Trăim astăzi într-o perioadă în care ceea ce, până nu demult, aparținea literaturii SF începe să capete statutul banalului cotidian.Nu mai este nevoie să ne imaginăm orașele viitorului populate de roboți care muncesc în locul oamenilor în fabrici fără să aibă nevoie de sistem de iluminat sau de aer condiționat.Unele dintre ele au început deja să sosească discret, tăcut și, culmea, fără să ceară salariu.La San Francisco, de pildă, poți comanda un taxi care vine singur.Adică nu aproape singur și nu cu un șofer care intervine dacă e nevoie, ci un vehicul total autonom care își asumă efectiv deplasarea pasagerului.Waymo operează asemenea servicii, iar cursele autonome au devenit deja de ceva ani, suficient de răspândite încât compania a ajuns să concureze efectiv cu serviciile clasice de ride-hailing.În 2026, Waymo reprezenta deja aproximativ 15–16% din rezervările brute de ride-hailing în San Francisco, Los Angeles și Phoenix, potrivit unei analize citate de Business Insider.
Povestea nu se oprește la taxi.În Moscova, roboți autonomi ai Yandex transportă mâncare și cumpărături pe străzile orașului.Sistemul nu mai este de mult doar o demonstrație tehnologică și roboții au fost introduși în livrări încă din 2019, iar în 2026 serviciul fiind prezent în mai multe orașe rusești.Avem o imagine aproape absurd de simplă a lumii care vine sau care a sosit deja prin unele părți de lume.În America, mașina vine singură să te ducă și în Rusia, robotul vine singur să-ți aducă pizza, iar omul stă în casă și apasă pe ecran.Aceasta este revoluția care nu mai face zgomot, adevărata revoluție tehnologică, de care în mod ciudat, prin bătrâna Europă nu se prea face vorbire.Aceea în care robotul seamănă cu omul, vorbește ca omul și eventual îi recită lui Eminescu, ci aceea în care începe să facă lucrurile pe care omul le făcea pentru bani, dar care în Europa încă e legendă.Taximetristul conduce, curierul merge, chelnerul servește, casierul încasează, operatorul răspunde și, încet-încet, algoritmul întreabă:
— Dacă tot pot să fac asta mai ieftin, mai repede și fără pauză de masă, de ce și mai ales la ce mai trebuie omul ?
Întrebarea este mult mai serioasă decât pare, pentru că tehnologia nu elimină doar anumite meserii.Ea începe să elimine necesitatea prezenței fizice a omului în anumite activități economice.Robotul de livrare nu are nevoie de salariu, de concediu de odihnă, bonuri de masă sau transport până la serviciu.Nu se îmbolnăvește și nu spune că astăzi plouă prea tare pentru a mai face încă șapte livrări.Taxiului autonom nu-i trebuie șofer, iar mașina nu cere mărire de salariu pentru că benzina s-a scumpit.Paradoxul este că de ani de zile ni s-a spus că tehnologia ne va elibera de muncă, de rutină și de activități repetitive.Promisiunea era splendidă.Rrobotul muncește, omul se eliberează.Numai că rămâne întrebarea foarte pământească:ce face omul după ce robotul muncește ?Dacă omul deține robotul, răspunsul este simplu: încasează.Dacă omul doar muncea pentru proprietarul robotului, răspunsul este ceva mai complicat, pentru că progresul tehnologic nu garantează automat și distribuirea prosperității create de tehnologie.Un robot care transportă zece pizza în locul a zece curieri este o minune tehnologică, dar pentru cei zece oameni care nu mai transportă pizza, minunea trebuie explicată ceva mai atent.
Moscova și San Francisco fac parte din două lumi diferite, unite de aceeași concluzie.
Sunt două spații geopolitice pe care propaganda contemporană le prezintă adesea ca fiind aflate la poli opuși.San Francisco este un simbol al Silicon Valley, al capitalismului tehnologic și al marilor companii americane, în timp ce Moscova, este capitala unei Rusii pe care Occidentul o privește prin lentila confruntării geopolitice subestimând în mod imbecil cam tot ce vine din acea zonă, mai nou și cultura imensă și performanțele sportive, care n-au nimic de-a face cu politica momentului.Totuși, pe trotuarul orașului, robotul nu prea știe de geopolitică.El știe unde este restaurantul, știe unde este clientul, știe să evite obstacolele, să-și aleagă traseul și să-și ducă marfa la destinație.În înapoiata Rusie, roboții Yandex au fost deja utilizați pentru livrări de la restaurante și magazine, iar în 2026 extinderea continuă.Unele informații publicate anul acesta indică sute de mii de comenzi realizate și planuri de extindere masivă a flotei.În America, procesul merge pe verticală, în sensul că dacă robotul poate transporta pizza pe trotuar, de ce n-ar putea transporta și omul pe șosea ?Și iată că o face.Asta înseamnă că în viitor orașele vor rămâne fără oameni care muncesc ?Desigur, nu suntem încă în lumea în care toate taxiurile sunt autonome și toate livrările sunt făcute de roboți.Există încă multe probleme tehnice, juridice și sociale.Chiar și Waymo a întâmpinat în 2026 situații în care vehiculele sale au intrat în zone de autostradă închise pentru lucrări, ceea ce a dus la retragerea unor vehicule pentru actualizări și corectarea software-ului și tocmai aici apare diferența dintre fantezia SF și realitatea tehnologică.Robotul nu trebuie să fie perfect, el trebuie doar să fie suficient de fiabil și suficient de ieftin.El nu trebuie să conducă precum un campion mondial de Formula 1, trebuie să conducă suficient de bine încât compania să câștige mai mult cu el decât cu un om.Trebuie doar să poată duce o cutie de pizza de la A la B fără să o mănânce pe drum.Atunci, pentru ce mai este nevoie de noi ? Pentru că omul modern a construit o civilizație extraordinară tocmai prin specializarea muncii.Acum construiește mașini capabile să preia specializări întregi, după cum odinioară, o specie mai evoluată l-a creeat în acest scop pe el însuși, după cum spun unele descoperiri științifice mai mult sau mai puțin controversate.Într-o bună dimineață, omul se poate trezi într-o civilizație extrem de eficientă, în care aproape nimic nu mai trebuie făcut de el.Va avea însă, probabil, o problemă formidabilă, în sensul că va trebui să găsească un motiv pentru care să se mai ridice din pat.Sensul omului într-o lume în care munca,ce timp de milenii i-a ocupat existența, începe să fie preluată de mașini.Poate că într-o zi vom privi nostalgic fotografia unui ultim taximetrist care conducea prin San Francisco și a unui ultim curier care urca scările cu o pizza în mână și vom spune:
— Ce vremuri primitive ! Oamenii chiar făceau toate astea ?
În acest timp undeva, pe un trotuar din Moscova, un mic robot traversează regulamentar strada cu o pizza în compartiment, fără să știe că tocmai a participat la una dintre cele mai mari schimbări din istoria muncii omenești, iar Europa încă își caută locul de parcare.Dacă taxiul autonom de la San Francisco ni se pare deja desprins dintr-un film SF, atunci, fără a exagera cu imaginația, în China au început să apară servicii de transport aerian electric cu decolare și aterizare verticală, acele ,,eVTOL” pentru care autoritățile au emis deja certificate de navigabilitate și care intră treptat în exploatare comercială, în timp ce în anumite capitale europene încă se poartă discuții interminabile despre cum să mai fie reglementată încă o dată o tehnologie deja reglementată.Chinezii au început să facă ceea ce civilizațiile pragmatice au făcut dintotdeauna.Au construit, au testat, au certificat și au pus în funcțiune.
Ovidiu Vasile , volumul: Ostoria Clipei - Eseuri din bufeuri 2
Cluj - Napoca 2026
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu