Sâmbăta Mare: ziua reculegerii și victoriei asupra iadului și morții

Mă uimește și mă întristează cum în Sâmbăta Mare văd politicieni, jurnaliști sau oameni simpli îmbolnăviți de demonii politicii și imanentului, care postează articole și atitudini legate de lumea imundă a politicianismului gregar și trecător. În ziua de azi, creștinul după ce L-a plâns pe Domnul Nostru Iisus Hristos la prohodul din seara înmormântării în Vinerea Mare se retrage în sine, reculegere și rugăciune, pentru că acum în aceste ore din Sâmbăta Mare se întâmplă o minune și o mare lucrare dumnezeiască. Azi, Iisus coborât în mormânt după patimile Crucii se luptă cu moartea și cu iadul pentru Înviere, pentru mântuirea noastră și a lumii întregi. El s-a jertfit pentru a lua păcatele lumii de la Adam încoace asupra sa și a opri astfel Căderea doar din dragoste pentru omul creat după Chipul lui Dumnezeu. Chiar acum în aceste clipe, minute și ore din Sâmbăta Mare se petrece Taina învingerii morții de către viață. Iadul este biruit și se pregătește Învierea lui Iisus pentru împlinirea parusiei și renașterii întru viață a umanității la a doua venire a lui Hristos pentru Judecata de Apoi. Sâmbăta Mare este trecerea de la moarte la viață prin Iisus. Paradoxal e ziua care înfrânge moartea, deși pare o sâmbătă liniștită între Vinerea Mare și Duminica Învierii. În realitate acum după îngroparea lui Iisus și pecetluirea mormântului de către straja lui Pilat din Pont la ordinul fariseilor și cărturarilor, Iisus ca Fiu al Tatălui Ceresc face lucrarea sfântă a învingerii iadului și pentru biruința vieții nestricăcioase. Azi e ziua în care trebuie să spunem înaintea mironosițelor cea ce rostea Ioan Gură de Aur: ”Unde-ti este moarte, boldul? Unde-ti este iadule, biruința? Înviat-a Hristos si tu ai fost nimicit. Sculatu-s-a Hristos si au căzut diavolii. Înviat-a Hristos si se bucura îngerii. Înviat-a Hristos si viața stăpânește. Înviat-a Hristos si nici un mort nu este in groapă; că Hristos sculându-Se din morți, începătura celor adormiți S-a făcut. Lui se cuvine slava și stăpânire în vecii vecilor.”

Azi, în Sâmbăta Mare nu vine ”întâmplător” Lumina Sfântă la mormântul sfânt al lui Iisus de la Ierusalim, o minune care ne arată că astăzi Mântuitorul prin lucrarea sa tainică și dumnezeiască a învins iadul și moartea. Sâmbăta Mare este așteptarea tensionată, ca o presimțire transfigurată a bucuriei Duminicii Învierii. Este ziua de dinainte de a veni Mântuitorul. Tu știi că El va reveni și că în această zi iadul a fost biruit. De aceea, în Sâmbăta Mare trebuie să te rogi mai mult și cu înfrigurarea așteptării Duminicii Învierii, pentru că prin credința ta desăvârșită ascuțită de post și reculegere presimți că în aceste ore Iisus a ucis iadul și viața a biruit. Odată cu învingerea morții de către Iisus, noi creștinii suntem parte a tainei Învierii. E o zi a metanoiei omului în tăcere, liniște și reculegere. În Sâmbăta Mare creștinii știu că prin Iisus au biruit iadul, iar Lumina Sfântă nu pogoară tainic la Ierusalim an de an în această zi care este o pregustare a Duminicii Învierii și Raiului. Biruința lui Iisus asupra iadului și morții este o manifestare a iubirii hristice asupra umanității create. Prin Hristos creștinul înfrânge moartea. Hristos a Înviat!

Ionuț Țene

Sâmbăta Mare, ziua de trecere

Unde-ți este moarte, boldul? Unde-ți este iadule, biruința?

Constatăm cu tristețe că, astăzi, Sâmbăta din Săptămâna Patimilor este privită ca o „pauză” între doliul zilei de vineri și bucuria sfântă din duminica Paștilor. O percepție cu totul greșită. Ea contrazice legătura primordială dintre cele două zile. Ziua de sâmbătă este veriga indispensabilă ce face legătura între Moartea și Învierea lui Hristos. În Sâmbăta Mare sărbătorim înfrângerea morții de către Hristos, Învierea fiind mărturie a acestui fapt. Aceasta este o zi tainică, al cărui înțeles nu poate fi tălmăcit de mintea omenească. Hristos zace mort, cu trupul în mormânt. Cu toate acestea, în acest moment al unei aparente înfrângeri asupra Vieții, moartea este cea care a fost învinsă. Sufletul lui Hristos s-a pogorât la iad, precum se întâmpla cu toate celelalte până la acea vreme. Însă sufletul său nu e ca toate celelalte. El este Dumnezeu și Om. Iadul nu are putere asupra Sa. Încearcă să Îl rețină, ca pe restul sufletelor de la Adam și Eva, dar nu izbutește. Viața din Iisus Domnul de Viață Dătător luminează negura Iadului precum luminează lumânarea cămara mică și întunecată. Puterea iadului este distrusă nu numai prin Hristos ci și prin următorii săi credincioși, adică fiecare dintre noi. Antiteza dintre trupul lui Hristos zăcând în mormânt și conștiința că prin aceasta a învins moartea, creează un sentiment de tristețe îmbinat cu bucurie (unic în ortodoxie) care să tacaă tot trupul omenesc și să stea cu frică și cu cutremur, și nimic pământesc întru sine să nu gândească, căci Împăratul împăraților și Domnul domnilor merge să se junghie și să se dea spre mâncare credincioșilor (Heruvic din Sâmbăta Mare).

Rodul victoriei lui Iisus este complet doar prin Învierea Sa. În Vinerea Mare Iisus a devenit mielul sfânt, pur și fără de păcat, jertfit pentru noi, spălându-ne păcatele cu Sângele Său. În ziua de sâmbătă, Sufletul Său a întrat în iad și l-a distrus. Însă dacă trupul i-ar fi rămas in mormânt, Moartea ar fi învins, căci din punct de vedere fizic ar fi rămas fără de viață, iar cuvintele Sfântului Apostol Pavel nu ar fi avut nicio însemnătate (1 Cor. 15, 12-20). Însă Iisus este Dumnezeu și Om. Iar Dumnezeu nu poate muri. Și pentru a-și întregi izbânda, face ceea ce nimeni nu a putut, a înviat, făcând o cale prin care toți să putem învia.

Începând cu trădarea lui Iuda, până la moartea umilitoare, pogorârea în iad, și culminând cu Învierea, întregul sfârșit de săptămână pascal reprezintă o serie de evenimente corelate între ele care ne-au adus mântuirea. A fost nevoie ca fiecare eveniment să se petreacă pentru ca să dea sens celor ce au urmat. Aceasta este Trecerea Lui și a noastră (cuvântul Paști înseamnă trecere) de la moarte la viață, de la păcat la mântuire. Iar în acest război al mântuirii, ziua în care s-a dat lupta a fost cea de sâmbătă care s-a finalizat prin izbânda ce o simbolizează Paștile. Sâmbăta Mare reprezintă punctul central al sărbătorilor Pascale, ziua în care suferința începe să se transforme în bucurie și în care s-a croit drumul de la moarte spre viață.  Iar acest eveniment nu trebuie trecut cu vederea. Izbânda Învierii lui Hristos nu ar fi fost posibilă fără pogorârea și înfrângerea iadului, care a avut loc în Sâmbăta Mare, și fără de care nu am putea sărbători cu adevărat Paștile.

Astfel, așa cum fiecare dintre noi, cu voia lui Dumnezeu, se bucură de această trecere de la moarte la viață, ar trebui să ne simțim obligați să-L însoțim pe Domnul pe drumul ce a condus la toate acestea. Să fim asemenea mironosițelor care au rămas credincioase și L-au vegheat pe Domnul, și nu precum ucenicii care L-au părăsit. Să facem aceasta pentru ca asemenea femeilor purtătoare de mir să fim primii care aflăm vestea Învierii și să spunem precum Sfântul Ioan Gură de Aur: Unde-ti este moarte, boldul? Unde-ti este iadule, biruința? Înviat-a Hristos si tu ai fost nimicit. Sculatu-s-a Hristos si au căzut diavolii. Înviat-a Hristos si se bucura îngerii.  Înviat-a Hristos si viața stăpânește. Înviat-a Hristos si nici un mort nu este in groapă; că Hristos sculându-Se din morți, începătura celor adormiți S-a făcut. Lui se cuvine slava și stăpânire în vecii vecilor.

Sursa: johnsanidopoulos.com

SÂMBĂTA MARE. Toţi creştinii trebuie să facă aceste lucruri pentru spor şi sănătate. De ce nu se doarme în noaptea de Înviere!

 Sâmbăta Mare este ziua dinaintea Paştelui şi ultima zi a Săptămânii Patimilor, în care creştinii ortodocşi prăznuiesc îngroparea trupească a Mântuitorului. În această zi credincioşii se roagă, îşi amintesc de patimile suferite de Hristos pentru mântuirea omenirii şi se pregătesc pentru ca seara să ia parte la slujba de Înviere.

Potrivit tradiţiei, aceasta este ultima zi de pregătire a Paştilor, când se sacrifică mielul iar gospodinele pregătesc cea mai mare parte a mâncărurilor tradiţionale şi definitivează curăţenia. Se spune că nu este bine să dormi în Sâmbătă Mare, întrucât atunci când se deschid cerurile Domnul poate vedea înlăuntrul fiinţelor, iar dorinţele pe care ţi le pui  se vor împlini.

De ce nu trebuie sub nicio formă să dormiţi în această noapte

Ultima zi a Săptămânii Patimilor, cunoscută drept Sâmbata Mare, este ziua în care creştinii ortodocşi prăznuiesc îngroparea trupească a Mântuitorului Iisus Hristos şi pogorârea în iad, prin care neamul nostru fiind chemat din stricăciune a fost mutat spre viaţa veşnică. Sâmbăta cea mare este deci ziua tăcerii adânci dinaintea Învierii, în care Hristos sfărâmă moartea în iad şi cheamă la înviere întreaga umanitate.

În Sâmbăta Mare, gospodinele fac ultimele pregătiri pentru masa de Paşti. Vopsesc ouăle, în cazul în care nu au făcut acest lucru în Joia Mare, pregătesc cozonacii şi pasca, drobul şi friptura de miel. Deretică prin casă şi pregătesc pentru întreaga familie hainele curate pe care le vor îmbrăca la slujba de Înviere.

Lumina Învierii

Seara lumea porneşte în linişte spre biserică, pe drum se vorbeşte în şoaptă, iar la slujba de Înviere toată lumea stă şi ascultă cu mare evlavie. La miezul nopții, preotul cheamă credincioșii să ia lumină, spunând: “veniți sa luați Lumină!”. Aceştia aprind lumânări şi transmit, mai departe, lumina, până când toată lumea are lumânările aprinse în mână.

După ce iau lumina, oamenii merg în cimitir la căpătâiul morţilor familiei şi aprind şi acolo lumânări, ca şi cei trecuţi dincolo să ştie că a venit Învierea Domnului. Lor li se dă de pomană şi în ziua de Înviere, dar şi peste o săptămână, când e Paştele Morţilor.

La plecarea spre casă, fiecare credincios este bine să ducă în căminul său lumânarea aprinsă la Înviere. Aceasta simbolizează Lumina Învierii Domnului Hristos.

Obiceiuri, tradiţii şi superstiţii în Sâmbăta Mare

Sâmbăta Mare sau Sâmbăta Paştelui este marcată de  superstiţii, tradiţii şi obiceiuri ce încununează străduinţele creştinilor din timpul Postului Paştelui, marcând încheierea unui ciclu al morţii şi sacrificiului, şi inaugurând o vreme a renaşterii, învierii şi a reînvigorării speranţei şi împlinirii întru Dumnezeu.

– În Sâmbăta Mare femeile pregătesc majoritatea mâncărurilor şi fac ultimele retuşuri pentru hainele cele noi ce vor fi purtate în zilele de Paşti. Se sacrifică mieii.

– Pentru ca toţi membrii familiei să fie sănătoşi în decursul întregului an, oasele şi resturile adunate după ce se taie mielul se îngroapă la rădăcina unui măr sau păr sănătos.

– De Paşti se spune că femeile trebuie să aibă măcar o camaşă nouă, iar bărbaţii măcar o pălărie.

– Începând de luni şi până sâmbătă se îmbracă haine de doliu. În ziua de Învinere se schimbă hainele cu altele noi, albe.

– Se spune că “dacă vrei să ţi se împlinească cele mai arzătoare dorinţe, nu trebuie să dormi cu niciun chip în noaptea de Sâmbăta Mare, întrucât atunci când se deschid cerurile, Domnul nu poate vedea înlăuntrul fiinţei tale şi nu-ţi poate dărui ce-ţi doreşti.

– Dacă te împiedici în timp ce te îndrepţi către slujba de Înviere, se spune că vei avea un an greu şi plin de încercări.

– Atunci când se trag clopotele la slujba de Înviere, este bine să ţii un fier între dinţi, astfel încat să fii ferit de dureri de măsele întreg anul.

– Ouăle de Paşti apără de ghinioane, iar coaja lor, îngropată în pământ, apără vitele de deochi. Fetele nemăritate dacă păstrează cojile grăbesc căsătoria.

– Sâmbătă seara, înainte de slujba de înviere, în special la ţară, gospodinele pregătesc coşul cu bucate, ce urmează să fie dus la biserică, pentru a fi sfinţite de preot. În coş, fiecare gospodină pune un ştergar nou, o lumânare albă aprinsă, ouă, cozonac, pască, o bucată de slănină, zahăr, făină, o ramură de busuioc, un miel figurină din aluat copt şi vin.

Noaptea de sâmbătă spre duminică se deschid cerurile

Se spune că sâmbătă seara se deschid cerurile, iar sufletele rudelor decedate vin la casa unde au locuit înainte de plecarea în eternitate.Sursa:RomaniaTV.net

Sâmbăta Mare. Creștinii se pregătesc de Înviere

Sâmbăta Mare, ultima zi din Postul Paştilor, este ziua în care creştinii prăznuiesc îngroparea trupului lui Iisus Hristos şi pogorârea Sa la iad, prin care neamul omenesc este chemat din stricăciune şi chemat la viaţă veşnică.

După patimile suferite în zilele precedente, culminând în Vinerea Mare cu răstignirea, ziua de sâmbătă este o zi de aşteptare a glorioasei Învieri a Domnului.

Sâmbăta Mare este ultima zi din Postul Paştilor şi ziua în care, după ce patimile lui Hristos s-au consumat, aşteptăm Învierea Lui.

Înaintea marelui eveniment, la nivel „micro”, în casele oamenilor, în paralel cu această aşteptare, se mai întâmplă încă multe pregătiri gospodăreşti şi menajere.

Tradiţia spune că aceasta este ziua în care se sacrifică mielul şi se gătesc bucatele tradiţionale. Este o zi în care nu se doarme, ci se pun la punct ultimele rămăşiţe de dezordine a caselor şi se fac ultimele retuşuri la hainele de Paşti.

În acestă zi se prăznuieşte îngroparea lui Hristos cu trupul şi pogorârea la iad pentru a ridica la viaţa veşnică pe cei adormiţi, iar duminică se sărbătoreşte Învierea Domnului.

Iosif din Arimateea, coborând de pe cruce Sfântul trup al Domnului, l-a îngropat în mormânt nou, punând o piatră mare la intrarea lui: “Iosif cel cu bun chip, de pe lemn luând prea curat trupul Tău, cu giulgiu curat înfăşurându-l şi cu miresme, în mormânt nou îngropându-l, l-a pus”.

Cuvântul lui Dumnezeu a stat cu trupul în mormânt, iar cu sufletul lui curat și dumnezeiesc Se pogoară în iad. Sufletul a fost despărțit prin moarte de trup și l-a dat în mâinile Tatălui. Și-a dat și propriul Său sânge, preț de răscumpărare pentru noi. Trupul Domnului a suferit și despărțirea sufletului de trup, dar nicidecum stricăciunea în înțelesul unei putreziri a trupului.

O preocupare majoră a zilei din Sâmbăta Mare este primenirea hainelor pentru sărbători. Tradiţia spune că este bine ca la slujba de Înviere, oamenii să poarte haine noi: femeile trebuie să poarte cămăşi noi, cusute într-un model special pentru această ocazie, iar bărbaţii ar trebui să poarte cel puţin o pălărie nouă.

Înaintea slujbei de Înviere, femeile pregătesc un coş cu mâncare, pe care urmează să îl ducă la biserică pentru a fi sfinţit. În coş se asează un prosop curat, o lumânare albă, ouă roşii, cozonac, pască, drob, zahăr, fâină, ulei, câţiva câţei de usturoi şi o ramură de busuioc, toate acestea acoperite cu cel mai frumos prosop pe care îl au, în semn de preţuire a sărbătorii şi de mândrie personală.

Rugăciunea din Sâmbăta Mare

Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, ia aminte la rugăciunile pe care Ți le aducem din buzele noastre necurate și, curățindu-ne de toată întinăciunea, acoperă-ne cu harul milostivirii Tale! Nu avem cuvinte, Doamne și Stăpânul vieții noastre, să-Ți mulțumim după cuviință pentru marele dar pe care ni l-ai făcut și ni-l faci în fiecare an prin pogorârea Sfintei Lumini la Mormântul Tău; nu suntem vrednici de o minune atât de mare, dar deși nu suntem vrednici a grăi de acest mare dar pe care l-ai făcut Bisericii Tale, nici nu putem opri să mulțumim după puterile noastre că ne-ai arătat acest semn, că să pricepem că ești cu adevărat viu în Biserică Ta cea dreptmăritoare pe care porțile iadului nu o pot birui.

Tu, Cel ce ai zis: “Eu sunt cu voi până la sfârșitul veacurilor”, ne-ai arătat această în multe feluri și în chip ales la marele Praznic al învierii. Slavă Ție, Doamne, că acoperi Biserică Ta! Slavă Ție, Doamne, că ai binecuvântat pământul cu Mormântul Tău! Ne aducem aminte de câte minuni ai făcut la acest dătător-de-viață Mormânt. Cum vom uită Stâlpul Ortodoxiei? Cum vom uită că atunci când ereticii au dat bani sarazinilor, pentru a nu-i lasă pe credincioși să între în Biserică Sfântului Mormânt, Lumina Sfântă a țâșnit afară, spărgând un stâlp de piatră? cum vom uită bucuria Patriarhului Sofronie și a celorlalți credincioși văzând dovedită credința lor curată că Tu, Doamne Iisuse Hristoase, ești cu adevărat capul și ocrotitorul Bisericii?

Nu vom putea uita, Doamne, pentru că prea mare este dragostea pe care dragostea pe care ne-ai arătat-o siluand aminte la cuvintele Tale: ”Fericiți cei ce n-au văzut și au crezut”, cu inimile noastre mărturisim că la Praznicul Învierii trimiți Sfântă Lumina că binecuvântare pentru cei credincioși. Pentru această Te rugăm, Doamne Iisuse Hristose, trimite harul Tău peste noi și fă din inimă noastră lăcaș al Luminii Tale celei neapropiate, că pe Ține să Te slăvim, iubitorule de oameni, împreună cu Părintele Tău cel fără de început și cu presfantul și De-Viață-Făcătorul Tău Duh, acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.

Rostește această rugăciune puternică, dătătoare de viață, pentru a avea parte de bine tot anul. N.N.

Sâmbăta Mare.Ultima zi din Postul Paştelui. Ce nu ai voie să faci înainte de Înviere

Sâmbăta Mare, ultima zi din Postul Paştilor, este ziua în care creştinii prăznuiesc îngroparea trupului lui Iisus Hristos şi pogorârea Sa la iad, prin care neamul omenesc este chemat din stricăciune şi chemat la viaţă veşnică.

 După patimile suferite în zilele precedente, culminând în Vinerea Mare cu răstignirea, ziua de sâmbătă este o zi de aşteptare a glorioasei Învieri a Domnului.

Sâmbăta Mare este ultima zi din Postul Paştilor şi ziua în care, după ce patimile lui Hristos s-au consumat, aşteptăm Învierea Lui.

Înaintea marelui eveniment, la nivel „micro”, în casele oamenilor, în paralel cu această aşteptare, se mai întâmplă încă multe pregătiri gospodăreşti şi menajere.

Tradiţia spune că aceasta este ziua în care se sacrifică mielul şi se gătesc bucatele tradiţionale. Este o zi în care nu se doarme, ci se pun la punct ultimele rămăşiţe de dezordine a caselor şi se fac ultimele retuşuri la hainele de Paşti.

SÂMBĂTA MARE. În acestă zi se prăznuieşte îngroparea lui Hristos cu trupul şi pogorârea la iad pentru a ridica la viaţa veşnică pe cei adormiţi, iar duminică se sărbătoreşte Învierea Domnului.

Iosif din Arimateea, coborând de pe cruce Sfântul trup al Domnului, l-a îngropat în mormânt nou, punând o piatră mare la intrarea lui: “Iosif cel cu bun chip, de pe lemn luând prea curat trupul Tău, cu giulgiu curat înfăşurându-l şi cu miresme, în mormânt nou îngropându-l, l-a pus”.

Cuvântul lui Dumnezeu a stat cu trupul în mormânt, iar cu sufletul lui curat și dumnezeiesc Se pogoară în iad. Sufletul a fost despărțit prin moarte de trup și l-a dat în mâinile Tatălui. Și-a dat și propriul Său sânge, preț de răscumpărare pentru noi. Trupul Domnului a suferit și despărțirea sufletului de trup, dar nicidecum stricăciunea în înțelesul unei putreziri a trupului.

SÂMBĂTA MARE. O preocupare majoră a zilei din Sâmbăta Mare este primenirea hainelor pentru sărbători. Tradiţia spune că este bine ca la slujba de Înviere, oamenii să poarte haine noi: femeile trebuie să poarte cămăşi noi, cusute într-un model special pentru această ocazie, iar bărbaţii ar trebui să poarte cel puţin o pălărie nouă.

Înaintea slujbei de Înviere, femeile pregătesc un coş cu mâncare, pe care urmează să îl ducă la biserică pentru a fi sfinţit. În coş se asează un prosop curat, o lumânare albă, ouă roşii, cozonac, pască, drob, zahăr, fâină, ulei, câţiva câţei de usturoi şi o ramură de busuioc, toate acestea acoperite cu cel mai frumos prosop pe care îl au, în semn de preţuire a sărbătorii şi de mândrie personală.

SÂMBĂTA MARE. De Paşti se spune că femeile trebuie să aibă măcar o cămaşă nouă, iar bărbaţii măcar o pălărie.

Începând de luni şi până sâmbătă se îmbracă haine de doliu. În ziua de Înviere se schimbă hainele cu altele noi, albe.

În noaptea din Sâmbăta Mare nu se doarme. Se spune că în această noapte, cerurile sunt deschise şi Domnul vede înăuntrul fiinţelor, aşa că dorinţele fiecăruia sunt mai uşor de îndeplinit. Cel mai bun moment pentru formularea năzuinţelor este când bat clopotele de Înviere, acestea se vor împlini şi rezultatul lor va dura tot anul.

SÂMBĂTA MARE. Dacă te împiedici în timp ce te îndrepţi către slujba de Înviere, se spune că vei avea un an greu şi plin de încercări.

 Ouăle de Paşti apără de ghinioane, iar coaja lor, îngropată în pământ, apără vitele de deochi. Fetele nemăritate, dacă păstrează cojile, grăbesc căsătoria.

                                                          Realitatea.Net