luni, 28 octombrie 2013

Debutant în învățământ, plătit ca omul de serviciu...

Aproximativ 100 de profesori au protestat astăzi în fața Guvernului, pentru a cere salarii mai mari, decontarea navetei și dotări mai bune pentru școlile în care predau. Simultan, un alt grup de profesori a pichetat sediul Uniunii Social-Liberale. La proteste au participat cadre didactice din învățământul preuniversitar, din București și din județele Călărași, Ialomița, Dâmbovița, Prahova, Buzău, Ilfov și Giurgiu.
În Piața Victoriei, profesorii au scandat „V-am votat și ne-ați înșelat”, „Fără educație moarte orice nație” și „Jos birocrația”.
În vârstă de 27 de ani, Laura Vasile Țene predă limba română și matematică la Școala nr. 59 din București și are și ore de dirigenție. Deși a terminat două facultăți – Facultatea de Limbi și Literaturi Străine și Facultatea de Matematică și Informatică – și are un masterat în algebră, profesoara câștigă lunar 809 lei. Tânăra spune că este „foarte pregătită, dar neapreciată din punct de vedere salarial”: „Salariul e foarte mic pentru un om care a absolvit măcar o facultate”.
„Fac meseria asta din pasiune. Asta mi-am dorit, am fost influențată de profesorii mei care erau oameni dedicați meseriei. Mi-am dorit ca și eu să pot oferi copiilor un ajutor, un sprijin în dezvoltarea lor profesională și morală”, completează Laura, care este profesoară de 4 ani.
Predă 20 de ore pe săptămână la clasele a VI-a, a VII-a și a VIII-a, iar acestor ore li se adaugă alte 6 ore neplătite (pregătirea suplimentară cu elevii din clasa a VIII-a): „Ajung la 26 de ore. Dar cele 26 de ore pe care le petrec în școală sunt dublate de corectarea lucrărilor. Înainte [de ore – n.r.] trebuie să concepem subiectele. Nu ajungem acasă și ne uităm la televizor. E o prostie să spui că profesorul lucrează 20 de ore”.
„Suntem școală fără internet”
Dincolo de salariile mici, lipsa dotărilor este la fel de gravă. În prezent, în școala în care predă există o singură imprimantă, în cabinetul directorului. Deoarece școala nu are fonduri suficiente pentru hârtie, tonere, pixuri și cărți, tânăra își cumpără din salariul ei toate aceste materiale: „Ne dorim laboratoare, resurse, dotări în școală, să existe o imprimantă pe fiecare catedră, e nevoie de internet. Suntem școală fără internet”.
În fiecare săptămână predă pentru 125 de elevi: "La limba română trebuie să dăm 4-5 lucrări pe semestru plus teza. Și atunci gândiți-vă câți bani trebuie să investim în hârtie și tonere". În prezent, foarte multe teste se dau în format tipărit.
„Înainte se dădeau niște bani pentru cărți, acum nu se mai dau. Acum trebuie să ne cumpărăm noi cărți, să le studiem și să vedem dacă sunt conforme cu programa școlară și dacă pot fi folosite la clasă. Mi-aș dori mai mulți bani ca să ne permitem să ne finanțăm studiile de piață: să vezi ce a mai apărut, ce este nou. Intru în librărie și mă costă 5 milioane la începutul anului școlar”, arată Laura.
Până la clasa a X-a, manualele sunt gratuite și le sunt oferite elevilor la începutul fiecărui an. Dar copiii au ajuns să folosească manuale foarte vechi și foarte uzate: „Eu cred că cel mai mult lipsesc din școală manualele. Am cărți de acum 15 ani. Cărțile din care am învățat eu sunt cele din care predau. Câte generații au studiat de pe acele cărți și în ce stare sunt ... Manualele se dau gratuit, dar nu sunt suficiente, iar cele care sunt au pagini lipsă. Eu sper să ne ofere măcar imprimantele, să se schimbe fondul de manuale în școli. Eu cred că un copil este interesat de școală și dacă are manuale noi. Trebuie să ai și materiale atractive”.
„Mi-aș dori să am manuale cu scriitori la modă, cu o literatură care să fie pe placul lor. Pentru că lucrurile s-au schimbat. Dacă le dai să citească „Baltagul”, cu transhumanța, nu sunt la fel de interesați ca atunci când faci un club de lectură cu „Jurnalul unui puști” sau cu cărți ecranizate”, completează profesoara.
„Profesorii sunt tot mai puțin respectați”
Laura a observat că oamenii nu se solidarizează cu profesorii și că nu li se alătură în timpul protestelor: „Profesorii sunt tot mai puțin respectați. Problema cu părinții este că lipsa de timp determină abandonul școlar al copiilor. Sunt părinți care se interesează o dată pe an de situația școlară a copilului. Din cauza serviciilor foarte solicitante pentru părinți, ei nu mai vin în școală. E vorba de interesul pe care părintele și copilul îl acordă școlii. Eu am la dirigenție o clasă a VIII-a și copiii sunt extrem de indolenți. Vin 10 sau 9 din 26”.
Roxana Mușat, profesoară de limba engleză în aceeași școală din capitală, lucrează în învățământ de 8 ani. Are 33 de ani, iar din salariul său de 1.000 de lei trebuie să cheltuiască bani pentru materialele de care are nevoie la ore: „Limba străină, mai ales engleza, îți trebuie oriunde te-ai angaja ca viitor adult. Automat trebuie să ai materiale noi, CD-uri, filme, cărți noi. Comunicăm cu părinții pe banii noștri: îi sun de pe telefonul meu. Iată unde se duc banii”.
Alături de profesori au protestat și reprezentanți ai personalului auxiliar din școli și din licee: mecanici, administratori și femei de serviciu. Cu toții spun că primesc prea puțini bani pentru munca pe care o desfășoară. Cicerina Popescu are 54 de ani și lucrează ca femeie de serviciu la Școala nr. 169 din București. Pentru cele 8 ore petrecute zilnic la școală primește 630 de lei pe lună: „E foarte greu. Am crezut că se poate face și pentru noi ceva mai bun. E sărăcie mare”. Femeia este nemulțumită deoarece de 26 de ani muncește în aceeași instituție și s-ar fi așteptat ca, la un moment dat, să îi fie majorat salariul: „În atâția ani de zile să am salariul ăsta de mizerie?”.
Mai mult, ea spune că numărul claselor s-a mărit, inclusiv din cauza introducerii clasei pregătitoare, iar acum muncește mai mult pe aceeași bani. Își amintește că în 2009 câștiga 840 de lei, însă între timp s-au tăiat atât sporul de fidelitate (acordat pentru o vechime mai mare de 10 ani), cât și sporul de rușine.
„Societatea civilă nu răspunde chemărilor noastre cum răspunde pentru Roșia Montană”
Aurel Bogatu, vicepreședinte al Federației Sindicatelor Libere din Învățământ, spune că, deocamdată, societatea civilă simpatizează mai mult cu alte teme de interes public, precum exploatarea minieră de la Roșia Montană sau gazele de șist, și mai puțin cu profesorii: “Societatea civilă încă nu percepe gravitatea situației. Toți știu că trebuie să își ducă copilul la școală și să îl lase acolo ca să primească o educație. Societatea civilă nu răspunde chemărilor noastre așa cum am văzut că răspunde pentru Roșia Montană sau pentru gazele de șist, când [oamenii – n.r.] au ieșit chemați sau nechemați. Vrem să vedem dacă societatea civilă percepe gravitatea situației și iese în stradă alături de noi, dacă susține protestele noastre. Pentru că sunt co-participanți la actul de educație, care este făcut de școală, părinți și de societatea civilă. Și la noi protestul este nu îndreptățit, mai mult decât îndreptățit”.
Protestele profesorilor vor continua mâine și poimâine, iar pe 6 noiembrie va fi organizat un mare miting în fața Guvernului. „Și-au anunțat participarea reprezentanți ai cadrelor didactice din întreaga țară, în jur de 7.000 – 8.000 – 10.000 de oameni, și-au anunțat prezența și organizațiile studențești și așteptăm participarea părinților și a societății civile care ne poate da un semn că înțelege și susține protestele noastre”, spune Bogatu.
Salariul unei educatoare, mai mic decât al femeii de serviciu din ministere!
Protestatarii cer salarii mai mari cu 50% pentru cadrele didactice debutante. Liderul FSLI spune că a fost șocat să afle că o educatoare debutantă de la o grădiniță din capitală avea salariul de 575 de lei: „Am rămas stupefiat. Absolvise școala pedagogică cu 10. Un cadru calificat, bine pregătit. În momentul de față e întreținută de părinți. Și o să plece din învățământ când nu o să mai suporte”.
Potrivit liderului de sindicat, un profesor debutant în învățământ câștigă în jur de 8-9 milioane, adică salariul minim pe economie. Femeile de seviciu câștigă tot pe-acolo, în jur de 8 milioane, explică Bogatu: „Este înjositor. Am cerut majorarea cu 50% a salariilor profesorilor debutanți astfel încât profesia să devină atractivă”.
Protestatarii au cerut și depolitizarea sistemul de învățământ. „În momentul de față, directorii sunt numiți, ca și în vechea guvernare, de factorii puterii. Fără concurs. Categoric, pentru a face politica partidelor respective. Solicităm în mod expres ca profesorii care se însriu la concursuri pentru ocuparea funcției de director să poarte girul consiliului profesoral”, spune vicepreședintele FSLI.
Totodată, cadrele didactice au solicitat decontarea navetei de către Ministerul Educației, nu de către autoritățile locale, așa cum se înâmplă în prezent. „Să nu mai fim obligați să mergem la primărie sau la consiliul local pentru decontarea navetei. Deși sunt prevăzute sume pentru decontarea navetei, totuși ea nu se face. De fiecare dată primăria motivează că nu sunt bani”, explică el.
USL, acuzată că a „momit” profesorii cu „gogoși electorale”
„Este de notorietate faptul că în Legea Educației din anul 2011 era prevăzut la articolul procentul de 6% din PIB pentru educație, a cărui punere în aplicare a fost amânată până la 1 ianuarie 2012. A trecut 2012, a trecut 1 ianuarie 2013 și ne apropiem cu pași repezi de 1 ianuarie 2014, când, de asemenea, nu avem convingerea că guvernanții vor respecta Legea Educației cu privire la procentul din PIB acordat educației. Din păcate, deși în momentul schimbării actului de guvernare promisiunile au fost multiple și ne-au făcut să ne dorim înlocuirea unei guvernări cu alta, plină de promisiuni, acestea au fost numai „gogoși” electorale cu care ne-au momit”, explică liderul de sindicat.
Chemați la negocieri la Guvern, reprezentanții FSLI au discutat cu Doina Pană, ministrul delegat pentru Dialog Social, cu Valentina Ștefania Duminică, secretar de stat în Ministerul Educației și cu un consilier al premierului. Reprezentanții executivului le-au transmis profesorilor că nu sunt bani suficienți pentru rezolvarea problemelor din învățământ.
„Actuala putere este foarte deschisă dialogului social. Înainte, dialogul era sublim, dar lipsea cu desăvârșire. Acum dialogul e deschis, dar e un dialog al surzilor. Deși de fiecare dată ni se spune „Da, așa e, suntem alături de dumneavoastră”, nu ni s-au oferit soluții. [Au spus că – n.r.] toate problemele sunt rezolvabile, în afară de cele financiare. Dar nu poți să faci reformă fără bani. Să îi motivezi pe dascăli cu ce?”, se întreabă Bogatu.
„Sutem de acord că sunt constrângeri. Asta e situația, încă nu s-a ieșit din criză, trebuie repornite sectoarele care să crească economia. Dar toată sărăcia să fie împărțită judicios. Pensiile pentru demnitari sunt de 3.500.  [Se spune – n.r.] că sunt câteva sute [de demnitari – n.r.], că sunt puțini. La fiecare sector se spune „E, îi lăsăm și pe ăștia, că sunt puțini”. Într-adevăr, noi suntem mulți, dar nu suntem și proști”, mai spune Bogatu.


                                                                         Andreea DOGAR

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu