Creștinii sărbătoresc azi Ziua Crucii. Vezi tradițiile populare

Ziua Crucii este denumirea popularã a sãrbãtorii ortodoxe “Înãltarea Sfintei Cruci”. În aceastã zi se considerã cã pãmântul, deschis pentru plante, reptile si insecte la Alexii (17 martie), se închide, cele douã sãrbãtori marcând, în Calendarul Popular, douã anotimpuri: vara si iarna. Ziua Crucii este data ce vesteste sfârsitul verii si începutul toamnei. Principalele obiceiuri si practici de schimbare a anotimpului cãlduros (vara) cu unul rece (toamna) sunt concentrate în jurul echinoctiului de toamnã si se manifestã cu ocazia unor sãrbãtori religioase sau populare ce ating maximul la Ziua Crucii. La 14 septembrie se celebreazã descoperirea, pe Muntele Golgota, de cãtre împãrãteasa Elena, a crucii pe care a fost rãstignit Iisus si înfãtisarea ei crestinilor, în Biserica Învierii din Ierusalim, în anul 355 d.H. Aflând Constantin împãratul despre crucea pe care primise Mântuitorul patimile si moartea, a trimis pe mama sa Elena la Ierusalim s-o aducã.

Semnificatia Crucii

Crucea este arma cea mai puternicã a Domnului Hristos si a omului. Prin cruce s-a blagoslovit pãmântul când dracul a dus pe Dumnezeu în cele patru pãrti ale noului pãmânt cu gând sã-l arunce în apa fãrã sfârsit. Prin cruce s-a sfintit cerul, care era al diavolului, luându-se din stãpânirea lui. Prin crucea ferestrei (cerceveaua) s-a sfintit casa, izgonindu-se diavolul din ea. Prin semnul crucii se sfinteste în fiecare zi omul. Crucea ajutã când necuratul si duhurile rele stau sã primejduiascã un crestin. Omul scapã numaidecât de-o spaimã dacã îsi aduce aminte în ce zi a sãptãmânii a fost, în anul acela, Ziua Crucii

Traditii si Obiceiuri de Ziua Crucii

De Ziua Crucii se posteste (e bine chiar sã se tinã post negru) si se fac praznice. Oamenii merg la bisericã si dau de pomanã ulcele noi, pline cu apã curatã, miere sau mied, împodobite cu fir rosu, acoperite cu un colãcel/covrig si o lumânare. Se aduc la bisericã buchete de flori si frunze cu care se înconjoarã Sf. Cruce. Nu se mãnâncã fructe care au ceva cu înfãtisare de cruce: usturoi, nuci, pepeni, prune. La 14 septembrie se închide pãmântul. Calendarul popular consemneazã aceastã zi si sub alte denumiri cum ar fi Cârstovul Viilor sau Ziua Sarpelui. Sub prima denumire, ziua este cunoscutã mai ales în zonele deluroase si sudice ale tinutului, în zonele viticole, marcând începutul culegerii viilor, iar sub denumirea de Ziua Sarpelui este cunoscutã pretutindeni. Acum se crede cã serpii si alte reptile încep sã se retragã în ascunzisurile subterane, hibernând pânã primavara urmãtoare, la 17 martie (Alexiile). În lumea satelor încã se mai crede cã serpii, înainte de a se retrage, se strâng mai multi la un loc, se încolãcesc si produc o margicã numitã “piatra nestematã”, folositoare pentru vindecarea tuturor bolilor. De Ziua Crucii se strâng ultimele plante de leac (boz, micsunele, mãtrãgunã, nãvãnic) ce se duc, împreunã cu buchetele de flori si busuioc, la bisericã, pentru a fi puse în jurul crucii si a fi sfintite. Plantele sfintite se pãstreazã, apoi, în casã, la icoane sau în alte locuri ferite, fiind folosite la nevoie in vindecarea unor boli.

14 septembrie - Ziua Crucii

Biserica noastră cinsteşte Sfânta Cruce în mod deosebit astăzi, când sărbătorim Înălţarea Sfintei Cruci, care ne aminteşte de evenimentul din secolul al 4-lea de la Ierusalim, când a fost scos lemnul Sfintei Cruci spre cinstire înaintea binecredincioşilor creştini. A doua oară în ­cursul anului bisericesc o cinstim în Duminica a 3-a din Postul Mare, la jumătatea urcușului către Învierea Domnului, pentru că, după cum în mijlocul Raiului era sădit Pomul Vieţii, tot aşa în mijlocul Postului Mare se află Sfânta Cruce, cea de viaţă făcătoare.

Ziua de astăzi este zi de post pentru că ne amintim de Jertfa de pe Cruce a Domnului nostru Iisus Hristos. Astăzi prin post şi rugăciune retrăim Vinerea Mare, ziua Răstignirii Domnului nostru Iisus Hristos. De aceea la Sfânta Liturghie se citeşte pericopa evanghelică de la Sfântul Apostol Ioan (19, 6-11, 13-20, 25-28, 30-35), care vorbeşte despre răstignirea Mântuitorului nostru Iisus Hristos. De fapt, când cinstim Sfânta Cruce ne amintim de Domnul nostru Iisus Hristos, Cel Care a sfinţit Crucea cu scump Sângele Său şi ne-a lăsat-o nouă ca pe o armă nebiruită asupra celui rău.

Sfântul Ioan Gură de Aur ne spune despre Sfânta Cruce că „este nădejdea creştinilor, învierea morţilor, călăuza celor deznădăjduiţi, toiagul de sprijin a celor ologi, mângâierea celor săraci, frâul celor bogaţi, pierzania celor mândri, pedeapsa făcătorilor de rele, biruinţa asupra diavolului, învăţătura celor tineri, susţinerea celor lipsiţi, cârmaciul corăbierilor, nădejdea naufragiaţilor, zidul de apărare al luptătorilor. Crucea este părintele celor orfani, apărătoarea fecioarelor, sfătuitoarea iubitorilor de dreptate, liniştea celor întristaţi, apărătoarea celor mici şi slabi, înţelepciunea bărbaţilor, ultimul gând al bătrânilor, lumina ce luminează în întuneric, măreţia şi strălucirea conducătorilor credincioşi, libertatea robilor, slava muncilor, doctorul celor bolnavi, pâinea celor flămânzi, izvor a toată înţelepciunea şi acoperământ celor goi”.

Sfânta Cruce este păzitoarea creştinilor, ocrotitoarea neamului nostru, de aceea astăzi să ne rugăm spunând: „Mântuieşte, Doamne, poporul Tău şi binecuvîntează moştenirea Ta; biruinţă binecredincioşilor creştini asupra celui potrivnic dăruieşte şi cu Crucea Ta păzeşte pe poporul Tău”.

Un articol de: Pr. Ciprian Florin Apetrei – 14 Sep, 2019

Ziua Crucii - Tradiţii şi obiceiuri de Înălţarea Sfintei Cruci

Una dintre cele mai vechi şi mai importante sărbători ortodoxe, Înălţarea Sfintei Cruci, cunoscută în popor drept Ziua Crucii, este celebrată în fiecare an pe data de 14 septembrie, informează site-ul crestinortodox.

Pe data de 14 septembrie creştinii ortodocşi celebrează două evenimente importante, ambele legate de lemnul Sfintei Cruci, cea pe care a fost răstignit Isus Hristos: Aflarea Crucii şi înălţarea ei de către episcopul Macarie al Ierusalimului pe data de 14 septembrie 335, precum şi Aducerea Sfintei Cruci de la perşii păgâni, în anul 629, depusă ulterior în biserica Sfântului Mormânt din Ierusalim.

Ca semn de cinstire a celor două evenimente, pe data de 14 septembrie a fiecărui an, în bisericile ortodoxe are loc o ceremonie specială, prin care Sfânta Cruce este scoasă din Altar în mijlocul lăcaşurilor de cult, în timp ce enoriaşii rostesc la fiecare cerere a preotului "Doamne miluieşte". După ce toţi credincioşii s-au închinat, pe rând, şi au sărutat Sfânta Cruce, preotul duce crucea pe iconostas, unde va rămâne până la odovania sărbătorii, ce are loc pe 21 septembrie.

Înălţarea Sfintei Cruci este o sărbătoare importantă, amintind credincioşilor despre patimile Mântuitorului, motiv pentru care în această zi se ţine post, pentru sănătatea familiei şi spor în gospodării.

În zonele viticole, după Ziua Crucii se trece la culesul viilor, pe când în alte părţi se bat nucii ori se adună ramuri de alun, despre care spune că, dacă vor fi culese de Înălţarea Sfintei Cruci, acestea vor dobândi puteri miraculoase.

Tot de Ziua Crucii credincioşii nu au voie să consume usturoi, nuci, prune sau pepeni, adică acele fructe sau legume ale căror miez se aseamănă cu o cruce.

                                                                                        C.L.