Atac la cei doi candidați binecuvântați de Georgescu!

O cometă stinsă ca un chiștoc într-o scrumieră...

Mă mir că doamna Cristela nu i-a explicat soțului său că nu se poate face transfuzie de farmec personal și nici nu-ți poți lăsa sentimentele moștenire prin notariat.

Așa cum Iisus nu s-a îndurat să-și rupă covrigul aurei și să-l împartă apostolilor săi înfometați ci s-a rezumat la pîine și vin, nici Călin Georgescu n-ar fi trebuit să-i îngrașe cu aura sa fantasmagorică pe cei doi buldogi ai naționalismului de operetă.

Trebuie să fii cel puțin naiv să-ți închipui că în locul celui apărut din neant, călcînd apele și prorocind veacul de aur al românismului, lumea se va buluci să aleagă o Pot-logăriță semianalfabetă și cu fusta-n cap.

Închideți ochii, inspirați adînc parfumul de viorele al eșarfelor vaporoase de la gîtul lui Călin Georgescu, care au adus femeile în pragul adorației mistice și inhalați damful de brînză de burduf și de ițari nespălați de pe vremea lui Zamolxe emanat de ființa tumefiată a lui George Simion, ca să simțiți diferența.

Dacă s-ar fi retras în culise, ca un mare tragedian, cu urmele cuielor bătute în fluierele picioarelor de măcelarii Curții Constituționale, încă supurînde, Călin Georgescu ar fi rămas în memoria colectivă aidoma misterioasei comete Halley, pe care adoratorii o așteaptă să se întoarcă.

Așa însă suntem nevoiți să acceptăm realitatea: cometa în sine nu e altceva decît un pietroi megalitic, care a cules în drumul său prin văzduh deșeurile menajere ale Universului, praf și mătreață fosforescentă rămasă de la facerea lumii.

(Mircea Dinescu, pe Facebook)