Când joc șotron cu lacrimile sorții,
Le-arunc în pătrățele-ndepărtate,
Să nu le-aud gemând, le fac uitate,
Când joc ping-pong cu vântul îndoielii,
Eliberez furtunile din mine,
Le-arunc spre el și-o mare de suspine
Se tăvălește-n drumu-nvălmășelii.
Mă prind la șah c-un vechi prieten, timpul,
Eu urmăresc mereu să fac rocada,
El mi-ar da mat, desigur, eu sunt prada
Care-amăgește-n taină anotimpul.
Și sar pe coarda dragostei de viață…
Îmi ung cu mir privirile-nverzite,
Culeg surâs din palme îmblânzite;
Timpu-i hoinar în bucla șugubeață.
Ioana ILIEȘI
17.08.2023