Scriitorul Vasile Morar nu mai este. Își deschide o bibliotecă în Cer...

 

Am în fața mea cartea ”Armata de teracotă” a scriitorului Vasile Morar în care prietenul comun Nicu Scheianu îl compară pe Vasile Morar nici mai mult, nici mai puțin, ca fiind: ”Generalul poet de la fortul din Chelința”. Așa și este!

Am fost de nenumerate ori la Chelința lui dragă, unde ne aștepta la intrarea în odor o poartă imensă, de oameni harnici, primitori și avuți! Cea mai mare bogăție i-au fost însă cărțile, apoi  mama, copiii și nepoții! Îmi povestea cum se trezea noaptea din somn să mai scrie un vers, să-și desăvârșească poezia. A fost cel mai prolific poet contemporan pe care l-am cunoscut!

Nu știu cât de lungă ne este șederea pe acest pământ, dar știu că toți cei care scriu trăiesc cu convingerea că într-o zi, prin opera lor vor deveni nemuritori! Vasile glumea probabil când spunea că el a devenit nemuritor încă din viață! Dar așa este! Și o spun cu toată convingerea!

Vestea tristă că ne-a părăsit am aflat-o de la poeta Claudia Tomescu și nu doream să conștientizez acest fapt! Nu-mi venea să cred! Vestea a venit ca un trăznet în cancelaria Școlii din Mireșu Mare! Doar ne-am întâlnit ultimile dăți la Fărcașa, Hideaga, Baia Mare, Mireșu Mare și Chelința, unde l-am căutat cu maestru Ioan Săcălean și poetul Adrian Donca. Nu părea bolnav, dimpotrivă era plin de viață și avea proiecte importante, pe termen scurt, la care se gândea!

”Toamna Someșană” de la Ulmeni nu va mai fi niciodată cea fost până acum, fără zâmbetul de fecior tomnatic a lui Vasile Morar, fără o îmbrățișare și strângere de mână, fără o gazdă discretă și săritoare, așa cum a fost el!

Așadar, Vasile Morar a răspuns Chemării divine, cu zâmbetul pe buze, liniștit, împlinit, știind că în spatele lui există o operă literară care va dăinui! Că noi ceilalți îl vom prețui și după moarte! Că ne vom aminti mereu cu drag de el!Cât de inspirată l-a comparat scriitoarea Florica Bud pe Vasile Morar cu ”Biblioteca din Chelința”!

Iată, OPERA lăsată Bibliotecilor din România:

” Versuri de spus în fața oglinzii”, Baia Mare, Editura Gutinul, 1995; ”Naturi moarte”, Baia Mare, Editura Proema, 1997; ”Biblioteca din Chelința. Sonete imperfecte”, Baia Mare, Editura Proema, 1999; ”Balconul care latră”, Baia Mare, Editura Proema, 2000; ”Duminici samaritene”, Baia Mare, Editura Proema, 2004; ”Va veni îngerul”, Cluj-Napoca, Editura Dacia, 2005; ”Evanghelia după Ioan”, Baia Mare, Editura Proema, 2006; ”Zodia scorpionului tandru”, Baia Mare, Editura Proema, 2007; ”Armata de teracotă”, Baia Mare, Editura Enesis, 2008; ”Sub podul calicilor”, Baia Mare, Editura Enesis, 2008; ”Cu cramponu-n pieptul firului de iarbă”, Baia Mare, Editura Enesis, 2009; ”Orașul cenușiu”, Baia Mare, Editura Enesis, 2009; ”Vremea fariseiului”, Baia Mare, Editura Enesis, 2010; ”Bufnița roșie”, Tecuci, Editura Transilvania, 2011; ”Dumnezeu câte-un pic”, Drobeta-Turnu Severin, Editura Prier, 2011; ”Nu vă temeți”, Vol. 1, Tecuci, Editura Transilvania, 2011; Vol. 2, Tecuci, Editura Transilvania, 2012; Vol. 3, Tecuci, Editura Transilvania, 2013; ”Bucurați-vă!”, Baia Mare, Editura Ethnologica, 2016; ”Fiți buni”, Baia Mare, Editura Eurotip, 2017; ”Cronici inutile”, Baia Mare, Editura Eurotip, 2018; ”Povara poeziei mele”, Baia Mare, Editura Eurotip, 2018; ”Cartea arderii de tot”, Baia Mare, Editura Eurotip, 2019; ”Poezele de amor”, Baia Mare, Editura Eurotip, 2019; ”O sută și una de poezii”, București, Editura Academiei Române, 2020; ”Cântece de mahala”, Baia Mare, Editura Eurotip, 2022.

 PREMIILE literare obținute de-a lungul timpului:

 Premiul revistei „Astra” (1981), Premiul „Vasile Lucaciu” al cenaclurilor sătești de la Cicârlău (1982), Premiu pentru volumul Naturi moarte la Festivalul Internațional de Poezie Sighetu Marmației (1997), Premiul Editurii Proema pentru volumul de pamflete politice Balconul care latră (2000), Premiu la manifestarea „Cărțile Anului” pentru volumul Va veni îngerul (2006), Diplomă din partea Asociației „Nichita Stănescu” Desești pentru volumul Va veni îngerul (2006), Premiu la manifestarea „Cărțile Anului” pentru volumul Evanghelia după Ioan (2007), Premiul pentru poezie în cadrul „Zilelor Culturii Maramureșene” pentru volumul Evanghelia după Ioan (2007), Premiu la manifestarea „Cărțile Anului” pentru volumul Zodia scorpionului tandru (2008), Premiu pentru poezie al revistei „Nord literar” pentru volumul Sub podul calicilor (2009), Premiu la Festivalul internațional de poezie „Mihai Eminescu” Drobeta-Turnu Severin (2010), Marele premiu la Festivalul național de literatură „Armonii de primăvară” Vișeu de Sus (2017), Marele premiu la Festivalul internațional de poezie Sighetu Marmației (2017), Premiu la manifestarea „Cărțile Anului” (2017), „Marele premiu pentru literatură” la „Ziua Scriitorului” (2018), Marele premiu al culturii românilor „Podul lui Traian” la Festivalul internațional „Drumuri de spice”, Uzdin-Serbia (2018), Premiul „Dr. Gligor Popi” la Simpozionul internațional „Oameni de seamă ai Banatului” Uzdin-Serbia (2019), Premiul Uniunii Scriitorilor din România, Filiala Sibiu, pentru poezie, pe anul 2018, pentru volumul Cartea dragostei (2019), Premiul pentru poezie la manifestarea „Cărțile anului” (2022).

A trecut în eternitate la data de 17 octombrie 2023. Înmormântarea va avea loc joi, 19 octombrie, la Capela din Chelința, începând cu orele 12,30.

Dumnezeu să-l odihnească în pace și să-l așeze de-a dreapta Tatălui Ceresc! Sincere condoleanțe familiei îndurerate!

                                                                                                   Gelu DRAGOȘ

 

Caii lui Vasile Morar sunt asemenea poeziei lui, în mişcare

 

Întotdeauna m-a fascinat personalitatea poetului din Chelinţa – Vasile Morar –,  fiindcă este de viţă nobilă, de os domnesc, iar versurile lui sunt atât de sincere, de patetice, de intime, redate parcă lumii, încât nu poţi să nu te minunezi de sufletul lui de copil mare.

Volumul antologic „Cartea ultimilor cai” (Editura „Grinta” din Cluj Napoca), lecturându-l, m-a determinat să mă îndrăgostesc definitiv de aceste patrupede a căror frumuseţe constă în puterea, graţia şi senzaţia de libertate pe care le transmit.

Poetul Vasile Morar scrie despre toţi caii lumii, nu numai despre caii de paradă, despre caii de curse, despre cei de şaretă, despre caii mărunţi şi caii mari, despre caii de tracţiune  (utilizaţi la muncile cotidiene de familiile mai puţin norocoase), ci despre toţi caii (aprigi, ologi, „de dus nuntaşii”, „caii-tăciune, caii de var”), lipiţani, arabi, pursânge, englezi, mustangi, trăpaşi, ponei etc.

În prefaţa scrisă de dr. Delia Muntean, e surprinsă foarte bine, în toate formele ei, dragostea lui Vasile Morar pentru cai (inclusiv pentru „caii verzi pe pereţi”), aceste daruri ale lui Dumnezeu pentru omenire: „Zile şi nopţi au bântuit însă caii pe noua moşie a lui Vasile Morar. Şi pe el l-au tropotit: se întorceau dintr-o altă lume, reînviind-o. (...) Între animal şi călăreţ e construită o relaţie intimă – o poveste datorată implicit punerii laolaltă a poeziilor adunate de prin diverse volume –, descinzând din simbolistica Centaurului şi primenită semantic cu fiece întrupare a ei. Aventura aceasta lirică îi permite lui Vasile Morar să-şi etaleze arsenalul imaginativ, să-l reconfigureze ideatic şi stilistic până la secătuire”.

În lumea cailor, poetul a intrat din pruncie, când mergea împreună cu tatăl său la târgurile de animale din zonă, dar era în acelaşi timp un fin observator al comportamentului acestora. Pentru tânărul de atunci, caii erau magicienii care te duc într-o lume de vis şi te învaţă valoarea loialităţii şi a prieteniei adevărate: „Înainte de a mă naşte, auzeam cum vine un cal / în goană venea calul, cu coama aprinsă de vânt / fierul potcoavelor se împrejmuia cu scântei / acesta e drumul pe care voi sosi în curând // Viforos venea calul, cu zăbala pusă şi frâul / i se zbătea peste gât până colo pe şa / voia să fie acolo, la eveniment / ca eu după naştere să pot încăleca” („Poveste”).

În relaţia cu un cal, trebuie să înveţi să comunici nu numai prin cuvinte, ci şi cu corpul şi cu inima ta. Intrarea în rândul bărbaţilor, prin distanţarea de părinţi, holteii o fac cu ajutorul cailor: „Lăsaţi să mi se şteargă numele de pe cruce / susţineţi că v-aţi născut din flori / nimeni n-o să vă mai întrebe de tată / despre mamă, spuneţi că a murit de câteva ori // Nu-mi purtaţi povara numelui pe umeri / frumoşilor, deştepţilor, bunilor, hai / viaţa clocoteşte în oasele voastre / la poartă vă aşteaptă doi cai // Nu cei de la dric, aceia-s ai mei / eu i-am chemat, fanfara lipseşte / voia să vină, dar n-am fost de acord / la ce-mi trebuie, plec regeşte” („Caii din poartă”).

Poetul Vasile Morar este subjugat propriei sale condiţii de autor, eul liric este de nestăvilit, caii pentru el reprezintă dragostea dintâi, iar aceștia pot fi:  năzdrăvani, tovarăşi de dialog, jucării, îngeri şi demoni, buni terapeuţi. Caii lui Morar ne învaţă că putem să ne încredem în noi înşine şi să depăşim orice obstacol, ne învaţă că uneori trebuie să încetineşti şi să te bucuri de călătorie, destinaţia finală fiind trecută în plan secundar.

Poetul din Chelinţa are o herghelie de cai, pe care-i iubeşte cu toată fiinţa, iar în sprijinul afirmaţiei mele stau dovadă aceste titluri de poezii: „Caii de osândă”, „Caii blânzi”, „Calul de lemn”, „Caii tatii”, „Căluţii de plastic”, „Caii din alt veac”, „Caii de sare”, „Caii de zăpadă”, „Caii din ferestre”, „Caii din poartă”, „Caii verzi pe pereţi”, „Caii de abur”, „Calul de dric”, „Calul alb”, „Calul zăbăuc”.

Într-un interviu acordat de autor poetului Nicolae Scheianu, s-a spus un mare adevăr: „În Antologii o să-l găsiţi pe adevăratul poet Vasile Morar. E ca în apele aurifere din Apuseni: după ce s-au cernut munţi de nisip, vezi grămăjorul de aur şi te bucuri”. Şi noi ne bucurăm pentru această nouă izbândă literară, care prezintă o voce lirică importantă a Transilvaniei şi a țării, o personalitate puternică, ale cărei creații merită să fie cunoscute și de tânăra generaţie.

Lecturând întreaga carte, constatăm că autorul a scris o istorie adevărată a cailor. Unii erau folosiţi ca să transporte zestrea miresei spre casa mirelui. Cu cât şirul de căruţe era mai lung, cu atât mireasa era mai avută; calul era folosit la şaretă de către conducerea CAP-ului, în special de către brigadierul de câmp; cu calul se mergea călare la peţit fetele din alte sate. Se foloseau la aratul pământului, la adusul lemnelor din pădure, a fânului de pe câmp. Dar a venit regimul comunist, prin anii ’60 şi i-a obligat pe ţărani să predea caii la „colectivă” (C.A.P.), apoi s-a dorit înlocuirea lor cu tractoarele de la Braşov („cai-putere”), au venit anii ’90, când caii erau cumpăraţi de italieni pentru carnea lor.

Interesant e şi modul cum se vindeau caii şi se bea „aldămaşul”. Erau adevărate ritualuri, pe care astăzi le mai întâlnim în poveştile bunicilor şi în poeziile lui Vasile Morar, fiindcă „S-au scumpit caii”: „Ieri în târguri au fost scumpi caii / se cerea pe unul cât pe-un tanc rusesc / ştii perechea murgă, ce ţi-a plăcut vineri / ieri cerea preţ dublu, de să-nnebunesc // Fă ceva, că banii sunt puţini, e criză / căluşerii, dracii s-au destrăbălat / nu mai au ruşine, nu mai au nici frică / târgurile astăzi sunt de evitat // Unul pe o iapă şi-a luat maşină / cel ce-a luat iapa a vândut-o apoi / la un preţ pe care-n târguri altădată / fără târguială, cumpărai doi boi”.

Vasile Morar ne-a convins și de data asta, prin trăirile lui molipsitoare, că el, CALUL, este cel mai minunat animal din lume.

Şi când te gândeşti că n-a pomenit de caii liberi din Delta Dunării...

 

                                                                                   Gelu DRAGOŞ, U.Z.P.R.

 

Educaţie. Activităţi “Şcoala altfel”

Instituţia Prefectului – Judeţul Maramureş, în parteneriat cu Teatrul Municipal Baia Mare, Şcoala Gimnazială din Chelinţa şi Asociaţia ASSOC Baia Mare, au invitat 50 de elevi de etnie romă din Chelinţa, din clasele primare, să vizioneze spectacolul de teatru “Capra cu trei iezi”. Copiii au vizitat de asemenea şi Catedrala Ortodoxă Episcopală Sfânta Treime din Baia Mare. Asociaţia ASSOC Baia Mare le-a asigurat o masa caldă. Elevii din Chelinţa au dat dovadă de un comportament civilizat, spre lauda lor şi a părinţilor. (V.B.).

Sursa Graiul Maramureşului 

Campanie de informare şi sensibilizare în vederea prevenirii abuzului şi a oricărei forme de violenţă asupra copilului rom

 Instituţia Prefectului Judeţul Maramureş în parteneriat cu Direcţia Generală de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului Maramureş derulează campania de informare şi sensibilizare în vederea prevenirii abuzului şi a oricărei forme de violenţă asupra copilului în cadrul comunităţilor de romi din judeţul Maramureş. În cadrul campaniei, au loc întâlniri cu elevi şi părinţi, cărora li se prezintă informaţii de bază privind drepturile copilului, formele de abuz, efectele abuzului asupra dezvoltării copilului, precum şi modalităţile de sesizare a unui abuz.

Activităţile din cadrul campaniei constau în întâlniri directe cu grupurile ţintă (copii până la 10 ani, adolescenţi, părinţi şi cadre didactice), având ca obiectiv informarea, conştientizarea şi prevenirea abuzului asupra copilului.

Campania a debutat în data de 4 mai 2017, la Școala Gimnazială din Chelinţa.

La întâlnire au participat inspectorul pe problemele romilor din cadrul Instituţiei Prefectului Judeţul Maramureş – Cristina Moldovan, domnul Nicolae Boitor şi doamna Anamaria Turdean - reprezentanţi ai DGASPC Maramureş, directorul unităţii şcolare din Chelinţa - doamna Carmen Moldovan şi cadrele didactice, viceprimarul oraşului Ulmeni domnul Ioan Mateas, poliţişti de proximitate, părinţi şi elevii de etnie romă.

S-au purtat discuţii cu părinţii de etnie romă, în vederea informării privind drepturile copilului, formele de abuz precum şi efectele abuzului asupra dezvoltării copilului.

Părinţii au fost informaţi cu privire la facilitarea accesului la educaţie prin existenţa locurilor special alocate romilor în învăţământul liceal şi universitar. În anul şcolar 2016-2017 există un număr de 8 elevi romi care sunt în clasa a VIII-a, pentru care conducerea unităţii şcolare a întocmit dosarele de admitere pentru şcoala profesională din cadrul Liceului Tehnologic “Dr. Florian Ulmeanu” Ulmeni.

Au fost vizitate cele 2 şcoli din cadrul comunităţii de romi din Chelinţa, în care există383 de elevi, din care 358 sunt romi – 59 sunt preşcolari, 226 aparţin învăţământului primar, iar 73 învăţământului gimnazial.

Având în vedere numărul mare de copii romi care frecventează şcoala, dar şi în sensul de a preveni abandonul şcolar, inspectorul pe problemele romilor din cadrul Instituţiei Prefectului - Judeţul Maramureş a propus demararea unui program after school începând cu anul şcolar 2017-2018.

Instituţia Prefectului - Judeţul Maramureş va solicita Primăriei Oraşului Ulmeni şi ONG-urilor finanţarea acestui program, odată cu începerea anului şcolar 2017-2018.

Instituţia Prefectului - Judeţul Maramureş, în parteneriat cu Școala Gimnazială Chelinţa şi ONG-urile, vor organiza o acţiune în cadrul programului naţional “Școala altfel”, care se derulează în perioada 22-26 mai 2017. Acţiunea va consta în deplasarea elevilor romi din clasele primare din Chelinţa la Teatrul de Păpuşi din Baia Mare, pentru a viziona un spectacol de teatru.

Instituția Prefectului – Județul Maramureș

Asociaţia cultural creştin-umanitară ARS VIVAT din Ulmeni :COMUNICAT

Asociaţia Cultural Creştin Umanitară „Ars Vivat“,Ulmeni, str. F.C. Ulmeanu, nr. 13,jud.Maramureş

   www.asociatiaarsvivat.jimdo.com

  După 23 de ani de la trecerea în ,,lumea celor fără dor”a solistului Emil Gavriş, Asociaţia cultural creştin umanitară „ARS VIVAT” din Ulmeni îşi propune să omagieze imaginea acestui mare artist al muzicii populare româneşti prin editarea materialului discografic existent în fonoteca Electrecord.

Din păcate singuri nu vom reuşi să finalizam aceasta iniţiatiativă iar implicarea Domniilor Voastre ar fi de real folos.

Cu mulţumiri anticipate şi preţuirea cuvenită,

 preot Radu Botiş

www.radubotis.ro

tel.0745369891

Ioan Meteş Morar a scris Monografia satului Chelinţa

Născut în 1954, în Chelinţa, Ioan Meteş Morar a urmat cursurile Liceului "Gheorghe Şincai" la seral, alegând ca subiect pentru lucrarea de Bacalaureat monografia satului natal. Scrisă în acele timpuri după cerinţele epocii, lucrarea a necesitat corecturi după revoluţie, de curând fiind publicată la Editura Minulescu. Ioan Meteş Morar a fost strungar, fără a fi urmat vreodată studii filologice. În prezent este pensionar de boală, dar are preocupări literare. Este mândru că pentru monografia satului Chelinţa, scrisă în 1981, a luat, la acea vreme, nota maximă, însă precizează că nu a vrut să plece de pe această lume înainte de a-şi corecta greşelile: "Atunci am întocmit lucrarea aşa cum o cereau vremurile, lăudând CAP-ul, dar apoi am rescris cartea astfel încât să spun numai adevărul". Volumul are peste 80 de pagini şi beneficiază de o prefaţă scrisă de poetul Dumitru Fânăţeanu: "Din materialul adunat cu multă osârdie şi înţelepciune de către autor, reiese că satul Chelinţa a avut şi are privilegiul de a exista încă din anul 1423 - ca atestare documentară şi de a fi cunoscut prin echilibrul statornic în munca şi dragostea înaintaşilor, cât şi a locuitorilor de astăzi, indiferent de categoriile socio-profesionale amintite în lucrarea de faţă. De aceea este bine (s-ar cuveni) să apreciaţi cu multă chibzuinţă şi respect munca  şi interesul autorului care semnează această minunată carte şi a nu uita ce mare însemnătate are această carte pentru îmbogăţirea spirituală a satului, al fiecărui locuitor al satului de la mic la mare".
Ioan Meteş Morar mărturiseşte că acum are o altă prioritate: publicarea unui volum de poezii (prima poezie a scris-o în 1976). De asemenea, acesta spune că a scris şi o nuvelă, inspirată de o întâmplare din propria biografie, care, şi ea, aşteaptă lumina tiparului.

                                                                                            ANCA GOJA