Să mă nasc
încă odată
din stele și raze de lună
n-aș lăsa nici stelele
nici luna să spună
că viața asta nu-i bună.
Să mă nasc
încă odată
din ploaie și vânt
n-aș lăsa nici vântul
nici ploaia să spună
ce viață amară
iar sufletul
în trecere pe pământ.
Să mă nasc
încă odată
din iarbă și flori
n-aș lăsa nici iarba
nici florile să spună
cât e de greu adeseori.
Să mă nasc
încă odată
așa cum m-am născut
n-aș lăsa sufletul
să spună,
că pe aici am trecut.
Aș fugi în zori
când stelele mor
m-aș ascunde în iarbă,
în petale și flori
și-odată cu vântul
și ploaia aș spune
fugi suflete
și nu aștepta ca să mori.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu