Hanns Seidel" s-au transformat în instrumente-cheie ale politicii externe a Germaniei. În majoritatea cazurilor, fundațiile sprijină forțe politice de centru-dreapta, fie aflate în Opoziție, pentru a le ajuta să preia puterea, fie partide care se găsesc deja la guvernare, dar care au nevoie de „parteneri" și de sprijin extern pentru a rămâne pe poziții.

Partidul lui Tusk, ajutat de „Konrad Adenauer"

Una dintre primele țări în care fundațiile germane au pus piciorul a fost Polonia. Teoretic, fundațiile afiliate la CDU și CSU au exercitat activități sociale, acordând subvenții pentru diverse programe. Practic, doar anumite medii bine alese au beneficiat de sumele respective. Exemplul elocvent este cel al fundației „Konrad Adenauer", care, formal, sprijinea centrele creștin-democrate de cercetare și anumite asociații de promovare a democrației, însă un suport consistent revenea unor grupări politice. Fundația legată de partidul Angelei Merkel și-a fixat drept principal partener politic formațiunea „Platforma Civică", a premierului Donald Tusk, deși acest partid nu prea are nimic în comun cu democrat-creștinii, în timp ce la Varșovia există o serie de organizații creștin-democrate autentice. Politicienii din partidul lui Tusk, consilierii și miniștrii săi au fost invitați în permanență la diversele conferințe, simpozioane sau evenimente organizate pe bani frumoși de fundația „Konrad Adenauer". De asemenea, în 2010, însuși președintele fundației „Konrad Adenauer", Hans-Gert Pottering, și-a manifestat, în mod fățiș, sprijinul pentru candidatul Platformei Civice la alegerile prezidențiale, Bronislaw Komorowski, apreciind apartenența acestuia la marea familie a popularilor europeni.

Premierul bulgar, omul lui Merkel

Și în Bulgaria, partidele germane își exercită propria influență asupra vieții politice, prin intermediul fundațiilor legate ombilical de ele. Cele mai active sunt tot „Konrad Adenauer" și „Hanns Seidel", al căror sprijin merge spre partidul GERB, de centru-dreapta, al premierului Boiko Borisov. Lucru care reiese chiar dintr-o cablogramă publicată anul trecut de WikiLeaks, în care șeful guvernului de la Sofia, acuzat de legături cu mafia bulgară a anilor '90, se lăuda în fața diplomaților americani cu sprijinul pe care îl are din partea fundațiilor „Konrad Adenauer" și „Hanns Seidel", dar și cu relația sa foarte bună cu Angela Merkel și PPE. De altfel, creștin-democrații germani l-au sprijinit pe Borisov în timpul campaniei electorale din 2009, o serie de experți ai celor două fundații ajutând logistic și financiar partidul GERB să își prezinte programul. Admirator înfocat al premierului ungar Viktor Orban, Borisov a decis anul acesta să facă o nouă lege a presei, deranjat de atacurile la adresa sa. La noul act normativ vor lucra experți ai celor două fundații germane.

Orban, medalie de la „Hanns Seidel"

Premierul ungar Viktor Orban, apropiat al CDU și CSU, are, de asemenea, legături strânse, prin partidul său FIDESZ, cu cele două fundații germane. Și în Ungaria, banii guvernului german sunt alocați pentru diversele conferințe și școli de vară la care liderii FIDESZ își expun ideile. Ca semn al relațiilor foarte bune dintre politicianul maghiar și fundațiile germane, în 2001, Orban a primit din partea fundației „Hanns Seidel" premiul . În 2003, grație fondurilor unor ONG-uri controversate - precum Open Society, al magnatului american George Soros - și mulțumită fundațiilor germane, așa-numitele „revoluții portocalii" au dat pe mâna Occidentului fostele state sovietice Georgia și Ucraina. Fundațiile germane au legături strânse cu partidul fostului premier Iulia Timoșenko, pe care l-au ajutat să intre în familia PPE. Caracatița finanțărilor germane a ajuns și în Slovacia, unde cele două mari fundații s-au implicat în susținerea unor entități politice, încălcând astfel legislația țării, care interzice partidelor să primească fonduri din partea unor organizații străine.

Voichița Rășcanu

Ruana Ceaușescu

Luciana Pop