14.01.2015
Cărţile scrise în penitenciar
Nu doar sapa şi târnăcopul este
muncă, ci şi scrisul unei cărţi este muncă. Dacă trebuie modificat ceva, cu
siguranţă trebuie modificat accentul pus pe lucrarea cu valoare ştiinţifică. Nu
toată lumea citeşte capodopere ştiinţifice. Unii mai citesc şi romane poliţiste
şi beletristică, romane de dragoste, nuvele, proză, poveşti şi povestiri sau
poezii. O muncă intelectuală înseamnă a cerceta, a scrie ceva, nu neapărat a
emite cărţi cu valoare ştiinţifică. Ceea ce se propune astăzi este cea mai
distrugătoare formă a intelectualului atunci când este pedepsit şi privat de
libertate. Pe lângă intelectuali, mai sunt şi alţi oameni care au înclinaţii
spre anumite domenii precum poezia sau proza, oameni care nu au neapărat studii
universitare. Pentru a scrie o carte nu este neapărată nevoie de studii
universitare, ci, mai degrabă, ţine de capacitatea de a munci cu creierul
pentru ceva. Comuniştii au făcut şantiere ale tineretului şi canale,
reducându-i pe toţi cei care gândeau, la noţiunea de muncitor cu sapa şi târnăcopul.
Oare există oameni cărora le este dor de acea perioadă?
Dacă avem şoareci în casă luăm
măsuri pentru a scăpa de aceştia, nu demolăm casa. Dacă avem o firmă cu
probleme, luăm măsuri ca să salvăm acea firmă, să rezolvăm problemele economice
sau tehnice, nu închidem firma, dăm oamenii afară şi distrugem clădirea. Da,
există o problemă legată de lucrările scrise de către unii. Aceştia trebuie
cercetaţi şi acele lucrări care vor fi găsite ca nefiind scrise de către cei care
se declară autorii lor, să fie anulate, dar asta nu înseamnă că interzici un
drept la muncă aceluia care poate să facă acea muncă. Este mai uşor să distrugi
ceva decât să elimini punctual problema pe care „băieţii şmecheri” au reuşit să
o creeze inclusiv în detenţie. Sistemul de detenţie este unul prin care omul
trebuie reeducat şi disciplinat, nu unul prin care trebuie să fie umilit, redus
de la condiţia umană şi obligat să facă munci pe care el nu ştie să le facă. Dacă
el ştie să muncească doar cu creierul şi nu cu târnăcopul, trebuie lăsat să
facă ceea ce ştie să facă. Dacă nu o face el, ci o fac alţii în locul lui, el
cumpărând acea muncă, atunci este o problemă pe care tot Ministerul de Justiţie
trebuie să o rezolve, cercetând caz cu caz şi eliminând aceste posibilităţi.
Este atât de simplu să verifici dacă cineva a scris sau nu o carte. Autorul
cărţii trebuie să ştie fiecare pagină din acea carte. Dacă au scris-o prea
repede, trebuie puşi să scrie tot atâtea pagini în timpul în care a scos acea
carte, în cazul în care timpul a fost prea scurt, dacă reuşesc înseamnă că avem
de a face cu o persoana foarte dotată intelectual, însă, personal, mă îndoiesc
că cineva poate să scrie 200 de pagini în 6 ore. Nu era mai simplu să se
respingă acea lucrare decât să se anuleze un drept la muncă intelectuală a unor
oameni care asta se pricep să facă? În nici un caz, personal, nu pot să susţin
o lege de aprobare a unei asemenea ordonanţe, dar pot în schimb să susţin o
ordonanţă care să modifice şi să reglementeze caracterul ştiinţific, care mi se
pare o chestiune exagerată şi care limitează dreptul de a munci cu creierul a
acelora care nu sunt neapărat savanţi, dar ştiu să scrie o carte, care poate să
prezinte interes pentru un anumit public cititor.
Nu toată lumea citeşte tratate ştiinţifice.
Senator
Marius Sorin Bota
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu