ION

Dialog pseudoplatonic copiat după Ion al lui Platon.                                                                      

Despre literați și pensii

Textul acestui Dialog apocrif și aporetic a fost transcris după originalul aflat la Biblioteca din Alexandria (jud. Teleorman).

Personajele dialogului: DAN, SILE, THEO, ALEX, SANDU, CICA, ICA ș.a.                           

și bineînțeles SOCRATE.

Locul acțiunii: terasa Academiei de Onirism, Jubilație și Trândăvie (OJT)

SOCRATE (stând la masă, către Dan care se apropie de Academie)  Salut, Dan! Ce faci, cu ce treabă prin Cetate? Ai și astăzi vreun proces ca de obicei, ori ai venit numai așa?

DAN (luând loc) Nu, astăzi nu am proces, am venit anume în Baie la Bibliotecă, să caut o carte. 

SOCRATE  Bei ceva?

DAN  Numai un ceai.

SOCRATE  Dar văd că ai o geantă mare și grea cu tine. Ce ai acolo ? Poate niște daruri cu care să-i îmbunezi pe cei care care împart Dreptatea?

DAN  Nu  Socrate, pe Zeus, am o carte.

SOCRATE  O carte? Zău, o singură carte?  Și ce fel de carte poate fi așa de mare, Biblia?

DAN  Nu Socrate, este o carte de poezie, scrisă de către un poet cunoscut în Baie. Cartea aceasta a lui este în trei volume, conține mai multe mii de poezii și aproximativ tot atâtea mii de pagini, în total șapte kile de metafore prima, am cântărit-o chiar eu.

SOCRATE  Înseamnă că este vorba de un poet important. Eu l-am citit pe un alte poet, Eminescu. Acestuia i-a apărut în timpul vieții o singură carte, în format mic, care cântărește 350 de grame. Înseamnă că poetul tău cu cartea de șapte kilograme o fi de vreo douăzeci de ori mai important? 

SANDU (intrând în vorbă)  Hai, Socrate, vorbești așa pentru că ești invidios pe poet.

SOCRATE  Da’ ce să am eu de împărțit cu el? Tu i-ai citit cartea?

SANDU  Nu, dar mă gândesc că tipărirea o fi costat o grămadă de bani. Gândește-te și tu câtă hârtie și cerneală s-o fi consumat, câți copaci tăiați, câtă poluare chimică produsă de industria coloranților și așa mai departe.

DAN  Vezi, Socrate, cartea poetului acesta are o Prefață scrisă de către un critic literar venerabil, care este trecut bine de optzeci de ani.

SOCRATE  Și ești sigur că acest critic nu și-a pierdut încă luciditatea? 

DAN  Cred că nu și-a pierdut-o în întregime, pentru că la atâtea mii de pagini de poezie venerabilul a scris o Prefață de numai două pagini.

VAX SILE (intrând în vorbă)  Da’ voi, filosofii, de ce îi invidiați pe poeți, de ce nu scrieți și voi așa, cărți de mii de pagini?

SOCRATE  Cu filosofii e altă treabă. Spre deosebire de poet, pentru filosof nu este de ajuns să aibă vocație și să intre în acea stare de transă numită inspirație pentru a scrie, mai este nevoie și de altceva, de cunoaștere și cultură. Scriu și filosofii, dar în felul lor. Unii scriu foarte puțin sau chiar deloc, pentru că gândesc la fel. Alții scriu mult, dar îi înțelege foarte puțină lume, tocmai pentru că spun foarte mult. Și în fine alții, un Erasmus sau un Nietzsche de pildă, au scris cărți nu mai mari de o sută de pagini, dar cărți care au zguduit lumea.

CICA  Dar pe Zeus, Socrate, despre criticii literari ce părere ai?

SOCRATE  Criticii adevărați sunt foarte rari. Marea lor majoritate se dedau la ceea ce Maiorescu a numit beție de cuvinte.

ICA  Și această beție este un lucru rău, Socrate?

SOCRATE  Atâta vreme cât acest fel de beție nu costă bani, nu poate fi un lucru rău.

THEO  Dar ia ascultă, Socrate, analfabeții dacă scriu și ei, acesta e un lucru rău?

SOCRATE  Dacă analfabeții scriu în loc să facă rele și mai mari decât scrisul fără rost, atunci scrisul lor nu poate fi un lucru rău. Dar este adevărat că poeții care scriu mult câștigă la fel de mult?

ICA  Da de unde, Socrate, nu câștigă nimic. Ba unii pe deasupra, cum a fost cazul meu bunăoară, mai cheltuiesc și bani, numai ca să fie publicați.

SOCRATE  Păi, cei care îi citesc nu cumpără cărțile lor?

ALEX  Nu, sunt foarte puțini cei care dau bani pe cărți așa cum fac eu, dar cei mai mulți așteaptă să le primească gratis.

SOCRATE  Atunci măcar aceștia îi citesc pe poeți?

ALEX  Nu toți, nici măcar cei care primesc cărțile cadou nu le citesc toți.

SOCRATE  Pe Zeus, asta înseamnă că poeții nu se citesc toți nici măcar între ei!

ALEX  Așa s-ar părea, Socrate.

SOCRATE  Dar poeții, scriitorii în general nu sunt organizați și ei într-o breaslă a lor? Și dacă da, cam câți membri poate să aibă această Uniune a lor? 

NELU  Mulți, poate peste trei mii.

SOCRATE  Par într-adevăr cam mulți, dar oricum trebuie să fie oameni de geniu, care se bucură de faimă și de o celebritate deosebită. Tu îi cunoști pe toți?

NELU  Nu.

SOCRATE  Dar poate că din trei mii, cunoști vreo trei sute?

NELU  Nu Socrate, nu cunosc chiar vreo trei sute.

SOCRATE  Atunci poate cunoști vreo treizeci. Ai putea să-mi spui acuma vreo treizeci de nume?

NELU  Mărturisesc Socrate, că poate nu aș reuși acuma să-ți spun pe de rost vreo treizeci de nume.

SOCRATE  Atunci s-ar părea că nici măcar membrii Uniunii Scriitorilor nu se cunosc și, deci,  nu se citesc între ei.

NELU  Așa s-ar părea, Socrate.

SOCRATE  Atunci pentru ce scriu oare oamenii aceștia, dacă îi citește prea puțină lume, nu câștigă nici bani din scris și nu se bucură nici de faimă și respect ca scriitori?

DAN  La pensii nu te-ai gândit, Socrate? Uniunea Scriitorilor dă la fiecare membru al ei câte o pensie, indiferent dacă scrie bine sau nu, dacă este citit sau nu.

SOCRATE  Înseamnă că pensia și orgoliul sunt motivele pentru care oamenii aceștia scriu, totuși, fără să spună nimic. 

Dialog transcris cu acribie de către Gheorghe D. GLODAN