Omagiu lui Ioan Bălin

 

                                                                                                      de Gheorghe Pârja

În urmă cu mai bine de doi ani, am dat curs lecturii unui memoriu adresat Primăriei municipiului Sighetul Marmației, Consiliului Local al istoricei așezări dintre râuri. Citez din începutul acelui document, făcut public atunci. “Subsemnații semnatari ai textelor cuprinse în lucrarea REMEMBER-IOAN BĂLIN (Editura Grinta, Cluj-Napoca, 2020), împreună cu alți cunoscuți direcți ai filosofului Ion (Jean) Bălin, avem rugămintea să luați în discuție oportunitatea ca una dintre străzile municipiului Sighetul Marmației să poarte numele distinsului profesor universitar, logician și diplomat.” Semnatarii propun un segment din strada Plevnei.

În lucrarea amintită, coordonată de universitarul Nicolae Iuga și editorul Gabriel Cojocaru, sunt date importante din biografia filosofului Ioan Bălin, care se convertesc în argumente solide pentru demersul făcut de Memoriu. Câteva le aduc și eu pentru cititori. Ion Bălin s-a născut la 1 ianuarie 1947, în satul Călinești, pe Valea Cosăului. Urmează Liceul Pedagogic din Sighetul Marmației, pe care îl absolvă în 1966. Un an i-am fost coleg la acest Liceu de prestigiu din Maramureșul Istoric. Între anii 1966-1972, este student la Facultatea de Filosofie a Universității din București, remarcat ca un vârf al generației sale. După absolvirea facultății, lucrează, scurtă vreme, în presă, după care va fi profesor de filosofie la “Liceul Dragoș Vodă” din Sighetul Marmației, timp de șase ani.

În 1978 pleacă, prin concurs, asistent universitar la Catedra de Logică a Institutului Politehnic din București, unde va rămâne până în anul 2001. Apoi pleacă la Universitatea “Titu Maiorescu”, unde va fi profesor universitar până la sfârșitul prematur al vieții sale. Doctoratul în Filosofie îl susține la Universitatea din București, cu o teză referitoare la semiotica discursului artistic. Este fondatorul și mentorul celebrului săptămânal “Academia Cațavencu”, majoritatea redactorilor de aici fiind foști studenți ai profesorului Ioan Bălin. Între anii 1997-2001, a fost ambasador al României în Regatul Marocului, unde a avut o prestație diplomatică excepțională, fiind decorat de către Regele Marocului cu Ordinul de Mare Comandor al Casei Regale.

La Baia Mare a fondat săptămânalul “Jurnalul de Vineri”. A fost îndrumător de doctorat în Filosofie la Universitatea “Babeș-Bolyai” din Cluj-Napoca. Moare la 3 aprilie 2006, la București. Universitarul Nicolae Iuga, un discipol al filosofului, în prefața lucrării scrie, în cunoștință de cauză: „Filosoful Ion Bălin avea o inteligență strălucită și o erudiție vie, inegalabilă. Ironia sa era caustică, în maniera lui Voltaire (…). Era un spectacol al puterii spiritului asupra lumii obiectuale, al spiritului care este capabil să dizolve totul. Cunoștea miraculos limba română, de la profunzimile ei arhaice, până la performarea ei savantă și neologistică la extrem. Felul lui de a vorbi avea câte ceva din profunzimea lui Noica, din măreția lui Țuțea și din versatilitatea lui Călinescu.”

Cei 35 de autori din carte fac portretul unui spirit neliniștit în logica sa. De la academicianul Alexandru Surdu, la sociologul Ilie Bădescu, de la filosoful Andrei Marga, la scriitorul Ioan Groșan. Dar orice construcție are nevoie de un ziditor. În cazul nostru el este prof. univ. dr. Ștefan Marinca, de naștere din Budești, tot de pe Valea Cosăului. A coordonat grupul de inițiativă privată, care a asigurat bustul lui Ioan Bălin din fața Colegiului Național Pedagogic din Sighetul Marmației, autor sculptorul Ioan Marchiș. Prietenul Marinca a asigurat și apariția acestei cărți de referință despre un spirit ales și greu de repetat. Cei cărora li s-a adresat acel Memoriu au cumpănit pe măsura anvergurii intelectuale a lui Ioan Bălin (Jean). Că va trece, poate, multă vreme până când se va naște în Maramureș, în legături profunde cu spiritul Marmației, un asemenea om luminat. Prin atribuirea numelui lui Ioan Bălin unei străzi din Sighetul Marmației, sporește memoria culturală a urbei. Sigheteanul din mine depune mărturie scrisă.

***

Vremea a trecut și cei în drept au cumpănit. S-a împlinit și rugămintea din acel Memoriu. Astăzi, 3 mai, la Sighetul Marmației va fi omagiată personalitatea profesorului universitar, ambasadorului, ziaristului și, înainte de toate, a filosofului cu minte strălucită de logician, Ioan Bălin. La ora 12 va avea loc un moment comemorativ la bustul amplasat în fața Colegiului Național Pedagogic “Regele Ferdinand”, al cărui absolvent eminent a fost. Simpozionul omagial de evocare a personalității lui Ioan Bălin are loc în Sala festivă a Centrului Cultural Pastoral Iosif Mărturisitorul (ora 13). La manifestările de la Sighetul Marmației va fi prezent și ambasadorul Marocului în România, Excelența Sa Hassan Abouyoub.

Portretul unei valori veritabile

 

de Gheorghe Pârja

Pe la mijlocul lunii august, Colegiul Național Pedagogic „Regele Ferdinand”, din Sighetul Marmației, nume de referință în învățământul liceal maramureșean, dădea știrea că, în această toamnă, va sărbători 160 de ani de la înființarea Preparandiei, Colegiul fiind urmașul de drept al venerabilei instituții de învățământ. Care a dat, prin vreme, vrednici luminători ai satelor Maramureșului Voievodal. Ca absolvent al Liceului Pedagogic îmi fac datoria de a evidenția câteva secvențe din viața acestei instituții de învățământ, portrete de profesori și absolvenți. O personalitate de anvergură, care s-a ridicat de pe băncile acestui liceu, rămâne filosoful și diplomatul Ion Bălin (Jean).

Am la îndemână volumul „Remember,” apărut în urmă cu doi ani la Editura „Grinta” și coordonat de Nicolae Iuga și Gabriel Cojocaru. Aici, cei care l-au cunoscut, în varii ipostaze ale vieții, depun mărturie despre absolventul Liceului Pedagogic din Sighetul Marmației. Filosoful Ion Bălin s-a născut în Călinești, pe Valea Cosăului (Maramureș). Urmează cursurile Facultății de Fillosofie a Universității din București, remarcat ca un vârf al generației sale. Este profesor de filosofie la Liceul „Dragoș Vodă”, de unde pleacă, prin concurs, asistent universitar la Catedra de Logică a Institutului Politehnic din București. Doctoratul în filosofie îl susține la Universitatea din București.

După 1990 este fondatorul și mentorul celebrului săptămânal de satiră politică „Academia Cațavencu”, majoritatea redactorilor fiind foști studenți. Între anii 1997—2001 a fost ambasador al României în Regatul Marocului, unde a avut o prestație diplomatică de excepție, fiind decorat de Regele Marocului. Și acum mă întorc pe coridoarele Liceului Pedagogic, unde mă întâlneam, în pauze, cu Ion Bălin, elevul din anul șase. Eu eram în primul an. Dar să continui cu desenarea portretului. Profesorul Nicolae Iuga scrie despre prietenul lui, Jean: „Filosoful Ion Bălin avea o inteligență strălucită și o erudiție vie, inegalabilă. Ironia sa era caustică, în maniera lui Voltaire. Când contrazicea pe cineva, prelua afirmațiile preopinentului și le dezvolta, cu voluptate și persuasiune irezistibilă, până la cel mai desăvârșit absurd. Cunoștea miraculos limba română, de la profunzimile ei arhaice, până la performarea ei savantă și neologistică la extrem.”

Filosoful Andrei Marga face portretul unei valori veritabile: „Toți cei care l-au cunoscut îndeaproape pe Jean Bălin au apreciat anvergura aparte a minții sale strălucite, dotată cu lecturi de bază bine însușite, capabilă de asocieri surprinzătoare și de intuiții și idei ce scoteau discuțiile din convenție și rutină.” Academicianul Alexandru Surdu vorbea despre subtilitatea exprimării lui Ion Bălin: „Tocmai această vioiciune de gândire m-a atras la Bălin, care se manifesta uneori sărbătorește, ca să zic așa, în recitaluri prelungite la discuțiile noastre balcanico-filosofice, el fiind unul dintre puținii interlocutori care gusta stilul nostru presărat cu brașoave (de măreție homerică, le zicea el), care pe alții îi supăra iremediabil.”

În fața Colegiului Național Pedagogic „Regele Ferdinand” din Sighetul Marmației, unde filosoful a fost elev, s-a ridicat un bust. Lucrarea este opera sculptorului Ioan Marchiș, un discipol al lui Jean, iar cheltuielile edificiului au fost suportate de către un grup de inițiativă privată, coordonat de prof. univ. dr. Ștefan Marinca.

Mă întorc iar în vreme, când elevul din anul șase al Liceului, Ion Bălin, era monitor la clasa în care eram eu, în primul an pedagogist. În orele de meditații, care se făceau după-amiaza, alumnul era extrem de persuasiv, apropiat de nevoile noastre, pentru a ne lămuri ceea ce era mai dificil de înțeles. El rămâne exponentul unor generații de pedagogiști care au trecut de stadiul de învățător. Este o mândrie să ne amintim de el acum, în această toamnă, când Preparandia împlinește 160 de ani de la înființare.

Pledoarie pentru un nume de stradă

 de Gheorghe PÂRJA
Poate nu este cel mai potrivit moment să mă ocup de memorie, fie ea chiar a Maramureșului. Dar am trecut peste starea crispată care ne împrejmuiește din pricina stării de asediu a pandemiei, și am dat curs lecturii unui memoriu adresat Primăriei municipiului Sighetul Marmației, noului Consiliu Local al istoricei așezări. Citez din începutul acestui document făcut public. “Subsemnații semnatari ai textelor cuprinse în lucrarea REMEMBER-ION BĂLIN (Editura Grinta, Cluj-Napoca, 2020), împreună cu alți cunoscuți direcți ai filosofului Ion (Jean) Bălin, avem rugămintea să luați în discuție oportunitatea ca una dintre străzile municipiului Sighetul Marmației să poarte numele distinsului profesor universitar, logician și diplomat.” Semnatarii propun un segment din strada Plevnei.

În cartea amintită, coordonată de universitarul Nicolae Iuga și editorul Gabriel Cojocaru, sunt date esențiale din biografia filosofului Ion Bălin, care se convertesc în argumente solide pentru demersul făcut de Memoriu. Câteva le aduc și eu pentru cititori. Ion Bălin s-a născut la 1 ianuarie 1947, în satul Călinești, pe Valea Cosăului. Urmează Liceul Pedagogic din Sighetul Marmației pe care îl absolvă în 1966. Un an i-am fost coleg la acest Liceu de prestigiu din Maramureșul Istoric. Între anii 1966-1972, este student la Facultatea de Filosofie a Universității din București, remarcat ca un vârf al generației sale. După absolvirea facultății, lucrează, scurtă vreme în presă, după care va fi profesor de filosofie la Liceul Dragoș Vodă din Sighetul Marmației, timp de șase ani.
În 1978 pleacă, prin concurs, asistent universitar la Catedra de Logică a Institutului Politehnic din București, unde va rămâne până în anul 2001. Apoi pleacă la Universitatea Titu Maiorescu, unde va fi profesor universitar până la sfârșitul prematur al vieții sale. Doctoratul în Filosofie îl susține la Universitatea din București, cu o teză referitoare la semiotica discursului artistic. Este fondatorul și mentorul celebrului săptămânal Academia Cațavencu, majoritatea redactorilor de aici fiind foști studenți ai profesorului Ion Bălin. Între anii 1997-2oo1, a fost ambasador al României în Regatul Marocului, unde a avut o prestație diplomatică excepțională, fiind decorat de către Regele Marocului cu Ordinul de Mare Comandor al Casei Regale.
La Baia Mare a fondat săptămânalul Jurnalul de Vineri. A fost îndrumător de doctorat în Filosofie la Universitatea Babeș-Bolyai din Cluj-Napoca. Moare la 3 aprilie 2006, la București. Universitarul Nicolae Iuga, un discipol al filosofului, în prefața cărții scrie, în cunoștință de cauză: „Filosoful Ion Bălin avea o inteligență strălucită și o erudiție vie, inegalabilă. Ironia sa era caustică, în maniera lui Voltaire (…) Era un spectacol al puterii spiritului asupra lumii obiectuale, al spiritului care este capabil să dizolve totul. Cunoștea miraculos limba română, de la profunzimile ei arhaice, până la performarea ei savantă și neologistică la extrem. Felul lui de a vorbi avea câte ceva din profunzimea lui Noica, din măreția lui Țuțea și din versatilitatea lui Călinescu.”
Cei 35 de autori din carte fac portretul unui spirit neliniștit în logica sa. De la academicianul Alexandru Surdu, la sociologul Ilie Bădescu, de la filosoful Andrei Marga, la scriitorul Ioan Groșan. Dar orice construcție are nevoie de un ziditor. În cazul nostru el este prof. univ. dr. Ștefan Marinca, de naștere din Budești, tot de pe Valea Cosăului. A coordonat grupul de inițiativă privată, care a asigurat bustul lui Ion Bălin din fața Colegiului Național Pedagogic din Sighetul Marmației, autor sculptorul Ioan Marchiș. Pe unii îi deranjează bustul, evident din necunoașterea personajului. Adică din ignoranță. Prietenul Marinca a asigurat și apariția acestei cărți de referință despre un spirit ales și greu de repetat. Cei cărora li se adresează acest Memoriu să cumpănească pe măsura anvergurii intelectuale a lui Ion Bălin (Jean). Că va trece, poate, multă vreme până când se va naște în Maramureș, în legături profunde cu spiritul Marmației, un asemenea om luminat. Prin atribuirea numelui lui Ion Bălin unei străzi din Sighetul Marmației, sporește memoria culturală a urbei. Sigheteanul din mine depune mărturie scrisă.

La Sighet ...Un bust de aur, turnat în bronz

Sâmbătă , 22 august  2015 în capitala Maramureşului de odinioară, Sighetu- Marmaţiei s-a dezvelit bustul celui care vieţuit printre noi diplomat, filosof,dar şi nepreţuit prieten al celora ce reuşeau să-i înţeleagă limbajul dr. Ioan (Jean) Bălin.

 Într-un cadru exeget , la invitaţia grupului de iniţiativă, s-a vorbit despre   profesorul  de liceu  Jean Bălin şi mai puţin despre universitarul şi diplomatul  născut în comuna  de pe Valea Cosăului ,Călineşti. 

       Minte sclipitoare, năvalnică, predispusă unui umor sănătos a lăsat amprenta unică peste toţi cei prezenţi care în diferite ipostaze au fost preajma lui delungul timpului. Neîngăduit de puţini au fost prezenţi profesorii Sighetului, dar mai ales intelectualitatea naţională care s-a bucurat de favorurile lui. Menţionăm că dr. Ioan  Bălin a fost  profesor univesitar la Politehnica din Bucureşti, iar după intrarea Convenţiei Democratice la conducerea României, a fost cooptat în corpul diplomatic fiind trimis ambasador al  României în regatul Marocului. Din această poziţie  a sprijinit mulţi tineri merituoşi creîndu-le condiţii de studii în Casablanca, iar unora oferindu-le întreaga sa  agoniseală materială. Fireşte aceştia nu au fost  prezenţi din varii motive . Amplasamentul bustului  în faţa Liceului Pedagogic ,onorează instituţia în care şi-a petrecut adolescenţa Ioan Bălin iar expunerea degajată alături  de cea mai veche biserică din Maramureş este semn al  preţuirii sincere de care se bucură memoria lui JEAN  BĂLIN în faţa urmaşilor de voievozi ai Maramureşului  prezenţi în carne şi oase, dar modest reprezentati  într-o sărbătoare comercială, oferită de edili, ce se desfăşura concomitent cu denumirea de“EternulMaramureş”.  

Omagiile evenimentului au fost prezentate de foşti prieteni, foşti elevi, ajunşi teologi, cercetători, avocaţi, economişti, politicieni , medici, profesori , jurnalişti, care în cuvinte simple dar sincere parcă pictau prin frazele lor un tablou imes ce se dorea reprezentarea personalităţii inegalabilului fiu al Maramureşului dr. JEAN BĂLIN.

 Prin obolul particular a celor care l-au preţuit, o imagine a junelui  Ion  Bălin a  a fost transpusă în bronz de către sculptorul şi  omul de cultură Ioan Marchiş, pentru a marca trecerea prematură în eternitate  a celui care  a eliberat destine şi a construit spirit  disipându-se în fiecare din cei care au putut bea din  pocalul inegalabilei sale culturi. S-a propus primarului Ovidiu Nemeş din Sighet transferarea numelui   IOAN BĂLIN pe o porţiune a actualei străzi Plevnei, strada care păstrează paşii geniului JEAN BĂLIN în drumul său   spre liceul de cultură generală DRAGOŞ VODĂ unde a sculptat cu harul său sufletele celor care l-au cunoscut ca profesor.

             

                                                                         VASILE TIVADAR