Grevă în sănătate: „Avem salarii de măturători de blocuri”

                                                                             

 de Andreea Dogar

Medicii și asistentele au intrat în această dimineață într-o scurtă grevă de avertisment, între orele 8 și 10. Este cea de-a doua acțiune din acest an care arată nemulțumirea personalului medical din România, după mitingul organizat la începutul lunii noiembrie, când în jur de 10.000 de cadre medicale au protestat în stradă, cerând salarii mai mari și dotări moderne în spitale. Dacă revendicările lor nu vor fi acceptate de către guvernanți, de joi începe greva generală pe termen nelimitat. Eugen Nicolăescu, ministrul Sănătății, a declarat că nu înțelege de ce medicii fac grevă acum și nu au făcut atunci când Guvernul Boc le-a tăiat salariile cu 25%.

Greva de avertisment a avut loc în mai multe orașe din țară, inclusiv în București. La Spitalul Universitar din capitală, câteva zeci de medici și de asistente au întrerupt lucrul și au ieșit în fața spitalului. Angajații instituției purtau banderole cu textul „Sunt în grevă, dar muncesc” sau țineau în mâini afișe cu mesajul „Viitorul este în mâinile tale”.

Medicii au tratat cazurile urgente, iar pacienții care erau deja internați în spital au fost supravegheați. Doar bolnavii cronici care s-au prezentat la camera de gardă sau la policlinica spitalului au fost examinați după ora 10.

Banii puțini pe care îi primesc pentru munca depusă reprezintă principalul motiv de nemulțumire. „Salariile ne dor foarte tare”, spune Ileana Tărâță, care este asistentă medicală de 5 ani. Anterior a lucrat ca infirmieră, iar în paralel a terminat Facultatea de Medicină (programul „Asistență medicală generală”) la Universitatea „Titu Maiorescu”.

„Eu am un instrument din 1930”

În total, are 13 ani de muncă în sistemul sanitar, însă are un salariu de 1.100 de lei: „Am cel mai mic salariu, cât o infirmieră”. Asistenta spune că a rămas cu salariul pe care îl avea în perioada concediului pentru creșterea copilului (egal cu 85% din media veniturilor nete realizate în ultimele 12 luni) deoarece în momentul în care s-a întors i s-a spus că nu sunt bani.

„Se dă examen când te întorci din concediul pentru creșterea copilului, dar rămâi cu salariul de bază. Se face reevaluarea salarială, dar nu se dau bani. Nu sunt fonduri pentru așa ceva. Acum am mai multe responsabilități și bani mai puțini. Responsabilitățile s-au dublat, dar salariul s-a micșorat”, spune fosta infirmieră, care apreciază că ar trebui să se ajungă la un echilibru între salarii deoarece sunt asistente care s-au angajat într-un alt context și care au salarii mai mari, de peste 2.000 de lei, însă munca este aceeași: „E foarte greu. Și noi muncim de ne sar ochii din cap, e o muncă titanică. Vin și muncesc de dimineața până seara”.

Asistenta este nemulțumită și din cauza materialelor insuficiente: „Instrumentarul este primitiv, în toate sălile de chirurgie. Casoletele s-au stricat. Tot timpul trebuie să improvizezi. Dacă n-avem tifon, folosim fașă. Când îți dă tifon, nu-ți dă vată. Când e vată, nu-ți dă tifon”.

Medicii chirurgi și pacienții lor sunt printre cei mai afectați din cauza instrumentelor vechi. În Spitalul Universitar din București se folosesc în mod curent instrumente din anii '70-'80, iar în unele cazuri chiar din perioada interbelică, a declarat un medic neurochirurg al spitalului, care a dorit să-și păstreze anonimatul: „Eu am un instrument din 1930. La ora asta, medicina e axată numai pe talentul doctorilor și al personalului medical, pentru că instrumentarul e primitiv”. În spitale este nevoie de instrumente moderne deoarece clasicul bisturiu a fost depășit demult: „Acum 2.500 de ani, pe vremea lui Hipocrate, se opera cu foarfece și bisturiu”.

Asistentele sunt nemulțumite de salariile mici

Simona Fășie, asistentă medicală în același spital, spune că ceea ce se întâmplă acum în sistemul sanitar din România este „o bătaie de joc”. Tânăra are 35 de ani și crede că dacă ar crește salariile, ar dispărea și șpăgile pe care le dau pacienții: „Fă salariile cât trebuie și atunci n-o să se mai ia”.

Asistenta Elena Gheorghe arată că încă așteaptă să primească înapoi cele 25 de procente care i-au fost tăiate în timpul Guvernului Boc. Asistenta spune că a primit înapoi doar o parte din banii tăiați de fosta guvernare.

În vârstă de 56 de ani, Elena Gheorghe muncește de peste 20 de ani în sistemul sanitar, unde a debutat ca infirmieră: „Ce salariu? Ne e și rușine să spunem. Mai frumos au salariul măturătorii de stradă. După 20 și ceva de ani de muncă avem salariul 8 milioane. Degeaba avem standarde europene, că avem salarii de măturători de blocuri”. Asistenta cere să aibă salariul pe care îl avea înainte de tăierea salarială, adică 1.000 de lei.

„Avem medici deștepți care pleacă din cauza salariilor proaste. Păcat de medicii noștri competenți care nu sunt plătiți cum trebuie. Păcat de asemenea valori. Și medicii trebuie să fie liniștiți, odihniți, nu încordați, cu lipsuri și greutăți. Mai ai și o familie cu doi-trei copii, e foarte greu”, continuă ea.

„Mie nu mi-e frică, că nu-mi pierd mătura și fărașul din mână”

Medicii trebuie să își cumpere singuri uniforme, iar spitalul duce lipsă și de medicamente: „Scoate medicul bani din buzunar și cumpără de urgență. Se minte cu nesimțire și cu neobrăzare, pe față. Domnul ministru nu-și merită fotoliul. Nu mai spun că nu sunt nici materiale de spălat. RMN-ul nu merge de ani de zile”.

„Era un spital elegant. Acum oamenilor le e silă să vină în spital. Toți sunt obligați să-și cam cumpere medicamentele necesare pe perioada internării în spital. Și medicii au un gust amar și le este jenă să le spună că trebuie să-și cumpere medicamente. Ar trebui să fie dați mai mulți bani în sistemul sanitar, să fie rezervă, nu să nu fie deloc. Am lucrat și pe secții și cam știu. Nimeni nu are curaj să vorbească și de lipsuri, le e frică. Mie nu mi-e frică, că nu-mi pierd mătura și fărașul din mână”, spune asistenta.

Creșterea salariilor asistentelor și a infirmierelor este una dintre revendicările Federației Sanitas, a explicat Leonard Bărăscu, președintele federației: „Vrem și noi salarii mai mari. Salutăm creșterea salariilor medicilor rezidenți pentru că ei sunt viitorul medical al țării. Dar ceilalți? Asistentele, personalul TESA (tehnic, economic și socio-administrativ – n.r.), infirmierele? Noi dorim creșterea salariilor pentru toată lumea, într-un procent ce poate fi stabilit de Ministerul de Finanțe alături de federațiile sindicale”.

Chirurgul Florin Chirculescu, președinte al Sindicatului Medicilor "Dr. Ioan Cantacuzino", speră că nu se va ajunge la grevă generală în sistemul de sănătate din România: „Guvernanții să aibă înțelepciunea și să rezolve. Practic, este prima acțiune din sănătate în care medicii și asistentele merg umăr la umăr fără rezerve. Avem protocol semnat și vom face o uniune sindicală între principalul sindicat al medicilor și principalul sindicat al asistentelor”.

„În fiecare săptămână primesc 4 sau 5 oferte de lucru în afară”

„Exodul medicilor se datorează unor venituri îngrozitor de scăzute. Până nu vom căpăta un semnal clar că veniturile noastre vor crește, noi vom pleca și s-ar putea ca peste 5 sau 10 ani nici să nu mai aibă cine să facă grevă în România”, spune medicul de 53 de ani.

Acesta spune că, în ultimii 6 ani, din România au plecat 14.000 de medici, iar în momentul de față, în jur de 4.800 de medici și-au depus documentele necesare pentru plecarea din țară la Ministerul Sănătății.

„Cam în fiecare săptămână primesc 4 sau 5 oferte de lucru în afară, în Germania, Franța, Marea Britanie”, spune Chirculescu. Însă deoarece specializarea sa (chirurgie toracică) este mai rară, iar statele din Occident își asigură necesarul de personal în acest domeniu, a primit oferte pentru alte specializări, ca de exemplu chirurgie generală, medic anestezist sau internist: „Probabil că dacă primeam o ofertă de chirurgie toracică nu mai eram aici”.

Subfinanțarea este cea mai gravă problemă a sistemului, consideră președintele sindicatului: „E o singură problemă care contează: banii. Restul e filozofie. E vorba și de condițiile în care lucrezi, cu ce lucrezi. Din cauza lipsei de bani ajungi să fii etichetat că faci malpraxis, dar nu ai cu ce”.

„Pregătim o gherilă”

Chirculescu spune că este posibil ca greva generală să fie declarată ilegală, așa cum s-a întâmplat și cu alte greve din România: „Nu există nicio grevă serioasă care să nu fi fost declarată ilegală în secunda 2. Ne așteptăm la treaba asta și am făcut o strategie. Prima dată, domnul Nicolăescu a sperat că n-o să iasă lumea la „Marșul tăcerii”. Ne-am strâns 11.000, conform datelor Jandarmeriei. Apoi a zis că n-o să facem această grevă de avertisment, dar a fost, și nu numai în București. Este un joc pe care ei îl fac în încercarea de a nu da bani la Sănătate”.

Miercuri, liderii de sindicat au negocieri cu reprezentanții Ministerului Sănătății. Dacă solicitările lor nu sunt îndeplinite, medicii și asistentele vor declanșa o grevă generală pe termen nelimitat: „O instanță de judecată are acest drept, să o declare ilegală. Noi pregătim o gherilă. Gherila asta va fi legală. Există mijloace legale prin care să demonstrăm că acest sistem nu e funcțional”. În timpul grevei generale medicii se vor ocupa doar de cazurile urgente, iar activitatea din spitale va fi redusă la 30% din cea curentă.

„Îmi blestem ziua când m-am făcut profesor”

     

Sute de profesori din București și din județele Dolj, Teleorman, Dâmbovița, Alba sau Vâlcea au protestat astăzi în Parcul Izvor, în fața Palatului Parlamentului. Și în cea de-a doua săptămână de proteste cadrelor didactice li s-au alăturat asistenți sociali, administratori și oameni de serviciu din unitățile de învățământ. Manifestanții au cerut salarii mai mari, mărirea bugetului pentru Educație (până la 6% din PIB), depolitizarea învățământului și eliminarea birocrației excesive.

Profesorii au acuzat Guvernul și Parlamentul că banii de la buget se duc pentru firmele de partid, pentru pomeni electorale, pentru sponsorii partidelor, pentru „găurile negre” și pentru băieții deștepți, învățământului revenindu-i un procent mult prea mic.

În vârstă de 58 de ani, profesorul de fizică Victor Lupescu de la școala din comuna Ghercești, județul Dolj, a ajuns la salariul de 1.700 de lei după mai bine de 30 de ani de muncă în învățământ. Dacă nu ar avea și ore de dirigenție, salariul său ar fi și mai mic: „Salariile sunt de mizerie. Noi lucrăm cu ființe umane, nu cu animale”.

O mare nemulțumire a sa este birocrația din școli: „Ne-am săturat de niște hârțogării ce le facem prin școli. Eu răspund și de situațiile de urgență. Sunt școli mici, cu cadre didactice puține, și un cadru didactic răspunde și de situațiile de urgență, de violență, de protecție civilă, de dezastre, de partea sanitară. Când să mă mai ocup de fizică? Pe mine statul mă plătește ca să mă ocup de fizică”.

„M-am săturat de hârtii. E strigător la cer”

Pentru munca depusă la întocmirea tuturor acestor acte profesorul nu primește niciun ban: „E muncă patriotică. Când trăia Ceaușescu ne duceau la depănușat, acuma facem hârtii. Tot muncă patriotică”.

„M-am săturat de hârtii. Trebuie să facem proces verbal dacă ieșim cu copiii să adunăm gunoaiele. Să-i zic [elevului – n.r.]: „Vino mă și semnează că ridicași hârtia ce o aruncă colegul tău”. E ceva strigător la cer. Când vine inspecția în școală am început să intrăm în panică din cauza acestor hârtii. Mă întreb: „Oi avea dosarul în regulă?”. Nu mai avem timp să ne facem meseria de aceste hârtii”, completează el.

Lupescu arată că sunt probleme și cu decontarea navetei pentru profesorii care trebuie să se deplaseze prin diferite localități: „De ce să mai plătesc și mijloacele de transport?”.

El nu este de acord cu vârsta de pensionare de 65 de ani: „Vârsta de pensionare mi se pare exagerată. Ți se pare că eu la 64 de ani mai sunt om să predau? Și ne mai mirăm că cadrele didactice sunt luate peste picior de elevi? Munca unui cadru didactic aș așeza-o un pic mai jos față de a unuia care lucrează într-o turnătorie. Ăla are corpul poluat din cauza substanțelor, noi din cauza traiului amărât de zi cu zi”.

Cadrul didactic mai spune că un prieten al său, tot profesor, a ajuns să regrete că a intrat în învățământ: “Mi-a spus „M-am făcut profesor că mi-a fost dragă meseria. Dar am ajuns să-mi blestem ziua când m-am făcut profesor””.

„Parcă am fi paria societății. Și am albit studiind, ne ducem la concursuri”, spune și profesorul Cristi Ionicoiu, de 47 de ani.

Salariu: 900 de lei, după 5 ani vechime

Lucia Manea este și ea nemulțumită de birocrație. Profesoara de matematică în vârstă de 53 de ani lucrează la o școală dintr-un sat din județul Dolj: „În loc să mă verifice ce fac la clasă, mă verifică la hârtii. Pot să nu fac nicio oră – dacă am dosarul [cu hârtii – n.r.] în regulă, e bine”.

Manea face și ore de muzică, de desen, de dansuri populare și de gimnastică aerobică cu elevii de la școală. Face toate aceste ore deoarece dorește să și-i apropie pe copii: „Ca să-i atrag eu ca persoană, având un obiect greu, matematica. Mi-am cumpărat anul trecut orgă ca să pot face muzică. Mi-am mobilat cabinetul: 5 milioane din banii mei, nu ai școlii. Plus bani pentru CD-uri. Eu mi-am ales meseria că mi-a plăcut. Simt că nu pot să fac altceva”.

Pentru toate aceste activități extracurriculare trebuie făcute procese verbale, iar copiii trebuie să semneze că au participat, spune ea.

Georgiana Nicoară lucrează de 5 ani ca educatoare. „În toți acești ani ne-au fost luate drepturi”, este de părere tânăra de 23 de ani, care nu vrea totuși să renunțe la meseria sa: „Fac ceea ce-mi place. Am zis că decât să plec din învățământ și să fac ceva care nu-mi place, [mai bine -n.r.] rămân în învățământ. Dar din cauza salariilor nu-ți mai vine să lucrezi”. După 5 ani vechime, abia a ajuns la un salariu de 900 de lei. A debutat în învățământ cu aproximativ 700 de lei, dar în timpul guvernului Boc a ajuns la puțin peste 500 de lei, din cauza tăierilor.

 „Dimineața eram la muncă, iar după-amiaza la facultate”

Georgiana spune că îi place foarte multă să lucreze cu copii mici: „Persoana care m-a inspirat a fost profesoara mea. Era o persoană caldă, atentă cu noi, ne făcea să ne simțim bine de câte ori mergeam la școală. Și îmi ziceam: „Cândva vreau să ajung și eu ca dânsa””.

Deși ar fi putut să lucreze ca educatoare având numai liceul pedagogic, Georgiana a vrut să aibă și studii superioare. A terminat Facultatea de Psihologie și Științele Educației la Universitatea din București, iar acum este înscrisă la masterat în cadrul aceleiași facultăți: „Dimineața eram la muncă, iar după-amiaza la facultate. Sunt calificată, sunt titulară, cu definitivat. Am aproape toate examenele necesare date”.

Tânăra spune că își plătește din banii săi hârtia pe care o folosește la clasă: „Nu poți veni în fața copilului cu aceleași lucruri. Trebuie să aducem materiale, fișe de lucru, pe care nu le găsim neapărat în cărți, unele trebuie să le faci tu”.

„Trebuia să fie plin de părinți aici”

La protestul profesorilor au venit și reprezentanți ai personalului dedidactic din școli. În vârstă de 37 de ani, Cătălina Sava lucrează ca asistent social în învățământul pentru copiii cu deficiențe mintale, la Școala specială nr. 8 din București.

„Nemulțumirea e că nu sunt și părinți. Toată lumea are impresia că „mai vor și profesorii bani pentru salarii”. 6% din PIB înseamnă învățământ civilizat pentru copiii lor. Pe lângă salarii, înseamnă resurse materiale. Trebuia să fie plin de părinți aici. Așa îmi imaginam că o să fie: părinți cu copiii de mână”, spune Cătălina, care are un salariu de aproximativ 1.000 de lei.

Asistenta socială spune că părinții ar avea de ce să fie nemulțumiți deoarece, deși teoretic manualele ar trebui să fie gratuite pe durata învățământului obligatoriu, părinții cumpără o bună parte din manuale și din caitele speciale, acestea din urmă ajungând și la 80 – 100 de lei.

„Română și matematică mi-a dat, restul le-am cumpărat”, spune Florentina Ciobanu, administrator la Școala specială nr. 8 și totodată mama unui copil care a început să meargă la școală.

Cătălina Sava spune că personalul nedidactic din școala în care lucrează este insuficient. Școala specială nr. 8 are un internat unde stau copii cu boli grave. „Sunt copii cu epilepsie, care fac crize”, arată ea. Cele patru infirmiere și două asistente medicale lucrează și sâmbăta și duminica deoarece nu există personal suficient: „Dacă se întâmplă ceva știți cum răspundem de acei copii? Lucrează peste ca să acopere și noapte și zi, și sâmbăta și duminica. Nu poți să funcționezi cu două asistente într-o școală cu 180 de copii în internat”.

În vreme ce infirmierele sunt plătite cu 600 – 700 de lei, profesorii tineri, care nu au vechime mare, primesc 800 – 1.000 de lei.

Mesajele afișate de profesori în timpul protestului:

Opriți politizarea învățământului

Sclavii hârtiilor

Rupeți lanțurile birocrației

Sclavii subfinanțării

Alocați 6% din PIB pentru viitorul României. Dacă nu acum, atunci când?!

Salarii decente

Suntem slugi la stat, nu salariați

Deblocarea posturilor

Faceţi curăţenie în Inspectoratele Şcolare

Salariu dascăl = Salariu femeie de serviciu Electrica

Acum ori niciodată pentru Educaţia Românească!

                                                                                      A.D.

Debutant în învățământ, plătit ca omul de serviciu...

Aproximativ 100 de profesori au protestat astăzi în fața Guvernului, pentru a cere salarii mai mari, decontarea navetei și dotări mai bune pentru școlile în care predau. Simultan, un alt grup de profesori a pichetat sediul Uniunii Social-Liberale. La proteste au participat cadre didactice din învățământul preuniversitar, din București și din județele Călărași, Ialomița, Dâmbovița, Prahova, Buzău, Ilfov și Giurgiu.

În Piața Victoriei, profesorii au scandat „V-am votat și ne-ați înșelat”, „Fără educație moarte orice nație” și „Jos birocrația”.

În vârstă de 27 de ani, Laura Vasile Țene predă limba română și matematică la Școala nr. 59 din București și are și ore de dirigenție. Deși a terminat două facultăți – Facultatea de Limbi și Literaturi Străine și Facultatea de Matematică și Informatică – și are un masterat în algebră, profesoara câștigă lunar 809 lei. Tânăra spune că este „foarte pregătită, dar neapreciată din punct de vedere salarial”: „Salariul e foarte mic pentru un om care a absolvit măcar o facultate”.

„Fac meseria asta din pasiune. Asta mi-am dorit, am fost influențată de profesorii mei care erau oameni dedicați meseriei. Mi-am dorit ca și eu să pot oferi copiilor un ajutor, un sprijin în dezvoltarea lor profesională și morală”, completează Laura, care este profesoară de 4 ani.

Predă 20 de ore pe săptămână la clasele a VI-a, a VII-a și a VIII-a, iar acestor ore li se adaugă alte 6 ore neplătite (pregătirea suplimentară cu elevii din clasa a VIII-a): „Ajung la 26 de ore. Dar cele 26 de ore pe care le petrec în școală sunt dublate de corectarea lucrărilor. Înainte [de ore – n.r.] trebuie să concepem subiectele. Nu ajungem acasă și ne uităm la televizor. E o prostie să spui că profesorul lucrează 20 de ore”.

„Suntem școală fără internet”

Dincolo de salariile mici, lipsa dotărilor este la fel de gravă. În prezent, în școala în care predă există o singură imprimantă, în cabinetul directorului. Deoarece școala nu are fonduri suficiente pentru hârtie, tonere, pixuri și cărți, tânăra își cumpără din salariul ei toate aceste materiale: „Ne dorim laboratoare, resurse, dotări în școală, să existe o imprimantă pe fiecare catedră, e nevoie de internet. Suntem școală fără internet”.

În fiecare săptămână predă pentru 125 de elevi: "La limba română trebuie să dăm 4-5 lucrări pe semestru plus teza. Și atunci gândiți-vă câți bani trebuie să investim în hârtie și tonere". În prezent, foarte multe teste se dau în format tipărit.

„Înainte se dădeau niște bani pentru cărți, acum nu se mai dau. Acum trebuie să ne cumpărăm noi cărți, să le studiem și să vedem dacă sunt conforme cu programa școlară și dacă pot fi folosite la clasă. Mi-aș dori mai mulți bani ca să ne permitem să ne finanțăm studiile de piață: să vezi ce a mai apărut, ce este nou. Intru în librărie și mă costă 5 milioane la începutul anului școlar”, arată Laura.

Până la clasa a X-a, manualele sunt gratuite și le sunt oferite elevilor la începutul fiecărui an. Dar copiii au ajuns să folosească manuale foarte vechi și foarte uzate: „Eu cred că cel mai mult lipsesc din școală manualele. Am cărți de acum 15 ani. Cărțile din care am învățat eu sunt cele din care predau. Câte generații au studiat de pe acele cărți și în ce stare sunt ... Manualele se dau gratuit, dar nu sunt suficiente, iar cele care sunt au pagini lipsă. Eu sper să ne ofere măcar imprimantele, să se schimbe fondul de manuale în școli. Eu cred că un copil este interesat de școală și dacă are manuale noi. Trebuie să ai și materiale atractive”.

„Mi-aș dori să am manuale cu scriitori la modă, cu o literatură care să fie pe placul lor. Pentru că lucrurile s-au schimbat. Dacă le dai să citească „Baltagul”, cu transhumanța, nu sunt la fel de interesați ca atunci când faci un club de lectură cu „Jurnalul unui puști” sau cu cărți ecranizate”, completează profesoara.

„Profesorii sunt tot mai puțin respectați”

Laura a observat că oamenii nu se solidarizează cu profesorii și că nu li se alătură în timpul protestelor: „Profesorii sunt tot mai puțin respectați. Problema cu părinții este că lipsa de timp determină abandonul școlar al copiilor. Sunt părinți care se interesează o dată pe an de situația școlară a copilului. Din cauza serviciilor foarte solicitante pentru părinți, ei nu mai vin în școală. E vorba de interesul pe care părintele și copilul îl acordă școlii. Eu am la dirigenție o clasă a VIII-a și copiii sunt extrem de indolenți. Vin 10 sau 9 din 26”.

Roxana Mușat, profesoară de limba engleză în aceeași școală din capitală, lucrează în învățământ de 8 ani. Are 33 de ani, iar din salariul său de 1.000 de lei trebuie să cheltuiască bani pentru materialele de care are nevoie la ore: „Limba străină, mai ales engleza, îți trebuie oriunde te-ai angaja ca viitor adult. Automat trebuie să ai materiale noi, CD-uri, filme, cărți noi. Comunicăm cu părinții pe banii noștri: îi sun de pe telefonul meu. Iată unde se duc banii”.

Alături de profesori au protestat și reprezentanți ai personalului auxiliar din școli și din licee: mecanici, administratori și femei de serviciu. Cu toții spun că primesc prea puțini bani pentru munca pe care o desfășoară. Cicerina Popescu are 54 de ani și lucrează ca femeie de serviciu la Școala nr. 169 din București. Pentru cele 8 ore petrecute zilnic la școală primește 630 de lei pe lună: „E foarte greu. Am crezut că se poate face și pentru noi ceva mai bun. E sărăcie mare”. Femeia este nemulțumită deoarece de 26 de ani muncește în aceeași instituție și s-ar fi așteptat ca, la un moment dat, să îi fie majorat salariul: „În atâția ani de zile să am salariul ăsta de mizerie?”.

Mai mult, ea spune că numărul claselor s-a mărit, inclusiv din cauza introducerii clasei pregătitoare, iar acum muncește mai mult pe aceeași bani. Își amintește că în 2009 câștiga 840 de lei, însă între timp s-au tăiat atât sporul de fidelitate (acordat pentru o vechime mai mare de 10 ani), cât și sporul de rușine.

„Societatea civilă nu răspunde chemărilor noastre cum răspunde pentru Roșia Montană”

Aurel Bogatu, vicepreședinte al Federației Sindicatelor Libere din Învățământ, spune că, deocamdată, societatea civilă simpatizează mai mult cu alte teme de interes public, precum exploatarea minieră de la Roșia Montană sau gazele de șist, și mai puțin cu profesorii: “Societatea civilă încă nu percepe gravitatea situației. Toți știu că trebuie să își ducă copilul la școală și să îl lase acolo ca să primească o educație. Societatea civilă nu răspunde chemărilor noastre așa cum am văzut că răspunde pentru Roșia Montană sau pentru gazele de șist, când [oamenii – n.r.] au ieșit chemați sau nechemați. Vrem să vedem dacă societatea civilă percepe gravitatea situației și iese în stradă alături de noi, dacă susține protestele noastre. Pentru că sunt co-participanți la actul de educație, care este făcut de școală, părinți și de societatea civilă. Și la noi protestul este nu îndreptățit, mai mult decât îndreptățit”.

Protestele profesorilor vor continua mâine și poimâine, iar pe 6 noiembrie va fi organizat un mare miting în fața Guvernului. „Și-au anunțat participarea reprezentanți ai cadrelor didactice din întreaga țară, în jur de 7.000 – 8.000 – 10.000 de oameni, și-au anunțat prezența și organizațiile studențești și așteptăm participarea părinților și a societății civile care ne poate da un semn că înțelege și susține protestele noastre”, spune Bogatu.

Salariul unei educatoare, mai mic decât al femeii de serviciu din ministere!

Protestatarii cer salarii mai mari cu 50% pentru cadrele didactice debutante. Liderul FSLI spune că a fost șocat să afle că o educatoare debutantă de la o grădiniță din capitală avea salariul de 575 de lei: „Am rămas stupefiat. Absolvise școala pedagogică cu 10. Un cadru calificat, bine pregătit. În momentul de față e întreținută de părinți. Și o să plece din învățământ când nu o să mai suporte”.

Potrivit liderului de sindicat, un profesor debutant în învățământ câștigă în jur de 8-9 milioane, adică salariul minim pe economie. Femeile de seviciu câștigă tot pe-acolo, în jur de 8 milioane, explică Bogatu: „Este înjositor. Am cerut majorarea cu 50% a salariilor profesorilor debutanți astfel încât profesia să devină atractivă”.

Protestatarii au cerut și depolitizarea sistemul de învățământ. „În momentul de față, directorii sunt numiți, ca și în vechea guvernare, de factorii puterii. Fără concurs. Categoric, pentru a face politica partidelor respective. Solicităm în mod expres ca profesorii care se însriu la concursuri pentru ocuparea funcției de director să poarte girul consiliului profesoral”, spune vicepreședintele FSLI.

Totodată, cadrele didactice au solicitat decontarea navetei de către Ministerul Educației, nu de către autoritățile locale, așa cum se înâmplă în prezent. „Să nu mai fim obligați să mergem la primărie sau la consiliul local pentru decontarea navetei. Deși sunt prevăzute sume pentru decontarea navetei, totuși ea nu se face. De fiecare dată primăria motivează că nu sunt bani”, explică el.

USL, acuzată că a „momit” profesorii cu „gogoși electorale”

„Este de notorietate faptul că în Legea Educației din anul 2011 era prevăzut la articolul procentul de 6% din PIB pentru educație, a cărui punere în aplicare a fost amânată până la 1 ianuarie 2012. A trecut 2012, a trecut 1 ianuarie 2013 și ne apropiem cu pași repezi de 1 ianuarie 2014, când, de asemenea, nu avem convingerea că guvernanții vor respecta Legea Educației cu privire la procentul din PIB acordat educației. Din păcate, deși în momentul schimbării actului de guvernare promisiunile au fost multiple și ne-au făcut să ne dorim înlocuirea unei guvernări cu alta, plină de promisiuni, acestea au fost numai „gogoși” electorale cu care ne-au momit”, explică liderul de sindicat.

Chemați la negocieri la Guvern, reprezentanții FSLI au discutat cu Doina Pană, ministrul delegat pentru Dialog Social, cu Valentina Ștefania Duminică, secretar de stat în Ministerul Educației și cu un consilier al premierului. Reprezentanții executivului le-au transmis profesorilor că nu sunt bani suficienți pentru rezolvarea problemelor din învățământ.

„Actuala putere este foarte deschisă dialogului social. Înainte, dialogul era sublim, dar lipsea cu desăvârșire. Acum dialogul e deschis, dar e un dialog al surzilor. Deși de fiecare dată ni se spune „Da, așa e, suntem alături de dumneavoastră”, nu ni s-au oferit soluții. [Au spus că – n.r.] toate problemele sunt rezolvabile, în afară de cele financiare. Dar nu poți să faci reformă fără bani. Să îi motivezi pe dascăli cu ce?”, se întreabă Bogatu.

„Sutem de acord că sunt constrângeri. Asta e situația, încă nu s-a ieșit din criză, trebuie repornite sectoarele care să crească economia. Dar toată sărăcia să fie împărțită judicios. Pensiile pentru demnitari sunt de 3.500.  [Se spune – n.r.] că sunt câteva sute [de demnitari – n.r.], că sunt puțini. La fiecare sector se spune „E, îi lăsăm și pe ăștia, că sunt puțini”. Într-adevăr, noi suntem mulți, dar nu suntem și proști”, mai spune Bogatu.

                                                                         Andreea DOGAR