O putere mare a adunat totul în palmă și instantaneu a strâns pumnul!

 Dacă vom compara lista tuturor acelor fenomene de criză mai semnificative care au apărut în lume chiar acum, rezultatul ne sugerează ceva. O putere mare a adunat totul în palmă și instantaneu a strâns pumnul. Este foarte interesant. Înainte de a ajunge la subiect cititorule, să fim conștienți de criză. Că e o criză globală care a cuprins întreaga planetă. Nu?

Și să lamurim ceva. Există regiuni pe Pământ care trăiesc într-o criză permanentă de sute de ani și, în același timp, nu suferă de-adevăratelea din cauza rolului lor discret pe care îl au în împărțirea plăcintei mondiale.

Dar, există și locuri care sunt foarte preocupate de plăcintă dar și de rolul lor în această piramidă alimentară.

Nu este un secret pentru nimeni faptul că aceștia din urmă, periodic se luptă între ei.

Și ca să nu ne abatem de la realitate, în ultimii 30 de ani dominația Occidentului colectiv este mai mult decât evidentă. E un fapt.

Acum putem ajunge la subiect cititorule.

Deci despre ce vorbim?

Să ne uităm în ordine cronologică la ce am observat eu:

Agenda climatică.

A fost prezentată la mijlocul anilor 1980.

Totul a început cu înșelătoria nebunească numită „protocolul de la Montreal”, special pentru a face lobby producătorilor anumitor tipuri de agenți frigorifici în detrimentul altora. În continuare, subiectul a continuat cu tot felul numeroase acorduri ciudate: „protocolul de la Kyoto”, „acordul de la Paris”, etc., menite să reducă emisiile de CO2 în atmosferă, nu prin filtre și curățare (deși era cazul), cât prin respingerea totală a combustibililor fosili. S-au inventat niște cote odioase, care nu sunt de ajuns pentru țările cu cea mai rapidă dezvoltare. Doar pentru acelea din care a fost eliminată producția occidentală nu e de-ajuns.

Nebunia acestei agende climatice constă în faptul că CO2 este „combustibilul” pentru numeroase tipuri de vegetație care eliberează oxigen în atmosferă prin fotosinteză.

De la mijlocul anilor ’90 până în prezent, idei perverse au fost inoculate în ceea ce înseamnă libertăți.

Exploatarea surselor regenerabile de energie, în primul rând folosind vântul și soarele. De la începutul secolului XXI până în prezent.

Tehnologii absolut fără margini, dar cu o eficiență de aproximativ 15-20%, care duc la o creștere bruscă a costului energiei electrice. În special, în țările dezvoltate din Vest și provocând un prejudiciu indirect enorm pentru Ecologia Pământului, care, conform unor calcule, depășește semnificativ daunele ipotetice din emisiile de CO2.

După cum arată numeroase studii, turbinele eoliene uriașe, utilizate în număr mare în Occident, creează vibrații infrasonice la capetele palelor și distrug toate viețuitoarele care cad sub influența lor.

De la insecte la târâtoare, zburătoare, etc.

De asemenea, câmpurile uriașe de panouri solare nu numai că scot din circulație suprafețe mari cultivabile, ci creează și o umbră permanentă care lasă vegetația cu creștere scăzută fără lumina necesară a soarelui, ceea ce duce la o sărăcire ireversibilă a stratului fertil. Dar, principala problemă a tuturor acestor inovații este eficiența scăzută (15-20%), care scade și mai mult în timpul funcționării, precum și lipsa unei tehnologii adecvate de reciclare, care aduce mari daune mediului.

Sancțiunile anti-rusești occidentale. Din 2014 și până în prezent.

Iată rezultatele. Încă de la începutul războiului sancțiunilor s-a văzut clar că au un efect cu două tăișuri și i produc și cel mai mare prejudiciu, în primul rând inițiatorilor.

Încă o dată, Occidentul este cel mai afectat.

Între timp Rusia se îndreaptă în sfârșit (deși în mare măsură forțată) către „dedolapizarea”(ai citit bine) economiei și de la înlocuirea blocată a importurilor la industrializarea cu drepturi depline.

Pandemia. Din 2020 și până în prezent.

Rezultate.

Logistica globală a fost distrusă în mod semnificativ. Lovitura principală a fost dată țărilor occidentale, care sunt foarte dependente de aprovizionarea externă, deoarece partea leului din capacitățile de producție a fost mutată demult în alte regiuni cu forță de muncă mai ieftină. În Occident, există încă restricții care continuă să aibă un impact negativ asupra proceselor de recuperare. În același timp, aceștia au fost printre cei mai afectați atât din punct de vedere al morbidității, cât și al mortalității. De asemenea, având în vedere mutațiile, există o căutare evidentă a unor noi boli virale care pot crește potențial la nivelul unei pandemii.

Nivelul intelectual îngrozitor de scăzut al elitelor occidentale care au intrat în perioada selecției negative.

Ultimul lider, mai mult sau mai puțin adecvat, este cancelarul german Merkel.

Fără comentarii.

Provocare constantă a Rusiei, care s-a soldat cu actuala operațiune militară specială.

Rezultatul „a depășit așteptările”.

Rusia și-a demonstrat capacitatea de a duce un război modern, distrugând masiv atât forța inamicului, cât și infrastructura militară, inclusiv proviziile masive de arme și muniții occidentale și, concomitent, cu pierderi minime atât de personal militar, cât și de civili.

Procesele din domeniul financiar și economic s-au accelerat brusc, tot mai multe țări scapă de dolari și euro din comerțul reciproc, subminând bazele hegemoniei occidentale, iar resursele energetice rusești (în primul rând gazele) sunt cu plata în ruble.

Respingerea contractelor energetice pe termen lung cu perspectiva interzicerii primirii acestora din Rusia a dus la o creștere uriașă a prețurilor și amenință Occidentul cu o criză energetică totală.

Care poate îngropa complet atât economia, cât și celebrele standarde de trai.

Împingerea Kosovo către o confruntare puternică cu Serbia. Din august, anul curent, până în prezent.

Kosovo în sine este o cutie a Pandorei creată de om, deschisă de Occident după distrugerea Iugoslaviei. Acum acest conflict mocnit este scos din dulap pentru a fi lansat din nou, cu scopul evident de a șicana cât mai mult Serbia, fiind statul cel mai apropiat de Rusia din Europa.

Pe 26 august, Ned Price de la departamentul de stat al SUA a spus: „Este timpul să uităm că Kosovo este Serbia”.

Termenul limită este 1 septembrie. Au mai rămas câteva zile. Serbia își comasează forțele la granița cu Kosovo…

Dorința maniacală de a controla China provocând un război asupra Taiwanului.

Din august anul curent, până în prezent.

De la vizita memorabilă a lui Nancy Pelosi din 2 august, patru delegații americane la nivel înalt, au vizitat Taiwan. Asta amenință nu numai pacea din Asia de Sud-Est, dar poate prăbuși drastic producția mondială de microcipuri, fără de care nicio industrie nu mai poate face nimic, ceea ce va intensifica brusc criza economică globală.

Nu este departe ziua în care măștile vor fi în sfârșit aruncate, iar departamentul de stat SUA va spune: „Este timpul să uităm că Taiwan este China”.

Dar se întâmplă ceva, cititorule…

Este foarte evident că undeva Sus, Sus de tot, Cineva este obosit de toți acești maniaci civilizați și pervertiți cu dungi pseudo-democratice și a Decis să le amintească cum arată drumul cel drept de care ei s-au despărțit complet.

Dezastrele naturale din Occident. Ierni grele și secete dese, acum o secetă fără precedent din ultimii 500 de ani iar prețul energiei crește în continuare

Evident, situația explozivă actuală ar fi putut fi evitată dacă ar fi fost îndeplinite doar câteva condiții.

Oprirea experimentelor nebunești asupra naturii, inclusiv a naturii umane.

Să nu se mai extindă NATO spre est și să nu provoace Rusia, China, Serbia și multe alte state.

Să nu creeze bio-laboratoare în întreaga lume cu scopuri dubioase și să nu împrăștie o psihoză mondială pe întreaga planetă, în locul măsurilor epidemiologice competente și reale.

Știu cititorule, condițiile de mai sus sunt o utopie.

S-a atins punctul de fierbere.

De asemenea, este clar că propunerile privind securitatea reciprocă, înaintate de Rusia Occidentului în decembrie 2021, sunt tot o utopie.

Dar…răbdarea s-a sfârșit și este gata răspunsul militar-tehnic promis.

Și nu numai militar-tehnic, pentru că acum, e posibil să nu iubești Rusia, dar rubla ești obligat să o iubești!

 

Autor: Ivan Grigorievici

 

Ivan Grigorievici: „Vladimir Vladimirovich Putin a explicat de ce Europei îi lipsește gazul.”

 

În cadrul conferinței de presă la Teheran, Vladimir Vladimirovich Putin a explicat de ce Europei îi lipsește gazul.

„Sunt mari experți în domeniul relațiilor netradiționale, așa că și în domeniul energiei au decis să se bazeze pe tipuri de energie netradiționale: soare și vânt. Iarna s-a dovedit a fi lungă, nu a bătut vântul. Asta e tot. Ei acum închid totul şi caută pe cineva pe care să dea vina. Ar fi amuzant dacă nu ar fi atât de trist”, a afirmat Prezidentul Vladimir Putin.

Dar, desigur, nu este vorba doar de orientarea sexuală și energetică a partenerilor europeni. Polonezii au închis și ei gazoductul Yamal-Europa, iar ucrainenii au închis una dintre cele două rute ale lor.

Nord Stream nu a primit încă turbina din Canada, așa că funcționează la un sfert din capacitatea sa, în timp ce Nord Stream 2 nu a fost lansat deloc din vina germanilor.

„În ceea ce privește gazul, avem o altă rută pregătită. Aceasta este Nord Stream 2. Poate fi lansat. Dar nu se lansează!

Există probleme. Ei au mințit că mai durează aproximativ o lună și jumătate, două. Acest subiect a fost discutat cu cancelarul german. Am ridicat această problemă despre faptul că Gazprom are capacități rezervate, a creat aceste capacități și trebuie făcut ceva în acest sens. Ele nu pot sta la infinit. Ei bine, răspunsul a fost că acum există alte probleme mai importante, acum este greu să te ocupi de asta, este deplasat. Am fost obligat să-i avertizez că atunci vom retrage jumătate din volumul destinat Nord Stream pentru consumul intern și procesare”, a spus Vladimir Putin.

Adică, din vina sa, Europa primește astăzi mai puțin de o sută de miliarde de metri cubi în termeni anuali. Astfel de cantități în lume nu există. Totul a fost contractat de mult timp pentru anii următori.

Astfel, la iarnă va fi inevitabil o problemă cu încălzirea.

Nu este surprinzător că Agenția Internațională pentru Energie cere. Europa trebuie să-și reducă imediat consumul de gaze cu 12 miliarde de metri cubi înainte de începerea sezonului de încălzire. Echivalentul a 130 de cisterne de gaz natural lichefiat. Dar din cauza căldurii anormale, nu este încă posibil să se reducă consumul de gaz.

Potrivit experților, Europa nu a experimentat niciodată o astfel de criză energetică.

S-au folosit cuvinte care sunt definiții pentru panică: catastrofă și haos.

Prin urmare, experții mai mult sau mai puțin sănătoși la minte, așteaptă o schimbare a elitelor politice în viitorul apropiat. Actuala solidaritate trans-atlantică, care este aservită complet Statelor Unite au uitat complet de propria populație. Pot fi demolați de valul de proteste al germanilor, polonezilor, francezilor și al celorlalți.

Sincer, îmi este încă greu să-mi imaginez că cei bine hrăniți și bogați vor merge la mitinguri, dar situația este extraordinară, așa că orice este posibil. Cei din păturile sociale defavorizate sigur vor protesta.

Pentru orice eventualitate, Prezidentul Putin le-a indicat germanilor asupra cui trebuie îndreptată furia lor. Asupra lui Scholz, desigur. De aceea a povestit despre discuția cu cancelarul.

„Chiar dacă lansăm Nord Stream 2 mâine, nu vor fi 55 de miliarde de metri cubi pe an, ci exact pe jumătate. Și dacă țineți cont că din acest an a mai rămas doar a doua jumătate a anului, atunci doar un sfert. Aceasta este situația aprovizionării”, a adăugat președintele.

Adică nu a lăsat nicio speranță.

Nu a menționat Polonia în acest context, dar și acolo sunt posibile probleme mari.

Zilele trecute, prim-ministrul Mateusz Morawiecki, aflat în regiunea Szczecin, a primit o „întrebare din partea publicului”.

De ce le-ați ordonat minerilor să vândă cărbunele cu 210 de dolari pe tonă, iar singurul depozit din tot districtul vinde cu 620 de dolari.

Trebuie să recunoaștem. Nu există nimic care să înlocuiască cărbunele pe care Polonia îl primea de la Rusia.

Ce vor face în continuare este încă neclar. Morawiecki estimează că vor exista „o mulțime de probleme cu disponibilitatea cărbunelui în următoarele săptămâni și luni”.

Desigur, europenii nu vor îngheța. Cei care sunt mai prosperi vor avea suficient gaz și cărbune.

Restul vor petrece noaptea în punctele colective de încălzire și se vor înveseli reciproc. Doar au ajutat Ucraina și au spulberat Rusia.

Sau nu.

Cel puțin, autoritățile lor speră că așa va reacționa populația aflată sub jurisdicția lor la greutăți și disconfort.

Dar totuși, ei se pregătesc pentru evenimente nedorite.

Ministrul german de interne, Nancy Feser, a avertizat recent despre posibilele proteste radicale în țară, pe fondul creșterii prețurilor la energie și a situației dificile a aprovizionării cu gaze.

Deci, poate că nemții nu vor sta cuminți în punctele de încălzire, ci vor ieși în stradă sub bastoanele poliției.

La ruși nu există nicio îndoială, că la iarnă va fi atât de cald încât va trebui să deschidă ferestrele.

 

Autor: Ivan Grigorievici

Americanii reprezintă 4% din populația totală a planetei, și consumă 22% din toate bunurile lumii

 

Civilizația anglo-saxonă își datorează existența prin jefuirea restului lumii. Acest concept a devenit deja o axiomă care nu mai necesită dovezi. Americanii reprezintă 4% din populația totală a planetei, și consumă 22% din toate bunurile lumii. Țările occidentale cu o populație de mai puțin de 15%, au 60% din totalul consumului mondial. Nu este de mirare că, cu astfel de pofte, „întreaga comunitate mondială civilizată” încearcă să declare subsolul rusesc drept proprietate „comună”.

Principala fabrică a lumii, China, arde 13% din produsele petroliere, Statele Unite, unde cresc buruienile și bate vântul prin fabricile din Detroit, aproape de două ori mai mult. Un sfert din hidrocarburile planetei, producând deșeuri în cantități inimaginabile. Los Angeles Times a scris în 2012: „Aproape jumătate din alimentele în valoare de 165 de miliarde de dolari pe care le cumpărăm în Statele Unite, sunt aruncate la gunoi în fiecare an”.

Dacă cifrele macroeconomice sunt calculate pe cap de locuitor, se dovedește că americanul mediu consumă de 4 ori mai multe bunuri decât „locuitorul mediu al planetei”: de 5 ori mai mult decât orice hispanic american, de 10 ori mai mult decât un chinez și de 30 de ori mai mult decât un indian și, de asemenea, aruncă de 2 ori mai mult gunoi și consumă de 3 ori mai multă apă. Omul de știință suedez de mediu Rolf Edberg oferă cifre și mai precise. Potrivit acestuia, un american, un suedez sau, de exemplu, un elvețian consumă de 40 de ori mai mult din resursele Pământului decât un somalez, mănâncă de 75 de ori mai multă carne decât un indian și arde de 150 de ori mai multă energie electrică decât un nigerian.

După cum se știe din legea universală a conservării, a energiei și din legea Lomonosov-Lavoisier, în lumea fizică nimic nu vine de nicăieri și nu dispare în neant. Și prin urmare, dacă britanicii sau, să zicem, americanii trăiesc mai bine decât alții, atunci această viață este neapărat plătită de cineva.

Cum, de ce se întâmplă asta?

Mai întâi a fost cuvântul.

Și cuvântul a fost „Dă-mi!”.

Anglia a crescut, s-a maturizat și s-a declarat putere europeană acum 1000 de ani, jefuind Franța. După o serie de înfrângeri în Războiul de o sută de ani, alungată înapoi pe insula ei, ea a căzut în războaie civile.

Timp de treizeci de ani, domnii s-au măcelărit cu entuziasm unii pe alții, incapabili să atingă sursa dătătoare de viață. În manuale, această perioadă este descrisă romantic.

Războiul Rozelor.

Alb și Roșu.

El arată clar ce vor face anglo-saxonii dacă li se dă mână liberă. Auto-genocidul este starea naturală a ​​insularilor în absența unei surse de jaf.

Un moment pentru memorie, pentru viitor…

După un război civil devastator, slăbit, dar fără să-și piardă esența de gangsteri, nelegiuiții s-au îndreptat către piraterie, jurând să nu mai ajungă niciodată în starea atât de rușinoasă când nu aveau pe cine să jefuiască și trebuiau să se apuce de canibalism.

Domnii nu voiau să trăiască în limitele posibilităților lor. S-au concentrat pe confiscarea bunurilor de valoare ale altor populații în orice mod posibil, au investit intensiv în cercetarea și dezvoltarea banditismului și a fraudei, au diversificat jaful inițial primitiv al domnilor prin cel puțin o mie de moduri relativ pașnice de a sechestra bunurile altor popoare.

Principalul mod fiind schimbul inegal sau… inegal.

Trucul cu mărgele de sticlă și oglinzi pentru aur și alte comori a atras atenția gânditorilor din cele mai vechi timpuri.

Aristotel, discutând despre echivalența schimbului, credea că principalul lucru în relațiile dintre oameni este proporția în care un bun este schimbat cu altul. Raționamentul lui Aristotel, criteriile justiției, sunt confuze și de neînțeles chiar și pentru un cititor instruit.

,,Un schimb are loc dacă cei care fac schimb sunt legați prin nevoi reciproce și dacă ceea ce se schimbă este într-un anumit sens egal și are o măsură comună.

O măsură comună pentru schimb este nevoia, care în practică este înlocuită de bani (moneda), iar banii sunt o măsură condiționată, acest schimb se stabilește nu prin natură, ci prin înțelegere între oameni. Schimbul este corect dacă se reflectă raportul dintre lucrurile lor…”

Din acest postulat, anglo-saxonii au eliminat principalul.

În schimbul resurselor vitale confiscate, nativilor trebuia să li se dea măcar ceva în schimb. O pipă, o chitanță sau măcar un sentiment de apartenență la „întreaga omenire civilizată”.

O completare foarte concretă la procesul de expropriere, care afecta puterea de negociere și loialitatea băștinașilor jefuiți, este corabia cu tunuri care se profila la orizont și corpul expediționar.

După ce au testat tehnologia comerțului inegal cu amerindienii, după ce au practicat din plin pe indieni și pe chinezi, până la începutul secolului al XX-lea anglo-saxonii aveau la dispoziție o mașinărie perfectă, fără compromisuri. O mașinărie de jefuit și de escrocherie internațională.

Statul și companiile private anglo-saxone sunt o simbioză de invidiat, complementară, care se sprijină reciproc și extrem de rar conflictuală public, așa cum se cuvine complicilor din aceeași bandă.

Răsucirea sistemului financiar global în favoarea unora și împotriva altora, este principalul „secret” al capitalismului de astăzi. Nu valorile Occidentului și nu un sistem „unic”, ci înșelăciunea, acoperită de„rețeta” miracolului economic.

Europa, care nu are resurse proprii, le primește la prețuri mici în cantitățile necesare doar atâta timp cât corporațiile sale țin în liniște și imperceptibil țările lumii a treia în sărăcie și fărădelege.

Ei achiziționează resurse pe nimic, susținând conflicte mocnite, revoluții și anarhie.

În mod similar, Statele Unite sunt lider în majoritatea tehnologiilor, având dreptul exclusiv de a emite fonduri negarantate, deținând astfel oportunități financiare enorme încă din anii ’70, pentru a cumpăra creiere, talente și tehnologii inovatoare.

Un exemplu de schimb inegal efectuat de domni este piața globală a tutunului, dominată de companiile americane de tutun. Datorită intrigilor judiciare și presiunii politice directe din anii 1950, Statele Unite au obținut o reducere drastică (cu o treime) a prețurilor la tutunul turcesc și grecesc de înaltă calitate, în timp ce, au crescut cu o treime prețul tutunului de producție proprie, care este semnificativ inferior calității celor pomenite de mine mai sus.

Rezultatul este evident.

Ați auzit astăzi ceva despre transportul de tutun grecesc și turcesc?

Companiile americane sunt în orice tarabă din toate țările lumii.

În cei 20 de ani postbelici, de la intrarea în vigoare a sistemului Bretton Woods, prețurile la produsele alimentare exportate din țările occidentale au crescut cu 90%, în timp ce la produsele similare din țările în curs de dezvoltare au scăzut cu 10% .

Politica neocolonialismului, care urmărea scăderea prețurilor la produsele exportate din țările în curs de dezvoltare, și creșterea prețurilor la bunurile importate de acestea, a dus la faptul că la mijlocul anilor ’60, statele care nu făceau parte dintre „aleși” au pierdut anual 3,5 miliarde de dolari, pe atunci încă solvabili, din această diferență de preț.

Din 1947 până în 1957, în Coasta de Aur (acum Ghana), monopolul britanic Gold Coast Cookie Marketing Board se ocupa de recoltarea și exportul boabelor de cacao. Prețul de cumpărare al boabelor de cacao plătit fermierilor era de doar 6% din prețul la care boabele de cacao erau exportate către companiile străine. O situație similară a existat și la achiziția de cafea, arahide și alte produse din alte țări africane, precum și la achiziționarea de cauciuc natural de la țăranii din Indonezia și Malaezia.

Dar cea mai flagrantă contradicție între teorie și realitate în comerțul internațional a ieșit la iveală atunci când războiul cafelei instant din 1967, a căpătat proporții la nivel mondial. Atunci a devenit evident că numai țările bogate au dreptul de a folosi în beneficiul lor „avantajele resurselor naturale comparabile”, care determină teoretic diviziunea internațională a muncii.

Statele Unite și Europa cumpără boabele de cafea din Brazilia și Africa, le prelucrează în propriile fabrici, le transformă în cafea instant și o vând în întreaga lume. În același timp, Brazilia, în calitate de cel mai mare producător de cafea din lume, nu are dreptul să concureze cu ei exportând propriul produs finit. Asta ar permite costuri mai mici și surplus de producție. Acesta înainte era distrus, dar acum este în depozitele guvernamentale.

Când fabricile braziliene, și sunt doar cinci față de cele 110 americane, au început să furnizeze cafea instant pe piața internațională, au fost acuzate de concurență ilegală și presate chiar prin intermediul ONU, ieșind de pe piața internațională catalogați drept teroriști.

Dar când vine vorba de importul de produse din țările occidentale, totul se schimbă la 180 de grade.

La începutul anilor ’70 filialele birourilor anglo-saxone au vândut tetraciclină în America de Sud la 948-978%, ampicilină la 138%, echipamente electronice de sunet pentru televiziune la 258%, semiconductori la 1100%, nitroceluloză la 59% peste prețurile mondiale etc.

Drept rezultat, o parte a venitului național al acestor țări se transformă în proprietăți străine. În profituri ale companiilor anglo-saxone, majoritatea fiind transferate în Statele Unite.

Europa nu este lăsată în urmă prin aplicarea barierelor vamale, fiscale și sanitare împotriva produselor externe.

Piața comună impune taxe de import pentru a proteja prețurile interne ridicate ale produselor sale agricole și, în același timp, subvenționează aceste produse pentru a le exporta la prețuri competitive. Finanțează subvențiile prin ceea ce primește din impozite. Acesta este modul în care țările sărace își plătesc cumpărătorii bogați pentru a putea concura cu succes cu ei. Drept urmare, un kilogram de mușchi de vițel costă de cinci ori mai puțin în Buenos Aires sau Montevideo, decât în cârligul dintr-o măcelărie din Hamburg sau München.

Cum afectează acestea veniturile lucrătorilor obișnuiți?

Pentru a câștiga cât primește un muncitor francez într-o oră, un brazilian trebuie să muncească două zile și jumătate. Pentru zece ore și jumătate de muncă, un muncitor nord-american primește cât un rezident din Rio de Janeiro într-o lună. Și pentru a obține un salariu mai mare decât cel pe care îl primește un muncitor din Rio de Janeiro pentru o zi de muncă de opt ore, este suficient ca un englez sau un german să lucreze în jur de 30 de minute.

Pentru Africa și Asia, aceste decalaje sunt și mai deprimante.

Schimbul inegal prin valută.Preluarea bogăției din țările în curs de dezvoltare în favoarea celor dezvoltate și, în primul rând, a Statelor Unite, are loc prin moneda de rezervă mondială. Înseamnă că creșterea și dinamica masei monetare naționale este direct legată de afluxul de valută străină, care nu este altceva decât o datorie a Sistemului Rezervelor Federale.

Prin emiterea de bani proprii, țările în curs de dezvoltare sunt obligate să cumpere dolari SUA pentru întregul volum al emisiunii, schimbând resurse reale pentru banii Fed, plătind taxa de emisiune.

Pentru a strânge capital, pentru a emite titluri de valoare cu randament ridicat la plata dobânzii, la împrumut.

Totul este bine.

Fără violență.

A venit singur clientul.

Singur a dat tot ce avea. Pentru restul, rămâne dator.

Există un indicator, volumul datoriei externe față de PIB.

În țările în curs de dezvoltare, este un procent de două cifre, 10% sau mai mult, iar în țările dezvoltate, este un procent de trei cifre, 100% sau mai mult.

Astfel se dovedește că țările mai puțin dezvoltate economic, sărace, furnizează capital celor bogați.

Într-o formă mai clară și mai agresivă, banii sunt pur și simplu luați. Asta se întâmplă!

Dar știm deja cititorule…

Dacă te uiți clar la procesul de vânzare a resurselor din Rusia, obții următoarele. Resursele plecau, să zicem, pentru 100 de miliarde de dolari și veneau înapoi, din cauza importurilor, pentru 300 de miliarde de dolari. Astfel, resursele rusești sunt oferite la un preț de trei ori mai mic decât cele de schimb. Acesta este unul dintre mecanismele de extorcare a resurselor din țările donatoare.

În realitate, prețurile predominante pe piața internațională sunt subestimate. Nu numai că Rusia a schimbat resursele pentru 1/3 din preț, dar și prețurile pentru astfel de resurse au fost subestimate de 2-3 ori.

În țările donatoare, rata exploatării internaționale este de la 1,5 la 3,5, deci puterea de cumpărare a monedei lor este subestimată. În Rusia, puterea de cumpărare a rublei era subestimată de aproximativ 3 ori.

Acum, când Rusiei i-au fost impuse sancțiuni draconice, inclusiv un embargo asupra resurselor rusești, Europa a descoperit brusc cu surprindere că bunăstarea sa economică se baza pe resursele energetice ieftine din Rusia.

Următoarea lovitură ar putea fi eliminarea bunurilor de consum chinezești ieftine, urmate de cele sud-americane și africane.

Să cadă precum frunzele de toamnă, cititorule. Donația se va opri, țările prădătoare vor sta pe rații de foamete.

Și atunci vom vedea războiul Rozelor pornit din nou.

Roșii și Albi din țările anglo-saxone, seria a doua…

 

Sursa: Ivan Grigorievici

Kievul poate lupta acum doar online!

 

Kievul poate lupta acum doar online. Mituiește niște „analiști” și niște bloggeri vai de mama lor, care nu știu ce să mai facă să convingă de superioritatea militară a naționaliștilor.

Dar…chiar experții americani, care cu siguranță nu simpatizează Moscova, afirmă că ofensiva din Donbass merge bine. Pentru ruși. Deși nu atât de repede pe cât ne-am dori. Dar se va accelera în viitorul apropiat.

Ministerul britanic al Apărării spune că Rusia se pregătește pentru o lovitură decisivă lângă Severodonetsk.

Ministrul rus al Apărării, Serghei Shoigu, la întâlnirea ce a avut-o cu liderul cecen Ramzan Kadyrov, a declarat că trupele ruse vor „accelera” desfăşurarea operațiunii speciale în estul Ucrainei.

Kadyrov a spus la rândul lui, că Shoigu „a definit noi sarcini” care ar trebui să sporească eficacitatea manevrelor ofensive rusești și să îmbunătățească tactica rusă.

Însă, nu a precizat ce fel de sarcini vor îndeplini trupele ruse pentru a-și grăbi înaintarea.

Anterior, pe 24 mai, Shoigu a spus că trupele ruse înaintează încet în estul Ucrainei pentru a evita victimele civile.

Acest lucru este confirmat de Ministerul Britanic al Apărării, ( altfel nu se poate 🙂 )care notează că trupele ruse din alte zone strategice au trecut temporar la operațiuni defensive pentru a concentra toate forțele disponibile în aglomerația Lisichansk-Severodonetsk.

Între timp, propaganda de stat ucraineană prin diverși bloggeri mituiți, încearcă să ne convingă de pierderile mari ale Rusiei, mai ales pe direcția Izyum. Bine, nu numai el. E plină mass-media de mizerie și mizerabili.

Că lipsa comunicării dintre unitățile și comandanții ruși a permis forțelor ucrainene să lovească pozițiile avansate ale Rusiei folosind drone.

Dar repet, argumentele bloggerilor cumpărați de Kiev sunt infirmate chiar de analiștii independenți… americani. În special, Mason Clarke și George Barros de la Institutul pentru Studiul Războiului.

Analiștii americani confirmă că unitățile rusești specializate electronic și-au intensificat activitatea în Donbass. Sistemele rusești de război electronic le depășesc semnificativ la număr pe cele ucrainene și blochează efectiv recunoașterile aeriene ucrainene în Donbass. Și astfel sunt împiedicate dronele ucrainene să poată face ceva.

Institutul pentru Studierea Războiului afirmă că trupele ruse au făcut progrese semnificative în partea de est a orașului Severodonetsk. Ambasadorul LNR în Rusia, Rodion Miroshnik, a spus că aliații desfășoară cu succes atacuri și avansează constant spre uzina chimică Azot. Ucrainenii vor să o transforme într-un focar de rezistență pe termen lung, așa cum a fost Azovstal la Mariupol.

Chiar dacă grupuri de naționaliști rămân în continuare pe teritoriul Azotului, acestea nu vor reprezenta un pericol pentru forțele aliate.

Rusia, împreună cu personalul militar din Donbass, pregătește o ofensivă împotriva Lisichansk.

Institutul american de care am pomenit, înregistrează activitatea de-a lungul râului Seversky Doneț, care separă Severodonetsk de Lisichansk. Experții spun că forțele armate ale RPD și LPR, unitățile motorizate rusești, tancurile și parașutiștii sunt implicate în atacul de la Lisichansk. Toate acestea garantează succesul operațiunii ofensive.

Mai ales în lumina declarațiilor lui Shoigu despre îmbunătățirea interacțiunii tactice. Argumentele Kievului sunt false.

De fapt, contrar asigurărilor propagandei de la Kiev rămășițele garnizoanei ucrainene nu mai sunt capabile de a opune rezistență. Ei încearcă niște contraatacuri lente în oraș și în împrejurimile sale imediate, spun analiștii americani.

După Severodonetsk, va cădea Lisichansk, apoi Slaviansk și Kramatorsk.

O altă direcție pentru acțiunea ofensivei este Barvinkovo, Bogorodichnoye, Studenok, Dolina și alte așezări aflate la sud-vest și sud-est de Izyum. Aici,, este micul oraș Svyatogorsk, cu o populație de aproximativ 5 mii de oameni.

Svyatogorsk este situat la aproximativ 27 de kilometri de Izyum, dar principalul lucru este că este situat pe drumul principal spre Slavyansk. Trupele ruse caută probabil să pună mâna pe această autostradă pentru a o folosi pentru înaintarea spre Slaviansk.

Controlul asupra Slaviansk, precum și asupra Kramatorsk, înseamnă revenirea controlului total asupra Donbass, care este principalul obiectiv al operațiunii speciale, așa cum a declarat prezidentul Vladimir Putin pe data de 12 aprilie 2022.

Ce nu au apucat să afle analiștii americani e că Svyatogorsk este in acest moment eliberat și curățat. Restul este doar o chestiune de timp.

Autor: Ivan Grigorievici