IOAN POTOP - POVESTIRI ADEVĂRATE ȘI RITMATE...

 

Motto:

,,Noul din Vechi, Vechiul din Nou,

Împărăția Veșnicului mereu...

Sub mantia nemărginiŕii

Sunt toate Tainele Treimii".

ADEVĂRUL - IOAN POTOP

Apărută la Editura ENESIS, Baia Mare, 2011, pag. 130, ISBN 978-973-7831-37-8, cuprinde 111 poeme, pe mai multe secțiuni. Întâia secțiune, TRĂIRI ÎN CONTACT CU NATURA, (28 poezii), includși poemul GROAPELE CHIUZBĂII - pe care am să îl citez integral (din respect pentru autor, din iubire pentru satul copilăriei mele, minunatul sat CHIUZBAIA, cu atât mai mult cu cât eu locuiesc în această parte a satului, GROAPELE CHIUZBĂII - o zonă minunată, ruptă parcă, din cerescul raiului:

,,Scoarța de pământ frământată

De tectonica afundata și ridicată,

În marne și calcare cornificată

Cu andezite vulcanice impregnată.

Pământul, dedesubt a fost dizolvat diferențiat

Cu minereuri neferoase, la Herja amestecat

Geologic, carstificat și afundat,

Apoi în glaciațiune, drenat și denivelat.

Traseul nostru de la Cariera Limpedea pornește

Peste Valea Firizei, în dreapta, un pod se ivește,

Lăsăm în spate coloanele de andezite paralelipipedice

Monument petrografic fiind declarat,

Folosit și de neliniști la cățărat.

Trecem prin sat, în lungul văii dezvoltat

Confluența Văii Limpedea, pe stânga, am lăsat

Și-un izvor cu apă plată amenajat

Și prin Cariera Tăul Roșu, cu andezite de concasat

Și piatră pentru construcții de livrat.

După urcușul unui piemont, ajungem la stațiune

Pe lângă case vechi, apar și vile fără nume

Pe dreapta, vârfurile Herja și Pică ne flanchează

În stânga, munții Igniș, stațiunea patronează,

În față și-n stânga, sus în munte,

Un monument paleontologic cu frunze de plante

Conservate ca fosile, vizibile în psefite, conferințe și diatomite.

Rădăcina vulcanică a Ignișului e trădată

De izvoare de borcut cu apă carbontată,

În zilele senine strălucește observatorul

Din golul alpin, planoriștii își iau zborul.

Turiștii, pe planoriști, îi admiră și-i invidiază,

Cum în văzduh, plonjând, se aventurează

Ca vulturii prin rotocoale largi planează

Frumusețile satului, de sus, le filmează

Și-n aplauzele turiștilor, voioși, aterizează.

Peste livezile și fânețele, cu gropi denivelate

Printre case, călăi și grajduri izolate

Hăt, în creasta muntelui, este ridicat

Lăcașul de credință, a Schitului Chiuzbăii, izolat

Pe icoana Mântuitorului, poți citi ce-i de urmat...

VASILE BELE

Chiuzbaia, 27 martie 2021

IOAN POTOP - DORUL, LIANTUL IUBIRII

         
                                                                 (semnal editorial)

 

,,Dorul survolând prin vis,

E un zburător ascuns,

Ce se furișează-n fapte,

Cu iubiri fără păcate.

 

Ah! Ce fină și ce dulce ești,

Chiar încerci să mă uimești?

Șoaptele pline de dor,

Brațele întinse-n zbor.

 

Sprintenă ca o căprioară,

Cu surâs de primăvară,

Privirea aprinsă-n fiori,

Fața pastelată-n bujori.

 

Tu topești ninsorile

Și-mi aduci iar zorile,

Cu izvor de adrenalină,

Într-o trăire sublimă.

 

Sub stelara boltă albastră,

Chiar pe Terra, perla noastră,

Prin liantul atractiv al dorului cel mare,

Plutim în extaz prelungit în visare", pag. 14, DORUL DIN VIS.

Cică... ,,Spune ceva despre aceste fotografii!"... Clar! Clar că voi spune... Participant la ședința de Cenaclu literar la Asociația Scriitorilor Baia Mare (președinte Florica BUD) - prima întâlnire cenaclieră din acest an, 2020, am avut parte de o mare bucurie. Și marea bucurie este reușita în volum a domnului prof. IOAN POTOP, știind că de anul trecut (2019), își pregătește această apariție editorială. Este vorba despre volumul de versuri DORUL, LIANTUL IUBIRII, apărut la Editura Enesis, Baia Mare, 2019, ISBN 978-606-8819-27-3, pag.134, cu o PREFAȚĂ - Lirica lui Ioan Potop, semnată de Ion BĂLU și cu o POSTFAȚĂ - EROS, CREDINȚĂ, ADEVĂR - a cunoscutei prof. Daniela SITAR-TĂUT.

,,În versurile incluse în noul volum intitulat 《DORUL, LIANTUL IUBIRII》, Ioan Potop s-a oprit, direct sau evaziv, la una din temele esențiale, caracteristice poeziei de totdeauna. În noul volum, numeroase poeme sunt grupate, direct sau indirect, în simbolistica pluridimensională a mierii, substantiv distinct în universul poeziei universale de totdeauna", (pag. 5).

,,De-aș fi un izvor,

N-ai muri de dor.

De-ai fi tu izvor,

Te-aș sorbi din zbor.

 

De-ai fi trandafir ca focul,

Ți-aș îmbrățișa mijlocul.

Să sărim coarda împreună

Și sub soare și sub lună.

 

De-aș fi un ghiocel,

Ai auzi din clopoțel,

Clinchetul unui inel,

Cu rezonanța fericirii-n el.

 

De-aș fi un breloc de chei,

Mereu aș urmări pașii ei.

Ușa inimii să i-o deschid

Și-n a ei să mă închid", pag. 18, DE-AM FI.

În prefață, I. Bălu, face referire la ,,Valențele simbolice ale mierii", ,,Poezia de dragoste", ,,Complexitatea vieții interioare" și ,,Vremelnicia făpturii umane".

Dorul lui Ioan Potop îmbracă diferite ipostaze - în vis, în zbor (pag. 32), iubitor, dor încărcat-reîncărcat, întrupat, suspendat (pag. 48), ba chiar este o pasăre albastră (pag. 15). Locul dorului este unde nici nu te aștepți: survolează prin vis (pag.14), dorul zburător (pag. 21), îl găsim în izvorul visării (pag. 39).

Iată un poem, luat chiar la ,,întâmplarea întâmplătoare", așa cum fac de obicei:

,,Dorul zburătorul,

Își caută sporul,

Din floare în floare,

Cu mare nerăbdare.

 

Vin-o în albastră culoare,

Să-ți văd fața doritoare.

Pe tine să te-ntâlnesc,

De tine să mă-ndrăgostesc", ÎMPLINIREA DORULUI (pag. 21).

,,Ioan Potop radiografiază păcatele umane, pasiunile ardente, meditând asupra stării civile sau erodării masculinității", punctează drept repet critic prof. Daniela Sitar-Tău (pag. 126).

Felicitări autorului, iar volumului proaspăt ieșit din tipografie îi dorim cititori pe măsură. Până una-alta, aș vrea să vă prezint câteva date despre poetul IOAN POTOP. Debutează literar în anul 2011, cu volumul FACTORII ABIOTICI ȘI BIODIVERSITATEA MUNCEILOR BĂII MARI (ZONA CENTRALĂ), apărut la Editura ENESIS. Tot în acest an, 2011, mai apare la aceeași editură, volumul POVESTIRI ADEVĂRATE ȘI RITMATE, iar un an mai târziu, vede lumina tiparului, volumul CĂUTĂRI, (2012). Apoi, fiecare an aduce câte o realizare literară - PRIVIRI ÎN INTERIOR (2013), PRIVIRI ÎN ÎMPREJURIMI ȘI SPRE ÎNĂLȚIMI (2014) și CURGEREA SIMȚIRII ÎN FIREA TRĂIRII (2015). După un an de ,,pauză literară", în care nu a tipărit dar a pregătit, apare volumul TĂRÂMURI SUFLETEȘTI - 2017, urmat de acest volum, DORUL, LIANTUL IUBIRII, primit cu dedicație și iscălitură, de la autor, motiv pentru care îi aduc emoționante mulțumiri, și îl asigur de întregul meu respect și apreciere.

Mă întreb, așa metaforic, oare dorul se cultivă? Crește dorul în vreo grădină? Se seamănă? Glumesc. Dar vreau să vă propun poezia GRĂDINA DORULUI, pag. 26.

,,Tumultosul dor,

Devine izvor.

Însoțit de umbră,

Izolat de turmă.

 

Ca pasăre măiastră,

În soarta noastră.

Nu ne dă răgaz,

Ne scoate din necaz.

 

Formele prinse-n cuvinte,

Cele neauzite și cele nevăzute,

Sunt ale unor umbre pe pământ,

Bătute de vânt rămase-n gând.

 

Cicatricile adânci ale trupului,

Deschise, închise în ale trecutului.

Risipite în cețurile amorului,

Rămân strânse în grădina dorului".

Poemele sunt simple, dar în același timp, încărcate de vibrație. Nu pot spune că suntem în fața unei poezii de o complexitate deosebită sau aparte. Dar pot spune, și îmi asum responsabilitatea vorbelor, că au un mesaj direct, cu ,,dedicație", ele (adică, poeziile) transmit mult entuziasm, lumină în protecția dorului care doare. Dorul din aceste poeme, este unul vindecător.

În general, dorul este ,,greu de dus", iar dovadă este lirica acestuia. Uneori amar, alteori dificil și greoi, mereu ,,agățat" într-un suflet sensibil, dorul este perceput într-o multitudine de forme sau feluri. POETUL Ioan Potop ne propune acest tratat al dorului. Vin și întreb, (pentru un prieten, vorba ,,prietenului Feisbuc!"), oare are leac? Este un segment unde nu poate să pătrundă? Dacă aveți răspuns, dați-mi de știre. Mulțumesc anticipat.

,,Dorul cum își amintește,

Arcuit, instantaneu pornește,

Merge alert, aleargă nebunește,

Nimic și nicio piedică nu-l oprește.

 

De cum s-au văzut,

Simțurile au înflorit.

Prin doruri răscolite,

De înțelesuri contopite.

 

În apropieri vibrante,

Simțiri trepidante,

Cu brațele întinse

Și îmbrățișări strânse.

 

Inimile cu bătăi accelerate,

Sângele cu pulsații înfviorate,

Fețele cu bujori pastelate,

Frunțile cu doruri încărcate", DORURI ÎNCĂRCATE, pag. 33.

Știți că dorul poate fi, nu doar amar, ci... iubitor. Ne spune poetul Ioan Potop. Da! Avem inclusiv DORUL IUBITOR, pag. 32:

,,Dorul în zbor,

Din același izvor,

Cu har și umor,

E mereu iubitor.

 

Chiar de-i abătut,

Nu rămâne mut.

Capătă simultan,

Voce și zâmbet spontan.

 

- Bine c-ai venit!

- Bine te-am găsit!

Dorul m-a adus,

Coborât de sus.

 

Ca și prima dată,

Cu iubire curată,

În inima deschisă,

Cu vrerea aprinsă.

 

Nu prin internet,

Mereu cu regret,

Să nu te pot îmbrățișa

Și chiar săruta".

 

Vasile BELE, Chiuzbaia, februarie 2020

 

 

 

 

 

 

Poetul Ioan Potop şi Dorurile lui

 
Cică... ,,Spune ceva despre aceste fotografii!"... Clar! Clar că voi spune.... Participant la ședința de Cenaclu literar la Asociația Scriitorilor Baia Mare (președinte Florica BUD) - prima întâlnire cenaclieră din acest an, 2020, am avut parte de o mare bucurie. Și marea bucurie este reușita în volum a domnului prof. IOAN POTOP, știind că de anul trecut (2019), își pregătește această apariție editorială. Este vorba despre volumul de versuri DORUL, LIANTUL IUBIRII, apărut la Editura Enesis, Baia Mare, 2019, ISBN 978-606-8819-27-3, pag.134, cu o PREFAȚĂ - lirica lui Ioan Potop, semnată de Ion BĂLU și cu o POSTFAȚĂ - EROS, CREDINȚĂ, ADEVĂR - a cunoscutei prof . Daniela SITAR-TĂUT. ,,Ioan Potop s-a oprit, direct sau evaziv, la una din temele esențiale, caracteristice poeziei de totdeauna. În noul volum, numeroase poeme sunt grupate, direct sau indirect, în simbolistica pluridimensională a mierii, substantiv distinct în universul poeziei universale de totdeauna", (pag. 5). În prefață, I. Bălu, face referire la ,,Valențele simbolice ale mierii", ,,Poezia de dragoste", ,,Complexitatea vieții interioare" și ,,Vremelnicia făpturii umane". Dorul lui Ioan Potop îmbracă diferite ipostaze - în vis, în zbor (pag. 32), iubitor, dor încărcat-reîncărcat, întrupat, suspendat (pag. 48), ba chiar este o pasăre albastră (pag. 15). Locul dorului este unde nici nu te astepti:survolează prin vis (pag.14), dorul zburător (pag. 21), îl găsim în izvorul votării (pag. 39). Iată un poem, luat chiar la ,,întâmplarea întâmplătoare", așa cum fac de obicei: ,,Dorul zburătorul, / Își caută sporul, / Din floare în floare / Și moare fără lumanare/ Cu mare nerăbdare.// Vin-o în albastră culoare, / Să-ți văd fața doritoare. / Pe tine să te-ntâlnesc, / De tine să mă-ndrăgostesc", ÎMPLINIREA DORULUI (pag. 21). ,,Ioan Potop radiografiază păcatele umane, pasiunile ardente, meditând asupra stării civile sau erodării masculinității", punctează drept repet critic prof. Daniela Sitar-Tău (pag. 126). Felicitări autorului, iar volumului proaspăt ieșit din tipografie îi dorim cititori pe măsură.

Vasile BELE, Chiuzbaia, februarie 2020

La Cenaclul Scriitorilor Maramureş a citit Ioan POTOP. Galerie foto Gelu Dragoş

Poezie de Ioan POTOP

Îndemnul refuzat

Dragostea cu izvor de dor

Întru supoşenie şi ajutor

Faţă de stăpânul gospodar

Acceptă din instinct ca dar.

Câinii înconjurându-ne jucăuşi

Ne invită insistenţi pe furiş,

Să ne manifestăm ca ei

Să uităm de griji şi nevoi.

De suntem posaci, ursuzi

Şi-i tratăm tot cu fefuz,

Guduratul, jucăuşia încetineşte

Privirea vioaie se umezeşte

Că nu ne purtăm fireşte, omeneşte.

                           

Apariţii editoriale valoroase primite la redacţie

 Am să fac vorbire prima dată despre romanul Danielei Tordoi (născută în Sighetu Marmaţiei, actualmente psihoterapeut şi scriitor în capitală) nu pentru că a avut două lansări de succes în Bucureşti şi Paris, ci pentru că am făcut parte din cei peste 500 de spectatori la prezentarea cărţii în oraşul natal. Criticul de film, Irina.Margareta Nistor consideră că autoarea prin romanul „Planta busolă” încearcă: „să ne vindece, măcar parţial, cu zâmbete, iubire, speranţă, în care ne regăsim nostalgic, curcubeie, Marseilleza, ca în Casablanca, umor, titluri celebre, misterul serii de Sfântul Niculae, cafea turcească, ciocolată neapărat amăruie, , că-i mai rafinată, şi biblioteci, sincronicităţi, flori şi Paris, arome, magnetism, o Prinţesă: splendida şi irepetabila Martha Bibescu, un strop din elixirul zeilor, dar şi din Micul Prinţ, un avion, racord cu Saint-Exupery...Suficient cât să ghiceşti că e o autoare cu sânge albastru, precum cerneala vintage, din călimările de altădată, la care probabil a visat, atunci când, pentru prima dată, şi-a imaginat că va scrie o carte, poftindu-ne într-o călătorie iniţiatică, prin sufletul ei generos şi prolific!”. Romanul „Planta busolă” a apărut la Editura ARS LONGA din Iaşi, Colecţia Alpha.

Vineri, 31 martie, la Biblioteca Judeţeană „Petre Dulfu” scriitorul şi colegul în ale scrisului editorul Nicolae Goja de la „Graiul Maramureşului” ne propune pentru cei care am mai ratat câte un editorial al Domniei sale cartea de peste 260 de pagini numită sugestiv pentru acest popor - „Ţara Păcălelilor”, Editura „Eurotip” Baia Mare. În posfaţa cărţii, bibliotecarul Ioan Nemţiu crede că: „Parcurgerea editorialelor lui Nicolae Goja îţi oferă (cel puţin) un dublu confort. Eşti asigurat, pe de o parte, că cele consemnate respectă tipicul şi definiţia editorialului, surprinzând realitatea cotidiană în dinamismul ei, şi, pe de altă parte, materialul – cel puţin în cazul unor/multor editoriale – este ambalat (şi) într-o notă fină de umor care te binedispune şi te face să înţelegi starea de lucruri prezentată, în toate articulaţiile ei.”

Profesorul Ioan Ţiplea de la Colegiul Naţional „Mihai Eminescu” Baia Mare afirmă că: „Parcurgând „Ţara Păcălelilor”, îţi poţi da seama că gama acestor probleme, cu tot numărul şi cu toată diversitatea copleşitoare şi năucitoare a acestora, poate fi ordonată tematic. Indiscutabil, pe un virtual portativ, ce ar putea fi configurat şi decriptat în cartea lui Nicolae Goja, tonul este dat de textele de ordin politic, iar în siajul lor, cum este şi firesc, se regăsesc cele din domeniul şcolii şi al educaţiei, al celui de justiţie şi ordine publică, cele de ordin ecologic, administrativ şi edilitar, cele de ordin religios, spiritual şi cultural, cele de ordin bugetar şi salarial...”

Nicolae Goja, membru al Uniunii Scriitorilor din România şi al Uniunii Ziariştilor Profesionişti din România a mai publicat romanele: „Ilca”(1993); „Iad în raiul de acasă”(1999); „Clopotul cu două limbi” (2002); „Fabrica de iarbă”(2011); „Doi pe o cruce”(2015) şi „Cimitirul copiilor”(2016).

Bibliotecara Maria Gârbe ne trimite cartea”Oameni, cărţi, fapte”, Editura „Eurotip” Baia Mare, director Pamfil Godja, carte care se doreşte a fi „un instrument de informare, cunoaştere şi valorificare” pentru cei care lucrează în domeniul bibliotecilor, a celor care ne oferă o lume întreagă, prin citirea lor!

Autoarea a fost bibliotecară peste 39 de ani! A pus sufletul şi a muncit cu pasiune la Biblioteca Judeţeană Satu Mare, la Biblioteca Judeţeană „Petre Dulfu” Baia Mare dar şi la biblioteci comunale cum ar fi Cicîrlău (localitatea natală) sau Bârsăul de Sus. Ca orice bibliotecar ştia să facă achiziţie de carte, să ţină evidenţa publicaţiilor, să întocmească cataloage cu fişele cititorilor sau să organizeze acţiuni prin care să facă cunoscut fondul de carte. În „Oameni, cărţi, fapte” aduce un omagiu celor care au slujit cărţile din arealul unde Maria Gârbe a activat. Aş aminti câteva nume: patronul spiritual al bibliotecii Cicîrlău, pr. Ioan Ştiru, prof. Ana Balea, preoteasa Florica Bob, regretatul poet Ion Burnar, prof. Carolina Cuceu (n. Zete), bibliotecarele Simona Dumuţa, Maria Gluck, Aurica Hereş, Roxana Nedelea, un adevărat memoriu de activitate îi face directorului bibliotecii şi secretar-şef la IP3 Baia Mare prof. Ioan Oşan. Este o carte-ghid pentru cei care au ales nobila profesie de bibliotecar. La final, cităm din autoare: „Am fost o rotiţă dintr-un sistem, o picătură într-un ocean. Poate că n-am mutat munţii din loc, dar am încercat...” Noi credem că aţi reuşit, doamna bibliotecară Maria Gârbe!

Poetul Ioan Potop, membru al Ligii Scriitorilor din România, filiala Maramureş este la a şaptea carte numită „Tărâmuri sufleteşti”, evident de poezie.Volumul încă proaspăt cu miros de cerneală, este tipărit la Editura „Enesis” Baia Mare, director Aurel Jentea.

Dr. George Sârbu, în posfaţa semnată spune: „Ultimul volum de versuri intitulat sugestiv „Tărâmuri sufleteşti” reprezintă un adevărat tur de forţă, un turnir poetic prin care luptă cu lancea, cu cuvântul, pentru a-şi apăra propria lume. Poetul posedă o inteligenţă şi abilitate artistică remarcabile, pot fi menţionate anumite tandemuri de genul istorie-metaforă, tradiţie-modernitate, arhaic-ultramodern, desuet-actual, luptă-reverie, exemplele putând continua. Este un adept al simţului frumosului, al normalităţii, al tuturor aspectelor care au darul de a ne face existenţa cât mai plăcută cu putinţă.” Vă propun un poem semnat Ioan Potop:

Îndemnul refuzat

Dragostea cu izvor de dor

Întru supoşenie şi ajutor

Faţă de stăpânul gospodar

Acceptă din instinct ca dar.

Câinii înconjurându-ne jucăuşi

Ne invită insistenţi pe furiş,

Să ne manifestăm ca ei

Să uităm de griji şi nevoi.

De suntem posaci, ursuzi

Şi-i tratăm tot cu refuz,

Guduratul, jucăuşia încetineşte

Privirea vioaie se umezeşte

Că nu ne purtăm fireşte, omeneşte.

                                                                                      Gelu DRAGOŞ