Din puțul gândirii lui...VeDeMe (2)

 CONCRET ȘI LA OBIECT 

        În literatură trebuie să fie ca în sport, în toate aspectele după prestanță și talent, când analizăm un scriitor strict prin scrierile sale, nu după ranguri , funcții sau conjuncturi bazate pe diverse interese politice, amoroase, financiare sau de alt fel. Adică, dacă un sportiv ajunge primul după valoare la linia de sosire, (mă refer la înot sau atletism), acesta va primi medalia de aur sau o distincție de alt fel, care atestă că este cel mai bun în acest aspect, indiferent că e păcurar sau profesor universitar, lucrător la lopată sau general de armată. În această ramură sportivă nu se pot acorda altora premii, medalii și diplome decât după prestanța realizată concret prin talent și forța organismului, concret după prestanța realizată la vedere în public, nu după planuri stabilite anterior în culise, după cunoștințe. Însă la unele concursuri de literatură nu este așa. Poate primi o anumită distincție, prin cunoștințe de altă natură,  orice versificator de trei nuiele, care nici în glumă sau cu indulgență nu poate fi numit poet. Dacă ar fi așa în sport, câți sportivi dintre cei mai buni ar primi după prestanță distincțiile cele mai importante? Foarte puțini. Ar merge mulți în 99% din cazuri doar în percepții bazate pe grade de rudenii,  colegialitate, prin cunoștințe de diverse feluri, sau în aport financiar, astfel s-ar face înmânări de distincții în plan sportiv, cu precădere la înot și atletism până și unor ciungi, ologi, handicapați cu afecțiuni locomotorii grave, mobilizați în cărucioare cu rotile sau celor siliți de afecțiunile unor boli grave să stea doar la pat, chiar dacă nici măcar nu au atins cu un deget apa unui bazin de înot, sau să facă măcar doi pași pe o pistă de alergare. Mulți dintre aceștia și-ar vedea în mâinile lor distincții de mari sportivi, chiar de campioni, Cum în altă ordine de idei în unele cazuri la concursurile literare unii participând cu ”creații” dintre cele mai naive se văd premiați , fără să poți spune măcar cu indulgență sau în glumă că versificările lor lipsite de cele mai firave licăriri poețice sunt poezii, ci doar relatări naive despre unele ființe și bunuri din natură, cât că sunt puse pe rimă. Evident că o scriere doar prin faptul că are rimă, nu poate fi numită poezie, dacă nu are elemente de stil poetic. Aceste elemente pot fi detectate doar de un adevărat poet , dăruit cu talent de la Dumnezeu, de a scrie poezii, nu de orice cititor care apreciază o scriere doar după sentimente. Cine în România se încumetă să participe la un concurs de literatură doar prin valoarea scrierilor sale, cu speranța că doar prin asta va primi măcar o mențiune, fără să aibă cunoștințe de altă natură la cei sus puși (organizatori de evenimente literare, membri ai unor jurii etc) prin care să aranjeze de o distincție? Doar cei care speră că poate s-a format o ”breșă” în planul lor de premiere, stabilit înainte de concurs, adică dacă nu participă cineva din gașca unora, sau dacă în anii precedenți au dat tuturor colegilor diferite distincții, astfel rămânând loc și pentru străini, sau dacă din start organizatorii s-au hotărât să acorde tuturor participanților diferite distincții (premii, diplome, mențiuni), indiferent de care cu ce scrieri s-a prezentat, sau de numărul participanților. Când spun gașcă mă refer la o  grupare restrânsă de persoane, nu la o anumită formațiune literară constituită oficial.  

          Cine poate jura cu mâna pe Biblie și pe Sfânta Cruce într-o anumită biserică sub prescripția unui preot că participă la concursuri de literatură doar după valoare, cu percepția că numai prin asta va primi o distincție , fără ”condițiile menționate mai sus? Nimeni, nici vorbă! Poate veni cineva cu mine de față să depună jurământ în acest sens că o face doar după valoare, cu speranța că doar prin asta va primi o mențiune măcar, fără să întrunească elementele menționate mai sus? Nu cred. Nimeni! Cine spune că participă doar după valoare, cu speranța că va primi o distincție doar prin asta, fără ”amendamentele” menționate mai sus, deja a și scos pe gură o mare minciună.  În acest material m-am referit strict la unele concursuri, (fără să generalizez), nu la distincții obținute de cineva de la unele unități culturale sau publicații, prin creația acestora luată individual, nu în concurs.

            

              Vasile Dan Marchiș

              fondatorul revistei Sintagme codrene

              ofițer de presă Liga Scriitorilor din România