La mulţi, mulţi ani Gelu DRAGOŞ Junior !

Foto-poezia. GELU DRAGOŞ JR.

Blogul „Izvoare Codrene” este citit şi în Noua Zeelandă!

              Trebuie să recunosc faptul că administratorul blogului „Izvoare Codrene” este fiul meu Dragoş Gelu jr., care a terminat Colegiul Naţional „Vasile Lucaciu” Baia Mare, clasa informatică-engleză intensiv şi a făcut o pasiune pentru informatică. Fiind în zi bună, m-a întrebat dacă doresc să ştiu care sunt cititorii acestui blog, motiv pentru care a intrat în „măruntaiele” acestuia şi mi-a scos această statistică:

România

1921

Statele Unite ale Americii

336

Ucraina

208

Rusia

189

Germania

132

Franța

123

Italia

122

Spania

111

Canada

90

Republica Moldova

17

Noua Zeelanda

3

    Mă bucură faptul că acest blog este urmărit nu numai de către codrenii şi chiorenii noştri ci şi de către românii plecaţi în ţări străine! Asta mă face optimist în ceea ce-l priveşte ( pe blog ) şi mă face să merg înainte!

     Poate ne ajută bunul Dumnezeu şi reuşim împreună cu poetul şi fondatorul revistei Vasile Dan Marchiş dar şi cu alţi intelectuali din arealul Ţării Codrului şi Chioarului să scoatem într-un număr rezonabil şi revista cu acelaşi nume, nu de alta dar în numărul jubiliar ( 10! ) semnează articole oameni de mare valoare! Deocamdată revista aşteaptă pe un DVD în Asuajul de Sus. Doamne ajută!

                                                                               Gelu DRAGOŞ

Invitaţie la lectură

Cel mai recent număr al revistei "Nord Literar" (1 (116)/ianuarie 2013), care apare sub egida Consiliului Judeţean Maramureş, atrage atât prin varietatea materialelor publicate, cât şi prin ilustraţii, reproduceri după lucrări ale artistului Szanto Andreasz. Ca de obicei, cronica literară este semnată de Gheorghe Glodeanu, directorul publicaţiei, care se opreşte, din nou, asupra "Comediei infra-umane" a lui Mihail Avramescu. La rubrica Vitrina, mai multe provocări: Ioan Mazilu-Crângaşi scrie despre cartea "Aproape de rug" de Ioan Maftei-Buhăieşti, Gheorghe Pârja se apreşte asupra volumului lui Vasile Gogea, "OftalMOFTologia sau Ochelarii lui Nenea Iancu", Dorin Ştef aduce în lumină cartea de articole literare "Mioriţa" de Graţian Jucan, bibliotecara Antoaneta Turda scrie despre o reprezentantă a disaporei, Flavia Cosma, şi antologia sa "Le miel trouble du matin", iar Cristian Vieru ia în colimator volumul "Turnul Babel" al unui dascăl de la poalele Tâmpei, Cezar Boghici. Redactorul Daniela Sitar-Tăut pare dezamăgită de romanul maramureşeanului Ioan Groşan, "Un om din Est", despre care scrie  că are un "epic diluat" şi un "umor inconsistent", fiind "în mare parte trenant".  Revista conţine şi trei pagini dedicate creaţiei eminesciene, aici semnând Terezia Filip ("Mihai Eminescu - Reverie arhitecturală şi simbolism poetic"), Săluc Horvat, directorul executiv al publicaţiei ("Lecturi eminesciene") şi Elena Liliana Popescu ("Unde vei găsi cuvântul ce exprimă adevărul?"). Interesant demersul Izabellei Krizsanoski, de a se opri asupra a trei volume cu aromă îmbietoare, în articolul "Trei festinuri literar-gastronomice": "Intelectuali la cratiţă", volum coordonat de Ioana Pârvulescu, "Amintiri din bucătăria lumii. Mică antologie de gusturi, stări şi gustări" de Matei Pleşu şi, respectiv, "Vina şi vinul gastronomiei" de Bogdan Ulmu. Dacă vreţi să vă lăsaţi purtaţi de aripile imaginaţiei, citiţi o "Fantezie cu Yusuf Şeytan", proza lui Dan Grădinaru, sau puţină poezie. Regăsim în paginile revistei creaţii lirice ale mai multor poeţi: Ioan Dragoş, Gelu Dragoş Jr., Ioan Meteş Morar-Chelinţanu, Cosmin Pârghie, M. Clonda, Maria Irsik şi Mirel Giurgiu. Ultima pagină este, ca de obicei, rezervată traducerilor, de data aceasta în atenţie fiind adus numele lui Luca Cipolla, poet italian care studiază limba română. Lectură plăcută!

                                                                                       Anca GOJA

POESIS - GELU DRAGOŞ JUNIOR

Dezrădăcinat

Undeva departe de tot –

mai presus decât

ultimul petec de cer –

prind rădăcini;

stropit de ploile mult prea scurte

ale verii dogoritoare,

devin anomalie vegetală –

singurul din lume

cu rădăcinile în sus,

îmi întind ramurile,

dezrădăcinat de pământ…

Iubire târzie în iarnă

nu am nicio afacere cu toată zăpada asta

în ciuda celor spuse de tine...

nici măcar n-am văzut parisul iarna,

nici nu o să-l văd vreodata împreună cu tine

iar păsările?

parcă ieri spuneai că toate păsările acelea galbene,

căzute pe caldarâm,

îngheţate,

cu ciocurile strânse,

nu o să te mai iubească vreodată

aşa cum te-au iubit...

apoi cearta aceea dintre noi...

bibeloul acela de alabastru spart

cărţile

aruncate pe geam

dvd-ul cu mozart

...

unde sunt, fată, toate visele noastre?

Pactul cu Diavolul

Pactul cu Diavolul nu l-am făcut încă

deci de desfăcut nici nu poate fi vorba…

Sufletul îşi mai oblojeşte rănile;

pe căi nemedicamentoase

prinde a încolţii din sâmbure teama.

Monologhez, ca Faust nebun în aşteptarea

lui Mefistofeles…

ce lungă-i aşteptarea

când ştii că totul poate fi-n zadar…

„- Mi-e frică de o viaţă de om

când zilnic se pierd multe-atâtea?”

Ce lungă-i aşteptarea când joci viaţa

şi moartea la poker

cu Satan…

degeaba aştepţi asul de inimă roşie…

ce lungă-i aşteptarea…

... ce lungă-i...

... ce...

Cântec pentru Francesca

şi de va fi să fie lumina mult prea neagră

să poţi să treci prin toate dar veşnic să rămâi,

cum rămânea mirosul amarnic de gutâi...

când pletele-ţi umbroase mă gâdilau în barbă...

nu poţi să plângi, Francesca, ai încercat degeaba

iubirea te trădează când vrei să evadezi,

iubirea ceea care te face să clachezi...

şi de va fi, Francesca, iubirea peste noi,

înmuguriţi în ramuri vom alerga în vine,

ca sângele fierbând ce clocoteşte-n tine...

iar amintirea noastră ne-o vom lua-napoi...

Viaţa noastră amice...

                  amicului meu Doru Emanuel  

viaţa noastră, amice este un poem

pe care ni l-a scris ploaia răzbind printre frunze

şi pe care n-avem puterea să-l scriem noi,

să-l încrustăm cu vise, speranţe sau chiar

să-l înmiresmăm cu floarea aceea rară,

iluzia...

viaţa noastră, amice este un psalm pe care l-am citit

pentru prima oară în catehismul bunicilor,

simţind mirosul fraget al pâinii coapte în cuptor...

atunci am învăţat că îngerii nu mor niciodată din noi

ci doar ne părăsesc temporar corpurile...

în mijlocul acestui poem voi săpa o fântână,

o voi hrăni cu visele tale

o voi hrăni cu lacrimile mele

să am ce să-ţi ofer când te vor năpădi grijile lumii;

voi sădi apoi un copac în fântână

şi nu-l voi mai uda

ne vom mira când îi vom vedea poamele,

nu vor avea nicio formă cunoscută

o să le culegem, o să le lăsăm să zboare

dimineaţa o să mă găsească

mirat că în noaptea aceea

am visat că mă voi trezi îmbrăcat în inocenţa ta...

Filozofând cu îngerii disperării

Stând de vorbă cu îngerii dulci

ai disperării,

mâncăm mere şi aruncăm cotoarele pe geam

afară din noi…

în jur lumina-i tot mai puţină;

cuvântul Tău, Doamne, tot mai greu;

pe zi ce trece

auzim ţipete ce nu le recunoaştem

ca fiind ale noastre…

cântând pe diferite voci acelaşi cântec,

sfidăm moartea, Doamne,

în încercarea de a răzbi spre Tine,

fără să-Ţi cerem ajutor.

Oanei

uneori, seara, împins dinspre apus,

fug din mine

şi nu mă caută nimeni...

mă regăsesc doar zorile

şi rămân surprinse:

în fiecare noapte,

desculţ,

alergam prin visele tale...

Sfârşit apocaliptic

sau Moartea ce va veni nu o să mai doară  

Deplâng Mielul

destinat tăierii şi

ruperea

celei de-a şaptea peceţi;

pedeapsa şi numărul

diavolului

acum devin evidente...

Răgetul fiarei

dezlănţuite

pe Pământ se propagă

cu mult peste

viteza luminii în vid...

Moartea ce va veni nu o să

mai doară, ci ea

îţi va fi

naştere din nou,

naştere din cuvinte,

din pietre:

Sus,

peste toate,

Jertfa Mielului...

Portret

       unui poet  

Poetul strânse slova visării într-o carte

şi tot ce-nseamnă lumea el lasă la o parte,

visând la nemurire, visând la a cunoaşte,

el trece-n nefiinţă, urmând în a se naşte

din nou, urmându-şi calea, zadarnic urmând visul,

mereu privindu-şi cerul, creându-şi Paradisul

şi tot ce-nseamnă lume aruncă în abisul

uitării celei oarbe, uitării celei mute;

şi tot ce-nseamnă timpul, secunde şi minute

la el poartă pecetea trăirilor trecute...

Să nu-ncercaţi vreodată poetul a-nţelege

căci peste toate-n lume, el însuşi este rege...

Poetul ucis de cuvinte

                   d-lui Ioan Romeo Roşiianu  

Mâna-i strivită de mit

caută ieşirea spre infinit;

e doar vid...

dincolo de zid:

un început de lumină

spre-apus

şi norii s-au dus

către plăpândele ceruri;

la poartă bat geruri,

să nu le deschizi!

Şi azi nu contează nici

clipa

când îngerul însuşi întinde

aripa

spre el...

Astăzi e ziua în care

POETUL UCIS DE CUVINTE

nu moare...

Iarnă 2012

Zăpada

mi-aduce aminte de

inocenţa copilăriei:

îmi ascund (dez)iluzii şi

patimi îndărătul

unor metafore

subtile...

-Tati, dacă mâncăm ceapă verde

în burţile noastre se face

primăvară?

întreb...

Jos,

tot e alb,

până şi-n mine;

Sus,

heruvimi

cu aripi icariene cad,

prefăcându-se în

oameni de

zăpadă...

Un copil face

îngeri...

Blogul "Izvoare codrene" a avut la data de 1 Mai 2012 peste 10.000 de vizitatori!

Blogul creat de jurnalistul şi poetul Gelu Dragoş din Lucăceşti a depăşit 10.000 de vizitatori tocmai de Ziua oamenilor muncii, 1 Mai! Va fi o dată de reţinut cu uşurinţă! S-a trecut peste o barieră! Aşa va fi şi cu revista tipărită. Ne apropiem cu paşi repezi de numărul jubiliar 10! Ziua de 1 Mai se potriveşte întocmai cu autorul ei, un muncitor şi pasionat ziarist, fiindcă să nu omitem faptul că acesta scrie zilnic şi munceşte uneori de la ora 6,oo dimineaţa înainte de a merge la locul de muncă, Şcoala gimnazială Mireşu Mare pentru ca dumneavoastră să începeţi ziua cu zâmbetul pe buze (Gluma zilei) şi să ştiţi evenimentele istorice ale zilei.
Faptul că pe lângă revista de cultură tipărită "Izvoare codrene" ajunsă, iată, la numărul VIII avem şi un blog spune mult despre felul cum ne tratăm noi cititorii fideli! Cu dragoste şi mult respect. Cu dorinţa arzătoare de a fi informaţi în mod obiectiv şi la timp. Deja s-a cristalizat o masă de cititori care-i cuprinde pe membrii Cenaclului Scriitorilor din Maramureş, intelectualii satelor din zona Codru şi Chioar şi foarte mulţi tineri. Aici puteţi găsi articole şi ştiri despre activitatea culturală din Maramureş şi din ţară, articole de sport deoarece Gelu Dragoş este membru al Asociaţiei Presei Sportive din România de peste cinci ani şi din educaţie, domeniu în care lucrează.
 Mai nou veţi găsi şi alte ştiri din agricultură, ecologie, politică şi religie. Consider că este un blog reuşit ca şi ideea îndrăzneaţă de a fi creat (în 18 ianuarie 2012) pentru locuitorii arealului nostru, de la Bicaz, Băseşti, Oarţa de Sus până dincolo de Valea Chioarului,  Boiu Mare - cu staţii permanente în Asuaju de Sus, Satulung, Ulmeni, Şomcuta Mare şi Mireşu Mare, de către cel care am făcut vorbire şi fiul lui cel mare, Gelu Dragoş jr.

                                                                   Vasile Dan MARCHIŞ