poem dedicat Zilei Limbii Române
În zgomotul și nepăsarea noastră
tac cioburi de cuvinte traco-gete
din inima Cetății Sarmisegetusa
doar uneori, într-un târziu
răzbește
câte un ecou:
Dromihete, Deceneu,
Decebal și Burebista,
iar mai târziu și
Împăratul Traian
Eu n-am trăit războiul cel mare
dar știu de la bunici
că încă de pe atunci
Istoria României
mai mereu stătea cu sufletul la gură
Istoria înseamnă Limba Română
dulce ca un fagure de miere
dor, glie, demnitate, iubire,
cinstire de eroi!
