O prețioasă reeditare

 

                                                                                                      de Gheorghe Pârja

Ani în șir am pledat pentru scrierea și publicarea monografiilor așezărilor maramureșene, deoarece cred că ele sunt o probă a memoriei pentru noi, dar mai ales pentru cei ce vin. Cât ar fi de răzvrătită această lume, ea are nevoie de documente lăsate de cei pricepuți pentru a constata volburarea, dar și împlinirea unei așezări. În aceste cărți de căpătâi se oglindesc trecutul și prezentul, pentru a desena, pe cât posibil, și ziua de mâine. Recent, a apărut MONOGRAFIA ORAȘULUI SĂLIȘTEA DE SUS, ediție revăzută și adăugită, Editura ASKA, Sighetul Marmației, 2023, autor, profesorul Dumitru Chiș. Despre prima ediție, apărută anul trecut, am scris ca fiind un eveniment al genului. După monografia dedicată Școlii Gimnaziale „Mihai Eminescu” din așezarea de pe Iza, și ea o lucrare de referință, profesorul Dumitru Chiș ne-a dăruit nouă și viitorimii un tom de excepție, un monument de trudă documentară și de elaborare temeinică.

După cum scriam la prima ediție, „Monografia orașului Săliștea de Sus” are peste 900 de pagini, format academic, și se constituie într-o oglindă a săliștenilor prin vreme, a rânduielilor care au ținut laolaltă și la înălțime această localitate. Numai un om de-al locului putea depune mărturie despre o epocă și dovezile ei istorice, arheologice, dar și despre cum viețuia omul ca suflare vie, cum era rostul în familie, ce-și spuneau oamenii unii altora în ceasurile cele mai profunde, cu ce cuvinte și ce simțăminte. Cum bine observa în prefață universitarul Ștefan Vișovan, lucrarea profesorului Dumitru Chiș se înscrie pe linia școlii monografice a sociologilor Dimitrie Gusti, Traian Herseni și H.H. Stahl.

„Este o lucrare științific elaborată, cu respectarea normelor academice și a rigorilor ce sunt impuse unor asemenea demersuri,” constată universitarul băimărean. Structura cărții cuprinde capitole care dezvoltă aspectele principale ale vieții comunității. Așa aflăm despre cadrul natural al orașului – relief, climă, rețeaua hidrografică, soluri, vegetația – toate abordate cu siguranța omului care cunoaște teritoriul. Apoi istoricul, toponimia și antroponimia, toate pigmentate cu detalii documentare. Capitolele referitoare la populație, viața tradițională, societăți comerciale și agroturism fac o radiografie minuțioasă, comparativă, a acestor domenii care dau identitate și valoare așezării.

Când se referă la viața spirituală și învățământ, autorul le abordează din interior, cum se zice. Vorbește dascălul Dumitru Chiș, care a slujit catedra cu demnitate vreme de cinci decenii, ca profesor de matematică și jumătate din această perioadă ca director al școlii. Portretele foștilor lui dascăli, ale colegilor cu care a împărțit destinul catedrei, și elevilor pe care i-a învățat sunt efigii și argumente pentru deschiderea săliștenilor spre cultură și profesii dintre cele mai diverse. Școala din Săliștea de Sus a fost, și rămâne, un rezervor de inteligență și dăruire intelectuală, dar și de fidelitate pentru locul natal. Profesorul Dumitru Chiș vorbește, cu căldură și respect profesional, despre pregătirea elevilor pentru performanță. Dovedită prin vreme. Absolvenți ai școlii sunt astăzi nume de prestigiu în profesii de rang înalt din țară și străinătate.

Cu prilejul Colocviilor de cultură și civilizație românească, de la Săliștea de Sus, care funcționează cu aură academică, am reușit să-i cunosc pe unii dintre ei. Cu adevărat sunt personalități emblematice, în care se regăsește și harul profesorului Chiș. Monografia acordă spații generoase tradițiilor și obiceiurilor legate de momente importante din viața omului. Obiceiurile de naștere, de nuntă și înmormântare sunt descrise cu pricepere și asumare, multe episoade fiind trăite de autor. Un capitol amplu este cel referitor la ceremonialurile de trecere. Sunt publicate cântece de leagăn, strigături, balade, bocete, verșuri. Cartea este extrem de bogată în informații preluate de la purtătorii lor.

Valoarea monografiei este sporită de fotografii, din diferite perioade ale vieții săliștenilor, precum și tabele și statistici. Da, o lucrare monumentală, o mândrie intelectuală prin analize, sinteze, prin numărul mare de date și întâmplări, puse în armonia și vuietul vremurilor. După știința mea, „Monografia orașului Săliștea de Sus” are valoare de unicat în rândul lucrărilor de gen din această zonă. Prima ediție s-a bucurat de o bună primire. Ținând seama de unele sugestii și observații primite de autor de la cititori, a decis să reediteze monografia, operând unele ajustări și completări. Din nou admir truda și inteligența unui profesor de matematică, domnul Dumitru Chiș, calități care au rodit admirabil pe câmp monografic.

O carte-document de zile mari! Este oglinda curată a acestei așezări cu istorie, tradiție și cu inovația acestor vremuri. Mulțumiri, domnule profesor, pentru această prețioasă reeditare, o adevărată avere documentară!

P. S. Astăzi, la ora 13, la Biblioteca Județeană „Petre Dulfu” din Baia Mare, are loc lansarea volumului „Monografia orașului Săliștea de Sus”, autor: profesorul Dumitru Chiș. Moderator: dr. Teodor Ardelean, directorul minunatei Instituții a Cărții. Despre prețioasa reeditare vor vorbi universitarii: Ștefan Vișovan și Florian Roatiș.

Mai bogat cu un SEMNAL

 

                                                                                     de Gheorghe Pârja

În ultimii ani trăiesc sentimente alese în orașul Săliștea de Sus. Încă de pe vremea când așezarea era comună. Și din clipa însemnată când marele poet Nichita Stănescu a ținut într-o clasă din Săliștea de Sus celebra lui lecție despre Limba Română. Era în 25 martie, 1980. Când a spus: „Cheltuirea Limbii Române în valori noi trebuie să o facem, și o facem acum în secolul târziu, când scriem poezie pe portativul sufletului acestui neam. Ave!” Îmi aduc aminte că înainte de a porni spre așezarea voievodală, i-am spus poetului că vom fi așteptați de un grup de tineri profesori, unii dintre ei scriu poezie, și care editează o revistă școlară, care este cunoscută în țară. Poartă numele SEMNAL. Titlul i-a plăcut lui Nichita.

A apărut în urmă cu peste o jumătate de veac. A fost un fapt care a marcat multe școli maramureșene. Pilda unui grup de profesori și elevi, îndrumați de profesorul Simion Iuga, de a edita o revistă școlară, demonstra că aici erau suficiente rezerve de energii literare, care s-au întrupat în publicația școlii săliștene. Aproape de ideea revuistică a fost și poetul Ion Bogdan, adică profesorul Dumitru Iuga. Și alți intelectuali sălișteni, răspândiți prin Ținut. Cert este că evenimentele școlii, dar și din oraș au fost ilustrate în revista care a fost printre primele din țară. La Ediția a XV-a a Simpozionului academic „Cultură și civilizație românească în Maramureș” a fost prezentat ultimul număr.

După ce am citit textele am declarat că am devenit mai bogat cu un SEMNAL. Aflu că revista s-a adaptat vremurilor, are o Asociație Semnal Săliștea de Sus, al cărei președinte este inginerul Ioan Vlad. Dar să derulez sumarul. Redacția a publicat articole semnate de mine despre evenimentele petrecute aici în ultimul timp. Este cuprinsă relatarea despre ediția precedentă a Simpozionului, cronica tomului de excepție „Monografia orașului Săliștea de Sus”, a profesorului Dumitru Chiș, prezentarea cărții care cuprinde comunicările din anul 2021, dar și o prezentare a numărului precedent al revistei. Etnologul Vasile V. Filip scrie despre cartea universitarului Nicolae Iuga – „Maramureșul- Floarea cu cinci petale”, socotind că este cea mai autentică și mai convingătoare din ultimul sfert de secol.

Și au venit paginile elevilor. De la început spun că le-am citit cu mare interes și am constatat izbânzi literare de luat în seamă. Universul povestirilor este din imediata apropiere, cu întâmplări savuroase, care apelează la memoria locului și celor din jurul povestitorilor. Le spun cu drag și încurajare numele: Ecaterina Colibaba, clasa a VII-a, Alina-Maria Tomoiagă, clasa a VII-a, Coman Teodora, clasa a VII-a, Rareș Iuga, clasa a VII-a, Sophia Alexandra Iuga, clasa a VI-a, Adina-Alessandra Bogîldea, clasa a VI-a. Având în vedere vârsta autorilor, mă declar impresionat de exprimarea fluentă, stăpânirea subiectului și a dialogurilor, spiritul de observație și, nu în ultimul rând, conturarea personajelor.

Peste aceste texte plutește minunatul polen al speranței că acești tineri vor continua să scrie. Mă gândesc cum i-ar fi mângâiat Nichita pe creștet. Cuvinte de laudă pentru profesoara Loredana Roman. Sunt prezentate și săliștencele pe scenele țării: surorile Suzana și Daciana Vlad, care au lansat un nou album și Larisa Pop, cu un trofeu dobândit la Târgu Lăpuș. Un interviu despre pelerinajul unor bolnavi oncologici realizează Simion Iuga cu doamna Cătălina Lițu, coordonatoarea acestui proiect. Profesorul Pamfil Bilțiu ne amintește episoade din studenția poetului Ion Alexandru, și călătoriile de cunoaștere prin Maramureș, ținut pe care îl socotea omphalosul Europei.

Un text care mi-a provocat amintiri publică Maria Bilțiu, despre poetul și pictorul Gheorghe Chivu, profesorul meu de desen și caligrafie, dar și mentorul întru poezie. Profesorul Simion Iuga face un portret emoționant prietenului, poetului Ion Bogdan, colegul lui de la SEMNAL. Poetul Gavril Ciuban scrie despre poetul Ion Chișu. Sunt mai multe știri cu imagini despre lansări de cărți petrecute în orașul de pe Iza. Rețin, deoarece am fost de față, prezentarea cărții „Acasă, în Maramureș”, de Liliana Iuga Mărginean. Cartea de poezie a elevei Ioana Chiș, cu părinți sălișteni, de la Cenaclul „Voci eminesciene”, de la Colegiul Național „Mihai Eminescu”, din Baia Mare, este prezentată de profesorul Simion Iuga.

Impresionează continuitatea acestei publicații, care nu renunță la valoare și la descoperirea de copii cu har. Da, m-am întors de la Săliștea de Sus mai bogat cu un SEMNAL. Celor care au pus umărul și banii și pentru acest număr, cuvinte de apreciere.

Întâlnire Dacia Clasic în Maramureș

 

Sâmbătă, 19 iunie 2021, are loc ”Întâlnirea națională Dacia Clasic”, un eveniment care face parte din calendarul Retromobil Club Romania și care se adresează exclusiv membrilor clubului posesori de autoturisme marca Dacia, atestate ca fiind vehicule istorice.  Anul acesta, evenimentul este organizat în premieră în Maramureș, în fiecare an organizându-se  într-un alt județ al țării. La eveniment participă spre 50 de echipaje din toate colțurile țării cu cele mai frumoase și bine întreținute exemplare de Dacii. Se vor putea admira Dacia 1100, 1300, 1310, 1410 sport, în diferite versiuni de echipare, dar și modele cum ar fi Dacia 1300 ce a aparținut Brigăzii Circulație a Miliției sau Dacia 1300 Taxi, destinată Serviciului Public de Transport din Bogota, Columbia. Programul e următorul:

• 8:31 – plecarea din Săliștea de Sus, pe Valea Izei. Coloana de autovehicule se va forma pe partea dreaptă a DJ186, între Casa de Cultură ”Ioan Iuga” și Biserica Ortodoxă II Săliștea de Sus, pe strada Liviu Doru Bindea.
• 9:36 – Mănăstirea din Bârsana
• 10:01 – plecarea din Bârsana
• 10:59 – sosirea în Sighetu Marmației, pe strada 9 Mai
• 11.01 – Expoziție
• 13:01 – plecarea spre Săpânța. Vizita la Cimitirul Vesel
• 14:46 – plecarea din Săpânța pe Valea Viseului.
• 16:59 – sosirea în Vișeu de Jos, unde se va face o regrupare la Pensiunea Maramureș.
• 17:21 – plecarea spre Săliștea de Sus, pe ruta Vișeu de Sus – Moisei – Săcel.

 

                                                                                   Cristi SOMEŞAN

Comunicat din partea Centrului de Cercetări „Cultură și civilizație românească” al Academiei Române

 Centrul de Cercetări „Cultură și civilizație românească” din Săliștea de Sus – Maramureș aduce la cunoștința tuturor participanților la edițiile anterioare ale Conferinței Științifice omonime ținute anual la Săliștea de Sus că în acest an, din cauza condițiilor sanitare cunoscute, întâlnirea pentru prezentarea publică a comunicărilor nu va mai avea loc, urmând a fi reluată la vara viitoare.

În același timp, vă facem cunoscut că activitatea de cercetare a Centrului nu va suferi nici o întrerupere și că volumul anual al Conferinței și revista aferentă se vor tipări cu regularitate.

În consecință, solicităm tuturor colaboratorilor noștri de la cele trei Departamente ale Centrului, precum și altor personalități interesate de această activitate să își trimită la termenele obișnuite colaborările științifice ale Domniilor lor, la aceleași adrese de e-mail la care au fost expediate și în anii anteriori.

Doresc totodată să îi asigur pe toți colaboratorii noștri de aleasa mea considerație,

Acad. Alexandru Surdu, Director onorific al Centrului de Cercetări

P.S. Pentru Centrul de Cercetari de la Saliştea de Sus, adresa de contact: iuga.simion@yahoo.com

Avem SEMNAL!

 Lumea satului maramureşean s-a schimbat sub ochii generaţiei mele. Nu este vorba numai de influenţa oraşului, care în parte şi-a epuizat forţa, ci de un mecanism interior de adaptare, astfel că acum asistăm la un mod de întocmire a lucrurilor. Din această nouă rânduială face parte şi ridicarea din lumea satului a multor intelectuali, care au marcat viaţa comunităţii. O pildă este oraşul (fosta comună) Săliştea de Sus, o aşezare cu tradiţie cărturărească. În urmă cu o jumătate de veac, pe când eram licean la Pedagogica sigheteană, am auzit despre isprava câtorva tineri profesori din aşezarea de pe Iza că au editat o revistă şcolară. Se numea SEMNAL. Iniţiatori au fost tinerii dascăli Simion Iuga şi Dumitru Iuga (Ion Bogdan), dar mai văd, în această ecuaţie, şi prezenţa profesorului Dumitru Chiş. Erau tineri profesori inteligenţi, cultivaţi, cu dragoste pentru elevi şi profesie, pentru locul în care s-au născut.

Certă a fost şi umbra lirică a poetului Ion Iuga, care mi-a adus primul număr al revistei la liceu. Avea obiceiul de a-l căuta pe pictorul şi poetul Gheorghe Chivu, care îmi era profesor. Acolo am întâlnit semnăturile unor elevi, ajunşi oameni de referinţă ai Maramureşului. Îmi aduc aminte de Liviu Doru Bindea, fost prefect şi parlamentar, şi universitarul Nicolae Iuga. La vremea aceea era un eveniment în viaţa şcolii maramureşene. A avut ecou şi în ţară, fiind premiată la un concurs naţional de la Bucureşti. Sunt absolut convins că a fost un ecuson pentru elevi şi o împlinire pentru profesori. Prin vreme, în oglinda acestei publicaţii s-au oglindit oameni de seamă ai acestei ţări.

Îmi aduc aminte de acel martie 1980, când marele poet Nichita Stănescu a intrat pe poarta şcolii din Săliştea de Sus. Acolo, într-o sală de clasă, a spus printre altele: „Dragi copii, trebuie să vă spun că noi, cei care stăm laolaltă, avem o avuţie pe care nu o poate avea nimeni. Ea se cheamă limba română. Această limbă trebuie păstrată ca ochii din cap.” Şi reflexul acestui gest publicistic, unic la vremea aceea în viaţa satului maramureşean, a ţinut trează ideea de cultură. Care luminează mintea omului. Puţini mai ştiu că absolvenţii şcolii săliştene au bătut recordul intrării la facultăţi.

Vremea a trecut, dar ideea de obârşie în Săliştea de Sus nu s-a stins. Ba, din contră, a devenit academică. Mai zilele trecute, am exclamat: avem SEMNAL! Adică celebra revistă de pe Valea Izei a reapărut în împrejurări faste. Energicul profesor, omul de cultură Simion Iuga, iniţiatorul primului număr de acum o jumătate de veac, cu un grup de intelectuali de vale, din noua generaţie, au legat timpul. Îi sunt alături Simion Bogîldea, Nicolae Iuga, Ion Petrovai, Maria Chiş, Ioan Vlad. Noul număr apare sub egida Academiei Române, prin Centrul de Cercetări „Cultură şi Civilizaţie Românească”, Săliştea de Sus-Maramureş. Director onorific este acad. Alexandru Surdu. Că revista a fost o onoare pentru şcoală o spune un fost elev, actualul primar al oraşului, ec. Ştefan Iuga: „eu, ca licean, eram mândru că vin de la o şcoală generală care are o revistă literară a elevilor, lucru cu care nu se puteau lăuda multe licee din oraşe mari”.

Pot să am şi eu o părere? Cred că academicul Simpozion de la Săliştea de Sus se datorează, într-un fel, şi sclipătului de acum o jumătate de veac, când profesori şi elevi au realizat o revistă şcolară de vale. Unică, la vremea aceea, în Maramureş. Da, avem SEMNAL! Care se doreşte a fi o cronică a celor mai importante evenimente culturale din localitate, din judeţ, din ţară şi străinătate. Acolo unde sunt sălişteni. Supravieţuim prin tradiţie şi trăim prin cultură. Cu deschiderea spre lume să nu uităm că mai este un mod propriu românesc de a fi. Cum au şi alte neamuri. Da, avem SEMNAL la Săliştea de Sus. Care argumentează nevoia de istorie locală.

                                                                                   Gheorghe Pârja

Cultură şi civilizaţie românească în Maramureş

Prof. Simion Iuga deschide lucrările simpozionului. Alături: preşedintele Academiei Române, Ionel Valentin Vlad, primarul Ştefan Iuga, acad. Al. Surdu şi prof. Nicolae Iuga.

• Simpozionul Naţional – Săliştea de Sus 2017 – Ediţia a IX-a •

În ultima vreme, oraşul Săliştea de Sus a devenit punctul zero al culturii din această parte de ţară. Şi în acest an Simpozionul “Cultură şi civilizaţie românească în Maramureş”, desfăşurat în perioada 13 – 14 august 2017, s-a bucurat de prezenţa unor academicieni în frunte cu preşedintele Academiei Române, domnul Ionel Valentin Vlad. Conducerea oraşului Săliştea de Sus avându-l ca devotat susţinător a generoasei idei pe ec. Ştefan Iuga, primarul oraşului, a făcut tot ce i-a stat în putere ca atmosfera manifestării să fie în acord cu peisajul. Adică minunată.

Mi-a fost drag să aud din partea celor invitaţi cuvinte de apreciere pentru asigurarea unui confort material şi intelectual. Academia Română a fost recunoscătoare bunei organizări aşa că Primăria şi primarul Ştefan Iuga au primit Diplome de Excelenţă din partea ei. Acad. Alexandru Surdu, vicepreşedinte al Academiei Române, a spus să se audă: “Puţini primari sunt atât de vrednici ca Ştefan Iuga. Este curajos şi tenace şi pentru cultură”. Nu uit a spune că profesorul Simion Iuga, arhitectul acestei manifestări de anvergură a primit o Diplomă de Excelenţă din partea Academiei Române, Filiala Cluj.

Prof. dr. Vasile Iuga, Cetăţean de onoare al aşezării

Prima zi a manifestării a debutat cu un moment solemn: acordarea titlului de Cetăţean de Onoare al localităţii Săliştea de Sus acad. Emil Burzo şi prof. dr. Vasile Iuga născut în Săliştea de Sus. Un maramureşean autentic. Un amestec de tenacitate şi sensibilitate. Ziua întâi s-a desfăşurat la Pensiunea Seki, ca de fiecare dată primitoare şi atentă cu invitaţii. Au urmat comunicările ştiinţifice susţinute de academicieni, profesori universitari din Bucureşti, Cluj, Baia Mare, profesori şi cercetători din Maramureş. Fiecare lucrare expusă în cele două secţiuni a conţinut idei importante, afirmate în premieră, care au stat sub semnul culturii şi civilizaţiei româneşti. Se ştie că preţioasele gânduri fac obiectul, în fiecare an, a unui volum coordonat de profesorul Simion Iuga. Şirul comunicărilor a început cu discursul ştiinţific al preşedintelui Academiei Române care a subliniat apăsat rolul Centenarului Marii Uniri în destinul poporului român, proiectele academice care doresc a stârni energiile naţionale. De altfel, Academia Română a tras un semnal de alarmă pentru a face gesturi mature şi trainice pentru ca această Sărbătoare să nu fie copleşită de festivism. Apoi, acad. Emil Burzo, preşedintele Filialei Cluj a Academiei Române a vorbit despre împlinirea a 125 de ani de la prezentarea Memorandului Curţii Imperiale de la Viena, decupând figura aparte a lui Gavril Man de Boiereni.

Acad. Al. Surdu a impus moda pălăriilor la Sălişte: dr. Ilie Gherheş,
acad. Al Surdu (vicepreşedintele Academiei Române) şi Gheorghe Pârja

Mi-a atras atenţia comunicarea acad. Alexandru Surdu “Supravieţuirea prin tradiţie”, o profundă meditaţie asupra acestei lacrimi a trecutului. “Dacă ţi-ai pierdut tradiţia îţi pierzi identitatea. Dacă asculţi muzica şi nu o cânţi înseamnă că ai pierdut-o”, spunea academicianul. Constată diluarea limbii literare. Chiar propune titrarea filmelor care ar putea stopa acest trist fenomen. Evocă blestemul aromânilor. Moda nu este altceva decât stricarea tradiţiei. În ultima vreme, ochiul magic al ideilor curajoase se numeşte Dan Dungaciu. Ne-a vorbit despre geopolitica Ortodoxiei azi. De la reactivarea Mitropoliei Basarabiei la Sinodul de la Creta. Directorul Institutului de Relaţii Internaţionale “I. C. Brătianu” al Academiei Române a vorbit şi despre criza de neîncredere din România dar şi din Uniunea Europeană. Ni l-a amintit pe Hungtinton care vorbea despre religie ca realitate geopolitică. Este posibilă o civilizaţie ortodoxă? Profesorul ne răspunde: O civilizaţie ortodoxă care s-ar orienta spre Moscova nu este posibilă. Autocefalia nu o face posibilă. Au fost evocate întâlnirea Papei cu Patriarhul Alexei, vizita secretarului de stat al Vaticanului în Rusia. Chiar despre o posibilă întâlnire a Papei cu Patriarhul Rusiei la Moscova. O întrebare la care putem căuta răspunsuri: de ce patriarhii Bisericii Ortodoxe Române nu au trecut niciodată Prutul? În continuarea acestei idei a fost şi comunicarea conf. univ. dr. Vasile Timiş, despre Sinodul din Creta în contextul provocărilor contemporane. Prof.dr. Vasile Iuga, fiu al localităţii, cu o biografie extrem de complexă despre care Maramureşul ştie foarte puţin, a vorbit despre resorturile şi pericolele populismului. Cel care a trecut de la aeronautică, o nebunie a tinereţii, la consultanţă, crede că România se află într-o schimbare profundă, rapidă şi violentă. Noi, românii, trebuie să ne recăpătăm încrederea în noi înşine, în instituţiile statului. Să avem cheia şi lăcata.

Primarul ec. Ştefan Iuga, cuvînt de bun venit

Simpozionul a adăugat o pată de culoare şi o reverberaţie aparte prin întâlnirea cu poeţii maramureşeni, patronată de criticul şi istoricul literar Ion Pop, membru corespondent al Academiei Române. Nu uit a spune că stârnirea acestui eveniment i se datorează profesorului Simion Iuga. Aşa au urcat pe Iza în sus (unii au coborât) scriitorii George Achim, Vasile Igna, Gheorghe Pârja, Echim Vancea, Vasile Muste, Gavril Ciuban, Lucian Perţa. A venit şi vişeuanul din Bucureşti Cosmin Perţa. Cum aprecia Ion Pop, a fost o întâlnire cu voci reprezentative ale scrisului de sorginte maramureşeană, dar cu un mult mai larg ecou în spaţiul românesc. Prima zi s-a încheiat cu o întâlnire a Asociaţiei Bogdan – Dragoş patronată de Academia Română. Este prima dată când Academia se implică într-un proiect de anvergură în Maramureş. S-a vorbit şi de două statui Bogdan – Dragoş, din Pasul Prislop, date în seama maestrului Valentin Tănase.

Ziua a doua a Simpozionului s-a desfăşurat la Centrul de Documentare şi Informare (o frumoasă realizare sălişteană) şi la Şcoala oraşului. 

Moderatori universitarul dr. Nicolae Iuga, dr. Ilie Gherheş şi profesorul Simion Iuga. Atmosfera culturală a fost sporită de expoziţia de fotografii a lui Felix Săteanu “Cititor în pietre”, care ne-a propus un alt mod de a privi realitatea imediată. După cum ne-a obişnuit conf. univ. dr. Eduard Nemeth ne-a propus o temă privită în oglindă: dacii între istorie şi pseudo-istorie. A demonstrat, ca un arheolog care se respectă, că inexistenţa dovezilor scrise poate fi completată cu argumente arheologice. Universitarul băimărean, George Achim ne-a adus în atenţie mărturii maramureşene despre Primul Război Mondial. A configurat tema prin doi eroi ai acelui timp: Ilie Lazăr, intelectualul de extracţie rurală din Giuleşti şi Mihai Dan, ţăranul absolut din Apşa răbdând de foame pe front refuzând să mânânce o găină de furat. Prof.univ.dr. Nicolae Gudea a conferenţiat despre Porolissum, ca focar al creştinismului în Dacia Romană unde s-au descoperit 50 de artefacte creştine. Ne-a spus că noi nu avem un institut de cercetare creştină cum au toate ţările din jurul nostru. Prof. Mihaela – Cristina Gherheş a evocat Protocolul adunării generale a Reuniunii învăţătorilor români greco-catolici din Maramureş care s-a întâmplat la Săliştea de Sus pe 29 mai 1898. Tit Bud, care era îndrumător al învăţământului din Maramureş avea un program de iniţiere a dascălilor de ţară în tainele altoirii (Acorda premii docenţilor, dar şi “singuraticilor poporeni”). Dr. Adrian Rezeanu, cercetător ştiinţific principal la Institutul de Lingvistică al Academiei Române a vorbit despre ororile maghiaro-hortyste din Maramureş şi Ţara Oaşului. Dr. Adelina

Aspect din sala de conferinţe a Pensiunii Seky

Emilia Mihali ne-a prezentat comunicarea despre numele de familie din Maramureş provenite de la nume de plante şi animale. Dr. Dumitru Laşonţi, cercetător ştiinţific principal la Institutul de Lingvistică şi Istorie Literară a Filialei din Cluj-Napoca al Academiei Române, ne-a prezentat câteva note de toponimie maramureşeană. O temă incitantă din vechimea Maramureşului a prezentat dr. Ilie Gherheş care întreabă: a cui a fost şi a cui a rămas Cuhea Voievodală? Chiar a purces la o necesară limpezire istorică. Prof. Simion Iuga, cel aplecat asupra vieţii culturale din Săliştea de Sus a evocat profilul lui Grigore Vlad de Săliştea, o viaţă dedicată sportului maramureşean. Cel care a explicat nodul dacic, dr. Ioan Marchiş, a desluşit câteva detalii din simbolurile arhetipale ale Maramureşului. Cercetătorul, cunoscutul folclorist Pamfil Bilţiu a sugerat că obiceiurile mai au permanenţă şi continuitate. Dr. Cătălin Bobb a decupat forme ale neantului din etica antologică a lui Mihai Şora. O prezenţă insolită la Săliştea de Sus este doamna Jennifer Ament-Nemeth (soţia lui Eduard) născută în Dakota de Sud, în inima teritoriului amerindienilor Siux. Stabilită în România, a amintit despre relaţia guvernului federal cu indienii Siux. Dr. Victor Bârsan, fost ambasador al României la Chişinău a prezentat figuri de mari fizicieni şi matematicieni tansilvăneni. Dr. Timur Chiş s-a arătat preocupat de reţelele de transport de ţiţei şi gaze în

Poetul Vasile Igna şi criticul Ion Pop

contextul actual al intregrării europene. O temă de mare actualitate a abordat Daniela Dunca având o perspectivă pragmatică asu­pra discursului identitar. Bianca Iuga a cercetat familia nobilă Iuga de Sălişte în secolele XIV – XVIII. Tot de neamurile din Ţara Maramureşului a scris şi dr. Ion Petrovai luând în atenţie chiar neamul lui. Muzeograful Vasile Chiş a descoperit un crater vulcanic în dealurile Maramureşului, dealul Cetăţeaua din Săliştea de Sus. Universitarul Nicolae Iuga, fiu al locului, coagulator al manifestării ne-a prezentat un fenomen electoral: cum au decurs alegerile din noiembrie 1946 la Săliştea de Sus. Am mai aflat, într-o discuţie, că profesorul Dumitru Chiş lucrează la o istorie a Şcolii din Săliştea de Sus. Fiind legat cu sufletul şi prietenia de această manifestare pot spune cu detaşare că şi în acest an nivelul ştiinţific a fost ridicat, temele interesante. Spiritul academic, adică rigoare şi profunzime, a fost prezent la Săliştea de Sus. Mulţumim tuturor. De la Primărie la Academie. Am trăit din plin bucuria unui banchet spiritual. Ne vedem la anul viitor!

Autor: Gheorghe Pârja

Sursa: Graiul Maramureşului

Cultură şi civilizaţie românească în Maramureş

PROGRAM – 13 august 2017 – Pensiunea Seky

• Cuvântul Primarului oraşului Săliştea de Sus, ec. Ştefan Iuga

• Acordarea titlului de Cetăţean de Onoare al localităţii Săliştea de Sus Domnului Acad. Emil Burzo

• Acordarea titlului de Cetăţean de Onoare al localităţii Săliştea de Sus Domnului Prof. H.C. UBB Vasile Iuga

• acad. Ionel Valentin Vlad, Preşedintele Academiei Române

• acad. Al. Surdu, Vicepreşedintele Academiei Române

• acad. Emil Burzo, preşedintele Academiei Române, Fil. Cluj-N.

• prof. univ. Dr. Dan Dungaciu

• conf. univ. Dr. Vasile Timiş

• prof. H.C. UBB Vasile Iuga (Bucureşti)

• prof. univ. Dr. Ioan Hosu

• acad. Ion Pop – întâlnire cu poeţi maramureşeni

Poză de grup, masa de prânz

***

• Acad. Ionel Valentin Vlad Titlu rezervat

• Acad. Al. Surdu Supravieţuirea prin tradiţie

• Acad. Emil Burzo 125 ani de la prezentarea Memorandului Curtii Imperiale de la Viena. Gavril Man de Boereni

• Prof. univ. Dr. Dan Dungaciu Geopolitica Ortodoxiei azi. De la reactivarea Mitropoliei Basarabiei la Sinodul de la Creta

• Conf. univ. Dr. Vasile Timiş: Intervenţie pe aceeaşi temă

• Prof. H.C. UBB Vasile Iuga Resorturile şi pericolele populismului

• Prof. univ. Dr. Ioan Hosu Vecinătatea – abordare socio-comunicaţională

• Acad. Ion Pop Întâlnire cu poeţi maramureşeni: George Achim, Vasile Igna, Gheorghe Pârja, Echim Vancea, Vasile Muste, Lucian Perţa, Găvrilă Ciuban

Moderator: Nicolae Iuga

PROGRAM – 14 august 2017

SECŢIUNEA I – C.D.I. etaj

• Felician Săteanu Expoziţie de pictură personal

1. Conf. univ. Dr. Vasile Timiş Cuvântul şi cuvântarea ca matrice caracterială şi formă de imunizare psihologico-spirituală (Studiu de caz – Ţinutul Maramureşului Voievodal)

2. Dr. Ioan Marchiş Simboluri arhetipale ale Maramureşului

3. Pamfil Bilţiu Obiceiurile – permanenţă şi continuitate

4. Asist. univ. dr. Iulia Grad Imaginea responsabilităţii – despre activismul brandurilor

5. Dr. Cătalin Bobb Forme ale neantului – o încercare asupra eticii ontologice a lui Mihai Şora

6. Jennifer Ament-Nemeth The broken treaties between the federal US government and the Sioux natives

7. Dr. Victor Bârsan Mari fizicieni şi matematicieni transilvăneni

8. Conf. univ. Dr. Timur Chiş Reţele de transport ţiţei şi gaze în contextul actual al integrării europene

9. Dr. Mihai Dăncuş, muzeograf Ioana Dăncuş Casele tradiţionale din Maramureş – unităţi antropologice complexe

10. Bianca Iuga Istorie şi genealogie în Ţara Maramureşului. Familia nobilă Iuga de Sălişte. Secolele XIV-XVIII

11. Dr. Ion Petrovai Un neam din Ţara Maramureşului: Petrovai de Petrova

12. Prof. univ. dr. Nicolae Iuga Cum au decurs alegerile din noiembrie 1946 la Săliştea de Sus

13. Muzeograf Vasile Chiş Dealul Cetăţeaua din Săliştea de Sus, Maramureş – crater vulcanic în Dealurile Maramureşului

SECŢIUNEA II – Sală clasă

Felician Săteanu Expoziţie de pictură personal

1. Conf. univ. dr. Eduard Nemeth Dacii între istorie şi pseudo-istorie

2. Prof. univ. dr. Nicolae Gudea Porolissum – focar al creştinismului în Dacia Romană

3. Dr. Livia Ardelean Epidemii in Maramuresul istoric

4. Dr. Elisabeta Faiciuc Rolul Despărţământului Vişeu-Iza al Astrei în pregătirea maramureşenilor pentru Marea Unire cu Ţara

5. Prof. Mihaela-Cristina Gherheş Protocolul adunării generale a Reuniunii învăţătorilor români greco-catolici din Maramureş – Săliştea de Sus, 29 mai 1890

6. Prof. univ. dr. George Achim Mărturii maramureşene despre Primul Război Mondial

7. Prof. Dr. Mia Roşan Asociaţii ale intelectualilor români din Maramureş în perioada interbelică

8. Dr. Adrian Rezeanu Ororile maghiaro-hortiste din Maramureş şi Ţara Oaşului

9. Dr. Adelina Emilia Mihali Nume de familie din Maramureş provenite de la nume de plante şi animale

10. Dr. Dumitru Loşonţi Note de toponimie maramureşeană II

11. Dr. Mihai Dăncuş Casa nobiliară Lazăr din Giuleşti

12. Dr. Ilie Gherheş A cui a fost şi a cui a rămas Cuhea Voievodală? O necesară limpezire istorică

13. Prof. Dr. Vasile Nicoară Prezenţe transilvănene în toponimia Dobrogei

14. Prof. Simion Iuga Grigore Vlad de Sălişte – o viaţă dedicată sportului maramureşean

Moderatori: Ilie Gherheş, Simion Iuga

                                                                    GHEORGHE PÂRJA

Simpozionul Naţional „Cultură şi civilizaţia românească în Maramureş"

În perioada 13-14 august a.c. fotograful Felician Săteanu participă pentru a treia oară cu fotografii la  Expoziţia de fotografie legată de cultura şi civilizaţia Maramureşului în cadrul Simpozionului Naţional "Cultură şi civilizaţie românească în Maramureş" de la Salistea de Sus, ediţia a VII-a, perioada 13 – 14 august 2015.

 La simpozion vor participa: acad. Ionel Valentin VLAD, acad. Emil BURZO, acad. Alexandru SURDU, prof. dr. Emil CONSTANTINESCU, distinşi doctori ai ştiinţei şi culturii româneşti, alţi numeroşi cercetători în domeniul culturii şi civilizaţiei româneşti. Dl. Felician Săteanu care este şi referent la Centrul Judeţean pentru Conservarea şi Promovarea Culturii Tradiţionale Maramureş, departamentul video-film, participă cu aproxoximativ 40 de fotografii cu tema “Multietnicitate în Maramureş”.

 Felicitări şi succes!

                                                                  Gelu Dragoş

Conducerea Administraţiei Naţionale ,,Apele Române” in Maramures

            Prefectul judeţului Maramureş  Anton Rohian  împreună cu directorul general al Administraţiei Naţionale ,,Apele Române” dr. ing. Vasile Pintilie,   deputatul Gheorghe Şimon, alaturi de  conducerile Administraţiei Bazinale de Apă Someş  Tisa  şi ale Sistemului de Gospodărire a Apelor Maramureş au efectuat luni2 iunie 2014 o vizita de lucru in judet . Au fost vizate problemele  de pe raul Iza in  Barsana, de pe raul Baleasa la Salistea de Sus precum si  situaţia drumului judeţean între Bistra şi Valea Vişeului pe râul Vişeu.

            Analiza efectuată ieri, de specialisti pe raul Iza in Barsana a scos în evidenţă soluţii care urmează a fi puse în aplicare în regim de urgenţă. Este vorba de executarea unui pod de pontoane care să servească la trecerea râului fără pericol de catre cetăţenii din zona aflată în regim de izolare, precum si   realizarea de către Administraţia Naţională ,,Apele Române”  a unui Studiu de Fezabilitate care să cuprindă lucrări de regularizarea a albiei râului şi de apărare împotriva inundaţiilor a localităţii Bârsana. În cadrul acestei amenajării hidrotehnice va fi inclus  şi podul rutier din beton, în soluţie definitivă, care să rezolve accesul cetăţenilor peste râul Iza.

            In ce priveste situatia de la Salistea de Sus, directorul general al Administraţiei Naţională ,,Apele Române” dr. ing. Vasile Pintilie,   a scos în evidenţă faptul că în această zonă trebuie să se execute în regim de urgenţă lucrări de regularizare a albiei pârâului Bâleasa pe 2150 m , conform proiectului aprobat. Promovarea acestei investiţii urmează a se realiza la prima rectificare bugetară, lucrarea fiind deja introdusă pe Listele de investiţii ale Ministerului Apelor, Pădurilor şi Pisciculturii.

            O alta problema care necesita rezolvare imediata este cea înregistrată între localităţile Bistra şi Valea Vişeului unde drumul judeţean DJ 185, situat adiacent râului Vişeu, este puternic erodat, în acest moment circulându-se pe o singură bandă. În acest moment sunt în pericol de  pierdere a  stabilităţii drumul judeţean DJ 185, calea ferată Sighetu Marmaţiei – Bucureşti practic singurele căi de legătură pentru 480 de gospodării şi 1420 de locuitorii ai localităţii Valea Vişeului.  Sistemul de Gospodărire a Apelor Maramureş a intervenit cu o serie de lucrari  importante in zona.

            Prefectul Anton Rohian a menţionat că în perioada imediat următoare este necesară  si implicarea  Consiliului Judeţean Maramureş care trebuie să dispună administratorului drumului atacarea lucrărilor de consolidare. S-a insistat ca această intervenţie sa se facă în perioada următoare deoarece lucrările efectuate pentru punerea incintei la uscat şi dirijarea apei înspre malul stâng sunt lucrări care nu fac faţă unei viituri majore.

                                               Institutia Prefectului judetul Maramures

Vasile Iuga de Sălişte – un cavaler al memoriei neamului

Sun la poarta locuinţei lui Vasile Iuga, editorul şi preşedintele Societăţii Culturale Pro Maramureş „Dragoş-Vodă”. Apare, îmbrăcat într-un impecabil costum negru. La cei 62 de ani ai săi, Iuga e un ins longilin care, înainte de a începe discuţia noastră mă invită să-i văd tipografia şi legătoria de cărţi, aflate la etaj. Între rafturile bibliotecii observ zeci de exemplare legate în piele din „Diplomele maramureşene din secolele XIV-XV”, ale lui Ioan Mihaly de Apşa, iar pe mese, în tomuri, filele lucrării în curs de apariţie, „Oameni de seamă ai Maramureşului. Dicţionar 1700 – 2010”. Gazda se mişcă repede prin încăpere, cu agilitate, asemeni unui alchimist aflat în laboratorul său, mângâind, în trecere, stivele de hârtie şi sulurile de piele cu o dragoste aproape paternă.

 Urmaş de voievozi

 Coborâm în salonul de la parter şi luăm loc la o masă din lemn masiv. Bărbatul, un om evident foarte ocupat, nu pierde vremea cu conversaţii inutile. Îşi evocă, din start, primii ani de viaţă şi şcoala generală, absolvită în oraşul Săliştea de Sus, localitate a Maramureşului Istoric. Îşi începe povestea cu evocarea figurii bunicului său, Ion Iuga, cantorul bisericii din localitate şi combatant în Primul Război Mondial, a cărui vorba nu a uitat-o nici azi: „Mă copile, dacă îi ajunge la viaţa ta un pic de domn, să nu uiţi să scrii despre istoria Maramureşului şi a voeivozilor Bogdan şi Iuga, care-s strămoşii familiei noastre.” Îl tot sfătuia, de asemenea, să se ferească de politică, fiindcă-i  – aşa cum este… Bunicul lui şi-a luat şi „doza” de detenţie politică, asemeni majorităţii preoţilor sau diacilor greco-catolici care au refuzat să treacă la ortodoxie. Deşi la acea oră nu se întrevedea nici o schimbare la orizont, acesta presimţea căderea comunismului, „pentru că roata istoriei se învârte, după care, o dată la cincizeci de ani revine în acelaşi loc – iar în curând comuniştii vor fi jos şi s-or ridica alţii.”

Tânărul Iuga absolvă şcoala generală la Sălişte, după care urmează liceul la Borşa. Cu diploma de bacalaureat în mapă, ia drumul Clujului în anul 1975, unde urmează o şcoală tehnică în domeniul chimiei. După absolvire îşi câştigă pâinea muncind ca inspector al Laboratorului de Protecţia apelor potabile şi reziduale din cadrul Regionalei C.F.R. Cluj. Peste ani este şi el promovat, pe funcţia de şef de laborator. Însă, culmea ironiei, deşi e şef nu are în subordinea sa nici un subaltern, fiind  obligat să-şi exercite de unul singur sarcinile de serviciu. Din anul 1995 se lasă de munca „la stat” şi înfiinţează Societatea Culturală Pro Maramureş „Dragoş-Vodă”, al cărei obiect de activitatea constă în reconstituirea trecutului Maramureşului. Se înnegurează pentru o clipă, ca după un gând urât. Îmi spune apoi, cu jumătate de gură, că viaţa în Cluj n-a fost tocmai roză pentru el şi că prin anii ’80 a avut şi el probleme cu securitatea.

 Salvat de Elena Ceauşescu

 Îşi nuanţează povestirea Vasile Iuga: „Locuiam într-o clădire situată vis-a-vis de Catedrala Ortodoxă, într-o garsonieră splendidă. Dar şi securitatea pusese ochii pe ea, intenţionând s-o transforme în casă conspirativă. Eu îi încurcam şi trebuia să dispar de acolo. Şi au început presiunile asupra mea, ca să-mi iau tălpăşiţa. Am reuşit până la urmă, prin regretatul poet Adrian Păunescu să ajung în audienţă la Elena Ceauşescu. Asta se întâmpla în anul 1981. Am întrebat, printre lacrimi, pe cel de-al doilea om din stat, cum e oare posibil ca un „pui” de maramureşean să nu poată locui şi el în centrul Clujului, când alte naţionalităţi îl populează până la refuz…Elena a fost impresionată de cuvintele mele şi m-a liniştit, spunându-mi că e vorba de o încurcătură şi n-o să mai am nici un fel de probleme de acum încolo. Şi aşa a fost. Am putut să mă concentrez în linişte asupra problemelor mele de serviciu, dar şi asupra pasiunii pentru restituirea trecutului istoric”.

După revoluţia din 1989, Vasile Iuga are privilegiul să intre într-o legătură mai strânsă cu academicianul Ştefan Pascu, în cadrul nou-înfiinţatei societăţi culturale „Avram Iancu”. Reuşeşte, printr-un admirabil efort personal să facă rost de la Bucureşti de 50 de tone de lingouri de bronz, pe care le aduce la Cluj în trei TIR-uri, în vederea realizării, în faţa  Catedralei, a complexului statuar închinat lui Avram Iancu. Continuă el: „ Proiectul s-a realizat numai în parte, adică doar statuia lui Avram Iancu şi a buciumăreselor, renunţîndu-se la tribunii „Crăişorului”. Asta pentru că anumiţi domni din politică nu au dorit să-i creeze lui Avram Iancu o importanţă prea mare în istoria Transilvaniei…”

 Editor de marcă şi „detectiv” de blazoane

 Pe biroul său observ câteva cărţi de mărimi impresionante, majoritatea legate în piele extra-fină. Răsfoiesc una din ele. E scrisă de Ioan cav. de Puşcariu şi tratează istoriile familiilor nobiliare din Maramureş. Explică Iuga: „Autorul a scos în anii 1892 şi 1895  trei volume referitoare la aceste familii. Eu i-am reeditat opera pe considerentul că e descendent al familiilor maramureşene şi în aceste pagini îşi reconstituie arborele genealogic. Am găsit documente despre Puşcariu în timp ce răsfoiam însemnările lui Gavrilă Iuga, străbunic de-al meu, fost prefect de Maramureş până în anul 1940. Puşcariu era de fapt născut la Bran, dar a venit în Maramureş să-şi descopere originile şi aici l-a întâlnit pe Gavrilă Iuga.”  Iau în mâini o altă carte masivă ca s-o studiez. În acelaşi timp ochii-mi fug pe un articol apărut în presa maramureşeană, care se află pe masă. Scrie acolo, negru pe alb, că editarea lucrării „Diplomele maramureşene din secolele XIV – XV”, în limba română, constituie „evenimentul editorial al secolului”. Îşi continuă Vasile Iuga relatarea: „ În anul 2000 am reeditat lucrarea scrisă în anul 1900, în limba latină, de către Dr. Ioan Mihaly de Apşa, iar peste alţi nouă ani, prin strădania profesorului Vasile Rus, am publicat-o şi în limba română. Mi-am girat casa, împrumutându-mă cu bani din bancă, doar ca s-o văd odată publicată. Nici până la această oră n-am recuperat decât aproximativ şaptezeci la sută din investiţie…Reeditând aceste cărţi am revenit la o altă idee a bunicului, care obişnuia să susţină sus şi tare că familia noastră are blazon, are „carte” şi diplomă de la împărat”, chiar dacă diploma a fost nevoit să şi-o ardă, ca să nu-l persecute şi mai rău comuniştii. Adaugă de asemenea că, practic, a studiat originile a 1.500 de familii din cele peste 3000 existente în Maramureş, reproducându-le stemele găsite, după lungi căutări, prin hârţoagele arhivelor imperiale de la Viena şi Budapesta. Aşa că în opinia lui i se potriveşte ca o mănuşă munca de „detectiv” de blazoane şi a arborelui genealogic, în slujba celor interesaţi, desigur, cu condiţia să aibă descendenţă nobiliară. Pe deasupra, arată că tot el le confecţionează apoi, din piele sau semi-piele, pentru ca omul să şi le poată expune.

  „Ce n-a făcut Ministerul Culturii, am făcut noi…”

Îl întreb, ca să-l stârnesc puţin, dacă nu i se par cam multe aceste titluri nobiliare în Maramureş… Îmi răspunde, cu calm: „Cei care au luptat alături de principii şi împăraţii acelor vremuri au fost recompensaţi pentru vitejia lor prin titluri nobiliare, blazoane şi proprietăţi. Practic, aceştia asigurau liniştea şi pacea din „coasta” nobililor, întâmpinându-i cu spada în mână pe turci, tătari şi alţi migratori. Fiindcă la acea vreme, în secolul XIV – XV nu se punea problema devotamentului faţă de patrie  ci doar faţă de voievod sau cneaz. Strămoşii noştri erau devotaţi cauzei strămoşilor şi îşi cinsteau istoria pentru a o lăsa drept pildă generaţiilor ce următoare. Acesta este şi principiul meu de viaţă…”

Îmi spune apoi că una din cele mai reuşite acţiuni ale sale de „detectiv” al istoriei a fost descoperirea, în Statele Unite ale Americii, după o lună de căutări, a mormântului căpitanului Nicolae Dunca de Şieu, mort pe câmpul de luptă în Războiul Civil din 1862. Şi rezumă, în câteva fraze, tulburătoarea poveste a acestui brav maramureşean: „Căpitanul Dunca, nobil cu blazon din Şieu, ajunsese în S.U.A. ca om de legătură al domnitorului Al. Ioan Cuza, după ce se umpluse de glorie şi în Italia, alături de marele revoluţionar Giuseppe Garibaldi. După ce la numai 23 de ani ajunge căpitan de cavalerie, guvernul italian îl sprijină să ajungă în America. Acolo, în armata nordistă se afirmă prin numeroasele sale fapte de arme, fiind apoi numit ofiţer al Statului Major şi comandant al Regimentului 8 infanterie New York. Cade ucis, la 24 de ani, în bătălia de la Cross Keys (Virginia) la 8 iunie 1862, în timp ce transmite ordinul generalului Fremont, comandantul suprem al armatei Nordului. I-am găsit până la urmă piatra funerară în Cimitirul Naţional al Eroilor din localitatea Staunton, Virginia. Cum vă spuneam, după o lună de căutare a cinci persoane, prin trei cimitire ale eroilor americani. Practic, ce n-a făcut Ministerul Culturii, am făcut noi, ca societate culturală…” De altfel, pentru efortul şi contribuţia lui Iuga la descoperirea eroului de origine română, Primăria oraşului Staunton, prin primarul John G. Avoli, i-a înmânat, în anul 1999, cheia oraşului. Pe deasupra, s-a înfăptuit şi înfrăţirea între oraşul american mai sus pomenit şi localitatea Vişeu-de Sus din Maramureş.

Concluzionează, în final, apoteotic, Vasile Iuga: „De altfel, destinul meu este să scot la lumină istoria şi evenimentele importante din viaţa elitelor maramureşene, care s-au remarcat în viaţa publică, indiferent de domeniu. Şi am s-o fac până la sfârşitul zilelor mele, chiar pe banii mei, cum am făcut-o nu de puţine ori până acum…”

                                                                   Sorin Grecu