Ioan Alexandru, un sfert de veac de veșnicie

      Ioan Alexandru în redacția ziarului nostru, alături de Gheorghe Pârja

                       de Gheorghe Pârja

Ioan Alexandru, unul dintre cei mai mari poeți creștini români, s-a săvârșit din viață în urmă cu 25 de ani, trecând vămile acestei lumi în ziua de 16 septembrie, anul 2000. A lăsat în urmă mesajul unui poet cu vocația mărturisirii nemijlocite. În seara zilei de 13 iunie 1994, Ioan Alexandru a suferit un accident vascular, în timpul unei conferințe cu astronautul american Charles Duke, ținută la Casa de Cultură din Arad. A fost dus la Spitalul municipal din localitate, unde i s-au acordat primele îngrijiri. De aici a ajuns la Clinica universitară de la Szeged. Ulvine, soția scriitorului, a făcut demersuri pentru a fi transportat la Karlsruhe – Germania, la un foarte important centru de tratament și recuperare. Ulterior, într-un apartament al familiei Alexandru din Bonn, a primit îngrijiri din partea soției și copiilor. După șase ani de imobilizare, s-a stins din viață.

Ne-a legat o prietenie în numele Maramureșului. De aceea, pe când Ioan se afla suferind la Bonn, eu eram în orașul belgian Nivelles. Mă bătea gândul să-l caut. Aveam la îndemână prietenia cu ambasadorul României în Germania, Tudor Dunca, coleg de liceu sighetean, care a fost dispus să mă ajute să ajung la Bonn. Între timp, s-a interesat de starea sănătății poetului, și mi-a comunicat, la redacția unui ziar belgian, că este mai bine să-i păstrez amintirea pe când Ioan striga dreptatea și credința, să se audă până în Cer. După câteva luni, am fost la Mănăstirea Nicula, unde poetul Ioan Alexandru a fost pogorât în pământul odihnei, până la a doua Venire.

Eram cu criticul literar Ion Pop, poetul Adrian Popescu, celebrul Dumitru Fărcaș, poetul Ion Petrovai. Lume multă, inclusiv săteni din Topa natală. Părintele Galeriu, la un parastas de la Biserica Sfântul Silvestru din București, unde era paroh, ne-a spus: „Ioan Alexandru și-a trăit suferința precum o cruce spre Înviere.” Pentru poetul, eseistul Ioan Alexandru, Maramureșul a fost un reper, o salvare a omului din rătăcirile agresive ale acestui timp. Scria: „Din trupul și din duhul Maramureșului să învățăm o rânduială spirituală.” Pline de miez și învățătură sunt eseurile închinate Maramureșului. În acest loc, numit de el omphalosul Europei, a găsit rezerva de fericire și împăcare.

Acest Maramureș, acest centru magnetic, această vâlvătaie stinsă, acest ținut al păciuirii, al Isihiei și evlaviei. Mărturisea că aici, în Maramureș, a văzut cei mai frumoși copii. Fetele cele mai frumoase. Parcă îți este teamă să te uiți la atâta candoare și expresivitate. „Se uită Dumnezeu la noi prin acești ochi mari spălați de toate lacrimile planetei,” scria într-un eseu. Este învățatul care a proiectat Maramureșul în cosmos, dar a sondat și în adâncurile lui spirituale. A văzut ce n-am văzut noi, cei născuți aici. A adus savanți să definească spiritul acestui loc. Un profesor japonez, Minoru Nambara, a dat o definiție curajoasă, măgulitoare, care rămâne lecție de învățat. A numit Maramureșul sat primordial, iar „țăranii Maramureșului nu vin de nicăieri. Ai sentimentul că au venit direct din Cer în Maramureș.”

Nu sunt cuvinte protocolare, ci definiții care trebuie deslușite. Ioan Alexandru a găsit cărarea pentru multe taine. A călătorit prin Maramureș cu un simț deosebit al credinței, de a căuta locuri memorabile, pline de istorie și amintiri de reazim. A luat din revelația Maramureșului atât cât să salveze omul, valorile sale supreme. A afirmat principiul moral al binelui și frumosului necesar. Volumul de poeme „Imnele Maramureșului” este un omagiu profund adus Ținutului din Nord, de poetul născut în Topa Mică, în Ziua de Crăciun a anului 1941.

Legendară a rămas prețuirea lui pentru Mănăstirea Rohia, loc de meditație și rodnică creație. Apoi legătura spirituală cu starețul mănăstirii, Justinian Chira, devenit Arhiepiscopul Maramureșului și Sătmarului. Cartea de „Scrisori”, dintre cei doi, rămâne o meditație profundă despre credință, prietenie, iubire și speranță. Îi scrie Ioan din Freiburg: „Studiez filosofia și literatura și ascult muzică multă, și mai scriu câte-o poezie cu mare dor de Ardeal și de cei dragi de pe-acolo. Când mă voi întoarce, multe ne vom spune pe îndelete la Rohia. Trebuie făcută și această școală, că și înaintașii mei Eminescu și Blaga au trecut pe aici. Numai așa mă voi numi urmașul lor de drept.”

Nu uit că a fost și un energic om politic. La Revoluție, a ieșit în stradă, cu crucea în mână și cu pancarta: „Hristos a înviat, popor român!” Pentru Ioan Alexandru, Maramureșul a fost omphalosul Europei. Pentru noi, opera lui rămâne o carte deschisă. În care scrie și despre tipul de existență a lumii maramureșene. Și despre rafinata ei spiritualitate.

Semnificațiile zilei de 16 septembrie 2025

 

Evenimente 16 septembrie

1382: 

Maria de Anjou este proclamată regina Ungariei.

1776: 

Armata americană a obținut o victorie împotriva celei britanice în bătălia de la Harlem Heights din cadrul războiului american de independență.

1836: 

Domnul Țării Românești, Alexandru Ghica, instituie ca monedă a țării, leul, unitate teoretică de cont, echivalentul a 60 de parale.

1868: 

Se deschide, la Sibiu, primul "Congres național-bisericesc al românilor ortodocși" din Transilvania și Ungaria;

Se adoptă "Statutul organic", care consfințește principiile fundamentale ale autonomiei Mitropoliei ortodoxe române din Transilvania și Ungaria.

1880: 

Înființarea Societății farmaciștilor din România.

1908: 

În orașul Flint, din statul american Michigan, sunt puse bazele General Motors Corporation.

1938: 

Adolf Hitler îl primește la reședința sa din Berchtesgaden pe primul ministru britanic Arthur Neville Chamberlain, care își exprimă disponibilitatea de a convinge guvernul de la Praga să cedeze regiunile sudete, locuite în majoritate de germani.

1963: 

Malaya, Singapore, Borneo de Nord (Sabahul de astăzi) și Sarawak s-au unit pentru a forma Malaezia.

1966: 

Inaugurarea noii Opere Metropolitan din New York.

1975: 

Papua Noua Guinee își câștigă independența față de Australia.

1976: 

A intrat în funcțiune prima platformă românească de foraj marin.

1987: 

S-a definitivat protocolul de la Montreal, un tratat internațional pentru protejarea stratului de ozon prin interzicerea fabricării unor substanțe dăunătoare acestuia.

1996: 

Miniștrii de externe ai României și Ungariei, Theodor Meleșcanu și László Kovács, semnează la Timișoara tratatul bilateral de prietenie și bună vecinătate, Tratatul de la Timișoara.

Celebrări 16 septembrie

1927: 

S-a născut Peter Falk.

1951: 

S-a născut Andrei Roman.

1926: 

S-a născut Robert Harold Schuller.

1919: 

S-a născut Laurence J. Peter.

1823: 

S-a născut Francis Parkman.

1956: 

S-a născut David Copperfield.

1956: 

S-a născut Mickey Rourke.

1934: 

S-a născut Aurelia Batali.

1945: 

S-a născut Gheorghe Schwartz.

1943: 

S-a născut Roxana Sorescu.

1937: 

S-a născut Victoria Ana Tausan.

1887: 

S-a născut Nadia Boulanger.

1893: 

S-a născut Albert Szent-Gyorgyi.

1924: 

S-a născut Lauren Bacall.

Comemorări 16 septembrie

2000: 

A murit poetul Ioan Alexandru - FOTO.

1977: 

A murit Maria Callas.

1980: 

A murit Jean Piaget.

1990: 

A murit Aurel Dumitrascu.

1902: 

A murit Iosif Ivanovici.

2016: 

A murit William Patrick Kinsella.

Sursa: Wikipedia

Cuvântul și aura sacralității

 

                                                                 de Gheorghe Pârja 

Umbra veghetoare a poetului și cărturarului Ioan Alexandru, în deslușirea magiei cuvântului, a fost Profesoara Zoe Dumitrescu Bușulenga, de care mi-am adus aminte la reeditarea cărții ei despre Eminescu. Personalitatea Profesoarei m-a fascinat datorită erudiției ei, dar și pentru destinul asumat. Și-a rânduit călătoria de la amfiteatru, spre chilia unei mănăstiri din Moldova. Credea că un om credincios poate face lumină într-o lume confuză. Cercetător, critic și istoric literar, eseist și filosof al culturii, pedagog de excepție, ne-a lăsat un model de intelectual de urmat. O lume fără rădăcini este o lume fără morală.
A fost membru al Academiei Române și al unor importante instituții culturale europene. Este laureată a premiului Herder. S-a remarcat ca o bună cunoscătoare și exegetă a Bibliei. S-a născut la București, la începutul lunii mai, în urmă cu 105 ani, ca fiica unui jurist și a unei profesoare de română și franceză. A făcut studii muzicale, juridice și filologice. A susținut teze de doctorat în Drept și Filologie. A traversat cu scutul culturii două sisteme politice. A folosit o diplomație de tip renascentist și calitatea de Profesor erudit pentru a depăși capcanele unei lumi delicate pentru cultură. Nu a uitat valorile umanității și ale culturii românești. I-a socotit pe Eminescu și Enescu simboluri naționale, iar Biblia – cartea de căpătâi a umanității.
Pentru Doamna Zoe, cuvântul avea aura sacralității. Spunea adesea: „Eu nu sunt un om al civilizației imaginii, ci al culturii cuvântului. Fiindcă imaginea dislocă spiritul, pe când cuvântul zidește, edifică. Umanismul culturii se sprijină pe lectură, nu pe imagini fugitive.” Poetul Ioan Alexandru, căruia Doamna Zoe i-a fost sprijin în vremuri grele, îmi spunea că studenții s-au trezit, în amfiteatrul de la Filologie, cu părintele-scriitor Gala Galaction, cel care a făcut o traducere a Bibliei, care le-a vorbit despre Cartea Sfântă. Era perioada când studenții erau excluși din facultate, când erau prinși că mergeau la biserică. Doamna Profesoară preda cunoștințe despre Biblie la cursul de literatură universală. Cum spuneam, marile iubiri au fost Eminescu și Enescu. Iar bărbatul vieții ei a fost Apostol Bușulenga. Un om de o cultură clasică admirabilă. Era jurist, dar cunoștea latina și greaca. Era aromân, așa că Doamna Zoe a învățat acest grai încăpățânat, cum se spune și în Părinteasca demândare (Părinteasca poruncă).
Aromânii sunt serioși, fermi și credincioși. M-am convins de asta în studenția mea bucureșteană, când frecventam casa sculptorului Gheorghiță, cumnat cu marele actor Toma Caragiu, unde am cunoscut-o pe mama actorului, care era de o evlavie desăvârșită. N-a surprins pe nimeni când, după moartea soțului ei, Profesoara s-a hotărât să îmbrace haina monahală. Verile petrecute la Mănăstirea Văratec i-au adâncit trăirea întru credința ortodoxă. Intrarea în monahism a avut loc cu binecuvântarea Patriarhiei, sub numele monahal de Maica Benedicta. Atunci s-a sfârșit libertatea creației artistice și a început rigoarea miracolului divin.
Eu îmi aduc aminte de viața de amfiteatru a Profesoarei. Nu i-am fost student, dar am avut șansa să fiu în multe rânduri în sala de conferințe a Muzeului Literaturii Române, unde Doamna Zoe ținea prelegeri. În dreapta era Șerban Cioculescu, iar în stânga criticul și istoricul literar Al. Oprea, directorul instituției, care era și șeful de catedră al Facultății mele. Pentru ea, cultura era însăși viața. Se simțea din conferințe că a citit enorm, că aria cunoștințelor acoperă nu numai literatura, ci și filosofia, istoria, muzica, pictura. La Doamna Profesoară ideile țâșneau instantaneu. Din asocierea splendidă a cuvintelor dezvolta idei fără fraze adiacente. Ideile se cereau una pe alta, încât simfonia comunicării era fără cusur. Nu uit nici conferința de la Baia Mare despre Eminescu. A fost în jurul datei de 15 iunie 1989. Spre sfârșitul vieții, după cum mărturisea într-un interviu, fiind într-o permanentă relație cu Divinitatea. Era pe calea nădejdii. În legătură cu somnul cel mare, a lăsat cuvânt testamentar.
A fost înmormântată în haina monahală și cu onoruri militare, în cimitirul Mănăstirii Putna, nu departe de Sfânta Biserică, din care veghează duhul domnitorului Ștefan cel Mare și Sfânt. În fruntea soborului de preoți s-a aflat Înaltpreasfințitul Pimen. S-a săvârșit din viață în anul 2006. Pentru Doamna Zoe, deși s-a mutat la rădăcini de neam, timpul curge pe deasupra. Ea stăruie în acumulările noastre spirituale. Cine trece pe la mănăstirea Putna poate aprinde o lumânare la mormântul Maicii Benedicta, la căpătâiul căreia este o cruce de piatră, purtând semnătura sculptorului Vasile Gorduz. Acolo păstorește un spirit dătător de lumină. După fiecare ploaie, se răsfiră pe cer un curcubeu care răsare dintr-o floare albastră și o rapsodie nemuritoare.
O credință mărturisită: „Poezia echivalează aproape cu o rugăciune. În poezie te cufunzi pentru a te întoarce cu frumusețe. În rugăciune intri pentru a te integra absolutului.” Acum, în Săptămâna Mare, mi-am reamintit de Maica Benedicta. Că Nașterea și Învierea, prin armonia și sacralitatea simbolurilor, ne duc spre restaurarea vieții.

Ritualul marelui Poet

 

                                                                                                          de Gheorghe Pârja

Astăzi, 16 septembrie, se împlinesc 22 de ani de la săvârșirea din viață a marelui Poet Ioan Alexandru. Cel legat de Maramureșul profund prin credința în Cuvânt, prin locurile lui sacre. De la casele bine întemeiate, la oamenii care sfințesc acest pământ voievodal, cu rugăciunea. Da, locurile sfinte! Cum este Sfânta Mănăstire Rohia, ori turla bisericii din Șurdești. Ori Biserica din Desești, unde Poetul s-a rugat. El a definit Maramureșul ca fiind omphalosul Europei. Ultima mea întâlnire cu Ioan Alexandru, de a cărui prietenie m-am bucurat mulți ani, s-a întâmplat în Sfânta Zi de Bobotează a anului 1994, la Baia Mare. După o noapte luminată de multe conjugări originale, mi-a dăruit o carte, cu iubire frățească, acum rară și unică în felul ei. Este vorba despre „Cu Biblia în America”, scrisă după ce a onorat invitația la Săptămâna Națională de Rugăciune, cu participarea președintelui Americii.

Atunci la Casa Albă era Bill Clinton. Mi-am adus aminte că Ioan Alexandru, senator, a început rugăciunea în Senatul României. A fost un scandal absolut. A durat cât a durat, și rugăciunea din Casa Țării a fost dată uitării. Cu această credință în Iisus Hristos, în puterea rugăciunii a ajuns marele Poet peste Ocean. Cartea este o mărturisire vibrantă întru credință și încredere în oamenii care au harul și darul rugăciunii. A fost fascinat că președintele Americii, Clinton, împreună cu senatori și congresmeni, l-au invitat să se roage lui Dumnezeu împreună, pentru binele omenirii. I-a spus Clinton senatorului-poet: „Avem nevoie de rugăciunea Dumneavoastră!” Americanii știu un fapt fundamental: cu cât ne rugăm mai mulți, cu atât sunt șanse mai mari ca ruga să fie auzită.

Notează Ioan Alexandru în cartea dăruită: „Da, este aproape incredibil! Nu o face Franța, nu o face regina Angliei, sau cancelarii ale altor țări europene, ci președintele Americii, de la Eisenhower, la Clinton, cu tot Senatul și Congresul, cu toți predicatorii și toate Bisericile lor. Iar acest fapt noi nu-l știam. Pentru noi, cei din captivitate, vestea că America se roagă a căzut ca un trăsnet. De aceea sufletul meu este fascinat de America.” Și istoricul Nicolae Iorga spunea: „Tot ce-i bun de la alte neamuri aduceți acasă!” Am aflat, prin mărturisirea cărții, că există o țară în lume care se roagă lui Iisus Hristos. Nu pe ascuns, nu întâmplător, nu numai în Biserică, ci cu toată puterea, cu fruntea, cu toată materia cenușie a țării. Exclamă Poetul: „Asta este America. Amin. Aleluia!”

A cunoscut și români care au trecut Oceanul cu rugăciunea și dorul de țară, s-au pus pe treabă și sunt pilde de umanitate. America a greșit mai puțin, pentru că se ține de Evanghelie. Constituția lor este expresia practică, modernă a Duhului Sfintei Scripturi și de aceea nu pot merge pe o cale a nebinecuvântării. Iar grija cea dintâi a națiunii este libertatea fiecărui om, crede Poetul. Mai spune Ioan Alexandru: „M-am rugat ca român ortodox în Bisericile americane cu atâta râvnă și lacrimi cum o fac în Bisericuțele noastre ușoare ca roua, de lemn și lacrimi, corăbioarele acestea ce ne-au purtat prin furtunile istoriei spre limanul mântuirii.”

În acea ultimă noapte petrecută cu marele Poet mi-a acordat și un interviu, în care mi-a spus, referitor la călătoria în America: „Ascultă Gheorghe, frate! Acolo nu am fost invitat la nuntă, nici la îngropăciune, nu la simpozioane, nu la colocvii științifice, ori filosofice, ci la Rugăciunea Națională, a celei mai puternice națiuni din lume.” Cu profunzime și atașare creștină, invită poporul român pe calea harului iubirii de Hristos. Așa mi-am adus aminte de ritualul Poetului Ioan Alexandru, care a închinat o carte de imne Maramureșului. Și alte multe pagini memorabile. Un Poet care și-a marcat generația.

În urmă cu 22 de ani, se stingea din viață marele Poet Ioan Alexandru, la Bonn. Își are mormântul la Mănăstirea Nicula.

P.S. Pe coperta cărții este imaginea cu senatorul Ioan Alexandru și președintele Americii, Bill Clinton, la Săptămâna Națională de Rugăciune.

Evenimentele zilei din 16 septembrie 2021

 Evenimente ale zilei 16 septembrie

1382: 

Maria de Anjou este proclamată regina Ungariei.

1776: 

Armata americană a obținut o victorie împotriva celei britanice în bătălia de la Harlem Heights din cadrul războiului american de independență.

1836: 

Domnul Țării Românești, Alexandru Ghica, instituie ca monedă a țării, leul, unitate teoretică de cont, echivalentul a 60 de parale.

1868: 

Se deschide, la Sibiu, primul "Congres național-bisericesc al românilor ortodocși" din Transilvania și Ungaria;

Se adoptă "Statutul organic", care consfințește principiile fundamentale ale autonomiei Mitropoliei ortodoxe române din Transilvania și Ungaria.

1880: 

Înființarea Societății farmaciștilor din România.

1908: 

În orașul Flint, din statul american Michigan, sunt puse bazele General Motors Corporation.

1938: 

Adolf Hitler îl primește la reședința sa din Berchtesgaden pe primul ministru britanic Arthur Neville Chamberlain, care își exprimă disponibilitatea de a convinge guvernul de la Praga să cedeze regiunile sudete, locuite în majoritate de germani.

1963: 

Malaya, Singapore, Borneo de Nord (Sabahul de astăzi) și Sarawak s-au unit pentru a forma Malaezia.

1966: 

Inaugurarea noii Opere Metropolitan din New York.

1975: 

Papua Noua Guinee își câștigă independența față de Australia.

1976: 

A intrat în funcțiune prima platformă românească de foraj marin.

1987: 

S-a definitivat protocolul de la Montreal, un tratat internațional pentru protejarea stratului de ozon prin interzicerea fabricării unor substanțe dăunătoare acestuia.

1996: 

Miniștrii de externe ai României și Ungariei, Theodor Meleșcanu și László Kovács, semnează la Timișoara tratatul bilateral de prietenie și bună vecinătate, Tratatul de la Timișoara.

Celebrări 16 septembrie

1926: 

A fost născut Robert Harold Schuller.

1919: 

A fost născut Laurence J. Peter.

1823: 

A fost născut Francis Parkman.

1956: 

A fost născut David Copperfield.

1956: 

A fost născut Mickey Rourke.

1927: 

A fost născut Peter Falk.

1934: 

A fost născut Aurelia Batali.

1951: 

A fost născut Andrei Roman.

1945: 

A fost născut Gheorghe Schwartz.

1943: 

A fost născut Roxana Sorescu.

1937: 

A fost născut Victoria Ana Tausan.

1887: 

A fost născut Nadia Boulanger.

1893: 

A fost născut Albert Szent-Gyorgyi.

1924: 

A fost născut Lauren Bacall.

Comemorări 16 septembrie

2000: 

A murit Ioan Alexandru - FOTO.

1977: 

A murit Maria Callas.

1980: 

A murit Jean Piaget.

1990: 

A murit Aurel Dumitrascu.

1902: 

A murit Iosif Ivanovici.

Sursa: Wikipedia

"In Casa painii-i iarna..."

Ioan Alexandru 

(n. 25 decembrie 1941, Topa Mică, judeţul Cluj - d. 16 septembrie 2000, Bonn, Germania)            

În Casa pâinii-i iarnă şi pe deal

Se lasă seara cea din urmă

Sub cerul rece se înalţă foc

Păstorii amorţesc pe lângă turmă

Una din oi se vede că-i veni

Ceasul să nască în această noapte

Lâna linţoliu tremură pe ea

Şi nările de foc sunt sfârtecate.

Pe paie-ntinsă în pântecul rotund

Începe-un fel de fierbere abruptă

Şi la un semn cu căngi pe dedesupt

Sămânţa-i smulsă putredă din burtă

E cât o şapcă linsă palidă în cer

Închisă-n pielea apelor cărunte

Aerul orb îi caută în cap

Nările horn prin care s-o frământe

Când zorile de jar s-or rumeni

În miezul pâinii vor ieşi din lume

Să se îmbibe lâna de pe oi

Cu mirosul de sânge şi de grâne.

Casa pâinii

Autor Ioan Alexandru

din volumul IMNELE TRANSILVANIEI

Editura CARTEA ROMÂNESCĂ – Bucureşti, 1978

http://www.romaniamagnifica.ro/?do=Cultura&optiune=Literatura&optiune2=1941.12.25+-+2000.09.16+-+Ioan+Alexandru

Crăciun cu bucurie,

Valentin-Nicolae Bercă

"România Magnifică" - www.romaniamagnifica.ro - un proiect cultural pentru unitatea spirituală a Românilor de pretutindeni, militând pentru reafirmarea valorilor spiritualităţii poporului român, unit prin limbă, tradiţii şi credinţă creştină, mereu mândru de istoria sa multimilenară  în spaţiul carpato-danubiano-pontic.

PS

Betleem (învechit Viflaim, uneori scris Bethleem sau Bethlehem; în ebraică בית לחם, beyt lehem, „casa pâinii”, etimologie populară;

INTERFERENTE. Galerie foto Gelu DRAGOŞ şi Ştefan SELEK

INTERFERENŢE - Recital de poezie din creaţia poeţilor Georg TRAKL, Ioan ALEXANDRU, Vasile Grigore LATIŞ şi Mihai GANEA.Au recitat Virginia Paraschiv şi dr. Mihai Ganea. Recital de muzică dr. Mihai Ganea.