„Despre o carte în care este torturată limba română sau despre lupta unui poet cu gramatica”, semnat de Ioan Romeo Roșiianu, publicat în Revista FREAMĂT nr. 6/2018.

 

Editorul, scriitorul Ioan Romeo Roșiianu susține că Vasile Dan Marchiș are numeroase greșeli de exprimare și de gramatică în textele sale, motiv pentru care îl califică drept „agramat”. Apoi, că s-a folosit de prestigiul poetului Ioan Dragoș, director al Consiliului Județean Maramureș unde VeDeMe era paznic, făcându-l lector de carte fără știrea dumnealui.

Articolul lui Roșiianu, bine documentat  de altfel, afirmă că unele idei și formulări folosite de Ve De Marchiș ar fi preluate din alte surse, fără a fi suficient atribuite, sugerând existența unor practici de copiere. Sunt prezentate exemple pe care autorul le consideră dovezi ale acestor acuzații.

Pe lângă criticile privind stilul de scriere, Ioan Romeo ROȘIIANU îl acuză pe Ve De Marchiș că își exagerează meritele literare și că își promovează excesiv propria activitate (vedeți paginile lui de facebook, că are mai multe).

Autorul compară diverse texte și fragmente pentru a-și susține punctul de vedere și îi critică pe cei care îl laudă sau îi publică lucrările.

Tonul este unul satiric și adesea ironic, cu numeroase remarci personale și calificative depreciative la adresa lui Vasile Dan Marchiș, depășind uneori analiza strict literară.

Este important de menționat că articolul reprezintă punctul de vedere al lui IRR. Faptul că sunt formulate acuzații precum „copist” sau alte critici severe nu înseamnă că acestea au fost stabilite ca fapte printr-o decizie a unei instanțe sau printr-o concluzie oficială. Într-o scriere confidențială a regretatei Angela Monica Jucan, aceasta a spus că VeDeMe ar fi autist, lucru care nu se poate confirma sau infirma! Deocamdată Marchis rămâne un poet la care nu se poate memora o poezie! Ceea ce este trist! La bună vedere!

St.V.

Pentru detalii accesati http://moaraluigelu.blogspot.com/2020/11/vasile-dan-marchis-un-agramat-copist.html

Fotografia zilei - Bombardierul (pseudo)literar.....la năvală!

 

                                                                         Foto: R.B.

„Din puțul gândirii” Episodul „n+1”

 

EDITORIALUL ZILEI. NU EXISTĂ DOUĂ PERSOANE LA FEL

Unii scriitori au ajuns consacrați prin ce și cum scriu, sau prin poziții de altă natură.

Câți scriitori au participat la o anumită întrunire literară numită "cenaclu"? Poate unul din douăzeci. Există scriitori care n-au participat niciodată la întruniri numite astfel, sau poate au participat cel mult odată sau de două ori în viața lor, însă au ajuns consacrați prin scrierile lor și mai ales că pe lângă acestea au o anumită poziție în societate, fie în aspect politic, economic, juridic, religios etc.

Păi, cum au ajuns unii poeți consacrați? Prin modul cum și ce au scris? Nu neapărat prin asta. Dacă azi un politician de rang înalt va scrie o poezie, pe care o va posta pe acest sistem de socializare, mâine, sau chiar azi se va auzi în toată țara că X este și poet, iar dacă politicianul cu pricina va mai scrie o poezie, fie peste o lună sau peste o jumătate de an, acesta va deveni un poet consacrat, mai mult prin poziția sa politică, nu neapărat prin ce a scris. Pe când unul care este văzut "doar " poet deși are zece sau cinsprezece volume de versuri la activ, fără să aibă undeva o poziție într-o anumită unitate, adică fără să aibă o funcție undeva, chiar să aibă lucrări de valoarea Premiului Nobel, nu-l va lua nimeni în seamă, când deja a devenit celebră afirmația unuia dintre cei mai mari scriitori români din Europa, citez: "Aprecierile, distincțiile și băgările în seamă de orice fel nu se acordă de pomană, doar prin faptul că ai arătat la cineva ce ai realizat în aspect literar.  Chiar și un"bravo" sau un bătut pe umăr nu se acordă fără percepția rangurilor, funcțiilor și a conjuncturilor de diverse feluri bazate pe interese". Am încheiat citatul. În fond cine mai participă la cenacluri, când un scriitor renumit la nivel național a afirmat: "Un poet consacrat nu mai umblă pe la cenacluri ". Am încheiat citatul. Concret pentru ce să participe dacă este consacrat, când la asemenea întruniri participă în proporție de 99 % strict doar președinții și vicepreședinții acestor formațiuni literare, cei care sunt propuși să prezinte ceva din creația lor și invitații speciali care evident să fie chemați să se așeze la masa din față, masa "tip" cea a mirilor, cu nănași cu tot, nu oriunde lângă cine știe ce anonim. De fapt cine mai vine la cenacluri? Unii care în premieră își prezintă primele încercări literare și alții doar cu gândul să se bage în seamă pe lângă cineva, dacă acest cineva este din rândul "personalităților", că doar nu va participa pentru altceva. Păi, dacă este consacrat pentru ce să participe când la asemenea întruniri nu participă nici "țipenie" de simplu cititor neinvitat. 

Cine să-l vadă aici dintre cetățenii cu preocupări de diferite profiluri, dacă participă numai scriitori? Când spun "simpli cititori" mă refer la persoanele care n-au scris cărți sau alte cele pe linie publicistică, nu la care cât este de sărac sau bogat, ori la ranguri și funcții. Dacă unii care n-au participat nici măcar la o ședință de cenaclu în viața lor, sau poate au participat odată sau de două ori, dar și atunci cu invitații speciale, însă au devenit consacrați la nivel național, sau chiar international prin scrierile lor, plus de asta sunt publicați cu sute de poezii în majoritatea revistelor de prestigiu din România și nu numai. Pentru ce au fost publicați? Pentru că au participat odată sau de mai multe ori la un anumit cenaclu? Nici vorbă, ci pentru că au talent. Dacă unii deși au participat de nenumărate ori la așa zise "ședințe" de cenaclu, chiar decenii la rând, însă nu i-a publicat nimeni în revistele de prestigiu nici măcar cu o poezie. Păi, de ce nu i-a publicat? Pentru că modul în care abordează scrierile lor nu se ridică la calitatea prin care pot fi apreciați la nivelul unei reviste de prestigiu care se respectă prin valoare, nu după apelative fără nici o legătură cu talentul în aspect literar.

 

Vasile Dan Marchiș

poet, eseist, publicist,  fondatorul revistei Sintagme codrene

DE AZI ÎNAINTE

Unii numiți la apelul bocancilor ”fotografi”  ai unei/unor anumite formațiuni culturale, fără să aibă o patalama cât de simplă, pe care să scrie că sunt cu adevărat ce se spune că sunt, aceștia nu sunt și fotografii mei.

Nu pentru asta nu accept ca sub o anumită fotografie , fie aceasta de grup sau strict personală să apară scris ”foto X”, ci pentru că unii dintre acești ”fotografi”  aflându-se uneltind , chiar boicotând în repetate rânduri în spirit răutăcios că cine cu cine să colaboreze, sau să nu colaboreze, decât după beteșugul invidiei și răutății lor , sau cine să fie, sau cine să nu fie publicat într-o anumită revistă, chiar dacă unii au creații remarcabile. Degeaba au uneltit și boicotat astfel, nu i-a băgat nimeni în seamă cu asta deoarece un scriitor (când este vorba de creațiile sale în aspect literar) este evidențiat în revistele de prestigiu prin ce și cum scrie, nu după alte cele , nu după uneltirile răutăcioase ale denigratorilor cuprinși de strechea invidiei. Că mai sunt unele reviste, cu mici excepții , care publică pe cineva doar pe linie de gașcă, ranguri, funcții, conjuncturi bazate pe diverse interese și în aport financiar, fără să publice pe alții înafara acestor ”apelative” și ”condiții”, chiar să aibă creații excepționale.  Sigur că nu toată lumea merge la evenimente literare să se bage în seamă prin fotografii, ci doar cei în disperare de cauză, pe care nu-i publică nimeni cu creații proprii în revistele de prestigiu.

În ceea ce doresc să spun personal, acești așa ziși ”fotografi”, luați împreună (fără să mă refer la profesioniști, sau să generalizez), nu au atâția ani, față de câte fotografii cu chipul meu au fost publicate, evident lângă creațiile mele, fie acestea poezii, eseuri, cronici articole despre evenimente literare etc, în peste 40 dintre cele mai prestigioase reviste de literatură din România și nu numai. Nici nu vor avea chiar să trăiască dublu decât cea mai bătrână persoană de pe planetă. Dacă eu voi participa și de acum înainte la evenimente literar-artistice , o voi face pentru că am o considerație pentru un anumit artist sau scriitor și evident pentru prestanța acestuia în aspect cultural, nu să-mi facă nu știu cine fotografii. Nici vorbă de asta. Voi face o observație de acest fel dacă nu se încumetă să facă și altcineva fotografii pe perimetrul în care mă voi afla eu, decât acești ”fotografi”  numiți așa,  fără să-mi dau seama pe ce principii.

Vasile Dan Marchiș

poet, eseist, editorialist, publicist, fondatorul revistelor „Izvoare codrene”& „Sintagme codrene”

ofițer de presă la Liga Scriitorilor din România

EȘTI DE TOATĂ POMINA DACĂ AI IEȘIT FĂRĂ O CARTE LA MÂNĂ, CA CIOBANUL DIN STÂNĂ....

Să ne mai întrebăm stimați prieteni că de ce la majoritatea evenimentelor literare unde se prezintă cărți vin foarte puține persoane? Adeseori doar 20-25 persoane. Uneori chiar mai puține.  Motive sunt cu duiumul (fie acestea doar ”de fațadă”), sub pretextul că au de mers la serviciu, sau treburi personale ori pe linie de familie. E drept că unii pot întâmpina probleme exact când se petrece o lansare de carte/cărți.

Am zis ”cărți”? Ioi, tulai Doamne, unde se lansează 3-4 cărți odată, evident cărți ale tot atâtor scriitori, ce credeți că se întâmplă?  Dacă participantul vine de la sute de kilometri, pe lângă că alimentează carburant de vreo 250 lei...Ce urmează?

Credeți că asemenea denumite cică „lansări”, se fac în general doar pentru imagine? Nici vorbă. Când putem posta pe 30 de grupuri că X a scris o carte și mai spunem ceva despre cartea cu pricina în diferite ziare și reviste, sigur că vor auzi despre asta nu numai cetățenii unei țări ci și din altă parte. Însă în majoritatea cazurilor interesul autorului/autorilor este în aspect financiar. Dacă cel care lansează cartea, pune exemplare la vânzare aproape în picioarele trecătorilor, la intrare/ ieșire din imobil, extrem de puțini se încumetă să iasă fără să cumpere un exemplar, ca după aceea să iasă cârcoteli de felul: „Uite-l și pe ciobanul sau țăranul analfabet și zgârcit, ori calicul cutare că nu s-a îndurat să cumpere un exemplar”, că a ieșit de acolo fără o carte măcar, ca ciobanul din stână. 

Altfel cine credeți că ar cumpăra cartea respectivă? Poate unul din douăzeci...Păi, asta de fapt ce înseamnă a fi? Taxă de participare cu pretext literar.

Evident că participanții – blocați în colțul rușinii: dacă nu cumperi, ești „calic fără cultură” sau – groază! – „om care nu citește, decât că spicuiește ziare cu conotații politice sau „diverse” pe linie comercială”. Cartea? Se vinde nu pentru că e bună, ci pentru că e șantaj moral cu pretenții culturale. Unul din douăzeci o citește...probabil. Dar când cei invitați sau participanți prin constrângerea de gașcă sau politică:  ”a nu poți veni că ești din alt partid”, plus că sunt expuse uneori 3 cărți pentru vânzare, cărți care împreună însumează 150-200 lei. Iar dacă vei cumpăra doar una de la un anumit scriitor, ceilalți  doi se vor uita la tine ca la un bădăran. 

În altă ordine de idei, la o lansare de carte am mers cu cartea de acasă, un exemplar primit de la autor înainte cu câteva zile de lansarea propriu zisă. Am intrat cu cartea în mână, iar după ce s-a terminat evenimentul cu pricina am ieșit, evident cu cartea la mână, arătând celui care vindea exemplare că eu deja am un exemplar din cartea respectivă.

   Vă dați seama în ce „manieră” se merge la lansări de cărți, altfel…ești de pomină că ai ieșit de acolo ca ciobanul din stână. În fond nimeni nu merge la evenimente de acest fel fără percepția de a nu cumpăra măcar un exemplar, altfel…tulai Doamne, se umple de „cârcoteli” menționate mai sus nu doar municipiul sau comuna unde a avut loc întrunirea respectivă, ci merge „zvonul” acesta peste mări și țări, așa cum unii au transmis prin mail sau prin alte sisteme de socializare că X și Y fiind prezenți la o anumită lansare de carte, au plecat de acolo fără să ceară măcar un exemplar… adică au ieșit de acolo ca păcurarul din staul...

Vasile Dan Marchiș

poet, eseist, editorialist, publicist, fondatorul revistei Sintagme codrene

APROAPE ”PĂRĂSTASE” DUPĂ... CITITORI

La majoritatea evenimentelor literare, la care unii scriitori înghesuiți ”umăr la umăr”, vreo 10-15 persoane, roată pe lângă o masă ca cea din imagine, în unele cazuri chiar mai îngustă și mai scurtă decât aceasta, sau chiar fără a avea pe ce să-și așeze cărțile aduse, ciornele sau diferite coli de hârtie, așezându-se pe scaune puse în formă de cerc,  își prezintă ei între ei creații proprii, versuri, proză, eseuri, povestiri, fără să asiste acolo nici ”țipenie” de simplu cititor. Adică un cetățean măcar, care n-a scris cărți sau alte cele pe linie publicistică, nu făcând referire la sărăcia, bogăția, funcțiile sau poziția sa socială. Când vezi asemenea aspecte la care participă strict scriitori, fără să vezi măcar o persoană din alte domenii de activitate,  adică simpli cititori, cum spuneam mai sus,  te uiți insistent la masa aceea, mirat dacă se află pe ea părăstasul care urmează a fi ridicat pentru absența acută a cititorilor la majoritatea evenimentelor literare. În asemenea bizară situație te mai întrebi: ”Pentru ce și pentru cine s-au adunat scriitorii cu pricina, când nu a venit acolo o persoană măcar care nu e scriitor?”. Asta înseamnă că lor nu le face cinste, plăcere, satisfacție de a vedea lângă ei decât persoane cu care să se laude în diferite publicații, în reviste, ziare tipărite sau electronice că ce scriitori de prestigiu, ce critici literari, ce jurnaliști și oameni de cultură au participat la evenimentul organizat de ei. Aceștia nu sunt ca un anumit artist care cântând o melodie într-o sală de spectacole se bucură că în sală se află persoane din toate domeniile de activitate, nu doar cântăreți. În mentalitatea majorității scriitorilor (fără să generalizez), poate și influențați și îndemnați de cineva pe linie de gașcă și conjuncturi de diverse feluri, care își văd doar lungul nasului lor în aspect literar, fără să privească în stânga și în dreapta spre alte categorii de persoane între care există personalități de rang național și internațional , care probabil nici nu au auzit de dumneata, însă nu te sinchisești să pătrunzi în imaginea lor să te cunoască măcar prin ce ai scris.

Pe stadioane, în săli de concerte, în cămine culturale sau în centre culturale la diferite evenimente sportive, artistice vin o sumedenie de cetățeni să asiste la un meci de fotbal, chiar dacă nu sunt fotbaliști, iar la spectacole de muzică de orice fel vin sute și mii de cetățeni care nu sunt artiști, nu sunt cântăreți, să vadă, să asculte direct pe sportivi, pe artiști, pe cei care prezintă ceva pe linie de talent, pregătire, profesionalism, perseverență, nu pledoarii, nu alocuțiuni în zeci de minute, sau chiar în ore întregi că cine cum și ce scrie. Așa cum un fotbalist, poate fi analizat cum joacă pe teren, văzându-l direct ce prestanță are în meciurile care le dispută în campionat sau la competiții de altă natură: cupe județene, naționale sau mondiale, așa și un scriitor poate fi remarcat strict atunci după ce ai citit ce și cum scrie, nu după care ce va spune despre el, că defăimători , detractori au fost de când e lumea, de când au fost boicotați cei mai mari scriitori ai neamului nostru și chiar foarte mulți din zilele noastre, că X pe unde umblă, ce haine are pe el, că dacă nu are o funcție înaltă undeva, dacă e ”doar” un funcționăraș de duzină trebuie uneltit ca să nu-l bage cineva în seamă, sau dacă nu ”cântă în strună”, după cum dorește politicianul cutare. S-a căutat ”nod în papură”, pentru mulți, fără nicio legătură cu creația lor,  cu cine umblă, ce ”aventuri” au avut etc, în explicații defăimătoare prin care să-i convingă pe unii să nu bage în seamă pe cutare și cutare, chiar dacă are o activitate literară remarcabilă.

Mai sus m-am abătut puțin de la subiectul care am dorit să-l dezbat aici, însă cine poate spune că la un eveniment literar la care a citit ceva din creația sa a chemat 10 persoane măcar, care nu sunt scriitori, fie aceștia din domeniul juridic, politic, electroniști, constructori, din unități comerciale sau de alt profil? Extrem de puțini. Nu mă refer la elevii adunați cu ”arcanul” de la diferite unități de învățământ, sub percepția că dacă nu se duc la evenimentul cu pricina se va supăra pe ei diriginta sau chiar directorul unității. Sau la evenimente la care cel propus să prezinte ceva are o funcție înaltă într-un anumit sistem și în acest aspect se umple sala pe percepția să se bage în seamă cei prezenți pe lângă ”personalitățile” invitate. Extrem de rar se mai desfășoară evenimente literare la care să participe cineva fără invitație, sau fără gândul că nu va putea lua loc la masa din față, de unde să-și spună pledoaria despre cineva sau creația acestuia. Când vezi masa din față ”tip” masa mirilor, cu nănași cu tot, la care s-au așezat literații invitații care să-și spună alocuțiunile, mai bine de două ore despre o carte care se poate prezenta în mai puțin de 10 minute apoi poate fi oferită fie gratis sau contra cost la cei prezenți, deoarece cum spuneam, o carte poate fi apreciată prin analiza pe text , după ce o citești, așa cum un cântăreț poate fi considerat un artist bun după ce îl asculți direct cum cântă, ce mod de interpretare, ce talent are, nu după care ce spune despre cântărețul respectiv, când sunt sute sau mii de persoane care spun că lor nu le place un anumit gen de muzică , sau că nu le place cum scrie cutare și cutare, însă când creația și activitatea cuiva este apreciată de specialiști în domeniu, nu trebuie să ne impacientăm prin părerile unor persoane neavizate sau care spun cuvinte de laudă doar pe linie de gașcă, ranguri , funcții și conjuncturi bazate pe diverse interese.

 

Vasile Dan MARCHIȘ 

poet, eseist, critic literar, publicist, fondatorul revistei Sintagme codrene

Din ciclul „Când n-ai cu cine te certa, cauți motive” de a crea conflicte și a te lăuda...singur!

                                                         „DIVERSE”

 Stimați prieteni, de când unii ”fotografi” (numiți așa la apelul bocancilor), au lipsit ”motivați” de la unele evenimente literare, am apărut și eu în fotografii pe ici pe colo, în unele postări ale celor care de asemenea au participat la evenimentele cu pricina.

 Nu voi putea dormi la noapte de grija că dacă revin la evenimente literare acești ”specialiști” în a face poze pe sărite, adică doar la cine le convine lor, pe linie de gașcă, funcții, conjuncturi de diverse feluri etc, pe cine voi ”arvoni” să-mi facă și mie o fotografie? 

A fost doar o glumă asta, deoarece cu doi, trei dintre acești într-ale fotografiei nu doresc de a face, chiar i-am blocat pentru uneltiri, defăimare și expresii obscene. Chiar le voi interzice de acum înainte , în văzul lumii, să mă fotografieze. Nu-i treaba mea pe cine și ce fotografiază aceștia în jurul meu, fie pe domeniu public sau în privat, însă pe mine nu, deoarece eu nu mă duc la evenimente literare pentru fotografii, ci pentru a asculta ce prezintă sau ce citesc scriitorii numiți în acest sens.

 Un scriitor, când este vorba de creația sa , este apreciat prin ce și cum scrie, nu după faptul că pe unde hălăduiește, cu cine stă la masă, sau prin ce altceva mai face. Când doar de anul trecut încoace (fără să mă refer la anii precedenți) am fost publicat în prestigioasele reviste: Argeș, Caiete Silvane, Mișcarea literară, Lumină lină, Expres cultural, Hyperion, Meridianul Cultural Românesc, Steaua Dobrogei, Sintagme literare, Iașul cultural etc. De aceea nu am nevoie să-mi facă mie fotografii acești indivizi. Nici să mă publice cu altceva. Chiar le-am interzis și încă îi voi atenționa, în văzul lumii, să nu decurgă la asemenea chestiuni.

Vasile Dan Marchiș,

Fondatorul revistei Sintagme Codrene

(Ne) Gluma zilei - Pentru un patruped din codru, rătăcit în ...SINTAGME

 

                                                                            

                                                                             ***

                                                                            ***

                                                                            ***

                                                           Foto mail personal 

Din puțul gândirii lui ...VeDeMe (episodul n+1)

Cine poate depune jurământ...?
Cine poate depune mărturie sub jurământ că în această țară s-a acordat vreodată măcar o mențiune strict pentru creație la diverse evenimente numite concursuri, tabere, festivaluri sau cu alte denumiri?  Mă refer în aspect literar. Nici măcar o coală de hârtie scoasă prin imprimantă, pe care scrie fad ”Diplomă””, care la un centru de copiat acte este cel mult 0,99 lei, nu ți-o dă nimeni la un anumit eveniment literar fără percepția de gașcă, invitații, colegialitate, conjuncturi de diverse feluri, bazate pe funcții, ranguri, interese financiare sau în aspect politic. Cine în această țară poate jura cu mâna pe Biblie și pe Sfânta Cruce în biserică , de față cu un preot, că a dat sau a primit undeva o distincție doar după creație, adică fără a se fi luat în seamă pozițiile sociale, funcțiile sau cunoștințele cuiva în societate? Nici vorbă. Dacă marii scriitori Mihai Eminescu, Ion Creangă, Nicolae Labiș, Panait Istrate, Petre Ispirescu, n-au primit niciodată în timpul vieții nici măcar o bucată de hârtie fadă pe care să scrie sec ”Diplomă”, ce dovezi mai trebuie, când în ordinea menționată mai sus: Mihai Eminescu este considerat de toată suflarea ca fiind cel mai mare poet născut pe aceste meleaguri, apoi Ion Creangă este fără doar și poate cel mai important creator român de povești și povestiri, din secolul al nouăsprezecelea, nu a primit niciodată în viața sa o distincție pentru creațiile sale. Apoi Nicolae Labiș fiind considerat cel mai valoros poet în viață la vremea sa din România, după Tudor Arghezi, apoi Panait Istrate, fiind considerat la vremea sa a fi unul dintre cei mai mari scriitori români din Europa, când după celebrele sale romane s-au făcut filme care au umplut la refuz cinematografele vremii, apoi cel mai mare creator de basme, povești și povestiri din vremea sa, Petre Ispirescu nu a fost răsplătit nici măcar cu o mențiune fadă. Ce dovezi mai trebuie când acești Titani ai literaturii române nu au fost răsplătiți cu nimic pentru opera lor? Cine poate jura cu mâna pe Biblie, într-o anumită biserică, de față cu un preot, că începând de pe o scară de bloc social și până într-o unitate culturală de rang înalt a primit undeva o mențiune măcar doar după valoarea creațiilor sale fără a fi invitat pentru alte conjuncturi bazate pe amendamente menționate mai sus, sau fără a avea pe cineva sus pus între organizatori , sau fără a fi pus cineva pentru el o vorbă, două, pe principiile cunoștințelor, înafara aspectului literar? Nimeni , nici vorbă, niciodată în această țară. Cine poate jura cu mâna pe Biblie în biserică, de față cu un preot că participă undeva la un eveniment literar , fie acesta concurs , tabără, festival sau ce denumire are evenimentul respectiv, doar prin valoarea creațiilor, cu consimțământul că doar prin asta va primi măcar o distincție fadă, o mențiune măcar, fără să aibă cunoștințe undeva, sau fără ”emblema” unui rang, a unei funcții, sau fără conjuncturi menționate mai sus? Nimeni, nici vorbă. În România nimeni nu participă doar prin valoare, decât atunci când se gândește că poate s-a format o ”breșă” într-un anumit plan de premiere la un eveniment literar, adică dacă nu participă cineva dintr-o anumită breaslă, sau dacă în edițiile precedente s-au acordat diferite distincții (premii, diplome, mențiuni etc) tuturor celor dintr-un anumit cerc literar și astfel a rămas loc și pentru alții, sau dacă din start s-au hotărât să acorde tuturor participanților diferite distincții, indiferent de valoarea creațiilor, non valoare sau numărul participanților. E drept că scrierile unora au avut o anumită valoare și au fost premiați în acest context, însă dacă nu ar fi avut pe cineva între cei sus puși pe funcții înalte sau printre organizatori, distincțiile respective ar fi mers la alții cu cunoștințe pe măsură. Cine poate depune jurământ că nu este așa? Nu există suflare în această țară să poată jura că nu este drept ce scrie mai sus. 

 Vasile Dan Marchiș 

Poet, publicist, editor, fondator manager al revistelor Izvoare codrene&Sintagme codrene

Din puțul gândirii lui ...VeDeM

DISTINȘILOR PREȘEDINȚI DE CONSILII JUDEȚENE, CUM ȘI ÎNALȚILOR REPREZENTANȚI DIN GUVERN.

Pentru cine se face ”politică redacțională” în revistele de literatură, finanțate pentru a fi tipărite din bugetul statului și evident pentru a se vira din acesta pentru salariile celor din redacția revistelor cu pricina? Cine cere așa ceva? Câte numere de reviste se cumpără săptămânal sau lunar? Concret spus, pe facturi să vedem, plătite de cetățeni din buzunarul propriu, nu din buget.

Trebuie urgent contactat conducerea județelor pentru a vedea dacă trebuie cuiva reviste pentru care sunt atâția angajați acolo în redacții, cu sutele, sau poate cu miile în toată țara. Să vadă distinșii președinți de consilii județene exact câte exemplare se cumpără pe facturi, strict din buzunarul cititorilor, nu pe dispoziții de finanțare din banii poporului.

 Pensii se vor tăia substanțial și se vor reduce persoane din diferite unități folositoare, cu miile, cum ar fi  vice-primari, aproape 1000 din toată țara vor fi radiați de pe această funcție, care totuși într-o oarecare măsură sunt de folos comunității, apoi profesori, cu miile  prin care tinerii au ajuns să-ți câștige pâinea și de asemenea cei din generațiile de azi vor ajunge cineva în viață, însă cei din redacții stau bine mersi pe banii oamenilor, fără să se facă o socoteală că cine cumpără exemplare dintr-o anumită revistă, evident cum spuneam , cu bani din buzunarul propriu. Cine cere să se tipărească așa ceva? Unii scriitori dintr-o anumită breaslă? Să-și facă ei imagine că ce scriitori de calibru sunt? Dar dintre simplii cititori câți cer asemenea reviste?  Când spun ”simpli cititori” mă refer la persoanele care n-au scris cărți sau alte cele pe linie publicistică, nu la bogați sau săraci, ori la funcțiile acestora.

 Asta trebuie să analizeze urgent președinții consiliilor județene. Câte exemplare cumpără lumea, strict pe factură, pe bani din buzunarul propriu?  Domnilor președinți de consilii județene și dumneavoastră mai marii din guvern , la asta să faceți un control, nu la diminuări de pensii ale celor care au doar 3000 de lei, (pentru care li s-a reținut lună de lună o anumită sumă,  o viață întreagă din salariu) își trag de la gură pentru ca să-și poată plăti utilitățile care au devenit extrem de scumpe.

Vasile Dan Marchiș

fondator manager al revistei Sintagme codrene

ofițer de presă Liga Scriitorilor din România

Din puțul gândirii lui...VeDeMe

 

CONCRET PENTRU CE AM VENIT AICI?

Concret noțiunea de festival înseamnă, precum se spune la ”DEX”, citez:  ”Manifestare artistică cu caracter festiv, organizată periodic, unde se demonstrează realizările într-un domeniu artistic, muzical, teatral, literar”. Am încheiat citatul. Deci, concret se demonstrează ceva direct prin talent, profesionalism, inteligență, nu explicații. Stimați prieteni, asta înseamnă că la asemenea evenimente se prezintă direct la lume ,muzica în sine, sau ce anume este în program: teatru, literatură, dansuri etc, nu explicații sau critică literară ori alocuțiuni despre activitatea cuiva. Așa precum participă  cineva la stadion , pentru un meci de fotbal, persoana respectivă o face concret pentru meciul respectiv, nu pentru pledoarii despre ce pregătire și cum a evoluat cineva, undeva.  Așa ceva se spune la știri, la un anumit post de televiziune, sau găsești scris într-un anumit ziar sau în altă publicație. Nu te obligă nimeni să expui pe scenă critică literară, de artă sau de teatru, ori alocuțiuni despre activitatea unui anumit membru dintr-o formațiune artistică sau literară. N-a venit nimeni la un festival ca să primească explicații despre un anumit artist sau scriitor, ci să-l vadă și să-l audă direct ce talent, ce anume știe să facă legat de arta în sine.

În afară de un prezentator/moderator, care trebuie să prezinte direct un anumit artist ce urmează să cânte, să danseze etc,  pentru ce trebuie pe scenă (vorba cuiva, mai în glumă sau în serios ) mai mulți ”alocuționiști”?  Pentru ce trebuie prezidiu? În cadrul festivalului respectiv se desfășoară un anumit concurs, ca astfel să trebuiască ”prezidiu” sau juriu?  Dacă sunt și alți invitați în afară de cei care sunt numiți să prezinte direct un anumit program cultural sau artistic, adică să cânte, să danseze, să recite/citească ceva din creația proprie sau a altui autor, ori să prezinte cărți și reviste, e treaba dumitale ca organizator și a invitaților cu pricina, nu și a altor participanți.

 

Vasile Dan Marchiș

Fondatorul revistei Sintagme codrene

Purtătorul de cuvânt al Ligii Scriitorilor din România

Din puțul gândirii lei ...VeDeMe

 

VĂ DAU O IDEE GROZAVĂ DE A VINDE MULTE CĂRȚI

În ziua de Paște, sau la altă mare sărbătoare, în fața ușii catedralei, când se iese/intră la/de la slujbă să puneți o masă plină cu exemplare dintr-o carte anume, evident după ce ați prezentat cartea cu pricina. Mulți, foarte mulți vor cumpăra cartea, indiferent că vor avea sau nu chef să o citească. În acest sens eu doar mă întreb că cine va intra sau va ieși din curtea catedralei fără să cumpere măcar un exemplar? Până răspunde cineva, răspund prima dată eu, astfel: Extrem de puțini, deoarece despre cel care nu va fi văzut cu o carte în mână după ce pleacă de la catedrală, se poate vehicula pe ici , pe colo astfel: ”Uite-l și pe ciobanul neșcolit, sau pe calicul de țăran cutare că a ieșit ca păcurarul din stână fără să cumpere măcar un exemplar.

Deci, succes! N-ar fi prima dată când se pot isca asemenea vorbe, sau cu alte cuvinte identice, cum s-a întâmplat la unele unități culturale sau de învățământ. Succes tuturor!

 

Vasile Dan Marchiș,

Ofițer de presă LSR

Fondatorul revistei Sintagme codrene

Top 3 - MOARA lui GELU -01.02.2025

 

Din puțul gândirii lui...VeDeMe (2)

 CONCRET ȘI LA OBIECT 

        În literatură trebuie să fie ca în sport, în toate aspectele după prestanță și talent, când analizăm un scriitor strict prin scrierile sale, nu după ranguri , funcții sau conjuncturi bazate pe diverse interese politice, amoroase, financiare sau de alt fel. Adică, dacă un sportiv ajunge primul după valoare la linia de sosire, (mă refer la înot sau atletism), acesta va primi medalia de aur sau o distincție de alt fel, care atestă că este cel mai bun în acest aspect, indiferent că e păcurar sau profesor universitar, lucrător la lopată sau general de armată. În această ramură sportivă nu se pot acorda altora premii, medalii și diplome decât după prestanța realizată concret prin talent și forța organismului, concret după prestanța realizată la vedere în public, nu după planuri stabilite anterior în culise, după cunoștințe. Însă la unele concursuri de literatură nu este așa. Poate primi o anumită distincție, prin cunoștințe de altă natură,  orice versificator de trei nuiele, care nici în glumă sau cu indulgență nu poate fi numit poet. Dacă ar fi așa în sport, câți sportivi dintre cei mai buni ar primi după prestanță distincțiile cele mai importante? Foarte puțini. Ar merge mulți în 99% din cazuri doar în percepții bazate pe grade de rudenii,  colegialitate, prin cunoștințe de diverse feluri, sau în aport financiar, astfel s-ar face înmânări de distincții în plan sportiv, cu precădere la înot și atletism până și unor ciungi, ologi, handicapați cu afecțiuni locomotorii grave, mobilizați în cărucioare cu rotile sau celor siliți de afecțiunile unor boli grave să stea doar la pat, chiar dacă nici măcar nu au atins cu un deget apa unui bazin de înot, sau să facă măcar doi pași pe o pistă de alergare. Mulți dintre aceștia și-ar vedea în mâinile lor distincții de mari sportivi, chiar de campioni, Cum în altă ordine de idei în unele cazuri la concursurile literare unii participând cu ”creații” dintre cele mai naive se văd premiați , fără să poți spune măcar cu indulgență sau în glumă că versificările lor lipsite de cele mai firave licăriri poețice sunt poezii, ci doar relatări naive despre unele ființe și bunuri din natură, cât că sunt puse pe rimă. Evident că o scriere doar prin faptul că are rimă, nu poate fi numită poezie, dacă nu are elemente de stil poetic. Aceste elemente pot fi detectate doar de un adevărat poet , dăruit cu talent de la Dumnezeu, de a scrie poezii, nu de orice cititor care apreciază o scriere doar după sentimente. Cine în România se încumetă să participe la un concurs de literatură doar prin valoarea scrierilor sale, cu speranța că doar prin asta va primi măcar o mențiune, fără să aibă cunoștințe de altă natură la cei sus puși (organizatori de evenimente literare, membri ai unor jurii etc) prin care să aranjeze de o distincție? Doar cei care speră că poate s-a format o ”breșă” în planul lor de premiere, stabilit înainte de concurs, adică dacă nu participă cineva din gașca unora, sau dacă în anii precedenți au dat tuturor colegilor diferite distincții, astfel rămânând loc și pentru străini, sau dacă din start organizatorii s-au hotărât să acorde tuturor participanților diferite distincții (premii, diplome, mențiuni), indiferent de care cu ce scrieri s-a prezentat, sau de numărul participanților. Când spun gașcă mă refer la o  grupare restrânsă de persoane, nu la o anumită formațiune literară constituită oficial.  

          Cine poate jura cu mâna pe Biblie și pe Sfânta Cruce într-o anumită biserică sub prescripția unui preot că participă la concursuri de literatură doar după valoare, cu percepția că numai prin asta va primi o distincție , fără ”condițiile menționate mai sus? Nimeni, nici vorbă! Poate veni cineva cu mine de față să depună jurământ în acest sens că o face doar după valoare, cu speranța că doar prin asta va primi o mențiune măcar, fără să întrunească elementele menționate mai sus? Nu cred. Nimeni! Cine spune că participă doar după valoare, cu speranța că va primi o distincție doar prin asta, fără ”amendamentele” menționate mai sus, deja a și scos pe gură o mare minciună.  În acest material m-am referit strict la unele concursuri, (fără să generalizez), nu la distincții obținute de cineva de la unele unități culturale sau publicații, prin creația acestora luată individual, nu în concurs.

            

              Vasile Dan Marchiș

              fondatorul revistei Sintagme codrene

              ofițer de presă Liga Scriitorilor din România