Singur şi trist
Singur şi trist în noaptea clară,
Pe străzi pustii tot hoinăresc,
Trăgând nervos dintr-o ţigară,
Ne-nţelegând...unde greşesc.
O lume-ntreagă dacă-mi spune,
Că dintre muze te-am pierdut,
Făcându -mi inima tăciune,
Eu... o voi lua de la-nceput.
Te voi striga fără-ncetare,
La margine de vis şi flori,
Tăind destinului cărare
Şi aşteptând să te cobori.
Şi iară să mă prinzi de mână,
Sufletul...să mi-l încălzeşti,
Să-ncepem dragostea nebună,
Pe trupul meu...să te topeşti.
Singur şi trist în noaptea rece,
Doar eu cu stelele şi luna,
Tot îndemnându-le să plece,
Când va veni-n târziu...stăpâna.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu