Expoziția inedită de carte online

“Două cărți de Edmond Rostand în Biblioteca Muzeului de la Ciucea”

 

            Membru al Academiei Franceze, dramaturgul Edmond Rostand (01.04.1868, Marsilia, Al Doilea Imperiu Francez – 02.12.1918, Paris, Franța) s-a născut într-o familie bogată a economistului Alexis Rostand Joseph.

Satirizând, prin comediile sale, obscurantismul, minciuna și lașitatea, a creat un teatru care, de facto, reprezintă o reacție la naturalism și simbolism.

În 1880, tatăl își duce familia (pe Edmond și doi veri ai săi) în elegantul spa (spațiu dedicat relaxării, îngrijirii corporale și stării de bine, datorită terapiilor bazate pe apă, masajului, saunelor și tratamentelor cosmetice) cunoscut sub numele de “Bagnères-de-Luchon”. Inițial instalată în “cabana Spont”, apoi pe “Vila Devalz”, familia construiește în cele din urmă “Villa Julia”, în apropiere de Casino.

Edmond Rostand trăiește 22 de ani în Luchon, loc care a inspirat operele sale timpurii.

Licențiat în drept, n-a practicat profesia, de la începutul colegiului participând la întâlniri literare, unde a cunoscut marea sa iubire, Rosemonde Gérard Etiennette (poetă și dramaturg francez, cunoscută sub numele de Rosemonde Gérard), cu care s-a căsătorit în 1890.

Prima sa lucrare (piesa “Le Gant Rouge” (“Mănușa Roșie”) Rostand a scris-o în 1888, iar următoarele, “La Princesse lointaine” (“Prințesa îndepărtată”), “La Samaritaine” (“Samariteanca”) și “L'Aiglon” (“Puiul Vulturului”) au fost interpretate, la momentul respectiv, de Sarah Bernhardt (cea mai mare actriță de teatru din timpul ei).

Piesa “Cyrano de Bergerac” l-a transformat pe Rostand într-un adevărat idol al publicului francez, făcându-l membru al Academiei Franceze (1904).

Victimă a unei pneumonii, pentru 9 ani se retrage în comuna Cambo-les-Bains (ulterior, un renumit oraș-stațiune situat în provincia tradițională Labourd din Țara Bascilor, în departamentul Pyrénées-Atlantiques din sud-vestul Franței, a 6-a cea mai mare destinație balneară din Franța și singura stațiune termală din regiunea bască nordică), la 07.02.1910 revenind pe scenă cu piesa “Chantecler” (publicată și jucată pentru prima dată): o fabulă alegorică originală, unde toate personajele sunt animale de curte, având în centru un cocoș eroic care crede cu tărie că propriul său cântec (cântatul de dimineață) face ca soarele să răsară în fiecare zi, dând naștere zilelor.

Ultima sa piesă, “La Dernière Nuit de Don Juan” (“Ultima noapte a lui Don Juan”), deși este o operă incompletă, ajunge să fie reprezentată pe scenă, în 1921, la trei ani după moartea lui la Paris (1918).

“Le Vol de la Marseillaise” (“Zborul Marseiezei” sau “Zborul Marsiljezei”), celebrul volum de poezii lirice, patriotice și de război (totodată, și titlul poeziei principale din această culegere), scris în timpul în timpul Primului Război Mondial, a fost publicat de editura “Charpentier et Fasquelle” în 1919 (la un an după moartea autorului). Omagiind spiritul de rezistență al Franței, textul transformă faimosul imn național într-o entitate vie, zburătoare, care însoțește soldatul de pe front.

Dedicat exaltării patriotismului francez, ecourilor Primului Război Mondial, personificării imnului “La Marseillaise” ca un vultur sau un suflet colectiv al națiunii în luptă, volumul avuse menirea susținerii moralului soldaților francezi și al poporului în perioada conflictului.

 

 

 

 

 

Piesa de teatru în 4 acte, scrisă în versuri, “Chantecler” (“Cocoș” sau “Cocoșel”), publicată și citită adesea sub formă de carte (text dramatic), explorează teme fundamentale ale existenței umane, punând idealismul, orgoliul, sinceritatea spirituală și credința în antiteză cu cinismul, artificialitatea și modernismul superficial.  

Rostand folosind lumea animalelor ca o satiră și o oglindă a societății umane, cu defectele, geloziile și ambițiile ei, opera este o fabulă alegorică originală în care toate personajele sunt animale din curtea unei ferme (păsări, câini, pisici), protagonistul (mândrul și eroicul cocoș idealist Chantecler care-și asumă “responsabilitatea cosmică” a lumii), crezând cu tărie că anume propriul său cântec (cântatul de dimineață) face ca Soarele să răsară în fiecare dimineață.

Conținând pasaje lirice de excepție (inclusiv “Hymne au soleil” – “Imnul soarelui”), piesa a reprezentat un proiect uriaș de o mare complexitate vizuală și tehnică, incluzând peste 70 de personaje și costume elaborate, la a cărui scriere Rostand a lucrat timp de 8 ani.

Continuându-ne misiunea de colecționare, cercetare, conservare și restaurare, comunicare și expunere a mărturiilor materiale și spirituale despre viața și activitatea poetului Octavian Goga, în scopul cunoașterii, educării și recreerii publicului vizitator, am inaugurat expoziția inedită de carte online “Două cărți de Edmond Rostand în Biblioteca Muzeului de la Ciucea”, oferindu-vă spre lectură și vizionare două opere reprezentând un punct de referință al neoromantismului în dramaturgia franceză de la sfârșitul sec. al XIX-lea și începutul sec. al XX-lea, opera care, pe bună dreptate, revigorează teatrul în versuri prin lirism, patos eroic, idealism și un amestec fin de comic și tragic.

Simbolizând o puternică reacție împotriva naturalismului și simbolismului, operele lui Edmond Rostand au impus direcția neoromantică în teatrul francez prin comedii eroice și drame poetice pline de idealism.

Vă dorim lectură și vizionare plăcută!

 

Eduard BOBOC