Noi umblăm să colindăm
Pe-astă noapte-ntunecată
Şi zăpadă necălcată;
Noi umblăm şi colindăm
Şi zăpada s-o călcăm,
Că azi s-a născut Hristos,
Domnul cel prea luminos
Şi umblând şi tot umblând,
Ne-ntâlnim cu Dumnezeu,
Cu veşmântul mohorât,
Lung, din cer până-n pământ;
Şi pe-ntinsul hainelor
Şi-mprejurul poalelor
Luceau stele mărunţele,
Mai în sus, mai mititele,
Mai în jos, mai măricele;
Şi pe cei doi umerei
Luceau doi luceferei;
Lucea luna ca lumina
Şi soarele cu căldura.
Cruce-n stânga că-i lucea,
Iar în dreapta mai ducea,
Ducea verde busuioc,
Floricică de noroc,
Busuiocul fetelor,
Măghiran nevestelor,
Tămâiţă babelor,
Fulg de aur junilor
Şi crucea bătrânilor.
Şi noi tare ne-am mirat
Şi prin lume am plecat,
Taina s-o istorisim,
Minunea s-o povestim
Şi cum bine-am nimerit
La casă de om cinstit,
Tot cu feţi şi fete mari
De-nsurat,
De măritat,
Că e ziua lui Crăciun,
Lui Moş Crăciun cel bătrân.
Rămâi, om bun sănătos,
Ce-ai fost gazdă lui Hristos!