Cercul în care te-au aruncat amintirile
”ceea ce neînțeles rămâne
neînțeles rămâne veșnic
și atunci ceea ce spunem ce facem
este continuarea celor pe care le-am spus
le-am făcut altădată
așa te simți în fața unei uși adevărate
asta înseamnă cum spune mircea
că nu mai ai multe vieți de trăit
de plătit rate
și de mers la serviciu
zi de zi
îmbrăcat la costum
treacă de la tine și lasă
mereu se ascunde binele-n rău
lichidul captiv
în golul din care nu se va vărsa
tremură perdeaua fluidă
se deschid muchiile lucrurilor
mereu întâmplări statistice
repetând foșnetul frunzelor
toamna
în doi va fi poate mai ușor de trecut
ziua de azi
țiuie lumea
de câte-mi aud urechile
la schimbarea orei
dintre tine și mine
un om însetat privește adânc
este privirea celui ce știe tot
rabdă și nu te uimi
o viață compusă
aici este cercul unde te-au aruncat
amintirile ”
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu