Pe coarda dragostei de viață

Când joc șotron cu lacrimile sorții,

Le-arunc în pătrățele-ndepărtate,

Să nu le-aud gemând, le fac uitate,

Slobod în hăuri lacătele morții.

Când joc ping-pong cu vântul îndoielii,

Eliberez furtunile din mine,

Le-arunc spre el și-o mare de suspine

Se tăvălește-n drumu-nvălmășelii.

Mă prind la șah c-un vechi prieten, timpul,

Eu urmăresc mereu să fac rocada,

El mi-ar da mat, desigur, eu sunt prada

Care-amăgește-n taină anotimpul.

Și sar pe coarda dragostei de viață…

Îmi ung cu mir privirile-nverzite,

Culeg surâs din palme îmblânzite;

Timpu-i hoinar în bucla șugubeață.

Ioana ILIEȘI

17.08.2023