Un scurt pamflet despre evoluția averilor pe plaiul mioritic

Cînd era roșie ca focu’ țara

au apărut mătușile Tamara

tîrînd prin praf desagi cu cocoșei,

că se vota cu zahăr și ulei

și obosiți să-și numere mangoții,

la-naintare și-au băgat nepoții.

Punîndu-le în cîrca lor mălaiul

în loc de dubă au ales Dubaiul

că sufereau de-un grav Noblesse Oblige.

Țara dădea din coada la covrigi

fiindcă-o mulseseră ca pe o vacă

și nu mai aveau alții loc pe cracă,

excepție făcînd, desigur, Dacul

ce fluiera frumos, ca pitpalacul,

pînă veni guvernul lui Ilie

și-l puse la poprit în colivie,

de am rămas numai c-o biată veste,

că și-au vîrît averile-n neveste.

Mircea Dinescu

Conspirația norilor

Și norii se mănîncă între ei

sau se iubesc năprasnic, cînd au chef,

văd nori bărbați cum fugăresc femei

cu pulpe lungi sub plăpumi de sidef.

Norii bătrîni par supărați pe noi

că ne-mbăiem în scîrnă și lături

și scormonim aiurea prin gunoi

în căutarea fostelor păduri.

Și parcă într-o cîrciumă din munți

se-mbată norii tineri și sparg uși,

joacă Ciuleandra și pornesc desculți

să-i caute pe frații Petreuș.

Și-atunci apare Bolojan la știri

c-un aer liberal și încruntat,

că a făcut la ape noi numiri

fiindcă de vină-i domnu Arafat.

Mircea Dinescu  

Au început să răsară crinii imaculați pe mormîntul lui Ion Iliescu

(Fabulă fără morală)

Lui Victor Ponta i-a crescut azi noapte

o aripă suveranistă-n c-u-r

și cînd să se înalțe în azur,

căzu precum o căcărează-n lapte.

Baciul Ciolacu l-a văzut cum pică,

l-a scos din oală și i-a dat un sfat:

„O, fătul meu, ai spatele cam lat,

nu te da porumbel cînd ești pisică,

trage pe tine iute o izmană,

urcă-te-n pom și strigă că ești dac

și cînd s-o strînge lumea sub copac

zi că le dai brînzica de pomană

și viezurele dacă ți se scoală

și mînzul dacă vor să-l pupe-n bot,

să plîngă domnișoara de la POT

de mînă cu băiatul fără școală,

că ești urmașul demn al lui Georgescu,

al lui Cozmîncă și-al lui Erdoğan

și nu uita, cît ești de suveran,

să-i lingi cazmaua și lui Iliescu”.

Mircea Dinescu

Fabulă cu prim ministru

Ca mielul blînd ce suge la trei oi

găsirăm, în sfîrșit , un prim ministru

ucrainian de luni și pînă joi,

ce-a refuzat să plece la război

că se scălda și-n Dunăre și-n Nistru.

Să ai trei pașapoarte-n buzunar

și să nu știi ce țară ți-e mai dragă

e-o comedie cu un gust amar,

c-un leu care mănîncă un măgar

doar din plăcerea de-a-nvăța să ragă.

Mircea Dinescu

O, dragi tovarăși, nu ne-a fost ușor!

Dați bani americanilor să creadă

că-n țara asta fac deja ce vor,

că am ales cu drag dintr-o cireadă

un bou ce se ferește de covor,

că pe la noi sînt fluturi de mătase

și apometre-n rîuri de pripas,

c-avem capitalism de lemn-tănase

și praf de tobă bun de tras pe nas,

că nu degeaba se chiora bunicul

pe cer tot așteptînd americani,

el a sorbit răbdări cu polonicul

ca să păpăm stufat de bolojani.

Și dacă-l reșapăm și pe Dracula,

că merge la pachet cu Nicușor,

putem cînta, c-am regăsit formula:

O, dragi tovarăși, nu ne-a fost ușor!

Mircea Dinescu

Recurs la Cina cea de Taină

Ca Hamlet insistînd la belle arte

să își recite tristul monolog,

dădui examen de intrare-n moarte

și-am reușit, penibil, fără loc.

Cînd am șarjat timid și-a doua oară

să intru-n fresca de la Maglavit

ca biet artist ce nu poate să moară,

mi-au zis că n-am genomul potrivit.

Și din amvon s-a auzit o voce

venind parcă de dincolo de rai:

poți să fii tu și Benedetto Croce,

ca să fii sfînt îți trebuie parai,

du-te mai bine să-ți dai foc la casă,

să dovedești că încă mai exiști.

Și l-am văzut pe Domnul stînd la masă

înconjurat de fripto-comuniști.

Mircea Dinescu

Fabulă

 

Cum a devenit Nicușor Dan martorul apărării lui Donald Trump

Lumea e-un magazin de bibelouri

în care dă din trompă Donald Trump,

dansînd ba cazanciocul, ba tangouri,

cînd nu-i citește Putin din Mein Kampf.

Astfel adoarme el seară de seară,

sugînd la mama bombei sub cearceaf,

hai, cîntă-i Nicușoare la chitară

urări de Premiul Nobel pentru jaf,

că pentru pace nu mai e nici vorbă,

așa că dă-i sub nas cu maghiran

și jură cînd îi cade-o muscă-n ciorbă

c-a fost trimisă tocmai din Iran.

Mircea Dinescu

Zbang!

Trecu un veac de cînd s-a dus de-a dura

aurul țării-n buzunar la ruși

și-n cinci minute-am repetat figura

cînd prostul s-a dat jos din corcoduș.

Dă tot ce ai în casă Nicușoare

și floarea de mușcată din pervaz,

da’ vezi să nu te-mpiedici în covoare

cu butelia de la aragaz

pe care i-o plasași cu drag lu’ nașu

să-i dea cu ea în cap lui Vladimir,

că-ți place cum își cară cu fărașul

popoarele, pe rînd, la cimitir.

Tocmai acum cînd dragostea de mamă,

de mama bombei, îl lovi pe Trump,

te strofocași să fii cu ei de-o seamă,

s-auzi cum face mămăliga zbang.

Oricît de tare fost-ai la glagorie,

de-ai scos chiar radicalul dintr-un praz,

ca voievod în cartea de istorie

ești doar Mămăliguță cel Viteaz.

Mircea Dinescu

A fi sau a nu fi

Actori nebuni ieșiți la drumul mare

nu ca să dea în Dumnezeu cu pietre

ci fiindcă-un prost le pune în spinare

ca la fîntîni, un soi de actormetre.

Drept care Desdemona-i obligată

opt ore-n șir să fie foarte tristă,

cu lacrimile strînse la găleată,

că nu își face norma-ntr-o batistă.

Și Hamlet ăsta-i prea puțin folcloric.

Mahmur și descheiat la prăvălie,

ar vrea în locul craniului lui Iorick

țeasta de bogomil a lui Ilie.

S-a terminat distracția. Artiștii

de mîine o să sufle în fiolă

ca-n visul ce-l visară comuniștii:

Enescu răstignit pe o violă.

Mircea Dinescu

Decăderea jucătorului de poker

Ieșeam din cazinou fără un chior

la braț cu moartea, proaspăt divorțată.

Putin juca barbut cu un actor,

iar Donald Trump lingea o înghețată.

Și m-am întors să îmi amanetez

paltonul, pălăria și pantofii,

că și în c-u-r-u-l gol un lord englez

rămîne lord, orice ar zice profii.

Cu flerul meu de comunist pîrlit

am pus toate jetoanele pe roșu

și-am auzit un glas din Maglavit

„Chiar dacă pierzi, tot te iubește Moșu”.

Și deși cuget eu nu prea exist,

strigai că-n țara un’ se-mpușcă francu’

aș prefera să fiu malagambist

decît Desculț, de Zaharia Stancu.

Așa că-mi vreau pantofii înapoi

și-am să mă p-i-ș pe cazinoul vostru,

că pacea îmi miroase a război

iar pokerul e-un soi de popa-prostu.

Mircea Dinescu 

Opriți istoria. Cobor la prima. Opriți la stația Doamne-Ferește!

Ca să demonstreze că sângele apă nu se face, George Simion a plecat în SUA spre a sărbători tentativa lui Donald Trump de a-i vârî belciugul în nas ursului polar din Groenlanda.

Hauritul pare să fi căzut în cap din copacul suveranismului, fiindcă ideea că o țară nu-i altceva decât o prăjitură ce poate fi halită fără jenă de cel ce poftește la ea, o să-i placă atât de tare tătucului Putin, încât nu ne-am mira să-l invite pe George Simion la Kremlin, cu ocazia tăierii tortului de marțipan românesc, acoperit cu glazura steagului Rusiei Kievene.

La guleaiul cu pricina, ungurii or să fie îmbiați să guste o felie de Ardeal, sârbii o fărîmă de Banat, iar bulgarii puțintică Dobroge cu fistic.

Kakaia suveranitate visezi tu, gașpadin Georgică, de-ai ajuns să-nfigi fără rușine cuțitul în inima Groenlandei în aplauzele unor tembeli bolnavi de suveranită cronică?!

Mircea Dinescu

Șvaițerul și găurile...

Domnul diriginte Donald Trump nu-și mai urechează elevii neastîmpărați, ci-i bagă la bulău și le mănîncă și sendvișul pus de mămica în ghiozdănel.

Donald Trump habar nu are că tehnica prin care i-a extras pe soții Maduro din așternut a fost brevetată acum o sută cincizeci de ani în Valahia de boierii români care au pus la cale detronarea lui Cuza Vodă pentru trafic de dreptate socială.

Atunci n-a fost nevoie nici de incendierea căpițelor cu fîn din grajdurile palatului, nici de aruncarea în aer a poloboacelor cu rachiu din beciul domnesc și nici de mituirea gărzii personale cu cincizeci de milioane de țechini, cît a pus Donald Trump pe capul fostului șofer de autobuz, ajuns la volanul Venezuelei.

Trădarea s-a petrecut la noi pe șestache, fiindcă atît conservatorilor cît și liberarilor li se pusese pata pe capra reformatorului Cuza, socotind ei că un domnitor străin, coborît cu hîrzobul din cer, e mai ușor de manevrat decît pîrcălabul din Galați, uns cu toate alifiile ofițerești din care nu lipsea pasiunea pentru dame și jocul de cărți.

Putem spune că făcutul binelui cu forța în care s-a specializat mai nou Donald Trump are damful democrației originale cu care se mîndrea răposatul Ion Iliescu și că, la cîte găuri cu bormașina are de gînd președintele SUA să facă în cașcavalul suveranismului din America Latină, împărțirea foloaselor va fi absolut echitabilă:

Donald va lua șvaițerul iar venezuelenilor, cubanezilor și mexicanilor le va lăsa cu generozitate găurile.

Mircea Dinescu

Resemnați-vă, români! Comunismul i-a omorât o dată, acum îi omoară iar...

Într-o intervenție la România TV, scriitorul Mircea Dinescu susține că agricultorii sunt din nou victime ale statului, de data aceasta nu prin politici ideologice, ci fiscale.

„Păi dacă ei intră în curțile oamenilor și le cer bani pentru solarii, în loc să-i bucure și să-i încurajeze, să le dea bani să facă solarii în curte ca să producă legume mai ieftine, vor să-i mai omoare încă o dată pe țărani. I-a mai omorât o dată comunismul cu colectivizarea și îi omoară ei a doua oară acum cu impozitele, din prostie.”

Dinescu a afirmat că România ar avea unul dintre cele mai mari potențiale agricole din Europa, însă politicile incoerente și lipsa de susținere pentru producătorul mic condamnă țara la subdezvoltare.

„România, după Franța, e a doua țară cu potențial agricol, cu pământ bun, cu climă bună. Și noi suntem la coada Europei la producători de mâncare, când am putea să fim pe locul 2 în Europa, după Franța. De ce?”

Răspunsul său este tranșant: lipsa de sprijin real pentru prima verigă a lanțului economic – țăranul. „Proprietatea țăranului ar fi trebuit încurajată. Nu să-i iei solarul din curte, ci să-i dai bani să și-l facă. Pentru că ar fi scăzut prețul alimentelor.”, a mai spus Dinescu.

Dinescu a vorbit și despre scăderea puterii de cumpărare și despre semnalele de alarmă ignorate de guvernanți.

„În piață sunt mai mulți vânzători decât cumpărători. Asta dă un semnal clar. Niciun politician n-a intrat într-o piață să vadă: ‘dom’le, de ce sunt mai mulți vânzători decât cumpărători?’ Pentru că lumea nu are bani.”

El a criticat și așa-numitele reforme economice, pe care le consideră improvizate și complet decuplate de realitate. „Când îți comanzi un costum adevărat, croitorul nu taie la nimereală. Ăștia taie manșeta, taie pantalonul, taie șoseta, și zic că fac reformă economică. Nu e în regulă.”

În final, Dinescu a avertizat că actualul climat social și economic ar putea avea consecințe politice majore. „Le dau apă la moară opoziției. La moara naționaliștilor. Și când va ieși Georgescu președinte, va ieși din frica oamenilor.”

Scriitorul spune că situația actuală nu generează revoltă, ci resemnare, lucru care consideră că este mult mai periculos: „Noi nu avem nicio reacție. Și când lumea spune ‘lasă, domnule, asta e’, înseamnă că renunți la lume.”

C.L.

Declarația zilei - Mircea Dinescu

„Cînd fostul președinte al României, Traian Băsescu, a aruncat o flegmă birjărească înspre China acum cîțiva ani, m-am întristat dar nu m-am mirat prea tare, gîndind că sîngele tătarului din stepa dobrogeană s-a întors, ca la Lucian Blaga, cu o mie de ani înapoi în părinți, cînd hoardele lui Ginghis Han însîngerau Drumul Mătăsii.

Pe de altă parte, la ora aia, lupul nostru de mare tocmai avea o relație porno cu Marele Licurici de peste ocean și nu se cădea să facă pe mielul blînd, să sugă la două oi în același timp.

Astă vară, cînd am afirmat că nu e o nenorocire așa de mare faptul că ministresa noastră de externe seamănă cu Horia Căciulescu, fiindcă nici pe genialul Nicolae Titulescu nu-l dădea frumusețea afară din casă, așteptam ca farmecul diplomatic al doamnei Oana Țoiu să facă explozie.

Și a făcut, alaltăieri, cînd Oana Țoiu a scuipat băsescian printre dinți în cana cu ceai a președintelui Xi Jinping."

Poesis - Mircea DINESCU

 

O pictură evadată dintr-un muzeu în căutarea autorului pierdut

Un car cu boi intră la noi în sat

și întrebă de domnul Grigorescu.

(Numai un prost se simte ofensat

dac-o vioară-ntreabă de Enescu).

Boii, sau carul, biciul, nu mai știu

cine-a vorbit, că moțăia jupînul.

N-am vrut să-i întristez și-am zis că-i viu

da-i dus pe cîmp ca să întoarcă fînul,

sau c-a plecat să-și cumpere culori

la Barbizon, un mic sătuc din Franța,

că pot să îl aștepte pînă-n zori,

de nu îi sperie cumva distanța.

„Nu ne mai sperie nimic demult,

șopti o voce geamănă cu carul,

nici criticii cei snobi, nici domnul cult

care confundă arta cu paharul,

am obosit de-atîția literați

ce cochetează doar cu nefirescu’

așa că v-am ruga să ne iertați

că ne-am întors la domnul Grigorescu.”

Atac la cei doi candidați binecuvântați de Georgescu!

O cometă stinsă ca un chiștoc într-o scrumieră...

Mă mir că doamna Cristela nu i-a explicat soțului său că nu se poate face transfuzie de farmec personal și nici nu-ți poți lăsa sentimentele moștenire prin notariat.

Așa cum Iisus nu s-a îndurat să-și rupă covrigul aurei și să-l împartă apostolilor săi înfometați ci s-a rezumat la pîine și vin, nici Călin Georgescu n-ar fi trebuit să-i îngrașe cu aura sa fantasmagorică pe cei doi buldogi ai naționalismului de operetă.

Trebuie să fii cel puțin naiv să-ți închipui că în locul celui apărut din neant, călcînd apele și prorocind veacul de aur al românismului, lumea se va buluci să aleagă o Pot-logăriță semianalfabetă și cu fusta-n cap.

Închideți ochii, inspirați adînc parfumul de viorele al eșarfelor vaporoase de la gîtul lui Călin Georgescu, care au adus femeile în pragul adorației mistice și inhalați damful de brînză de burduf și de ițari nespălați de pe vremea lui Zamolxe emanat de ființa tumefiată a lui George Simion, ca să simțiți diferența.

Dacă s-ar fi retras în culise, ca un mare tragedian, cu urmele cuielor bătute în fluierele picioarelor de măcelarii Curții Constituționale, încă supurînde, Călin Georgescu ar fi rămas în memoria colectivă aidoma misterioasei comete Halley, pe care adoratorii o așteaptă să se întoarcă.

Așa însă suntem nevoiți să acceptăm realitatea: cometa în sine nu e altceva decît un pietroi megalitic, care a cules în drumul său prin văzduh deșeurile menajere ale Universului, praf și mătreață fosforescentă rămasă de la facerea lumii.

(Mircea Dinescu, pe Facebook)

Un hoțoman nenorocit...

„În zece ani de zile cât a domnit Iohannis, piaza rea a României, eu n-am auzit în Parlament să se vorbească despre hotelurile în care a stat (n.r.: prin străinătate)... Câteva sute de politicieni români au acceptat această piază rea, care a condus România.

Mie mi-ar fi plăcut foarte multe să îl văd pe Iohannis în lanțuri. Ar fi fost o imagine frumoasă pentru ieșirea lui din politică. Din păcate nu s-a legat cu lanțuri, s-a legat cu nesimțirea lui ancestrală.

Am scris un articol despre dulapul săsesc și am spus că e la fel de inteligent ca dulapul săsesc.

Am scris apoi altă scrisoare și mi-am cerut scuze că am jignit dulapul săsesc, că acolo mai sunt niște sertare unde mai poți să găsești niște scrisori.

Iohannis e fără sertare, lemn cu noduri. Din păcate e un hoțoman nenorocit.

Eu mă mir de liberalii care au suferit. Din păcate, astea sunt partide cu trădători.

Mircea Dinescu, scriitor

Crăciun

În spatele templului e-un coteț de găini, câțiva saci cu mălai,

marmură pentru zeii de-ocazie,

o tigaie încinsă,

vestalele sporovăiesc în pauză ca dizeozele,

fac gargară cu ceai,

temătoare de razie

și-au pus pozele

pe condicuță pretinsă.

Imperiul suferă pe undeva prin păduri,

îl dor barbarii cu limfa lor slobodă,

nu-i voie să bei, nu-i voie să-njuri,

hai, pitulează-te-n lobodă.

Iisus stă în pântecul maicii sale, nebun,

ascultă discuri cu Pink Floyd și plânge,

se-amână, desigur, spectacolul de Crăciun,

magii s-au înscris în ajun

la donatorii de sânge.

Mircea Dinescu

Nicolae Ciucă, manea de campanie compusă de Elvis Romano!

La două luni de când și-a lansat cartea în cadrul emisiunii „Poezie și Delicatețuri” de la Prima TV, unde a gătit cot la cot cu realizatorul preparate tradiționale specifice Olteniei, Nicolae Ciucă a devenit protagonistul unei manele electorale, promovate tot de Mircea Dinescu.

Elvis Romano, artistul român cunoscut pentru interpretările unice ale melodiilor lui Elvis Presley, traduse în limba romani, i-a dedicat lui Nicolae Ciucă, la invitația lui Mircea Dinescu, o piesă cu ironii la adresa contracandidaților: „Generale, generale”.

„Am văzut un general/Călare pe un covrigar”

Piesa a fost distribuită de Mircea Dinescu pe pagina sa Facebook.

Am văzut un general

Călare pe un covrigar.

Iliescu a fost fantastic,

Că ne-a dat găleți de plastic.

Și acuma, dom' Ciolacu

Cară farmacii cu sacul,

Generos ca un vulpoi,

Ne dă pielea înapoi.

 

Generale, generale,

 Să îi bagi pe toți în boale,

Să le zici „stânga-mprejur!”

Că i-a cam durut  în ciur.

Urmează alte câteva versuri, tot cu iz electoral, dedicate de Elvis Romano (pe numele său real Tudor Lakatoș, din Șomcuta Mare, Maramureș)) lui Ciucă, „prezidentul România”.

 Ia-i nepotul în armată,

Să mai dea și la lopată (...).

Haida, haida, domnu Ciucă,

Să îi pui pe coji de nucă,

Să spună cât au furat

Și, cu parul, cât au dat!

 

 Generale, generale,

Să îi bagi pe toți în boale

 Bea un vin și hai, noroc!

 Să îți ia pistolul foc.

 

Autor: Cristina Stancu

 

Poesis - Mircea DINESCU

 

Două roabe

Dacă e roabă,
e de vânzare,
dacă e roabă,
mânere are,
dacă e babă,
pune-o la vatră,
prinde-o c-o scoabă
să care piatră,
de-i tinerică,
cheam-o la tine,
dacă se strică,
unge-o mai bine,
pușchea pe limbă,
se-mpute treaba,
prea des se plimbă
roaba cu roaba.