Cărţi, antologii şi reviste culturale primite la început de an

Cu bucurie vă semnalez faptul că am primit la redacţia ziarului „Graiul Maramureşului”, la manifestările literare la care am participat sau acasă, mai multe reviste culturale, antologii şi cărţi de autor.Am să încep să fi le prezint pe cele de autor(i) mai întâi.

·        Prima carte despre care vreau să scriu, sentimental fiind, este  volumul de poezie „Ion Bogdan – exerciţiile fiinţei”, Editura „Eurotip” Baia Mare 2017, cartea apărută postum, despre care poetul Gheorghe Pârja afirmă: „Volumul Exerciţiile fiinţei conţine substanţa lirică convingătoare care a generat aceste aprecieri. Cele cinci capitole ale cărţii – gând; între ani; eu sunt poetul; neam pe acest pământ şi poeme de toate zilele – continuă inteligenţa şi subtilitatea metafizică care vizează tocmai istoria reală a fiinţei văzută prin ocheanul cuvintelor”.

·        Volumul de poezii „Din pulbere de stele”, autor Aurelia Oancă, Editura „Eurotip”Baia Mare, 2017 urmează a fi lansat în acest an. Poetul şi profesorul Dragomir Ignat, în prefaţa cărţii, spune despre autoare că aceasta „cultivă, cu extrem de puţine excepţii, versul clasic, cu ritm, rimă, strofe distincte folosind mai ales iambii şi troheii, fapt cerut şi de factura versurilor şi de genul poetic abordat. Volumul semnat de Aurelia Oancă se citeşte de preferinţă seara, ca o terapie pentru cei dezamăgiţi în dragoste sau care doresc să înveţe cu adevărat cum se face disecţia pe un corp imaterial şi totuşi prezent peste tot în lume, IUBIREA”.

·        Profesorul Ioan M. Lazar ne propune volumul (olograf)  „Poezii de ieri şi azi”, înainte şi după 1989, din care am reţinut poemele „Ţara mea”, „Cântec de eroi”, „Imn pentru acest pământ”, „Vladimirul”, „Căsuţa părăsită”, „Marş funebru”, „Omagiu dascălului”, „Cântecul lăzărenilor”, „Revoluţia”, „Coroana României”, „Sunt român”, „Vatră sfântă-i satul meu”, „Unirea cea mare”, „Cehu Patriarhal”, „Mama”, „Colind”, „Pentru onor”, „Bunul Iisus”, „Doină”, „Ţara ca o cetate”, „Poezia”, „Drapelul”, „Cei şapte ani”, „Lemnul crucii”, Calea crucii”, „Dor geto-dac” şi „Imnul românilor de pretutindeni”. După cum bine se poate observa din titlurile poeziilor Ioan M. Lazar e un poet credincios, patriot, iubitor sincer al istoriei neamului românesc, el însuşi fiind nepotul marelui fruntaş al Partidului Naţional Ţărănesc în perioada interbelică şi garda de corp a lui Iuliu Maniu, Ilie Lazar din Purcăreţ.

·        Ştefan şi Rodica Berci ne propun „Drăgoşeştii între adevăr şi legendă”, Editura „Maria Montessorii” Baia Mare, 2017.Aflăm că această carte „s-a născut din dragostea pentru istoria acestor locuri şi din dorinţa de a scoate la lumină detalii ascunse sau uitate din viaţa celor care au trăit şi locuit Ardud-ul”. Se porneşte cu povestirea  de la Dragoş din Bedeu (1285-1352) şi se termină undeva în sec. XVI. Dr. Nicoară Mihali  afirmă, pe ultima copertă a cărţii: „Meritul celor doi autori, Rodica şi Ştefan Berci, stă în aducerea la lumină a unor documente de importanţă majoră pentru istoria Cetăţii Ardudului. Atestarea documentară, procesul vrăjitoarelor, războiul lui Gheorghe Doja, dar mai ales diploma de numire a celor doi, Dragfi Ioan şi Gheorghe, în rândul baronilor, sunt relevante pentru cunoaşterea acestui colţ de lume numit Domeniul Ardudului”.

Am să trec la antologii. Din Iaşi ne-a sosit „Nomazii speranţei”, antologie de versuri şi proză pentru copii, Editura „Pim” Iaşi, îngrijită de scriitoarea Elena Volcinschi.În cuprinsul ei se regăsesc din Maramureş prof. Mariana Cristina Popan de la Liceul cu Program Sportiv Baia Mare, prin elevii Alexandru Popan, Cătălin Popan, Raul Andreicuţ, Adrian Hodor Podină şi prof. înv. primar Gelu Dragoş, Şcoala Gimnazială Mireşu Mare. Semnează poezie elevii: Cătălin Gabriel Almăşan, Maria Ştefania Ţîţan, Laura Alexandra Mogoş, Alessia Maria Coza, Narcisa Florean, Andreea Camelia Năprădean, Lidia Chiorean şi Daria Maria Fărcăşan. Autoarea Elena Volcinschi mulţumeşte tuturor participanţilor pentru „dăruirea şi dragostea cu care încurajează, susţine şi promovează în arta scrisului tânăra generaţie”.

• Ioan Romeo Roşiianu a tipărit antologia „Baia Mare şi Unirea”, Editura „Grinta” Cluj Napoca, 2017. Proiectul este realizat cu sprijinul municipiului Baia Mare prin programul de finanţare nerambursabilă în anul 2017. Antologia cuprinde secţiunile: Poezie, Proză, Tradiţii, Religie, Eseu, Istorie şi Critică. Autorul antologiei scriitorul Ioan Romeo Roşiianu consideră că această lucrare devine „un adevărat manual, studiile cuprinse având darul de-a aduce-n prim plan elemente esenţiale în procesul nostru de devenire naţională”.
• Tot sub egida ECREATOR, director Ioan Romeo Roşiianu, la Editura „Ethnologica” Baia Mare a apărut „Ambasadorii Maramureşului”. În prefaţa antologiei, dr. Ştefan Mariş, directorul Centrului Judeţean pentru Conservarea şi Promovarea Culturii Tradiţionale Maramureş consideră, referitor la cultura şi literatura actuală, că: „este necesară o sinteză interdisciplinară care aduce laolaltă toate aceste perspective. Ne situăm astfel în câmpul paradigmei psihologice interculturale ce analizează şi dezbate modul în care variabilile socioculturale influenţează comportamentul uman, generând conduite diferite în culturi diferite, fixându-se epistemologic între psihologia tradiţională şiantropologia culturală”.
• La final, vă supun atenţiei patru reviste culturale, una din Baia Mare, alta din Satu Mare şi două din zona Moldovei.

·        Revista „Freamăt” a Ligii Scriitorilor din România, filiala Maramureş are deja un colectiv redacţional consolidat şi statornic în următoarele persoane: Carmena Băinţan, Milian Oros, Aurelia Oancă şi Dragomir Ignat. Este o revistă-oglindă a activităţii desfăşurate de către membrii ligii iar faptul că a intrat în cel de-al treilea an al existenţei spune multe lucruri pozitive, faptul că a fost trimisă şi la celelalte filiale din ţară şi este citită cu interes de către scriitorii din ţară a făcut ca tot mai mulţi „externi” să apeleze la paginile ei, numai dacă mă refer, din memorie, la Puiu Răducan, dr. Constantin Dobrescu, Silvana Andrada Tcacenco, Marin Moscu şi alţii.

·        „Revista de opinii şi atitudini culturale „Mesagerul Albastru”, fondator Ioan Andreica, apare în oraşul Satu Mare. De-a lungul timpului mulţi maramureşeni au publicat în revista acestuia. Acest ultim număr de 16 pagini din 2017 are semnăturile lui: Ion Andreica, Andrei Canelu, Dragomir Ignat, Dumitru Ţimerman, Aurica Bîlc, Liviu Tătaru, Constantin Dobrescu, ş.a.

·        Revista de credinţă, atitudine şi civilizaţie ortodoxă „Orizonturile Bucuriei”, publicaţie a Asociaţiei pentru Civilizaţie Ortodoxă, fondator Ioan Nicolae Muşat, are în numărul din decembrie un sumar valoros, din care spicuim: „Rolul Bisericii Ortodoxe în dezvoltarea civilizaţiei şi a culturii de-a lungul vremii” – pr. prof. dr. Mihail Milea; „Prezentarea activităţilor religios culturale pe anii 2016-2017” – pr. prof. dr. Theodor Damian;  „Ortodoxia şi Orizonturile Bucuriei” – ing. Mihail Nicolae Stanca; „Zgomotul tăcerii” de Girel Barbu – Marin Ifrim; „Meditaţiile unui secui” – Attila Nagy.

·        Revista fondată de Liga Scriitorilor din România, filiala Iaşi „Moldova Literară”, care are în componenţă pe Constantin-Toni Dârţu, director; Mihai Ştirbu, redactor-şef şi pe Cella Negoiescu şi Maria Apetroaiei ca redactori responsabili de număr au tipărit în decembrie anul trecut, un număr de excepţie, de peste 150 de pagini, în care publică şi maramureşenii Paula Zăhan la rubrica „Cu juniorii scrisului pe urmele seniorilor”, Ioan Dragoş şi Vasile Bele poezie.

                                                                         Gelu Dragoş

ION

Dialog pseudoplatonic copiat după Ion al lui Platon.                                                                      

Despre literați și pensii

Textul acestui Dialog apocrif și aporetic a fost transcris după originalul aflat la Biblioteca din Alexandria (jud. Teleorman).

Personajele dialogului: DAN, SILE, THEO, ALEX, SANDU, CICA, ICA ș.a.                           

și bineînțeles SOCRATE.

Locul acțiunii: terasa Academiei de Onirism, Jubilație și Trândăvie (OJT)

SOCRATE (stând la masă, către Dan care se apropie de Academie)  Salut, Dan! Ce faci, cu ce treabă prin Cetate? Ai și astăzi vreun proces ca de obicei, ori ai venit numai așa?

DAN (luând loc) Nu, astăzi nu am proces, am venit anume în Baie la Bibliotecă, să caut o carte. 

SOCRATE  Bei ceva?

DAN  Numai un ceai.

SOCRATE  Dar văd că ai o geantă mare și grea cu tine. Ce ai acolo ? Poate niște daruri cu care să-i îmbunezi pe cei care care împart Dreptatea?

DAN  Nu  Socrate, pe Zeus, am o carte.

SOCRATE  O carte? Zău, o singură carte?  Și ce fel de carte poate fi așa de mare, Biblia?

DAN  Nu Socrate, este o carte de poezie, scrisă de către un poet cunoscut în Baie. Cartea aceasta a lui este în trei volume, conține mai multe mii de poezii și aproximativ tot atâtea mii de pagini, în total șapte kile de metafore prima, am cântărit-o chiar eu.

SOCRATE  Înseamnă că este vorba de un poet important. Eu l-am citit pe un alte poet, Eminescu. Acestuia i-a apărut în timpul vieții o singură carte, în format mic, care cântărește 350 de grame. Înseamnă că poetul tău cu cartea de șapte kilograme o fi de vreo douăzeci de ori mai important? 

SANDU (intrând în vorbă)  Hai, Socrate, vorbești așa pentru că ești invidios pe poet.

SOCRATE  Da’ ce să am eu de împărțit cu el? Tu i-ai citit cartea?

SANDU  Nu, dar mă gândesc că tipărirea o fi costat o grămadă de bani. Gândește-te și tu câtă hârtie și cerneală s-o fi consumat, câți copaci tăiați, câtă poluare chimică produsă de industria coloranților și așa mai departe.

DAN  Vezi, Socrate, cartea poetului acesta are o Prefață scrisă de către un critic literar venerabil, care este trecut bine de optzeci de ani.

SOCRATE  Și ești sigur că acest critic nu și-a pierdut încă luciditatea? 

DAN  Cred că nu și-a pierdut-o în întregime, pentru că la atâtea mii de pagini de poezie venerabilul a scris o Prefață de numai două pagini.

VAX SILE (intrând în vorbă)  Da’ voi, filosofii, de ce îi invidiați pe poeți, de ce nu scrieți și voi așa, cărți de mii de pagini?

SOCRATE  Cu filosofii e altă treabă. Spre deosebire de poet, pentru filosof nu este de ajuns să aibă vocație și să intre în acea stare de transă numită inspirație pentru a scrie, mai este nevoie și de altceva, de cunoaștere și cultură. Scriu și filosofii, dar în felul lor. Unii scriu foarte puțin sau chiar deloc, pentru că gândesc la fel. Alții scriu mult, dar îi înțelege foarte puțină lume, tocmai pentru că spun foarte mult. Și în fine alții, un Erasmus sau un Nietzsche de pildă, au scris cărți nu mai mari de o sută de pagini, dar cărți care au zguduit lumea.

CICA  Dar pe Zeus, Socrate, despre criticii literari ce părere ai?

SOCRATE  Criticii adevărați sunt foarte rari. Marea lor majoritate se dedau la ceea ce Maiorescu a numit beție de cuvinte.

ICA  Și această beție este un lucru rău, Socrate?

SOCRATE  Atâta vreme cât acest fel de beție nu costă bani, nu poate fi un lucru rău.

THEO  Dar ia ascultă, Socrate, analfabeții dacă scriu și ei, acesta e un lucru rău?

SOCRATE  Dacă analfabeții scriu în loc să facă rele și mai mari decât scrisul fără rost, atunci scrisul lor nu poate fi un lucru rău. Dar este adevărat că poeții care scriu mult câștigă la fel de mult?

ICA  Da de unde, Socrate, nu câștigă nimic. Ba unii pe deasupra, cum a fost cazul meu bunăoară, mai cheltuiesc și bani, numai ca să fie publicați.

SOCRATE  Păi, cei care îi citesc nu cumpără cărțile lor?

ALEX  Nu, sunt foarte puțini cei care dau bani pe cărți așa cum fac eu, dar cei mai mulți așteaptă să le primească gratis.

SOCRATE  Atunci măcar aceștia îi citesc pe poeți?

ALEX  Nu toți, nici măcar cei care primesc cărțile cadou nu le citesc toți.

SOCRATE  Pe Zeus, asta înseamnă că poeții nu se citesc toți nici măcar între ei!

ALEX  Așa s-ar părea, Socrate.

SOCRATE  Dar poeții, scriitorii în general nu sunt organizați și ei într-o breaslă a lor? Și dacă da, cam câți membri poate să aibă această Uniune a lor? 

NELU  Mulți, poate peste trei mii.

SOCRATE  Par într-adevăr cam mulți, dar oricum trebuie să fie oameni de geniu, care se bucură de faimă și de o celebritate deosebită. Tu îi cunoști pe toți?

NELU  Nu.

SOCRATE  Dar poate că din trei mii, cunoști vreo trei sute?

NELU  Nu Socrate, nu cunosc chiar vreo trei sute.

SOCRATE  Atunci poate cunoști vreo treizeci. Ai putea să-mi spui acuma vreo treizeci de nume?

NELU  Mărturisesc Socrate, că poate nu aș reuși acuma să-ți spun pe de rost vreo treizeci de nume.

SOCRATE  Atunci s-ar părea că nici măcar membrii Uniunii Scriitorilor nu se cunosc și, deci,  nu se citesc între ei.

NELU  Așa s-ar părea, Socrate.

SOCRATE  Atunci pentru ce scriu oare oamenii aceștia, dacă îi citește prea puțină lume, nu câștigă nici bani din scris și nu se bucură nici de faimă și respect ca scriitori?

DAN  La pensii nu te-ai gândit, Socrate? Uniunea Scriitorilor dă la fiecare membru al ei câte o pensie, indiferent dacă scrie bine sau nu, dacă este citit sau nu.

SOCRATE  Înseamnă că pensia și orgoliul sunt motivele pentru care oamenii aceștia scriu, totuși, fără să spună nimic. 

Dialog transcris cu acribie de către Gheorghe D. GLODAN

Declaraţie de presă

14.01.2015

Cărţile scrise în penitenciar

Nu doar sapa şi târnăcopul este muncă, ci şi scrisul unei cărţi este muncă. Dacă trebuie modificat ceva, cu siguranţă trebuie modificat accentul pus pe lucrarea cu valoare ştiinţifică. Nu toată lumea citeşte capodopere ştiinţifice. Unii mai citesc şi romane poliţiste şi beletristică, romane de dragoste, nuvele, proză, poveşti şi povestiri sau poezii. O muncă intelectuală înseamnă a cerceta, a scrie ceva, nu neapărat a emite cărţi cu valoare ştiinţifică. Ceea ce se propune astăzi este cea mai distrugătoare formă a intelectualului atunci când este pedepsit şi privat de libertate. Pe lângă intelectuali, mai sunt şi alţi oameni care au înclinaţii spre anumite domenii precum poezia sau proza, oameni care nu au neapărat studii universitare. Pentru a scrie o carte nu este neapărată nevoie de studii universitare, ci, mai degrabă, ţine de capacitatea de a munci cu creierul pentru ceva. Comuniştii au făcut şantiere ale tineretului şi canale, reducându-i pe toţi cei care gândeau, la noţiunea de muncitor cu sapa şi târnăcopul. Oare există oameni cărora le este dor de acea perioadă?

Dacă avem şoareci în casă luăm măsuri pentru a scăpa de aceştia, nu demolăm casa. Dacă avem o firmă cu probleme, luăm măsuri ca să salvăm acea firmă, să rezolvăm problemele economice sau tehnice, nu închidem firma, dăm oamenii afară şi distrugem clădirea. Da, există o problemă legată de lucrările scrise de către unii. Aceştia trebuie cercetaţi şi acele lucrări care vor fi găsite ca nefiind scrise de către cei care se declară autorii lor, să fie anulate, dar asta nu înseamnă că interzici un drept la muncă aceluia care poate să facă acea muncă. Este mai uşor să distrugi ceva decât să elimini punctual problema pe care „băieţii şmecheri” au reuşit să o creeze inclusiv în detenţie. Sistemul de detenţie este unul prin care omul trebuie reeducat şi disciplinat, nu unul prin care trebuie să fie umilit, redus de la condiţia umană şi obligat să facă munci pe care el nu ştie să le facă. Dacă el ştie să muncească doar cu creierul şi nu cu târnăcopul, trebuie lăsat să facă ceea ce ştie să facă. Dacă nu o face el, ci o fac alţii în locul lui, el cumpărând acea muncă, atunci este o problemă pe care tot Ministerul de Justiţie trebuie să o rezolve, cercetând caz cu caz şi eliminând aceste posibilităţi. Este atât de simplu să verifici dacă cineva a scris sau nu o carte. Autorul cărţii trebuie să ştie fiecare pagină din acea carte. Dacă au scris-o prea repede, trebuie puşi să scrie tot atâtea pagini în timpul în care a scos acea carte, în cazul în care timpul a fost prea scurt, dacă reuşesc înseamnă că avem de a face cu o persoana foarte dotată intelectual, însă, personal, mă îndoiesc că cineva poate să scrie 200 de pagini în 6 ore. Nu era mai simplu să se respingă acea lucrare decât să se anuleze un drept la muncă intelectuală a unor oameni care asta se pricep să facă? În nici un caz, personal, nu pot să susţin o lege de aprobare a unei asemenea ordonanţe, dar pot în schimb să susţin o ordonanţă care să modifice şi să reglementeze caracterul ştiinţific, care mi se pare o chestiune exagerată şi care limitează dreptul de a munci cu creierul a acelora care nu sunt neapărat savanţi, dar ştiu să scrie o carte, care poate să prezinte interes pentru un anumit public cititor.

 Nu toată lumea citeşte tratate ştiinţifice.

    

                                                       Senator

                                                           Marius Sorin Bota

Topul celor mai vândute cărţi la Gaudeamus 2015

Volume semnate de Mircea Cărtărescu, Lucian Boia, Harper Lee, Salman Rushdie, Svetlana Aleksievici şi Igor Bergler se numără printre cărţile cel mai bine vândute la ediţia din acest an a Târgului Internaţional Gaudeamus - Carte de învăţătură din Bucureşti.

"Numărul mare de participanţi - peste 300, de evenimente - mai mult de 700, recordul de vizitatori înregistrat la această ediţie - 125.000 - şi sumele generoase pe care aceştia le-au cheltuit (circa 3.200.000 euro, conform rezultatelor studiului de trafic realizat pe parcursul târgului) confirmă faptul că Gaudeamus a fost şi în acest an «cel mai citit târg de carte»", se arată într-un comunicat remis MEDIAFAX de organizatori.

Ediţia din 2015 a Târgului Internaţional Gaudeamus - Carte de învăţătură, organizat de Radio România, prin Centrul Cultural Media Radio România, s-a desfăşurat în perioada 18 - 22 noiembrie, în Pavilionul Central al Complexului Expoziţional Romexpo din Bucureşti.

Târgul s-a încheiat duminică, în prezenţa unui public încă numeros, dornic să profite până în ultima clipă de oferta generoasă şi de atmosfera inconfundabilă ale evenimentului.

La editura Humanitas, pe prima poziţie în topul celor mai vândute cărţi se poziţionează Mircea Cărtărescu, cu "Solenoid" (peste 1.000 de exemplare vândute), urmat de Lucian Boia, cu volumul "Mihai Eminescu, românul absolut. Facerea şi desfacerea unui mit", Andrei Pleşu şi Gabriel Liiceanu, cu "Dialoguri de duminică. O introducere în categoriile vieţii", Ioana Pârvulescu (editor), cu volumul "Şi eu am trăit în comunism", Dan C. Mihăilescu (editor), cu "Cartea simţurilor" - volum colectiv cu texte de Gabriel Liiceanu, Mihai Măniuţiu, Dan C. Mihăilescu, Angelo Mitchievici, Horia-Roman Patapievici, Tania Radu, Antoaneta Ralian, Cătălin Ştefănescu, Ana Barton, Adriana Bittel, Ana Blandiana, Mircea Cărtărescu, Ioana Nicolaie, Radu Paraschivescu, Ioana Pârvulescu, Constantin Coman, Horea Paştina, Monica Pillat, Andrei Pleşu, Mihai Sârbulescu şi Victor Ieronim Stoichiţă.

În ceea ce priveşte topul pentru Humanitas Fiction, primele cinci poziţii sunt ocupate de Eric-Emmanuel Schmitt, cu "Femeia în faţa oglinzii", Evgheni Vodolazkin, cu "Laur", Michel Houellebecq, cu "Supunere", Yasunari Kawabata, cu "Ţara zăpezilor", şi Amos Oz şi Fania Oz-Salzberger, cu "Evreii şi cuvintele".

În topul Humanitas Multimedia, la ediţia din acest an a târgului s-au situat Ana Blandiana, Lucian Boia, Mircea Cărtărescu, Andrei Cornea, Neagu Djuvara, Gabriel Liiceanu, Dan C. Mihăilescu, Radu Paraschivescu, Horia-Roman Patapievici, Ioana Pârvulescu, Andrei Pleşu - "11 autori Humanitas citesc cele mai frumoase pagini", Emil Cioran - "Lacrimi şi sfinţi" - audiobook în lectura lui Răzvan Vasilescu şi Grigore Leşe - "Cum au înflorit horile în glasul meu" - audiobook în lectura lui Grigore Leşe.

La Editura Polirom, la această ediţie a Târgului Gaudeamus, primul loc în topul vânzărilor este ocupat de romanul "Doi ani, opt luni şi douăzeci şi opt de nopţi", de Salman Rushdie. Următoarele poziţii în acest clasament sunt ocupate de "Du-te şi pune un străjer", de Harper Lee (locul al doilea), "Ucenicul arhitectului", de Elif Shafak (locul al treilea), "Drumul către libertate", de Yeonmi Park (locul al patrulea), şi "Despre toate, pe scurt. De la Big Bang la ADN", de Bill Bryson (locul al cincilea).

În ceea ce priveşte editura Cartea Românească, pe primul loc în topul celor mai vândute cărţi se poziţionează "Imperiul fetelor bătrâne", de Liliana Corobca, pe locul al doilea, cele două cărţi din seria de autor dedicată scriitorului Gheorghe Crăciun - "Compunere cu paralele inegale" şi "Scriitorul şi puterea", iar pe locul al treilea -"Sesiunea de toamnă", de Eugen Negrici. Topul 5 este completat de "Călătorii şi călătoriile în literatura română", de Mircea Anghelescu (locul al patrulea), şi "Puţin sub linie", de Robert Şerban (locul al cincilea).

"Al treilea cimpanzeu", de Jared Diamond, a fost cartea vedetă a Grupului editorial ALL la Târgul Internaţional Gaudeamus 2015. Pe locul al doilea în topul celor mai bine vândute volume se situează "Psihologia pozitivă", de Charlotte Style, apărut în colecţia Self Help, Dezvoltare personală, iar poziţia a treia în acest clasament este ocupată de "Pisicile războinice/ Cartea III, Pădurea secretelor", de Erin Hunter.

În topul vânzărilor Grupului Editorial Corint s-a situat volumul "Dezastrul de la Cernobîl. Mărturii ale supravieţuitorilor", de Svetlana Aleksievici, autoare care a câştigat premiul Nobel pentru literatură pe 2015. Locul al doilea este ocupat de un titlu din colecţia "Corint Istorie" - "Siria. De ce s-a înşelat occidentul", de Frédéric Pichon, urmat în clasament de "Singur în Damasc. Viaţa şi moartea spionului israelian Eli Cohen", de Samuel Segev. Pe locul al patrulea în topul vânzărilor se poziţionează un titlu din colecţia "Corint Junior" - "Mănuşa de aramă" (cartea a doua din seria "Magisterium"), de Holly Black şi Cassandra Clare, iar pe locul al cincilea - "Saga reginelor", de Jean des Cars, din colecţia "Corint Istorie".

La Curtea Veche Publishing, primele locuri în topul celor mai bine vândute cărţi sunt ocupate de "Pe trecerea timpului. Jurnal politic românesc 1996-2015", de Emil Hurezeanu, "Comfort Food", de Jamie Oliver, "Săvârşin. Detaliul", de principesa Margareta a României şi principele Radu al României, "Carol I. Primul şi cel mai mare Rege al românilor", de Adrian Cioroianu şi Andrei Radu, cu ilustraţii de Alexandra Mâzgăreanu, al doilea volum din seria "Regii şi Reginele noastre", coordonată de Adrian Cioroianu pentru Curtea Veche Publishing, "Connected", de dr. Nicholas A. Christakis şi dr. James H. Fowler, prima apariţie în colecţia "Outliers" de la Curtea Veche Publishing.

Fanii trilogiei "Millennium" au aşteptat mai bine de şase ani o nouă aventură a cuplului Lisbeth Salander - Mikael Blomkvist, iar jurnalistul pornit să facă dreptate şi fata cu dragonul tatuat s-au întors la această ediţie a Târgului Gaudeamus. "Prizonieră în pânza de păianjen", de David Lagercrantz, continuarea trilogiei "Millennium", scrisă de Stieg Larsson, a fost cel mai căutat roman de la editura Trei. Următoarele poziţii în clasament au fost ocupate de "Altfel... şi totuşi Alice", de Lisa Genova, şi "Sfânta Alianţă", de A. J. Kazinski.

De asemenea, cele mai vândute cărţi din colecţiile de psihologie ale editurii Trei au fost "Spy the Lie", de Philip Houston, Michael Floyd, Susan Carnicero şi Don Tennant, "Dicţionarul interpretării viselor", de Gerald Schoenewolf, şi "Retman şi Retmagia. Desene animate psihoterapeutice", de Daniel David, Anca Dobrean & Mihai Goţiu.

Editura Pandora M s-a bucurat, de asemenea, de atenţia deosebită a publicului. Cel mai vândut roman a fost "Prietena mea genială", de Elena Ferrante. "Unicat", de Milorad Pavić, şi "Cazul Eduard Einstein", de Laurent Seksik, au fost şi ele în topul preferinţelor cititorilor.

Noua colecţie "PanDA" - imprint al editurii Pandora M - pentru copii de la 2 la 12 ani a venit la cea de-a 22-a ediţie a Târgului Gaudeamus cu o selecţie de cărţi ilustrate, ficţiune şi nonficţiune pentru preşcolari. Cele mai dorite cărticele de către cei mici, dar şi de părinţi, au fost "Elefantul Elmer", de David McKee, "Micuţa mea stea", de Mark Sperring & Nicola O'Byrne, şi "Drăcuşorul cifrelor", de Hans Magnus Enzensberger.

De asemenea, cele mai vândute cărţi ale editurii Lifestyle Publishing au fost "Magia ordinii", de Marie Kondo, "Dieta Vânător - Fermier", de Mark Liponis, şi "Vindecat pentru totdeauna", de Ricki Lewis.

Ediţia a XXII-a a Târgului de carte Gaudeamus 2015 a însemnat pentru editura Nemira mii de cititori care au vizitat standul şi vânzări record, făcând această ediţie a evenimentului cea mai bună din 2008 încoace, cu o creştere de 20% faţă de vânzările din 2014. Din cele peste 700 de titluri şi o mulţime de noutăţi editoriale, cititorii au cumpărat şi anul acesta volume de beletristică, autori români şi străini, deopotrivă, dar şi eseuri (din colecţiile de psihologie, spiritualitate, artă bizantină, istorie).

Cel mai bine vândute titluri Nemira de anul acesta au fost "Sculptând în timp", jurnalul de creaţie al lui Andrei Tarkovski, "Cavalerul celor şapte regate", de George R.R. Martin, "Viaţa elfilor", roman din colecţia "Babel" semnat de autoarea franceză Muriel Barbery, "111 cele mai frumoase poezii ale generaţiei 80", antologie ce cuprinde poeme semnate de Mircea Cărtărescu, Florin Iaru, Bogdan Ghiu, Alexandru Muşina şi mulţi alţii, şi "Istoria lumii", de Andrew Marr.

De asemenea, pe primul loc al titlurilor pentru adulţi vândute de Litera la Gaudeamus 2015 se află "Lupta mea.Cartea întâi: Moartea unui tată", scrisă de Karl OveKnausgård, pe locul al doilea se află "O cale îngustă spre nordul îndepărtat", de Richard Flanagan, iar locul al treilea este ocupat de cărţile de colorat pentru adulţi "Grădina secretă" şi "Pădurea fermecată", care au confirmat şi în România succesul din celelalte 14 ţări în care au fost traduse (peste 12 milioane de exemplare vândute mondial). Topul este completat de cartea "De ce eşuează naţiunile. Originile puterii, ale prosperităţii şi ale sărăciei", scrisă de doi dintre cei mai importanţi experţi din lume în domeniul dezvoltării - Daron Agemoglu şi James A. Robinson (locul al patrulea) şi "Atlasul mondial al vinului", de Hugh Johnson şi Jancis Robinson (locul al cincilea).

De asemenea, pe primul loc în topul vânzărilor de carte pentru copii se află volumele seriei "Descendenţii" de la Disney - "Insula pierduţilor", "Povestea filmului" şi "Cartea de vrăji a lui Mal". Următoarele locuri sunt ocupate de "Cartea cu idei Lego. Poţi construi orice!" şi "Labirintul. Evadarea".

În ceea ce priveşte cărţile editurii Rao cu cel mai mare succes la public, prima poziţie este ocupată de romanul "Biblia pierdută", de Igor Bergler, vândut în aproximativ 1.600 de exemplare. Volumul a fost recompensat şi cu trofeul Gaudeamus pentru cea mai râvnită carte, în urma voturilor vizitatorilor. Următoarele poziţii în clasamentul celor mai bine vândute cărţi la Gaudeamus sunt ocupate de "Ordinea Mondială", de Henry Kissinger, şi "Moda. Istoria completă", de Marnie Fogg. În ceea ce priveşte titlurile pentru copii şi tineret cel mai bine vândute la Gaudeamus, topul este alcătuit din "Enciclopedia Larousse: Spune-mi DE CE?", "Enciclopedia Larousse: Spune-mi UNDE", "Prima enciclopedie Larousse", "Enciclopedia Larousse. Marea carte a invenţilor", "Moştenitoarea focului", de Sarah J. Maas, şi "PAX", de Asa Larsson şi Ingela Korsell.

                                                                                                  D.C.

Ce fel de cărţi ar trebui să citim înainte de culcare pentru a dormi mai bine?!

A citi înainte de culcare e una dintre plăcerile multora dintre noi şi o cale de a ne relaxa înainte de a adormi. Dar oamenii de ştiinţă avertizează că noile tehnologii ce permit citirea cărţilor în format electronic ne pot perturba somnul. Recomandarea lor? Să citim cărţi tipărite.

Când citim o carte în format electronic, pe tabletă sau e-reader, lumina emisă de ecran poate deregla mecanismele ce controlează instalarea stării de somn. Această lumină cu tentă albastră afectează „ceasul intern” al organismului, care controlează ritmul proceselor fiziologice care au loc în cele 24 de ore ale zilei.

Perturbarea ritmului natural al somnului poate avea consecinţe negative asupra sănătăţii, mergând până la efecte grave, precum creşterea riscului de apariţie a demenţei, cancerului şi diabetului.

În cadrul unui studiu cu durata de 2 săptămâni, întreprins la Penn State University şi Harvard University din SUA şi publicat în Proceedings of the National Academy of Science, 12 participanţi au citit cărţi electronice în fiecare seară, timp de 4 ore înainte de culcare. Experimentul a fost apoi repetat cu cărţi tipărite.

Cercetătorii au constatat că, atunci când citiseră cărţi în format electronic, participanţii erau mai puţin somnoroşi seara şi aveau nevoie de mai mult timp pentru a adormi. Analizele au arătat că ei aveau în organism un nivel mai scăzut de melatonină, un hormon implicat în inducerea stării de somn.

De asemenea, prezentau în timpul somnului o fază REM mai scurtă; somnul REM (rapid eye movement) reprezintpă o fază esenţială a somnului, în cursul căreia se fixează informaţiile în memorie. Ceasul lor intern era decalat şi aceste persoane erau, în dimineaţa următoare, mai puţin vioaie (alerte) decât cele care citiseră cărţi tipărite.

Cercetătorii spun că sunt necesare urgent studii aprofundate care să documenteze efectele dispozitivelor electronice cu ecrane luminoase asupra somnului şi asupra ritmului natural al organismului; acest lucru este cu atât mai important cu cât aceste dispozitive sunt folosite de tot mai mulţi copii şi adolescenţi, iar perturbarea somnului acestora poate avea, pe termen lung, consecinţe  serioase asupra sănătăţii. Sursa: Mail Online

                                                                  dr. Iulian COZA

Pledorie pentru CĂRŢI şi LECTURĂ

Ne place să citim cărţi şi să vorbim despre ele. Adorăm să ne cuibărim mintea şi sufletul printre paginile volumelor tipărite cu satisfacţia că, prin lectură, reuşim să scăpăm de povara existenţei cotidiene. În ziua de azi, când suntem prinşi în vâltoarea unui ocean de informaţii de dimensiuni excepţionale, cărţile se ridică cu mândrie din valurile mediocrităţii informaţionale pentru a-şi croi drum spre inimile şi minţile cititorilor. Întotdeauna am perceput cărţile ca pe nişte balsamuri ale sufletului şi m-am hrănit cu convingerea că ele au fost şi vor continua să rămână surse sigure şi valoroase de consolidare spirituală şi intelectuală.

Este o onoare să scrii cărţi, dar nu la puşcărie, este o onoare să fi cititor chiar şi la închisoare. Arta cititului ia locul acelei experienţe privilegiate care ne dumireşte în legătură cu virtuţile infinite ale lecturii. Mai mult, putem înţelege lectura ca pe un act de mântuire existenţială, dacă asemănăm cărţile cu „cei mai credincioşi amici ai sufletului, care ne sprijină în singurătate, ne ajută să uităm asprimea oamenilor şi a lucrurilor, ne potolesc patimile şi grijile şi adorm în noi plictiseala.”

Citeşte şi fă ce vrei! - sună legea fundamentală a lecturii.
Citeşte şi deşteptă-ţi mintea, cu ideile, teoriile, legile, cugetările şi operele marilor spirite ale istoriei şi culturii naţionale şi universale. Fiecare pagină citită, fiecare volum lecturat e o fărâmă din marele discurs al lumii - zămislit, la rândul său, din milioane de alte discursuri literare, istorice, filosofice, ştiinţifice, artistice, tehnice sau socialeconomice.

Nu putem trece prin marea cultură a lumii decât cu o carte în mână. „Prin mijlocirea lor strângem în jurul nostru, lucrurile, locurile, oamenii şi vremurile.”Cărţile ne îndepărtează de ispitele vieţii, ne pun de acord cu noi înşine, ne îndrumă, atunci când trecem prin momente înşelătoare, ne ajută să ne exprimăm iubirea atunci când ne îndrăgostim şi ne sunt dascăli fideli şi exigenţi, atunci când ne propunem să evoluăm.

Tot ceea ce e omenesc se găseşte în cărţi.

Înţelepţii care au lăsat mărturii scrise „sunt ca nişte drumeţi ce au străbătut înaintea noastră căile suferinţelor şi ne întind mâna, chemându-ne lângă dânşii atunci când ne simţim în restrişte.”

Înţelepciunea, tristeţea şi bucuria lumii toată, se află în cărţi. Ele te provocă să gândeşti şi îţi deschid calea spre experienţe psihologice şi sufleteşti de neimaginat. Odată intrat în mirajul lecturii, nu mai ai cum să scapi, cărţile te ameţesc cu „cloroformul binecuvântat al minţii”, te prind într-un dans nesfârşit al cuvintelor şi al gândurilor înţelepte.

Din cele mai vechi timpuri, lectura i-a smuls pe oameni din negura ignoranţei. Prin conţinutul lor variat, cărţile au luat locul sutelor de dascăli, ele ne-au transformat, ne-au ajutat să ne găsim un rost, limpezindu-ne mintea şi sufletul. Prin intermediul cărţilor reuşim să facem călătorii în trecut, prezent şi viitor şi avem posibilitatea să stăm de vorbă, atât, cu noi înşine, cât şi, cu lumea întreagă. Nefiind un act gratuit, lectura produce îmbogăţirea sinelui cu o nouă cunoaştere, cu o modalitate absolut nouă de receptare a lumii interioare şi exterioare.

Atunci când citim, realizăm un act al lecturii irepetabil şi profund personal. Lectura se produce prin intermediul unor canale de receptare speciale, şlefuite, în timp, prin educaţie şi prin parcurgerea permanentă paginilor unor cărţi. Receptarea mesajului lor presupune participare intelectuală şi afectivă. Receptarea are loc în contexte individuale şi culturale diferite. Cadrele cultural-estetice se modifică permanent, gusturile se schimbă, valoarea textelor tipărite se modifică în funcţie de anumite criterii axiologice, de anumite interese intelectuale şi motivaţii psihologice specifice. În urma unor procese de lectură consecventă şi selectivă, se decantează valorile literare, se remarcă operele scrise care au atins nivelul desăvârşirii artistice sau intelectuale.

Un exerciţiu de admiraţie închinat lecturii, nu poate continua decât prin invocarea admirativă a bibliotecilor - lăcaşe de cultură unice, prin vechimea şi trăinicia lor, unde răsfoirea cărţilor se realizează în linişte şi într-o atractivă taină. „O bibliotecă – scrie Lubblock- este un ţinut vrăjit, un palat cu desfătări, un adăpost în care te poţi adăposti împotriva furtunilor”. „Oricine va avea cheia de aur care deschide uşa tăcută a  bibliotecilor – continuă Lubbock – va găsi în ele încurajare şi mângâiere, odihnă şi fericire”.

Bibliotecile sunt instituţii cu uşile permanent deschise. 
Destinul lor istoric a cunoscut momente de glorie şi clipe de poticnire. Unele biblioteci au avut o trainică evoluţie, altele au dispărut ori au renăscut din cenuşă. În perioada actuală se constată o revigorare a funcţiilor acestor instituţii, în situaţia în care asistăm la o scădere a interesului cetăţenilor pentru carte şi lectură. Trăim într-o lume puternic informatizată şi tehnicizată, unde idealurile culturale sunt în aparenţă ocultate de mărunte griji cu caracter pragmatic - pe fondul promovării unei libertăţi de exprimare aproape nemărginite. Într-o realitate, suborbonate legilor supravieţuirii economice şi sufocate de sterile lupte politice, bibliotecile continuă să fluture stindardul dreptului la liberă informare şi comunicare şi reuşesc să se adapteze provocărilor secolului actual.

Prin urmare, lectura va face parte din modul de a fi al omului contemporan iar bibliotecile vor fi receptate ca centre eficiente de comunicare culturală şi socială. Ele vor fi răspunzătoare de calitatea informaţiilor şi cunoştinţelor oferite comunităţii, vor avea un rol accentuat în gestionarea resurselor informaţionale universale, vor fi factor decisiv de revigorare a schimbului naţional şi internaţional de idei.

                                                                             LILIANA MOLDOVAN

Sute de cărţi şi documente rare au dispărut din Bibliotecile Transilvaniei. Valoarea pierderilor este inestimabilă. Cazul Teleki-Bolyai

Furtul de cărți rare de la Biblioteca Teleki-Bolyai și o anchetă care trebuie urgentată

Spre sfârșitul anului 2010, prin acțiunea publică a unui enigmatic personaj, bine ascuns sub un nume de împrumut – Dan Apostol -, presa mureşeană afla despre dispariţia unui important număr de cărţi de valoare din fondul Bibliotecii Teleki-Bolyai. A fost un pic de tevatură… şi cam atât. În scrisoarea difuzată în media de acel Dan Apostol era indicat ca suspect principal un individ misterios şi cu reputaţie îndoielnică, Dobos Ferenc (care se pare că a dispărut imediat), iar Spielmann Mihaly, în calitate de şef de secţie al Bibliotecii Teleki-Bolyai la momentul respectiv, a dat declarații destul de eliptice. Unde ne aflăm astăzi cu ancheta după patru ani de la sesizarea dispariției cărților, căci momentul (sau momentele?) e greu de stabilit. Oare se va repeta istoria din deceniul patru când a avut loc o situaţie aproape identică?

Ce s-a furat de fapt?

La începutul lunii noiembrie 2010, după ce în presă a apărut scrisoarea semnată ”Dan Apostol”, Inspectoratul Județean Mureș, prin serviciul de specialitate, s-a autosesizat demarând cercetările preliminare care se impuneau în acest caz. În respectiva scrisoare remisă presei de Dan Apostol (!?), șeful secției Teleki-Bolyai, Spielmann Mihály, era acuzat că ar fi scos cărţile din bibliotecă şi le-ar fi vândut. Mai precis, semnatarul acelei scrisori, menționa: „Distinsul intelectual (cu trimitere la Spielmann Mihály), ajutat de bunul său amic Dobos Ferenc au făcut o selecţie pe sprânceană a cărţilor de valoare după criterii doar de ei ştiute şi au cenzurat o serie de valori din această categorie pe care au decis să le exporte pe filieră ungară spre Occident, pentru a delecta un public mai puţin numeros, format din elita colecţionarilor”. Desigur, aceste acuzații trebuie lămurite de poliție care, dealtfel, la momentul respectiv a și demarat ancheta în colaborare și cu Poliția ungară, întrucât și acolo ar mai fi avut loc furturi similare. Potrivit declarației directorului Bibliotecii Județene Mureș, instituție căreia i se subordonează Biblioteca Teleki, dr. Monica Avram, cea care a inițiat inventarul, ar fi dispărut un număr de 538 de cărţi, foi volante, broşuri. Nu ar fi dispărut incunabule, unicate, dar în schimb ar fi lipsuri din toată perioada de tipărire. Pentru secolul XVI sunt 17 lipsuri, pentru secolul XVII sunt 111 documente lipsă, pentru secolul XVIII sunt 65, iar pentru secolul următor, 50 de lipsuri. După 1900 sunt 257 lipsă şi fără an de publicare 38, deci în total 538 de documente. Biblioteca Teleki-Bolyai (foto) este constituită din mai multe fonduri, lipsurile nu sunt numai din Fondul Teleki care are 40.000 de volume și la care s-au adăugat în timp Fondul Bolyai, Fondul Turnovski, Fondul de Dublete, Fondul Mixt, Fondul Depozitului Nou.

Ce spune Poliția, azi, despre furtul de la Teleki-Bolyai?Contactat de subsemnatul, dl. comisar șef Cătălin Rădulescu din partea Poliției Mureș și cel care răspunde de ancheta în cazul furtului de la Biblioteca Teleki-Bolyai, a răspuns prin intermediul purtătorului de cuvânt al instituției, d-ra inspector de poliție Andreea Pop, faptul că ”în ceea ce privește ancheta în acest caz continuă, dar nu sunt informații noi.” Sperăm sincer să se înregistreze și progrese într-un timp cât mai rezonabil și care să ducă în final la descoperirea făptașului (făptașilor). Nu de alta, dar în caz contrar s-ar putea ca furtul să se soldeze cu același rezultat ca cel descoperit în 1937, în aceeași instituție. Deci, după cum vedeți, există un precedent. Sperăm ca măcar de data aceasta să fie o altă finalitate.

La Mureș se continuă ”o tradiție” inaugurată imediat după 1990.

Nadăşa, Ulieş, Sângeorgiu de Câmpie, Sărmaşu, Sâmpetru, Pogăceaua sunt doar câteva localităţi unde au fost contabilizate infracţiuni, din totalul celor 18 furturi înregistrate la Poliţia Mureş. La Ulieş spre exemplu, au dispărut şapte cărţi vechi şi rare. “Cazania lui Varlaam”, o scriere veche şi foarte importantă a fost furată şi de la Sâmpetru şi de la Pogăceaua (Pogăceaua este un caz foarte interesant, insuficient investigat considerăm noi, de către cei în drept), “Apostolul”, o scriere din 1683, a fost furată de la Sărmaşu, la fel ca şi “Predicile lui Petru Maior”. Bizară ni se pare şi situaţia semnalată nouă despre două scrieri foarte importante “Antologicon” şi “Octoih”. Acestea ar fi plecat – potrivit sursei noastre – cu forme legale la Mitropolia de la Alba Iulia, dar acolo nu se mai regăsesc în inventare. Poate dăm un subiect de cercetare Poliţiei mureşene. Ar fi interesant de ştiut ce s-a întâmplat cu importanta şi valoroasa colecţie de icoane a lui Ioan Vlasiu de la Deda-Bistra, dispărută imediat după 1989. Câteva zeci de icoane au fost cărate într-o singură noapte de către indivizi care, prin modul de operare, dovedeau o cunoaştere foarte bună a locaţiei unde se găseau. În mod cert, a fost un furt comandat. Personal, am încă multe dubii referitoare la situaţia incertă a obiectelor de patrimoniu din colecţia aflată în Casa parohială din Săcalu de Pădure. La luarea în primire a funcţiei de către noul paroh – dar în lipsa celui vechi, care fusese mutat disciplinar – acesta a sesizat lipsa unor obiecte. A refuzat să semneze atunci procesul-verbal. Între timp, vechiul preot care ar fi putut foarte bine (şi chiar era necesar) să dea nişte explicaţii mai marilor lui de la Protopopiatul Reghin a fost scos din preoţie şi şi-a pierdut urma prin Spania.

Multe cărți rare în parohii. Sunt ele oare asigurate corespunzător?

Cu mai mulţi ani în urmã, Elena Mihu, expert în carte rarã, cu care am purtat o lungă discuție despre patrimoniul mureșean, spune că, citez: ”împreunã cu colegii mei de la Oficiul de patrimoniu (azi, desfiinţat, o datã cu constituirea Direcţiei pentru Culturã, n.r.) am inventariat (investigat) bisericã cu bisericã, sat cu sat, din peste 180 de localitãţi mureşene… Dupã care, pentru fiecare parohie, redactam declaraţii, procese verbale, pãstrate azi şi la Direcţia pentru Culturã, Mureşul fiind unul dintre puţinele judeţe din ţarã care deţine asemenea evidenţe”. Aceste eforturi ale unui colectiv mic, dar inimos condus de regretatul profesor Valeriu Lazãr, a fãcut ca în judeţul Mureş sã poatã fi scoase la luminã şi redate circuitului cultural aproximativ 2.000 de cãrţi vechi româneşti cu valoare de tezaur. Fãrã a intra în prea multe detalii, meritã subliniat cã, în Mureş, numai Cazania lui Varlaam, din 1643, se pãstreazã în 27 exemplare, din Noul Testament de la Bãlgrad, din 1648, se pãstreazã, de asemenea în 7 exemplare, din Biblia lui Samuil Micu, din 1795, 23 de exemplare, dar lista cu asemenea cãrţi-tezaur, azi, raritãţi, ar putea continua. Printre parohiile cu cel mai mare numãr de cãrţi se numãrã cele din Nadãşa, Sânpetru, Murgeşti, Şardu Nirajului (pe Valea Nirajului, la Valea (Iobãgeni), Sãcalu de Pãdure,ş.a.”

România, locul trei într-un top Interpol al furturilor din patrimoniu

Furturile din patrimoniul național nu sunt o noutate pentru spațiul românesc, dar ele au luat un ”avânt” extraordinar după 1990, date fiind condițiile care au fost create după acest moment. Până în 1999, din ţara noastră au fost furate 517 icoane şi 41 de statui, dar şi alte obiecte de artă, printre care un loc aparte îl ocupă cărţile rare. În total, au fost sustrase 1.071 de obiecte de patrimoniu sau susceptibile de a face parte din patrimoniu. Dintre acestea, 140 au fost furate din muzee sau din ateliere de artă. Alte 303 opere proveneau de la persoane particulare şi colecţionari. În judeţul Mureş, din 1998 şi pânã în 2007, au fost comise 18 furturi. Într-un “top” Interpol, România ocupă locul trei la furturile din patrimoniul cultural naţional. Situaţia însã nu mai alarmează pe nimeni. Şi poate nici nu mai interesează prea mult pe cineva. Asta pentru că, probabil nici nu mai e cine ştie ce de furat. Ceea ce a fost mai de preţ a luat demult calea strãinătății. Cele mai multe furturi de acest gen au avut loc în decembrie 1989 şi în lunile care au urmat. România avea chiar din perioada comunistã o legislaţie în domeniu menită să protejeze bunurile de patrimoniu. Abrogarea acesteia de cãtre “emanaţii” aşa-zisei revoluţii din decembrie – în fapt o loviturã de stat – pusă la cale în interior cu sprijin din exterior, a dat posibilitatea comiterii unui adevărat jaf din patrimonial naţional. Un jaf, care le-a oferit ocazia multor “onorabili” sã-şi completeze colecţiile de artã particulare, iar altora sã traficheze aceste bunuri în afara ţării. Mult timp aceastã situaţie catastrofală a fost favorizată de absenţa unei legi care să protejeze şi să reglementeze patrimoniul cultural naţional. Acum “onorabilii” pot dormi (şi mai) liniştiţi, faptele de acest gen comise de ei sau la comanda lor până în 1996, s-au prescris. Ei sunt acum şi mai onorabili decât au fost. În plus sunt și mult mai bogaţi. Adoptarea Legii nr. 182/2001, privind protejarea patrimoniului cultural naţional, a venit prea târziu. Apariţia legii, care ar fi trebuit să asigure protecţia obiectelor de patrimoniu, nu a avut efectul dorit de către autorităţi. Lacunele şi aplicarea sa defectuoasă au făcut ca obiectele de artă şi antichităţile să fie comercializate în continuare în afara oricărui control, iar furturile, în special cele comandate, să continue şi chiar să ia amploare.

Și icoanele sunt căutate de hoții autohtoni

Vasile Mureşean, expert în icoane şi picturã bisericeascã, despre icoanele pe lemn și pe sticlă :”Avem în judeţ icoane valoroase şi pe lemn, dar şi pe sticlã. Cele mai vechi icoane pe lemn – 3 bucãţi – sunt din secolul al XVI-lea, apoi 5 din secolul al XVII-lea, pictate de Grigore din Colomeea şi numãrul lor creşte pe mãsurã ce venim mai aproape de timpurile noastre”. În anul 2002, în urma spargerii “Muzeului Bisericesc” din Sãrmaşu, s-au furat – pe lângã 12 icoane de o valoare deosebitã – douã Cazanii ale lui Varlaam, Noul Testament de la Bãlgrad din 1648, un Triod din 1737, ş.a. În total opt cãrţi de mare valoare. Trei dintre cele opt cãrţi, recuperate ulterior, au fost gãsite pe la Bucureşti şi Cluj, dar hoţii nu au fost prinşi. De la Muzeul Bisericesc din Nadãşa, au “dispãrut” 11 icoane bisericeşti de mare valoare şi exemplele pot continua.

Unde pleacă bunurile de patrimoniu din România?

Din analiza fenomenului infracţional, în domeniul protejãrii patrimoniului cultural naţional, rezultă cã modurile de operare folosite pentru comiterea faptelor sunt diverse: furturile din lăcaşuri de cult (biserici, mânăstiri, schituri, case parohiale, cimitire); furturile la comandă din colecţii particulare (de regulã din locuinţele persoanelor fizice), din muzee şi colecţii publice; detecţii şi sãpãturi neautorizate în siturile arheologice; falsificarea operelor de artã; furturile prin substituire – înlocuirea originalelor cu falsuri; traficul cu obiecte de patrimoniu furate şi scoaterea peste graniţã prin întocmirea de documente false. Din 2001 şi pânã în prezent, au fost sãvârşite peste 1200 de infracţiuni, reprezentând furturi de obiecte de artã şi de cult, dar şi distrugeri de bunuri culturale mobile şi imobile. Cele mai multe furturi sunt din lãcaşuri de cult (530), urmate de cele din locuinţe şi colecţii (102), din muzee şi case memoriale (34), din cimitire şi anticariate. În prezent, în urmãrire generalã se aflã 1001 bunuri culturale mobile, iar în urmãrire internaţionalã, 142. Multe dintre obiectele noastre de patrimoniu iau calea Occidentului şi pot fi regãsite, în general, în Austria, Ungaria, Franţa, Germania sau Italia.

S-au furat și locomotive… de patrimoniu

Un succes deosebit, rod al colaborãrii Poliţiei române cu Interpolul, l-a reprezentat recuperarea celor 4 tablouri furate în urmã cu aproape 40 de ani de la Muzeul Brukenhal din Sibiu, respectiv “Portret de femeie”, autor Rosalbla Carriera, “Bãrbat cu luleaua la fereastrã”, autor Frantz von Miierys (1635-1681) – Şcoala flamandã, “Portret de bãrbat cu craniu”, autor maestrul legendei Sfântului Augustin- Şcoala flamandã, (secolul XV) şi “Ecce Hommo”, autor Tiziano Becellioda Codore (1477-1576)-Şcoala italianã. Printr-o laborioasã activitate, Interpol Washington a recuperat aceste opere de artã şi le-a restituit muzeului român în anul 1998. În acelaşi timp, oamenii legii au gãsit şi redat posesorilor peste 1.600 de obiecte de patrimoniu care fuseserã furate. Inventivitatea hoţilor însã nu cunoaşte limite. Poliţiştii au fost uimiţi când cu câțiva ani în urmă au descoperit o escrocherie de proporţii care urmãrea scoaterea din ţarã a 34 de locomotive vechi, considerate obiecte de patrimoniu (locomotive cu abur). Acestea se aflau la punctul de trecere a frontierei din Curtici şi urmau sã fie scoase din ţarã cu complicitatea lui Dumitru Nicolae, expert tehnic din Ministerul Culturii şi Cultelor, el fiind cel care falsificase certificatele de export definitiv pentru cele 34 de locomotive.

                                                                         Integral pe Ziaristi Online

Cât şi ce citesc românii, ce citesc ceilalți europeni...

Potrivit barometrului de consum cultural, din anul 2014, 37% dintre români citesc cel puţin o carte pe lună. Cei care, totuşi, nu obişnuiesc să citească, încearcă să facă o excepţie măcar în vacanţă. Este sau nu cititor pasionat, românul îşi pune în bagaje şi o carte. Cine sunt cititorii de cursă lungă ai vacanţelor şi ce anume citesc?! 

Aflăm de la scriitoarea Cecilia Ştefănescu şi istoricul Adrian Cioroianu:

În anul 2005, scriitorul britanic Ian McEwan a făcut un experiment. A vrut să testeze cât de importante mai sunt cărţile în viaţa oamenilor. A oferit, aşadar, trecătorilor dintr-un parc londonez cărţi... gratuit. Din 30 de persoane, un singur bărbat a acceptat să primească o carte, restul de 29 au fost împărţite femeilor. Rezultatul experimentului a fost publicat în cotidianul „The Guardian”, iar concluzia autorului britanic a fost categorică: „când femeile nu vor mai citi, romanul va muri”.

Şi în România, situaţia stă cam la fel. Studiile arată că femeile sunt mai atrase de lectură decât bărbaţii şi cumpără mai multe cărţi.

Adrian Cioroianu este de părere că „ţine de complexitatea reală, o complexitate sporită a sufletului feminin în raport cu cel bărbătesc, adică femeia e mult mai nuanţată, când spun suflet e simbolic, probabil că ceea ce numim noi suflet se află totuşi mai sus de umeri. Cred că mintea femeiască e cu mult mai nuanţată şi mai adâncă decât a bărbatului.”

Şi tot femeile, spun statisticile internaţionale, sunt cele care citesc mai mult în aer liber: pe plajă, pe o bancă în parc sau pur şi simplu în mijlocul naturii.

De altfel, în lume, au fost create biblioteci în aer liber care să încurajeze lectura în spaţii din ce în ce mai atipice. Un exemplu este Bookyard, bibliotec a creată de artistul italian Massimo Bartolini cu ocazia unui festival de artă din oraşul Gent din Belgia.

Rafturile cărţilor au fost construite pe aracii care susţineau...viţa de vie. Premisa de la care a pornit artistul italian a fost aceea că „lectura unei cărţi poate dezvolta mintea la fel ca un vin bun".

În anul 2006, plajele de pe coasta de nord-vest a Franţei, în Normandia, au fost împânzite cu mini-librării de vară pentru turişti, în cadrul proiectului „Lire a la plage”.

Însă nu toţi cititorii reuşesc să îmbine vacanţa cu lectura. Scriitoarea Cecilia Ştefănescu recunoaşte că, în cazul ei, o carte citită pe plajă trebuie neapărat recitită acasă: „De fiecare dată când noi vorbim despre cărţi de vacanţă, spunem că sunt cărţi uşurele aşa pe care le poţi parcurge, te pot distra, pot să suplinească entertainmentul, televizorul, să vină ca un fel de cum să spun ca un fel de desert al acelei vacanţe frumoase pe care tu ţi-o petreci pe o plajă în Grecia sau în Turcia sau în Vama Veche sau oriunde. Cititul pentru mine cel puţin cititul e o activitate destul de serioasă şi din cauza asta eu delimitez absolut în capul meu vacanţa şi lectura.”

Pentru istoricul Adrian Cioroianu, orice loc este un potenţial spaţiu pentru lectură, inclusiv plaja: „Vara e cam singura perioadă, mă refer la concedii, singura perioadă când citesc beletristică pentru că în restul anului citesc aproape din necesitate. Dar sunt câteva colecţii pe care le urmăresc, colecţiile de literatură universală de la Polirom, de la Humanitas, Raftul Denisei, Curtea Veche are o foarte bună colecţie de literatură universală. Şi citesc de la Houellebecq, Arturo Perez Reverte, un scriitor spaniol, ce să vă spun? Citesc, nu mă feresc în a spune că nu se întâmplă să ies la plajă fără carte.”

Câţi cititori, atâtea preferinţe. Şi câte ţări, tot atâtea topuri ale cărţilor recomandate pentru a fi citite în vacanţa de vară.

Într-un top al cotidianului britanic The Telegraph, printre cărţile recomandate pentru vara 2015 se găsesc „Mânăstirea din Parma” a lui Stendhal, „Minunata Lume Nouă” de Aldous Huxley sau „Amantul Doamnei Chatterley” de D.H.Lawrence.

În Franţa, printre recomandările de lectură ale verii se află şi o bandă desenată celebră deja în Hexagon: „Catharsis”, album realizat de Luz, desenatorul vedetă al revistei Charlie Hebdo.

În România, cercetările arată că românii cumpără, pe perioada verii, în proporţie de 13%, cărţi motivaţionale şi de business.

Scriitoarea Cecilia Ştefănescu recomandă, însă, pentru lectura la plajă, o carte care, spune autoarea, ni se potriveşte mănuşă, nouă, românilor: Mario Vargas Llosa, „Mătuşa Julia şi condeierul”.

„În ultima perioadă, uitându-mă aşa la televizor mi-am dat seama că oamenii probabil că au un apetit pentru vieţile celorlalţi, pentru sordid, pentru telenovelă, pentru dramă, pentru melodramă, şi cred că în loc să te uiţi la televizor, mai bine iei această carte care-l are pe Pedro Camacho, un scriitor de telenovele extrem de adulat şi care e un personaj extrem de controversat. Mai este şi relaţia de dragoste între o mătuşă şi un nepot fără să aibă legături de sânge şi este Peru anilor 70, cu care eu am avut aşa momente din astea în care m-am confundat destul de mult şi am recunoscut foarte multe din nefericire pentru noi, am recunoscut multe din România anilor ăstora în perioada respectivă. Mai ales dacă vorbim despre un tânăr scriitor care lucrează la un ziar, cum arată ziarul, cum arată tânărul scriitor, cum arată lumea în care el trebuie să răzbată şi cum arată povestea asta de iubire interzisă şi apetitul ăsta pentru vieţile celorlalţi, să-i ronţăim pe ceilalţi, să ne uităm la ei, această chestie de voyeurism aşa”, spune Cecilia Ștefănescu.

Una dintre cărţile ideale pentru vară este şi romanul „Spre Far” al Virginiei Woolf, crede Cecilia. O carte deloc facilă, de citit cu atenţie... sporită: „M-am reapucat s-o citesc pe plajă dar zgomotele din jur acopereau de departe toată cartea şi apoi când am revenit am luat-o mai serios la citit. Şi acum sigur că e un pretext bun pentru că e vară, e foarte cald, oamenii se duc la mare şi cartea asta e cumva, te răcoreşte aşa într-un fel.”

Pentru cei pasionaţi de marii clasici ai literaturii universale,„Educaţia Sentimentală” a lui Gustave Flaubert este un adevărat medicament pentru...suflet.

Tot Cecilia Ștefănescu ne spune: „Mai mult decât să spun că e o carte extraordinară pe care ar putea s-o citească oricine, oricând, în orice anotimp, n-aş recomanda-o tocmai pe plajă dar e o carte care te ţine şi te şi întreţine şi în felul ăsta ea nu e o carte grea, la un prim nivel, e o poveste de dragoste. 00:13:10 Sunt convinsă că un om care nu a auzit de exemplu de Flaubert, şi care are impresia că nu are pregătirea necesară sau n-are înţelegerea necesară să-l citească va pune mâna pe cartea Educaţia sentimentală sau pe Madame Bovary, sunt convinsă că omului respectiv îi va răsturna universul şi viaţa lui, în momentul ăla va fi mult mai simpatică şi mult mai mişto. Dar trebuie să vrei asta.”

La nivel global, în topul preferinţelor exprimate de cititori cu privire la genul literar ideal pentru plajă se află romanele poliţiste, thriller şi science-fiction. Printre autorii de top, Agatha Christie, Stieg Larsson şi Stephen King.

„Oamenii sunt tentaţi şi de literatură poliţistă şi de science fiction care merge foarte bine vara, eu însumi citesc, adică unul sau două din romanele de peste vară se întâmplă să fie câte un science fiction bun, după cum la fel cred că un gen literar foarte bun pentru vară, admirabil pentru vară este teatrul. Teatrul merge extraordinar de bine pentru că îţi creează cum să spun e foarte viu, numai dialog, merge admirabil pe plajă. Mi s-a întâmplat într-un an într-un dintre cele mai reuşite concedii pe care le-am avut, am citit Eugene O'Neil fără nicio problemă”, povestește istoricul Adrian Cioroianu.

Dacă în zilele noastre lectura unei cărţi pierde de cele mai multe ori teren în faţa vizionării unui film, în comunism, în anii 80, lucrurile stăteau cu totul altfel.

Cecilia Ștefănescu este de părere că „numărul de cititori, cititori din ăştia pe bune a rămas cam acelaşi. Erau mai mulţi oameni care-şi cumpărau cărţi ca să-şi mobileze biblioteci, să şi le decoreze. Dar în realitate oamenii ăia nu le citeau. Adică mă îndoiesc că se rupeau pe plajele din România Dostoievski şi Balzac şi mai ştiu eu ce sau Proust. Erau cărţi puse în bibliotecă, oamenii care citeau cred că numărul lor a rămas mai mult sau mai puţin cam acelaşi , nu sunt mulţi din păcate dar asta se vede şi pe vânzările de cărţi şi pe câţi oameni vin la o lectură publică a unui autor român și așa mai departe.”

Dincolo de statistici, recomandări literare sau campanii de încurajare a lecturii, fiecare decide, până la urmă, ce carte îl însoţeşte în vacanţă. Important este să citim.