UN COMPENDIU PENTRU SUFLET

 „Dacă nu vrei să fii dat uitării după ce ai murit, sau scrie lucruri care merită să fie citite, sau fă lucruri care merită să fie scrise.” (Benjamin Franklin)

 

Distinsa scriitoare prof. Aurelia Rînjea este poet, artist plastic, fizician, dar și un cronicar desăvârșit. Opera domniei sale adună într-un bogat tezaur de scrieri ce redau înțelesuri, cugetări, exprimări și decriptări ale ființei noastre umane în continuă devenire spre a fi. Astfel își asigură un binemeritat loc în  cartea neuitării neamului românesc, dar și în cea universală, prin minunate traduceri ale creațiilor sale.

Înainte de toate scriitoarea Aurelia Rînjea este o talentată poetă pentru că așa cum a mărturisit în nenumărate rânduri în scrierile și creațiile sale, poezia trăiește în inima sa, este un mod de viață și un sens de a fi. Prin poezie autoarea respiră și viețuiește împreună cu lumea, dar și cu Dumnezeu, cel care i-a dăruit harul de a scrie.

În noul său volum  de poezii Drumul spre Acasă, publicat  la editura Ștef din Iași, România, ianuarie 2023, poeta pătrunde în esența ființării  într-un mod cu totul și cu totul special, împletind înțelesul fizic al cuvântului „Acasă” cu sensul biblic, semnificând casa lui Dumnezeu. „Acolo sus în ceruri / Este sălașul nostru / Al Luminii / Pe pământ suntem / Doar călători” (Trepte).

„Dacă Dumnezeu a făcut omul după chipul și asemănarea Sa, nu înseamnă că Dumnezeu este un om în cer, ci ca omul este un Dumnezeu pe pământ.” (Lucian Blaga). Prin darurile pe care le-am primit la naștere, prin sufletul  pe care Dumnezeu ni l-a dăruit, lumină din lumina Lui, fiecare dintre oameni suntem câte o părticică din El,  Creatorul Lumii și al vieții. Tudor Arghezi spunea că: „Poezia e însăși viața”, deci de aici tragem concluzia că Dumnezeu a creat prin marea sa  bunătate și poezia. Pornind de la acest concept  se observă în poezia Aureliei  Rînjea o  mărturisire a acestui fapt. „Din vers am dat sens devenirii / Luminează-mi / Doamne fața / Mă botez în Poezie” (Pâine), „În limba noastră Dumnezeu / A vorbit cu îngerii / Apoi i-a trimis / Să ne învețe și pe noi” (Tainic).

În esență, cartea Drumul spre Acasă  compilează drumul sufletului nostru de la  venire și până la plecare, structurând acest timp al trăirii  în  trei părți: „Un drum de Lumină”,  „Vremuri de cumpănă” și „Calea spre Acasă”.

Și în acest nou volum, ușurința de a scrie a autoarei reliefează fără  tăgadă un talent autentic, născut iară, nu făcut  sau cum ar spune  Alexander Pope: „Ușurința de a scrie se datorează talentului, nu norocului” (Alexander Pope). Poezia sa curge asemeni unui râu cu apă lină, ce trece prin meandrele copilăriei și  care se învolburează când întâlnește obstacole ale nedreptății, împrăștiindu-se apoi  în cascade  uimitoare  ce răbufnesc, vrând să lumineze minți, prin descoperirea adevărului spus, în stropi de rugi îndreptate spre divinitate.

În prima parte denumită „Un drum de Lumină” este descrisă  frageda pruncie și amintirile copilăriei, îmbrăcate într-un dor intens, ce-i au ca și personaje principale pe bunicii și  părinții plecați, care acum sunt îngeri. Mama este  descrisă ca „o biserică”, pentru că „Din copilărie  luăm / Ancora credinței”  (Ei), neuintând  că „Mereu un înger / Îmi face semne / Zburăm împreună”  (Semne), iar acolo  sădită adânc în suflet se află încă copilăria „În mijlocul pădurii / Prin care mică fiind / Alergam cu mieii copilăriei / Crește un copac al tăcerii / Poartă în el copilul din mine” (Printre flori).

„Cine vrea să afle adevărul să se întoarcă spre trecut” (Mihai Eminescu). Acolo, în amintirile autoarei, se află cuibul adevărului  neîntinat, al dragostei de glie, de neam, de țară, de Dumnezeu. Autoarea își amintește cu drag de „biserica din deal” de „nucul din grădină”, de „firele de iarbă”, de „grădina cu meri”, care toate  fac parte  din „O lume fugară / Fără voia ei / Fără întoarcere / La ce a fost” (Fără sens). Observăm iată o durere lăuntrică a poetului cu suflet de copil  care-și plânge în  adâncuri,  până  în fibra ființei,  părinții, bunicii,  amintirile și  copilăria. „O fântână a tăcerilor mele / Cu dorul ascuns în nerostire” (În pagina albă).

Foarte obiectiv, autoarea descrie în versuri de mare acuitate  vremurile  tulburi pe care le trăim: „Ninge peste Țară / Poporul e tăcut / Precum lumânarea / Ce arde coborâtă / În tăcerea de pământ / Cu oameni trişti şi temători / Cu capul plecat / Printre cei care urmăresc / Să ne şteargă memoria”, dar „Românul îşi duce crucea / Cu stoicism / Uitând de lucrurile simple.”

„O mare speranță dovedește o mare dragoste” (Honore de Balzac). Iată cum acest lucru se confirmă în scrierile Aureliei Rînjea care nu își pierde speranța că  lucrurile pot  reveni cum au fost: „Nu ignora călătoria / Către tine însuți / Către sufletul aflat / În singurătate / Adună-te reculege-te / Devino ce-ai fost / Ninge peste Țara mea / La primăvară va fi rod” (Astăzi).

Pentru poeta Aurelia Rînjea poezia este „cămașa sufletului”  și   „laptele luminii”, iar limba română  este „regina”, „În Țara noastră de Rai” (O comoară)  și chiar dacă „Poetul există în tăcere / În vremuri de restriște”,  autoarea încheie concluzionând: „Ne aduce aminte / Că putem fi oameni / Cu o conștiință vie / Poporul acesta blând / Și credincios / Să nu-și piardă nădejdea” (Speranța).

În cea de a doua parte denumită „Vremuri de cumpănă” este descrisă  crunta  și cruda realitate a prezentului exprimat în versuri. Aici tempoul se află într-un crescendo absolut, până la allegro, reflectând  durere, supărare, tristețe și suferință. Într-o lume  care s-a întors parcă pe dos, unde războiul  bate la toate ușile și crize de tot felul izbucnesc la fiecare pas, „Dormi fără să știi / Dacă te mai trezești” neliniștea generală urcă într-un ritm alert, „Mințile au luat-o razna / Furtuna devastatoare / Peste omenire / Popor prigonit / De impostorii planetei / Răul e generalizat”  pentru că „Necredința e la ea acasă / Ne îndreptăm spre nicăieri / Pe valea Plângerii”,  iar  „Bunicii se roagă / Să apuce  să-și  vadă nepoții”  și sunt „Gloanțe și cenușă / Peste lume” (Țipăt).

Dar așa cum spunea Platon: „Marea nedreptate nu pornește de la oameni obișnuiți) - iată că „Poporul e schilodit” de niște  minți bolnave, de „mai marii lumii”, de „impostorii planetei”, de „măști nebune”, care  „Vor o Europă / Fără Dumnezeu”, „Mimează încrederea / Ne fură identitatea  / Sufletului” (Un Exod) „Jertfindu-se pe altarul / Noii ordini / În azilul răstignit / De saltimbancii care / Şi-au vândut sufletul” (Iartă-i), distrug  omenirea „Într-o dezumanizare slobodă”.

Fără a se opune, pas cu pas omenirea a cedat frâiele umanității  pe întregul mapamond, puțin câte puțin,  acceptând  non valoarea să devină noua valoare, excepția să devină noua regulă, nefirescul să devină noul firesc, câștigând tot mai mulți adepți. Toate acestea  nu ar fi fost posibile fără acceptarea tacită a  noastră a tuturor, astfel am ajuns de bună voie în cea mai rușinoasă robie. „Nici o robie nu-i mai rușinoasă decât cea de bunăvoie” (Seneca).

Tabloul versificat pe care îl prezintă autoarea devine din ce în ce mai sumbru se simte  frustrarea și furia creată de neputință: „Glonț după glonț” , „Copilărie frântă”, „Rațiunea lumii e oarbă / Iubirea de oameni / Zace sub pământ” (Cădere), „Copii și mame fug din calea urii” (Disperare), „O negare a valorilor / Generalizată  / Ce te faci copil orfan / Fără mamă / Fără tată / Fără iubire și fără  oaste” (Neputința), „Lumea s-a năruit / Într-o clipă a devenit / Deșert de singurătate” (De singurătate), „Descoperi o lume străină / Pierdută în sine / Sufocată în epidemia disperării / Un vaier dinspre inimă se întreabă / Oare mai suntem vii? / Oare mai suntem oameni / Sau am devenit niște programe / Cu fișierele minții arse?” (Așteptare).

Dând dovadă de un adevărat patriotism, de dragoste de țară, de limbă și de neam românesc, autoarea își exprimă convingerea că  Dumnezeu este unica salvare și că el nu ne va lăsa: „Într-o zi munții vor vorbi / Precum pietrele / Despre sabia durerii / Acestui neam / Ca niște mărturisitori / Ai Luminii” (Într-o zi), „Spiritul nostru creștin / Neclintit va rezista  / Maica Domnului / Iubește România / Aici Doina de jale / Își are rădăcinile / De aici răsună / În toate cerurile / Într-o zi România / O să devină / Loc creștin de împăcare” (Spirit Creștin).

Păstrând filonul credinței nealterat, autoarea afirmă: „Dinspre Biserică / Un zvon de nădejde” (Atâta tristețe) și parcă  vrând  confirmare  că  iubirea  și pacea nu sunt  termeni depășiți așa cum spune  și acest citat:  „Dacă cineva crede că dragostea și pacea sunt clișee care ar fi trebuit lăsate în trecut, în anii 60, asta e problema lui. Dragostea și pacea sunt eterne”  (John Lennon), autoarea  îndeamnă la iubire, la pace și credință în Dumnezeu: „Candela sufletului / De bun creștin / N-o stinge nimeni / Dumnezeu e cu noi”  (Încă), „Duhul sfânt - un dar - / O legătură prin care / Suntem o familie / O Țară / Prin care trăim / Și iubim” (Cine), „Să fim doar oameni / De lumină / Sfinții noștri / Lucrează pentru noi” (Ajutor).

A treia parte a  volumului,  este „Calea spre Acasă”  este  calea sufletului, care într-un final se va întoarce la Tatăl său, Creatorul  și Atotputernicul  Dumnezeu, căruia îi mărturisește vina păcatului  lumii ce îl poartă pe umeri. Ura și răutatea generală, vina întregii umanități, căderea în păcat, sunt prezentate ca o mărturisire supremă, ca un adevăr eliberator ce va să ajute sufletul să găsească îndurare la vremea judecății supreme: „Înotăm sufocați în păcat / Pe umeri purtăm / Greșelile Lumii / El ne-a dat Iubire / Noi i-am dat ură” (Prin Înălțarea Lui).

         Dar mai există speranță,  căci  „Singurul vehicul către Dumnezeu este ritmul iubirii dintre oameni” (Petre Țuțea) și Dumnezeu este  împreună cu autoarea  este  în Adevăr și  în Poezie, în Iubire  și în Ființă, fapt relevat într-o poezie foarte scurtă, o adevărată mărturisire de credință, cu mare impact pentru cititor: „Am coborât / În adâncul sufletului / Să scot  la lumină Adevărul  / L-am Găsit / În el este Iubirea și Poezia / Dumnezeu e cu mine”.

Cartea  Drumul spre Acasă  se încheie foarte sugestiv  cu două poezii  ce combină  acel „Acasă”, care înseamnă și  „În locurile  sfinte  Acasă” (Românii) și  „Acasă” în casa lui Dumnezeu, cerând iertare pentru greșelile oamenilor , care nu mai văd și nu realizează cât de mult greșesc: „Doar unii știm cât e de important / Să ajungem Acasă / Ai Doamne milă de oamenii de azi / Prea încurcați în bezna vieții” ... „Cuprinde-i  cu brațe părintești  / Iartă-i Doamne că nu știu ce fac” (Nu mai avem timp).

Volumul Drumul spre Acasă al distinsei scriitoare Aurelia Rînjea, este un adevărat compendiu pentru suflet ce aduce în fața cititorilor atât trista realitate a vremurilor pe care le trăim, cât și adevărata cale a sufletului spre mântuire. Fie ca vocea poetei Aurelia Rînjea să aibă un  mare ecou  în rândurile cititorilor, pentru că  acest  volum  reprezintă  un adevăr spus și scris  ce trebuie  citit de  cât mai multă lume. „Binecuvântată este influența unui suflet uman adevărat și grijuliu față de altul.” (George Eliot).

Felicitări sincere și respect autoarei Aurelia Rînjea pentru acest minunat volum „Drumul spre Acasă”, cât mai mulți cititori și multe succese în proiectele literare viitoare!

 

Johnny Ciatlos-Deak

membru al Uniunii Jurnaliștilor Independenți  din România

Senior Editor Globart Universum, Montreal, Canada 

 

 

 

Evenimentul ''Sa iubim in orice anotimp'' la Hanul Moldovenesc din Canada

O zi trecută fără a primi, dar mai cu seamă a dărui iubire este o  pierdere ireversibilă în scurta noastră călătorie prin această lume. Secunde,zile, ani și anotimpuri ne stau la dispoziție să putem oferi iubirea sinceră și nealterată celor dragi și nu numai.

Am fost creeați din iubire și suntem iubiți necondiționat de Faurul Suprem,unica răsplată cu care putem să-i mulțumim pentru cadoul celest ar fi să trăim fiecare clipă prin porunca divină '' Iubește-ți aproapele ca pe tine însuți " Prin iubirea față de aproapele tău arătăm iubire pentru Dumnezeu! Cât de profunde sunt cuvintele lui Dostoievski: "Dragostea îi face pe oameni să se simtă egali ".

  După o iarnă lungă și grea,primăvara a intrat pe deplin în rolul său de a trezi natura la viață. Desigur fiecare anotimp are farmecul său oferind mereu șansa de a iubi pur, cu inima și sufletul. Verdele crud exuberant al primăverii ne umple inimile de voie bună, impregnându-ne întreaga ființă cu poftă de viață și iubire.

  Parcurgem kilometri spre Hanul Moldovenesc captivați de  explozia de verde smarald într-o gamă vastă de nuanțe absolut superbe ce se etala prin parbrizul mașinii precum o pictură imensă, treziți fiind de GPS-ul care ne anunța că am ajuns la destinație. Parcurgem aleea ce urcă spre Han învăluit într-un nor de aburi, fiindcă ploaia s-a instalat confortabil după o săptămână superbă cu temperaturi  ce depășeau 30 de grade iar asfaltul încins se desfăta în rafalele de ploaie. Stropi imenși de ploaie picurau de pe frunzele copacilor seculari aidoma unor lacrimi divine  de fericire, foșnetul suav al codrului parcă șoptind un "Bine ați revenit" la Han. Zărim câteva mașini staționate discret la marginea parcării lăsând loc pentru musafirii ce urmau să sosească în curând, semn că pregătirile erau în toi.Gazdele noastre familia Martin Moraru: doamna Violeta și domnul Isidor doi oameni minunați,ne-au primit cu binecunoscuta ospitalitate și  căldura sufletească de care mereu dau dovadă.Previzibilul s-a confirmat,pregătirile erau în toi atât în bucătărie cât și în spațiul  restaurantului. După-amiaza zilei de 15 mai 2022 a fost rezervată picturii, poeziei, lansărilor de carte și nu în ultimul rând cântecului și bunei dispoziții într-un loc de vis alături de oameni minunați. Mult așteptatul eveniment cu denumirea:" Să iubim în orice anotimp" titlul fiind sugerat de volumul de poezii ''Iubește-mă în fiecare anotimp'' al autoarei MIHAELA CD,  urma să gazduiască şi lansarea cărţii  în cadrul acestui eveniment artistic. Dar vă invit să parcurgem împreună toate momentele desfășurării evenimentului. 

 Compus din două părți evenimentul cuprindea în prima parte o serie de activități cultural-artistice iar ce-a de-a doua parte fiind destinată în întregime cântecului,dansului și bunei dispoziții. 

  Prezentatoarea evenimentului distinsa  doamnă Edviga Iordachi deja cunoscută pentru acest rol în cadrul  evenimentelor găzduite de editura Globart Universum și revista Poezii  Pentru Sufletul Meu a rostit cuvântul de bun venit onoraților musafiri.Apoi  rând pe rând s-au perindat în fața microfonului personalități marcante ai comunității românești din Montreal.Gazda noastră d-na Violeta Martin Moraru proprietară a Hanului Moldovenesc cu emoție în glas, a făcut o prezentare generală  volumului Iubește-mă în fiecare anotimp și a adresat invitaților cuvinte de mulțumiri iar pentru încheiere amfitrioana noastră a rezervat momentul unei surprize plăcute prin a enumera distinșii sponsori ai evenimentului și minunatele cadouri oferite de aceștia invitaților. Voi reveni asupra acestui gest nobil și voi enumera acești oameni inimoși împreună cu numele companiilor pe care le reprezintă.

După acest moment absolut emoționant d-na Edviga cu șarmul debordant și profesionalismul de care dă mereu dovadă a recitat poezia ''Scânteia din iubirea noastră'' a autoarei Mihaela CD iar apoi a invitat la microfon în aplauzele publicului, personalități din comunitatea românească și am să-i menționez în ordinea cronologică cu respectul cuvenit, pe fiecare în parte.

Doamna Valeria Iancu a recitat cu emoție în glas poezia intitulată ''Iubește-mă în fiecare anotimp'', acest superb și vibrant titlu a fost dedicat întregului volum de poezii.

Domnul Adrian Ardelean realizatorul emisiunii de radio ''Ora Românească'' și emisiunea de la radio Prodiaspora ''Ardelean Show''cu vechi statute în domeniul presei, în special ale celei vorbite, a făcut o prezentare generală  volumului de poezii, rostind şi câteva fragmente din recenzia domnului profesor Victor Manole, membru al Ligii Scriitorilor Români,membru al Asociației Poeților Mondiali, membru al World Poets Association, domnia sa având  deosebita onoare de a recenza  volumul Mihaelei CD.

Volumul a fost încununat de succes prin prezența splendidelor picturi oferite de maestrul Mircea Rustiuc, pictor extrem de talentat care a mai colaborat în trecut cu Mihaela CD la realizarea unor volume de poezii. 

 La microfon a succedat doamna Ana Maria Surugiu jurnalist cu mulți ani de experiență atât în România cât și în Canada.Domnia sa a dat citire unui vast fragment din recenzia întitulată '' Desăvârșirea prin iubire''scrisă de  doamna profesor Aurelia Rînjea membru al World Poets Association România şi din ''Cuvântul de inceput'' intitulat ''Tărâmul iubirii'' al distinsei scriitoare Aurelia Oancă,   membru al filialei băimărene a Asociaţiei Scriitorilor Români, membru al filialei Baia Mare a Ligii Scriitorilor Români,        membru al Clubului „Spinul” al epigramiştilor din Baia Mare

 

  Doamna Ileana Anghel Meșter, poetă și o foarte talentată pictoriță realizând minunate icoane pe sticlă, a recitat cu mult har și emoție în glas poezia intitulată,'' Pe strada ta'' din volumul ''Iubește-mă în fiecare anotimp'' al autoarei MIHAELA CD, urmată de aprecieri personale cu referire la arta picturii, privind exponatele pictate in acrylic  pe pânză şi lemn ale artistei   Mihaela CD.

În calitate de editor al volumului de poezii de dragoste''Iubește-mă în fiecare anotimp'' am avut onoarea  să prezint celor prezenți amănunte privind unele aspecte de editare și conținut,precum şi câteva fragmente din criticile literare scrise  despre această  minunată carte de poezii,  având totodată deosebita plăcere să ofer oaspeților  şi o surpriză inedită ce văzuse lumina tiparului foarte recent şi anume:cartea GENESIS, o remarcabilă colecție de 40 de interviuri realizate de subsemnatul cu personalități marcante care lasă amprente scriitoricești incontestabile asupra literaturii române contemporane.

În aplauzele generoase al onoratului public am invitat-o alături de mine pe Mihaela CD având deosebita plăcere de a-i oferi un splendid buchet de flori exprimându-mi astfel admirația și susținerea privind întreaga ei activitate artistică.

Drept recunoștință Mihaela CD a recitat impecabil și cu mult patos minunata poezie ''Adoră-mă și-atât''.Copleșită de emoții în încheiere a adresat calde și cordiale mulțumiri tuturor celor prezenți în sală, fiind aplaudată îndelung și frenetic la scenă deschisă.

A urmat sesiunea de poze, au fost oferite autografe doritorilor pe cele două volume lansate, s-au ciocnit pahare de șampanie și s-au rostit felicitări și urări din suflet pentru suflet.

  Varietatea preparatelor culinare deosebit de apetisante și bogăția platourilor servite cu un profesionalism desăvârșit de gazdele noastre au fost pe deplin savurate,udate din belșug de renumitele vinuri moldovenești cu arome rafinate, un deliciu greu de refuzat papilelor gustative.   

Responsabili cu buna dispoziție au fost desemnați doi artiști minunați, doamna Olga Tudos și domnul Andrei Ciorba, interpreți extrem de talentați, dând dovadă de mult  profesionalism, cu un repertoriu vast, variat și atent adaptat. Vă mărturisesc că a fost dificil să stai la masă, ringul de dans abundând de dansatori pe superbele șlagăre,slow-uri sau înfocatele hore într-o deplină atmosferă de veselie și voie bună.

Adresăm de asemenea alese mulțumiri generoșilor sponsori, în persoanele celor doi oameni minunați iubitori de artă și frumos d-na Cristina și d-nul Dumitru Tentiuc din partea EURO PORTES compania domniilor lor producând uși de înaltă calitate și  desigur ELIXIR, centru de înfrumusețare situat în Laval oferind tuturor doamnelor și domnișoarelor aflate în sală câte o sedință de înfrumusețare facială constând în îngrijire de purificare și hidratare a tenului.

Cu profunde regrete că finalul evenimentului se apropia cu pași repezi, cei doi interpreți au anunțat ultima melodie, consolându-ne cu vorba din bătrâni '' Ce e frumos trece repede'' însă, bucuroși pe deplin de faptul că, frumoasa  comunitate se poate mândri cu oameni talentați și devotați, ce ne aduc o incontestabilă cinste.

 Iubitorii de artă pot să-și delecteze privirile făcând o vizită la Hanul Moldovenesc deoarece minunatele picturi care fac parte din expoziția ''Descoperă-mi sufletul'' a artistei MIHAELA CD sunt în continuare expuse pe pereții Hanului Moldovenesc iar cu ocazia aceasta puteți degusta din delicioasele   preparate culinare oferite într-o bogată varietate la han.

La ceas târziu în noapte, abundând de satisfacția ce se citea pe fețele noastre, ne-am îmbrățișat călduros cu gazdele  rostind un ''la revedere'' cât mai curând ,apoi rulând pe aleea hanului am virat pe șoseaua ce ducea spre Montreal. Pădurea era adormită, doar o lună plină superbă, ce se sprijinea de vârful brazilor precum un imens decor de Crăciun veghea liniștea pădurii de cleștar. În fasciculul farului, stropii mari de ploaie de pe frunzișul copacilor, semănau cu un imens văl diamantat ce la crăpatul zorilor va dezveli fața miresei din pădurea adormită.

 

A consemnat,

Johnny Ciatlos-Deak

Senior Editor, Globart Universum Publishing House Canada

membru al Uniunii Jurnalistilor Independenti  din Romania        

     

                                                                                                        

 

Datoria scriitorului de a lumina tânăra generație - COPIII ȘI POEZIA, Aurelia Rînjea (cronică)

 

 

Distinsa scriitoare Aurelia Rînjea care ne-a încântat  în ultimele 2 decenii cu peste 40 de titluri de autor, ne surprinde și  anul 2022 cu 4 cărți noi,  pe care  le publică la editura LUCVAL&KEN, în ediții bilingve româno-franceză, cu următoarele titluri: COPIII ȘI POEZIA, ADAGIETTO, PĂPUȘARUL și PRIMA IUBIRE, POEZIA.  Cele patru cărți formează un Tot, un întreg literar, conturând imaginea Poeziei, așa cum ea este trăită și dăruită de poetă. Concepția coperților și traducerea aparțin autoarei.

   Talentata poetă Aurelia Rînjea,  scrie o poezie solară, fiind perfect ancorată în spiritul acestui timp conștientizându-l. Actul său de creație e o declarație de dragoste adresată vieții. Iubirea poetei  este extinsă în spectru larg, incluzând iubirea de oameni, iubirea de tot ce este frumos, iubirea de țară și de strămoși, dragostea față de nepoțica sa, iubirea față de familie, locurile natale, amintiri și nu în ultimul rând de natură și  de poezie care este un imn,un crez, pe care poeta îl recită în gând, scriind pe file de timp ce vor rămâne nemuritoare, lăsând amprenta iubirii generațiilor viitoare.

    Volumul  COPIII ȘI POEZIA adună nestemate pe care poeta le așează cu o deosebită atenție în  ghiozdanul de zestre, pe care îl lasă viitorimii și nepoțelei sale iubite Alexia, căreia îi  dedică și acest volum.Gândul și intenția scriitoarei Aurelia Rînjea este  de a da mai departe și a împărtăși ceea ce a primit prin talanții celești dăruiți la naștere, luminând  prin învățături morale și sănătoase prin poezia sa. Însă așa cum spune Émile Zola foarte frumos: „Artistul nu este nimic fără dar, dar darul nu este nimic fără muncă”. Poezia autoarei  nu este numai har, ci este susținută constant prin munca asiduă și roadele sale se văd așa cum am arătat la începutul acestei cronici prin nenumăratele volume de autor.

                De la începutul  cărții, distinsa doamnă Aurelia Rînjea, în cuvântul său de autor „MIRACOLUL POEZIEI SĂ ATINGĂ INIMA COPIILOR” se adresează părinților, bunicilor și profesorilor, care au un rol  de formare, educare și îndrumare al copiilor și care  prezentându-le poezia le pot trezi interesul. Pentru că așa cum spune autoarea  „Când existența devine o autostradă pe care toți aleargă fără să știe unde, fără să privească la cei din jurul lor, când viața ta ajunge să depindă de alții, când societatea în care trăiești îți devine străină,ostilă și nu te mai regăsești în ea, te retragi în castelul tău lăuntric, de mână cu Poezia”.Poezia și creația în general, fie ea scrisă sau pictată, oferă persoanei un taler de echilibru între lumea exterioară și cea interioară, ajutând la răzbaterea prin furtunile vieții, dar și la dezvoltarea și evoluția persoanei. Aristotel spunea că „Scopul artei nu este să reprezinte aparența exterioară a lucrurilor, ci semnificația lor interioară”, iar erudita scriitoare Aurelia Rînjea  exact asta face, încearcă prin poezie să deschidă portițe spre sufletul și  mintea oamenilor, pentru că  în fond acesta este unul dintre rolurile de bază ale  scriitorilor, acela de a educa și a învăța.Dat fiind faptul că autoarea  este și o talentată pictoriță și în scrierile sale fuzionează poezia cu arta imaginilor, iată Robert Schumann concluziona „A trimite lumină în întunecimea inimii oamenilor – aceasta este datoria artistului”.

             Autoarea ne spune în  cartea sa COPIII ȘI POEZIA:  „Ce frumos poți trezi Poezia în sufletul copiilor și cât de multă nevoie au aceștia de Poezie! Copilul e un pui de om, pe care îl crești și veghezi asupra lui învățându-l să devină liber, cu principii sănătoase despre viață, bine și adevăr, cu demnitate și respect pentru valorile trecutului, ale prezentului și ale viitorului. Fiecare copil are un castel lăuntric plin de frumusețe! Noi, adulții să fim înțelepți și să avem ochi pentru a vedea altarul lor de frumusețe! Sufletul copilului este solul fertil numai bun pentru semănat. Cu siguranță este cel mai bun fiind cernoziomul ființei umane. Îi oferim seminţe, îi arătăm cum acestea pot deveni plante, apoi el optează ce va face cu ele” - conchid spunând, ce calitate de sămânță sădești, la așa recoltă să te aștepți.

           Doamna Aurelia Rînjea, prin scrierile sale spune explicit că poezia este pentru domnia sa  nu doar  un scut față de sulițele de răutate a lumii ci și un acoperământ celest, care îi aduce o stare de bine, uitând de singurătate și găsindu-și astfel  sensul și motivația  de a continua. Într-un citat al Georgiei O'Keeffe, renumită artistă americană, aceasta  spune  că „A-ți crea propria lume în oricare dintre arte necesită curaj”, iar continuând  pe această idee aș întări spusele ei, dar numai cei care au primit acest dar  își pot permite acest lux  pentru că este un mare beneficiu să te poți refugia în altă lume, o lume a creației tale, a sinelui,  fără a-ți părăsi locuința, făcându-te să te simți bine chiar și atunci când lucrurile din jur nu sunt tocmai roz. „Arta este singurul fel de a evada fără a-ți părăsi casa” (Twyla Tharp).Pentru distinsa poetă Aurelia Rînjea „poezia  rămâne dreptul nostru cosmic la singurătate”,aceasta își plimbă sufletul pe dealurile copilăriei „ într-un car cu fân, plin de daruri și povești adevărate, într-o barcă solară, seducând din ea toate ipostazele iubirii de Țară”.

          Distinsa scriitoare  Aurelia Rînjea a fost ani la rând și profesor de fizică, iar aparent, poezia și fizica, chiar dacă par două lucruri total diferite, ne explică autoarea și legătura dintre ele: „Pentru mine există o metafizică a cuvintelor, un joc semantic, ca un spectacol al lumii, îmbrăcat în rigurozitatea și profunzimea fizicianului, unde cuvintele devin bogate în virtuți și se metamorfozează în stări de spiri”, „În ordinea lumii de azi, poetul din mine dă mâna cu fizicianul ce sunt, pentru a vedea perspectivele noului timp”.

        Poezia doamnei Aurelia Rînjea  este o poezie  conștientă a  vremurilor ce le trăim,  exprimându-și în nenumărate poezii grija și frica pentru direcția înspre care derapează societatea actuală, valorile pierdute, decimarea credinței, a moralei, a conștiinței, înstrăinarea oamenilor, cât și indiferența și caracterul mascat, ascuns.

          Însă conform celor spuse de Pablo Picasso: „Artistul este un receptacul al emoțiilor care vin de peste tot: din cer, dinspre pământ, dintr-o bucățică de hârtie, de la o formă trecătoare, de la o pânză de păianjen”, la fel și scriitoarea Aurelia Rînjea caută frumosul și emoția de peste tot, din oameni, din jur, de la Dumnezeu,  din copilărie, din ochii nepoatei sale, din razele de soare și din natură  apoi le transpune în poeme încărcate de iubire. Însă precum spune Goethe: „Personalitatea este totul în artă și poezie” (Johann Wolfgang von Goethe), pentru că  personalitatea contează. Desigur această personalitate va parafa întreaga evoluție artistică în cele mai mici detalii.Trebuie să vrei să cauți și să observi binele și din lucrurile care nu sunt chiar perfecte.Nu poate să transmită iubire decât un om care vede și simte iubirea și în firul ierbii, precum și în ciripitul păsărelelor, personalitatea poetei  este categoric un factor marcant al scrierilor sale, care se manifestă și prin figurile de stil pe care le-a ales, fiind o adevărată expertă a metaforei ce sugerează sensuri și înțelesuri ample fiecărui poem în parte.

          Nevoia de iubire și de armonie exista în fiecare dintre noi, fie că o recunoaștem sau nu. Sensibilitatea, emoția și  trăirile poetei o fac ca să declare  clar că această necesitate există: „Nevoia de frumos, de armonie și iubire o văd precum o salvare din acest imperiu al fricii și al înstrăinării în care trăim. În scrierile mele am abordat multe teme: frumusețea naturii, a oamenilor, singurătatea, despre lumea asta întoarsă pe dos, despre valorile universale pe care le-am cunoscut în călătoriile mele, despre spiritul acelor oameni și locuri, despre misiunea noastră de a avea o contribuție la valorile acestei lumi, despre respectul și iubirea pentru trecut, pentru semeni, toate presărate cu reflecțiile fizicianului, fascinat de armonia universului în care trăim”.

             Este neîndoios de datoria noastră, a fiecăruia, să facem lumea în care trăim mai bună, mai respirabilă și mai  frumoasă, pentru că Dumnezeu ne-a creat buni, ne-a dăruit tuturor simțul frumosului.În acest sens  am să dau un citat al lui Goethe: „Fiecare om ar trebui să asculte puțină muzică, să citească puțină poezie și să privească o pictură frumoasă în fiecare zi din viața sa, astfel încât îngrijorările lumești să nu-i oblitereze simțul frumosului pe care Dumnezeu l-a implantat în sufletul uman” (Johann Wolfgang von Goethe).

            Cred că poezia solară, de iubire,a  stimatei doamne Aurelia Rînjea,  va dăinui peste timp prin  lecțiile pe care le lasă. Avem mare nevoie de poezii care să întărească sistemul de valori al tinerei generații și  în mod special  al copiilor, care  pot fi salvați numai prin educație sănătoasă. Volumul COPIII ȘI POEZIA este o carte de excepție, care  trebuie să se afle în biblioteci și trebuie să ajungă la cât mai multă lume, deoarece în poeziile sale găsim înțelesuri profunde, învățături importante, viziuni și principii sănătoase ce pot servi aidoma unui ghid în regăsirea sau păstrarea direcției și sensului bun pe cărările vieții.

      

 

Johnny Ciatlos-Deak

membru al Uniunii Jurnaliștilor Independenți din România

                                                               Senior Editor Globart Universum Publishing House, Montreal, Canada

 

 

 

 

Cuvântul editorului la volumul "Paula, împlinire târzie", Editura "Globart Universum" Montreal, Canada

"Paula, împlinire târzie'' este cel de-al treilea volum din colecția "Dragostea, arză-o-ar focul!” ediția  a 2-a corectată și  adăugită,  Editura Globart Universum 2022, Montreal, Canada.

       Pornind de la titlul romanului ne întrebăm care o fi semnificația acestuia și ce înseamnă în viziunea  autoarei Mara Popescu-Vasilca?

       Trecând pe drumul întortocheat al  vieții de la momentul  nașterii și până la moarte, omul  își caută fericirea și împlinirea.Nevoia absolută de a fi fericit și a se simți  împlinit se manifestă  în mai multe feluri și pe mai multe planuri în funcție de perioada în care se află. Dacă la o vârstă foarte  fragedă un copil este fericit doar auzind glasul mamei, apoi prezența prietenilor de joacă, cu cât avansează în vârstă  fericirea primește noi valențe, nevoile sale cresc  și standardele cresc  iar fericirea și împlinirea par  tot mai greu de atins. Acestea cresc direct  proporțional cu  dezvoltarea personală iar împlinirea fiecărei persoane depinde de o multitudine de factori ,așteptări,vise, standarde, speranțe, modele, dar și de educație, mediul, caracter și mod de viață.

Acțiunea  romanului ''Paula împlinire târzie''  începe în România și ne plimbă într-un survol  prin  viețile personajelor care o însoțesc pe Paula, personajul principal,  aterizând  în final  pe continentul american după  o escală de  câțiva ani în Italia.

      Viața Paulei  cu  dorințe și  speranțe, cu reușite și nereușite este parte din viața fiecăruia  presărată cu evenimente, trăiri și  emoții  în care se vor regăsi mulți dintre cititori. O lectură ușoară și interesantă care te ține ancorat în firul poveștii scrise cu profesionalism și talent narativ ce posedă  o capacitate extraordinară  de captare a interesului cititorului.

       Pe parcursul lecturii  suntem însoțiți de o bucurie intrinsecă, o fericire de a trăi  imprimată în filele romanului care printr-un miraj  chiar și în cele mai triste pasaje vede luminița de la capătul tunelului,  și renaște prin  iubirea de viață, autosugestie și prin puterea credinței.

      Viața și povestea Paulei sunt atât de reale încât eșecurile, supărările și gustul lacrimilor va fi gustat și de cititori. Scriitoarea însă îi răsplătește  prin plimbări în locuri minunate, vizitând Italia cu bucuria unui turist

      Omul este creat din sentimente și emoții iar uneori ea, dragostea, apare când ne așteptăm mai puțin, fără să o cerem, chiar la momentul  nepotrivit. Atunci suntem puși  în fața alegerii de a ne înfrânge ori  inima, ori conștiința. Iată că am dezlegat și înțelesul titlului colecției   ''Dragostea  arză-o-ar focul'' care se explică, căci în  contextul prezentat mai sus  orice ai alege tot nefericit ești în final.

     Pasajele de dragoste și  scenele de amor  sunt însoțite de gust, miros  culoare și romantism, asortat cu versuri, care te fac să participi cu pasiune și să îți dorești  o poveste cu happy end.

     Dar nu toate poveștile de iubire intensă și pasională  se termină cu  happy end. Uneori omul își caută menirea, fericirea,  rolul și sensul vieții sale întreaga viață fără a fi  pe deplin mulțumit dar trăiește bucurându-se căutând prin tolba cu amintirile pe care  le derulează în memorie și  dacă stă să analizeze, învață  din lecțiile primite pe parcursul vieții căci fiecare  experiență  trăită aduce cu ea și o lecție de viață.

    Fiecare  nouă zi este dreptul  nostru  la fericire! Viața ne oferă daruri neașteptate și uneori primim de la soartă prin puterea divinității ceea ce am cerut,  chiar  atunci când nici nu mai așteptăm și când  considerăm că este  prea târziu ca să mai  fim fericiți căci nu mai credeam că o să se întâmple.

    În  calendarul vieții noastre  avem o singură dată, când venim pe lume, nu există o dată a  fericirii și nu știm  dacă fericirea noastră este la început sau la sfârșit .

   Titlul însă ne spune că în cazul Paulei  este  o ''împlinire târzie'' Vă invit așadar  dragi cititori  să  pășiți în universul seducător al scrierilor Marei Popescu-Vasilca  și să  descoperiți  misterul romanului ''Paula împlinire târzie''

 

                          Johnny Ciatlos-Deak

Membru al Uniunii Jurnaliștilor Independenți din România

Senior Editor  Globart Universum Publishing House, Canada

SEMNAL EDITORIAL - Mara POPESCU VASILCA

 

''Vanda, între dorință și rațiune'' este prima dintre cele șase cărți ale colecției ''Dragostea arză-o-ar focul'', colecție  formată din romane individuale , aflată la a doua ediție, corectată și adăugită, a autoarei Mara Popescu Vasilca.

Întreaga colecție se află sub semnul celest al  iubirii însă fiecare carte în parte are specificul său și prezintă povești unice de viață cu personaje atent construite ce ne invită să le descoperim. Fiecare roman  este inedit,  te surprinde și te emoționează.

''Vanda, între dorință și rațiune'' este un roman profund psihologic care dezvăluie într-o narațiune rapidă, fulgerătoare și încântătoare, personalități brodate migălos  cu o puternica fibră emoțională, ce se dezlănțuie în trăiri intense ce ating  vibrații înalte dar care au și o doză de rațiune și o latură spirituală.

Ca și celelalte romane din colecția ''Dragostea arză-o-ar focul'' și acest roman are ca și  personaj principal o femeie, pe Vanda.

Vanda este o persoană educată, rafinată, trecută prin experiențe de viață care știe ce vrea de la viață, știe ce își dorește și știe ce caută însă drumul spre fericire aparent  pavat cu petale, are și spini ce-i înțeapă  uneori tălpile și sufletul dar totuși, merge mai departe.

Scriitura doamnei Mara Popescu Vasilca ajunge la sufletul  cititorilor prin câteva ingrediente de bază de la care nu face rabat  și le adaugă  rând pe rând din abundență , în aluatul dospind al romanului. Fără a devoala conținutul romanului lăsând  plăcerea absolută  a descoperirii  cititorului, mă voi referi la câteva dintre aceste  ingrediente.

Scriitoarea face prezentarea faptelor fără a implica judecata proprie,  lăsând  personajele  să spună adevărul franc, fără a le căuta scuze, prin adresare directă, utilizând  deseori monologul confesiv, cu  descrieri  detaliate care explică astfel  cum acționează, ce gândesc,  lăsând astfel cititorului  șansa  să cearnă prin propria sită  binele de rău.

Un alt ingredient  de succes al scriitoarei Mara Popescu Vasilca pe care  îl folosește cu succes  și în  romanul ''Vanda, între dorință și rațiune'' este  construcția  personajelor  cu profile psihologice bine conturate ce se autodefinesc prin salbe de  emoții și trăiri prezente sau trecute, explicate  amănunțit și care se integrează  în mici secvențe în întregul romanului dându-i o textură consistentă și coerentă.

Romanul structurat în 11 capitole, poartă aroma dragostei și a iubirii trupești, un ingredient adăugat  din belșug  care ne însoțește pe tot parcursul romanului  și care înnobilează și dă savoare prin romantism și eleganța  descrierii scenelor de amor pline de pasiune și tandrețe.

Prin prezentarea  simțămintelor fiecărui personaj scriitoarea  dă valoare fiecărei ființe umane iar prin multitudinea de personaje fiecare cititor se poate regăsi la un moment dat în unul dintre acestea.

Într-o curgere fluidă scriitoarea  ajută cititorul să vizualizeze decorul în care se petrece acțiunea romanului, atribuind o atenție  semnificativă  fiecărui  loc vizitat și decorând cu detalii reale povestirea inducând  o stare veridică și reală poveștii romanului.   

O altă caracteristică  care o definește pe scriitoarea Mara Popescu Vasilca și o distinge din rândul scriitorilor contemporani este  rafinamentul subtil cu care ne dă lecții de viață, fără să ne dăm seama înțelepciunea și harul scriitoricesc își spun cuvântul iar la finalul romanului cititorul trece întreaga poveste, prin propriul filtru al valorilor, convingerilor și principiilor, hotărând singur ce a fost cel mai valorizant pentru el, pentru că, oricât am crede că le știm pe toate mereu avem de învățat din experiențele  de viață ale altora.

 Omul a fost creat din iubire și se hrănește cu iubire, căutând necontenit fericirea, uneori întreaga viață. La fel și Vanda, eroina principală a acestei cărți caută fericirea într-un maraton al iubirilor și al trădărilor.

Vă invit dragi cititori  să descoperiți în paginile acestui extraordinar roman  povestea fascinantă a Vandei, femeia care-și caută fericirea, între dorință și rațiune. Oare o va găsi?

 

Johnny Ciatlos-Deak

senior  editor, GLOBART UNIVERSUM  publishing house