CONCRET ȘI LA OBIECT
În
literatură trebuie să fie ca în sport, în toate aspectele după prestanță și
talent, când analizăm un scriitor strict prin scrierile sale, nu după ranguri ,
funcții sau conjuncturi bazate pe diverse interese politice, amoroase,
financiare sau de alt fel. Adică, dacă un sportiv ajunge primul după valoare la
linia de sosire, (mă refer la înot sau atletism), acesta va primi medalia de
aur sau o distincție de alt fel, care atestă că este cel mai bun în acest
aspect, indiferent că e păcurar sau profesor universitar, lucrător la lopată
sau general de armată. În această ramură sportivă nu se pot acorda altora
premii, medalii și diplome decât după prestanța realizată concret prin talent
și forța organismului, concret după prestanța realizată la vedere în public, nu
după planuri stabilite anterior în culise, după cunoștințe. Însă la unele
concursuri de literatură nu este așa. Poate primi o anumită distincție, prin
cunoștințe de altă natură, orice
versificator de trei nuiele, care nici în glumă sau cu indulgență nu poate fi
numit poet. Dacă ar fi așa în sport, câți sportivi dintre cei mai buni ar primi
după prestanță distincțiile cele mai importante? Foarte puțini. Ar merge mulți
în 99% din cazuri doar în percepții bazate pe grade de rudenii, colegialitate, prin cunoștințe de diverse
feluri, sau în aport financiar, astfel s-ar face înmânări de distincții în plan
sportiv, cu precădere la înot și atletism până și unor ciungi, ologi,
handicapați cu afecțiuni locomotorii grave, mobilizați în cărucioare cu rotile sau
celor siliți de afecțiunile unor boli grave să stea doar la pat, chiar dacă
nici măcar nu au atins cu un deget apa unui bazin de înot, sau să facă măcar
doi pași pe o pistă de alergare. Mulți dintre aceștia și-ar vedea în mâinile
lor distincții de mari sportivi, chiar de campioni, Cum în altă ordine de idei
în unele cazuri la concursurile literare unii participând cu ”creații” dintre
cele mai naive se văd premiați , fără să poți spune măcar cu indulgență sau în
glumă că versificările lor lipsite de cele mai firave licăriri poețice sunt
poezii, ci doar relatări naive despre unele ființe și bunuri din natură, cât că
sunt puse pe rimă. Evident că o scriere doar prin faptul că are rimă, nu poate
fi numită poezie, dacă nu are elemente de stil poetic. Aceste elemente pot fi
detectate doar de un adevărat poet , dăruit cu talent de la Dumnezeu, de a
scrie poezii, nu de orice cititor care apreciază o scriere doar după
sentimente. Cine în România se încumetă să participe la un concurs de
literatură doar prin valoarea scrierilor sale, cu speranța că doar prin asta va
primi măcar o mențiune, fără să aibă cunoștințe de altă natură la cei sus puși
(organizatori de evenimente literare, membri ai unor jurii etc) prin care să
aranjeze de o distincție? Doar cei care speră că poate s-a format o ”breșă” în
planul lor de premiere, stabilit înainte de concurs, adică dacă nu participă
cineva din gașca unora, sau dacă în anii precedenți au dat tuturor colegilor
diferite distincții, astfel rămânând loc și pentru străini, sau dacă din start
organizatorii s-au hotărât să acorde tuturor participanților diferite
distincții (premii, diplome, mențiuni), indiferent de care cu ce scrieri s-a
prezentat, sau de numărul participanților. Când spun gașcă mă refer la o grupare restrânsă de persoane, nu la o
anumită formațiune literară constituită oficial.
Cine poate jura cu mâna pe Biblie și pe
Sfânta Cruce într-o anumită biserică sub prescripția unui preot că participă la
concursuri de literatură doar după valoare, cu percepția că numai prin asta va
primi o distincție , fără ”condițiile menționate mai sus? Nimeni, nici vorbă!
Poate veni cineva cu mine de față să depună jurământ în acest sens că o face
doar după valoare, cu speranța că doar prin asta va primi o mențiune măcar,
fără să întrunească elementele menționate mai sus? Nu cred. Nimeni! Cine spune
că participă doar după valoare, cu speranța că va primi o distincție doar prin
asta, fără ”amendamentele” menționate mai sus, deja a și scos pe gură o mare
minciună. În acest material m-am
referit strict la unele concursuri, (fără să generalizez), nu la distincții
obținute de cineva de la unele unități culturale sau publicații, prin creația
acestora luată individual, nu în concurs.
Vasile Dan Marchiș
fondatorul revistei Sintagme codrene
ofițer de presă Liga Scriitorilor
din România
