TOȚI O APĂ ȘI-UN PĂMÂNT!

 

Ciolacu despre Sică Mandolină, trubadurul expirat ajuns șomer...

„Faptul că principalul apărător public al lui Ilie Bolojan a ajuns șomerul politic Orban arată absența asurzitoare a susținerii sale din partea PNL!

Să te numești Ludovic Orban și să dai lecții despre buget când cel mai mare salt al datoriei publice din istoria modernă (+126 miliarde lei) a fost în 2020, în guvernarea ta, abia ăsta este cu adevărat tupeu fără limite!

Fiindcă acel mega-deficit nu a ajutat oamenii și economia, ci a fost un suport pentru furtul uriaș de bani publici, cu achiziții de miliarde pentru izolete, măști neconforme și vaccinuri expirate prin depozite.

Pentru cei care au uitat, Ludovic Orban nu lasă în urmă doar cheful din Guvern, în plină pandemie, circul sinistru numit „festivalul democrației” din PNL sau recenta demisie-fulger de la Cotroceni, după gafe în serie.

El este și politicianul care, în martie 2020, făcea cărare la biroul meu de la Parlament să fie pus iar premier, după ce fusese demis prin moțiune de cenzură. S-a milogit să ajungă la Palatul Victoria cu voturile PSD, fiindcă n-am vrut să lăsăm țara fără premier când abia începea pandemia.

Acesta este trubadurul expirat care vrea azi să se reinventeze, vorbind de integritate și moralitate politice, drept garda pretroriană a lui Bolojan.

Iar când singurul tău bodyguard e bufonul scenei politice, care răcnea „ciiiineeee esteee geneeeraluuuuul”, gudurându-se pe lângă Iohannis, e ca și cum ai pune paznic la viitor pe cineva care, veșnic „afumat”, a pierdut toate cheile trecutului”, scrie Marcel Ciolacu pe Facebook.

C.L.

Emisarii s-au întors fără covrigi în coadă

Până la urmă, mai prin față mai prin dos, premierul Ciolacu a făcut ce a gândit, chiar dacă inițiativa lui a fost respinsă de partenerii de coaliție. Liberalii n-au fost de acord cu trimiterea emisarilor la porțile Cetății Albe considerând acțiunea un fel de ofensă adusă președintelui interimar și ministrului de externe, cei care ar trebui să se ocupe de acest domeniu.

Dar nu o fac, unul pentru că nu pricepe nimic din toată chestia asta, celălalt crezându-se prea important pentru a interveni în chestiuni mărunte.

În aceste condiții Ciolacu a acționat după cum îl duce mintea puțină pe care o are în posesie, încercând să dreagă busuiocul în dulcele stil românesc, trimițând în America doi indivizi aleși pe sprânceană, ca să participe la o paranghelie republicană organizată pentru golirea pungilor celor bogați în visteria partidului de la putere.

Până la urmă soliile noastre au reușit să intre la bairam, dar președintele Trump, cu care sperau să își facă o poză la spartul petrecerii, nici măcar n-a catadicsit să vină, angrenat fiind într-o interesantă partidă de golf.

O încercare jalnică, imatură care ne arată nivelul la care a ajuns diplomația românească de care, de ani buni, se ocupă incapabili, repetenți, orfani de studii, habarniști puși în funcții importante care clachează la primele confruntări serioase.

Dacă premierul dorea neapărat să iasă în evidență în această problemă de importanță majoră pentru prezentul și viitorul nației, primul lucru pe care trebuia să-l facă era să-l oblige pe interimarul Bolojan să-l recheme în țară pe Muraru, ambasadorul lui Iohannis, care stă de ani mulți fără să facă nimic pentru țară, într-o reședință megalomanică, cu 46 de camere, pentru care românii plătesc 21.000 de dolari pe lună.

Dacă personajul ăsta și-ar fi făcut datoria și nu s-ar fi declarat pe față susținător al fostului președinte american senil, poate că Trump ar fi avut o altă abordare față de România. Muraru trebuia adus în România imediat după aflarea rezultatelor alegerilor din SUA. Dar nimeni n-a avut curaj să-i ceară asta președintelui ilegitim care a rămas în post nepermis de mult.

Poate că sună ciudat, poate că mulți nu sunt de acord, dar una din variantele optime ale momentului era trimiterea lui Mircea Geoană ambasador în SUA. Nu înșir argumentele în sprijinul acestui demers, le poate deduce lesne oricine. Dar nu s-a vrut, alianța de guvernare e mai importantă decât interesele reale ale nației.

Nu-i de mirare. Am văzut că voturile românilor mint, Georgescu minte, majoritatea românilor mint, Comisia de la Veneția minte, Trump, Vance, Musk mint, Constituția țării e mincinoasă... doar alianța și guvernul spun și dețin Adevărul!

PS. Dacă domnul premier Ciolacu a vrut să trimită emisari la Trump, oare nu ar fi fost normal să se gândească în primul rând la Mircea Geoană? Să fi crezut că ar fi alții mai pregătiți decât el pentru asemenea misiune?

Se poate. De altfel s-a și demonstrat. Ambii emisari s-au întors din misie cu rușinea câinelui între picioare...

C.L.

Să meargă Bolojan, Ciolacu, Lasconi, Nicușor Dan să lupte în Ucraina în armata lui Zelensky...

„A ajuns actorasul Zele sa ne dea ordine. Ne cere armata “europeana” care sa mearga pe campurile ucrainiene parasite de cohorte de Maybach, Ferrari, Rolls Royce ce se plimba linistite prin Monaco si Courchevel.

A ajuns un actoras tinut cu zgarda de camarila Soros ca ne ceara sa trimitem soldati in Ucraina ca sa mai fure el ceva miliarde. Raspunsul Republicanilor romani este, NU! Sa mearga incolonati Ciolacu, Bolojan, Turcan, Lasconi, Nicuros Dan sa lupte in Ucraina la comanda lui Soros!

Romania este o natiune mandra si suverana care isi decide singura soarta si nu este la mana unei clici de lachei!” a scris pe Facebook președintelui Partidului Republican din România, Marian Cușca.

Gluma zilei - Campionii României eșuate

 

E mult prea mare pălăria! Vezi, Marcele, de ce nu e bine să candidezi la președinție?

Premierul Marcel Ciolacu s-a adresat „onoratei instanțe”, miercuri, la deschiderea evenimentului „DP World-20 de ani de eficiență și inovație în România”, de la Constanța. Ciolacu a revenit rapid și chiar s-a amuzat de gafa sa.

„Mă numesc Marcel”, și-a început premierul Marcel Ciolacu discursul de la Constanța.

Apoi le-a vorbit oaspeților, iar în loc să se adreseze „onoratei asistențe”, s-a adresat „onoratei instanțe”: „Excelența voastră Sultan Ahmed Bin Sulayem, stimate domnule ministru, Excelența voastră domnule ambasador Sultan Mohamed Majed Al Ali, doamnelor și domnilor, onorată instanță”.

Ciolacu a realizat rapid gafa și a revenit: „... asistență, scuzați-mă”, apoi s-a amuzat de situație. „E, cred, din ciclul gafelor care se mai fac”, a spus el.

Și dacă vei repeta gafele astea atunci când (Doamne ferește!), o să ajungi președintele țării? Dacă tot ești autodidact, nu sesizezi că insistențele tale s-ar putea deveni catastrofale pentru România?

Gr. Ciascai

Gluma zilei - Gașca ”Rotativa”

 

Declarația zilei - Dan POPESCU

 ”Ciolacu i-a pacalit pe profesori: doar 13% majorare a salariilor de la 1 ianuarie 2024, in loc de 40% cat prevedea OUG din timpul  grevei. Trebuie sa-l felicit! Se pricepe sa imbarlige ca nimeni altul! Bravo lui! Alta data sa stie sa-si apere interesele alde domnii din invatamant! Ca toti ceilalti care au cerut dupa ei au primit exact ce si-au dorit! Dar iar zic, la câtă carte a facut Ciolacu e clar ca ii urăște pe profesori!”

Lista Guvernelor care au îndatorat România până la Ordonanța falimentului lui Ciolacu. Trăim pe datorie!

 

GÂNDUL a realizat o analiză privind evoluția din cele aproape două decenii de la aderarea la Uniunea Europeană. Datoria publică a României a avut un trend predominant ascendent în ultimii ani, ajungând la un nivel-record în prezent. Analiza Gândul este realizată pe baza cifrelor oficiale din perioada postaderare a României la Uniunea Europeană, 1 ianuarie 2007 – 31 mai 2023, dar și din prima jumătate a anilor ‘90.

Ponderea datoriei publice era unitară în 1995, potrivit datelor istorie ale Ministerului Finanțelor Publice (MFP) calculate conform metodologiei UE, respectiv 6,6% din PIB. A urmat un salt la 10% în 1996, apoi o creștere uriașă, la 20%, în 1999.

Primul an când datoria publică a depășit pragul de 30% a fost în 2011, când ajunsese la 34%, apoi, în 2014, s-a apropiat de pragul de 40%, respectiv 39,2%. Acest prag a fost depășit în iunie 2020, când ponderea a ajuns la 41,1%, nivelul-record anterior lunii septembrie 2020.

Datoria publică a României a avut un trend predominant ascendent în ultimii ani, ajungând la un nivel-record în prezent. Analiza Gândul este realizată pe baza cifrelor oficiale din perioada postaderare a României la Uniunea Europeană, 1 ianuarie 2007 – 31 mai 2023, dar și din prima jumătate a anilor ‘90.

România a depășit în luna mai pragul de 700 de miliarde de lei (peste 140 de miliarde de euro) – 50,1% din PIB – datorie publică, un record absolut al celor 33 de ani de la Revoluția din decembrie 1989.

Peste 50% din datoriile statului reprezintă acum datorii externe (mai bine de 70 de miliarde de euro), mai mult cu peste 23% față de luna decembrie 2022.

Cu alte cuvinte, statul are acum nevoie de încă 50% din tot ce adună în buget pentru a acoperi tot ce consumă, titrează Gândul.ro.

Pe parcursul ultimilor 16 ani și jumătate de la aderarea la UE, la Palatul Victoria au fost 18 guverne, conduse de 11 premieri, dintre care șapte au fost prim-miniștri de dreapta (PNL – PDL / Boc, Orban, Cîțu, Ciucă) și restul de stânga (PSD / Ponta, Grindeanu, Tudose, Dăncilă).

În 2023, față de 2007, datoria publică a crescut nominal de aproape 8 ori și procentual de la 19,8% la 50,1% din PIB.

Executivele cu premieri PNL – PDL (Boc, Orban, Cîțu, Ciucă) au guvernat în perioada postaderare la UE, cumulat, timp de 81 de luni (6 ani și 9 luni) și au acumulat o datorie de 493,3 miliarde de lei.

Prim-miniștrii social-democrați (Ponta, Grindeanu, Tudose, Dăncilă) au fost, în perioada postaderare, la conducerea Guvernului, cumulat, 77 de luni (6 ani și 5 luni) și au acumulat o datorie de 135,7 miliarde de lei.

Asta înseamnă că, într-o perioada relativ echivalentă, guvernările cu premieri PNL – PDL au împrumutat de aproape 4 ori mai mult decât au făcut-o guvernele cu prim-miniștri PSD.

Pe parcursul ultimilor 16 ani și jumătate, la Palatul Victoria au fost 18 guverne, conduse de 11 premieri, dintre care șapte au fost prim-miniștri de dreapta. În acești ani, România a trecut prin cel puțin două crize economice majore, respectiv cea din 2008 – 2010 (în timpul celor două Guverne Boc) și criza declanșată de pandemia de COVID-19, din 2020 (în Guvernele Orban, Cîțu și Ciucă), cu efecte majore în anii care au urmat, precum criza din domeniul energiei.

De precizat că, în anii de creștere economică, atunci când PIB-ul a crescut, ponderea datoriei, chiar dacă nominal a crescut, a fost mai redusă procentual, conform datelor oficiale al MFP analizate de Gândul.

1995 – 503,2 milioane de lei / 6,6% din PIB (Guvernul Văcăroiu, PDSR)

2000 – 18.185,6 milioane de lei / 22,5% (Guvernul Isărescu, independent)

2005 – 45.625,7 milioane de lei / 15,9% (Guvernul Tăriceanu, PNL)

2010 – 156.538,3 milioane de lei / 29,6% (Guvernul Boc, PDL)

2015 – 269.151,3 milioane de lei / 37,8% (Guvernul Ponta, PSD)

2017 – 301.158,5 milioane de lei / 35,1% (Guvernul Grindeanu / Guvernul Tudose, PSD)

2018 – 330.587 milioane de lei / 34,7% (Guvernul Dăncilă, PSD)

2019 – 373.624,6 milioane de lei / 35,3% (Guvernul Dăncilă, PSD / Guvernul Orban, PNL, ultimele două luni)

2020 – 499.868,5 milioane de lei / 46,9% (Guvernul Orban, PNL, primul an de criză din pandemia COVID-19)

2021 – 577.521,6 milioane de lei / 48,6% (Guvernul Cîțu / Guvernul Ciucă, PNL)

2022 – 666.608,5 milioane de lei / 47,3% (Guvernul Ciucă, PNL)

mai 2023 – 731.283,1 milioane de lei / 50,1% (Guvernul Ciucă, PNL)

Și datoria publică externă a ajuns la un record istoric, după cum arată datele oficiale. Conform celor mai recente date publicate de Banca Națională a României, datoria externă a administrației publice se ridică, la data de 30 iunie, la 71,022 miliarde de euro, în creștere cu 13,386 miliarde de euro față de nivelul de la sfârșitul anului trecut (57,636 miliare de euro). Procentual, este o creștere cu 23,2% față de 31 decembrie 2022.

Ponderea datoriei publice externe în PIB a crescut constant în ultimii ani, conform celor mai noi date ale MFP.

2015 – 133.069,6 milioane de lei / 18,7% din PIB (Guvernul Ponta, PSD)

2016 – 137.268,1 milioane de lei / 18% (Guvernul Cioloș, tehnocrat)

2017 – 146.129,5 milioane de lei / 17% (Guvernul Grindeanu / Guvernul Tudose, PSD)

2018 – 158.001,4 milioane de lei / 16,6% (Guvernul Dăncilă, PSD)

2019 – 173.005,8 milioane de lei/ 16,3% (Guvernul Dăncilă, PSD / Guvernul Orban, PNL, ultimele două luni)

2020 – 253.993,4 milioane de lei / 23,8% (Guvernul Orban, PNL, primul an de criză din pandemia COVID-19)

2021 – 284.264,3 milioane de lei / 23,9% (Guvernul Cîțu / Guvernul Ciucă, PNL)

2022 – 330.609,4 milioane de lei / 23,5% (Guvernul Ciucă, PNL)

mai 2023 – 380.108,4 milioane de lei / 26% (Guvernul Ciucă, PNL)

Anterior, conform documentului MFP „Strategia de administrare a datoriei publice guvernamentale 2012 – 2014”, între 2007 și 2011, ponderea datoriei publice externe din PIB, conform metodologiei UE, a variat între 7,3%, în 2008, în scădere după 7,7% în 2007, dar a crescut la 11,5% din PIB în 2009, apoi la 14,9% în 2010 și la 16,3%, în 2011. Între anii 2007 și 2011, ponderea datoriei publice externe în totalul datoriei externe era cuprinsă între 14,2% și 22,6%.

 Sursa: Gândul

Gluma zilei - Ciolacu...

 

Cornel Nistorescu: Ciolacu, Firea, Iohannis, Budăi sau ce-am făcut cu noi?

Am văzut cum adunatul banilor și dobîndirea proprietăților cu orice preț poate deveni o regulă de comportament care poate deforma toate normele morale.

Am dovedit că liberi să punem de un progres în țara noastră am ales să ticluim respectul, legea, ordinea și dragostea de semeni și de părinți și să coborîm mai jos decît am fost.

Am făcut din bunicii noștri o afacere oneroasă. I-am strîns în loturi și i-am vînat pe cei cu proprietăți și moșteniri. Le-am cumpărat trecutul, le-am măsluit documentele, am inventat acte de proprietate și am consolidat o industrie de falsificat documente care a născut o altă industrie de moșteniri și legalizări și care s-a oprit în alte grupuri infracționale organizate sub denumirea de ”cumpărători de bună credință”. Uitați-vă la adunătura care se intitulează „cumpărători de bună credință„ și care se așază la capătul șirului. Cu pompă și cu zîmbetul pe buze, aceasta a folosit slăbiciunile bătrîneții pentru a menține aparența în tehnică de acaparare.

Căminele groazei sunt capătul de fir de la care se înnoadă și se țese marea operațiune de spoliere a vîrstnicilor și care trece pe la angajați, inspectori, arhivari, notari, funcționari și conducători de instituții, reuniți în final în categoria de „cumpărători de bună credință”.

Așa au fost preluate sute și mii de terenuri și proprietăți istorice de la familiile moșierilor români, bunuri de la instituții publice, donații și valori de la academie și de la biserici și au ajuns la topul milionarilor de azi.

Am făcut din politicianul român un animal feroce, gata să îmbrace toate formele cruzimii, un semen capabil de tot răul din lume pentru a se îmbogăți, apăra, menține la putere, gata să se ascundă îndărătul vorbelor și al legilor, să manevreze proiecte care să-i folosească mai ales lui, să folosească instituțiile statului împotriva celor mulți. Să orice pentru a supraviețui și menține la putere.Am dovedit că sub pretenția de democrație suntem în stare să reducem umanitatea cu toată suma de valori rezultată din evoluției omului la cîteva trăsături de ființă primară.

Am scos omenia din limbajul curent al celor mai mulți dintre noi și am început afacerile politice și pe seama credinței și a neputinței.

Am descoperit cum funcționează un clan de tip mafiot în plină democrație cu trimiși pînă în inima Europei și pe prima scenă a țării.

Ne-am probat că putem trăi cu șarlatania acoperită de o pojghiță subțire de altruism și credință.

Am aflat ce putere de infuență au banii, bogații și proprietățile din Ilfov asupra politicii din țara noastră.

Tragedia din Ilfov, multiplicată prin multe alte locuri din țară, ne obligă vedem că neamul nostru poate trăi pusee amenințătoare de decădere.

 

Autor: Cornel Nistorescu

Sursa: cotidianul.ro

Cornel Nistorescu: Ciolacu, mare actor

 

Marcel Ciolacu a devenit subiect de 24/24. Deschidem toate tunurile și praștiile de comunicare și peste tot Ciolacu. Ciolacu în sus, Ciolacu în jos! E un fel de bună ziua, români! De la prețuri la pensii, de la salarii la Moldova, de la ce vreți, la ce visați. Și dacă n-a vorbit încă despre ceva important, înseamnă că n-a ajuns la subiectul care vă interesează și care sigur este și pe lista lui.

Un pasaj, patru oficiali

Viteza cu care s-a aruncat asupra tuturor dosarelor este una neobișnuită. Nici în primele zile ale lui 1990 cînd țara noastră avea o lungă listă de schimbări obligatorii nu am mai asistat la o asemenea voluptate de abordări. Să fie vorba de o schimbare istorică de atitudine? Premierii și președinții pe care i-am avut pînă acum au dormit în post? Nu știau ce au de făcut și s-au scărpinat îndelung pînă să se apuce de treabă? Sau Ciolacu este un fel de geniu politic ascuns, care a vegetat îndelung în PSD așteptînd să-i vină rîndul la o asemenea poziție și, de a doua zi dis de dimineață, să sară ca un leu pe toate necazurile noastre? Sau abia acum poate să-și etaleze din plin talentul de actor?

Ciolacu s-a întâlnit cu ambasadoarea SUA. Ce-a ieșit

Ca un adversar al invaziei de profeții și ca unul care detestă jocurile de noroc, inclusiv păcănelele, nu mă grăbesc să dau un răspuns.
Pînă și lupta cu prețurile la alimentele de bază mă pune pe gînduri. Nu este vorba doar de țara noastră. Un asemenea fenomen se regăsește în mai multe țări europene. Nu știu ce o fi în restul lumii. Dar în Franța, în Anglia, în Portugalia prețurile mușcă din bugetele mici ale majorității familiilor. La noi, la fel. Cum o rezolvă Marcel Ciolacu, mai ales că prețurile au fost între primele sale anunțuri.

„Veste bună” – Ce răspuns a primit Ciolacu de la marile lanţuri de magazine

Consultarea de la guvern le-a dat unora speranțe. Poate că mulți comercianți și samsari s-au speriat și chiar au scăzut deja niște prețuri cu gîndul că se pot trezi cu controale și cu amenzi. Dar măsuri oficiale nu avem. Poate vor apărea. Strîmbe, corecte și deștepte. Alții n-au reușit să le afle. Poate există, poate nu!

Ciolacu, asortat în vorbe și-n port cu Maia Sandu: „Sunteţi singura garanţie”

Ciolacu și oamenii săi încă ne asigură că nu este vorba de o plafonare a prețurilor. Se tot învîrt în jurul cozii cu formulări de genul ”limitare a adausului comercial”. Unul dintre trompeții premierului vorbea despre menținerea prețurilor ”într-o zonă de comfort” de parcă prețurile ar fi chiloți sau pantofi de mers pe munte. Cum? Printr-un acord sau prin dialog, prin ”loialitate față de consumator”. Concept nou, menit să ne lase cu gura căscată! N-am absolvit studii economice, dar formulările acestea îmi sună poetic, chiar a piață patriotică și nu văd cum ar putea să funționeze. Poate pe termen scurt mai ține. Dar după ce comercianții „citesc” situația și acumulează energiile pieții și ale prețurilor, nu cred. Are guvernul Ciolacu cu ce să-i sprijine pe producători? Este vorba de bani. Are alături genii finaciare? Vrea să declanșeze un fel de val de antipatie împotriva comercianților? N-ar fi pentru prima dată în istorie!

(VIDEO) Ciolacu a luat lumină de la Isărescu

Sau ne bagă într-o campanie de reeducare menită a ne determina să consumăm mai puțin? Chiar nu știu cum vor evolua lucrurile. De unde aduce Marcel Ciolacu niște experți în jurul său? Deocamdată se susține cu declarațiile lui Stefan-Radu Oprea, ministrul Economiei, Antreprenoriatului și Turismului, absolvent al Institutului de Petrol și Gaze, și cu apariții ale oamenilor din agențiile guvernamentale.

Premierul Ciolacu se întâlnește cu șefii OMV

Ministrul Finanțelor încă n-a spus nimic. Nu ne rămîne decît să așteptăm.

Ceva tot trebuie să ne pună pe gînduri. În cîteva zile, Marcel Ciolacu și-a prezentat (și lustruit) biografia, a fost pentru cîteva ore în Moldova, a mers cu metroul, s-a întîlnit cu ambasadorul SUA și a pornit o luptă cu prețurile din piețe și din magazine. Ba au mai ieșit și trimișii săi care să ne dea pe la nas cu noile oportunități de intrare în Schengen. Toate sunt de pe lista priorităților pentru țară.

Ce le-a promis Ciolacu sindicaliștilor din Educație

Parcă intrăm într-o nouă epocă. Sau într-o altă piesă de teatru politic?

Cînd mă gîndesc la vizele pentru America mi se cam întoarce gîndul spre îndoieli. Știe Ciolacu ceva în plus față de Klaus Iohannis? Are o formula magică? Sau întîlnirea lui cu ambasadorul SUA este una de protocol și discuțiile despre vize a fost pomenită într-o recapitulare de agendă? Sau pur si simplu s-a dus ca să repete niște asigurări că nu se schimbă nimic și că SUA pot conta și pe PSD și, mai ales, pe dînsul?

Discursul lui Napoleon de Buzău

Nu-mi rămîne decît să aștept și să mă îndoiesc!

Autor: Cornel Nistorescu

Sursa: cotidianul.ro

 

Mai este PSD un partid mare? Nu prea!

 Dacă există suficient de multe argumente care demonstrează că PNL nu îndeplineşte multe condiţii pentru a fi considerat un partid mare, nu este mai puţin adevărat că şi PSD poate fi retrogradat.

Distanţa uriaşă de la rezultatele alegerilor parlamentare din 2016 la cele din anul 2020 plasează PSD în categoria mijlocie mare. Este suficient să comparăm numărul parlamentarilor social-democraţi din trecut cu cel rezultat în urma alegerilor din decembrie 2020.

De exemplu, PSD este reprezentat la Satu Mare doar de un singur deputat. La fel ca PNL. Practic, aşa-zisele „partide mari” nu au reuşit să obţină niciun mandat de senator în judeţul Satu Mare. Sigur, se poate argumenta că de vină este sistemul electoral.

Rezultatele în sine obţinute de PSD şi PNL au fost nesatisfăcătoare, nu doar la nivelul judeţului Satu Mare, ci în întreaga ţară.

Cu partide situate sub 30% nu se poate vorbi despre stabilitate politică. Dacă, prin absurd, s-ar forma o majoritate PNL-PSD cele două formaţiuni politice nu ar întruni două treimi din numărul parlamentarilor, necesar pentru modificarea Constituţiei, de exemplu.

Decăderea accelerată a PSD a început din momentul în care a înaintat o moţiune de cenzură împotriva propriului guvern. După o buclă făcută prin alte teritorii, Sorin Grindeanu s-a reîntors în PSD.

Este chiar unul din principalii comunicatori. Ce credibilitate are după ce s-a baricadat în Guvern, ajutat de Victor Ponta? Aceeaşi credibilitate pe care o are orice alt politician-aventurier.

Ca premier, apoi candidat la preşedinţie, Viorica Dăncilă este un alt element care a contribuit la decăderea PSD. Odată cu numirea în cea mai importantă funcţie executivă din ţară a unui om nepregătit profesional şi politic, PSD şi-a semnat propriul act de renunţare la titlul de cel mai mare partid din România. Pentru PSD, Viorica Dăncilă, alături de cei doi premieri, Mihai Tudose şi Sorin Grindeanu, au fost mai nocivi decât Liviu Dragnea. Ce partid numeşte trei premieri în serie care nu sunt soldaţi disciplinaţi?

Mihai Tudose a candidat la Parlamentul European pe listele Pro România. Apoi s-a reîntors în PSD. Ce fel de om politic face aşa ceva? Unul fără demnitate şi fără coloană vertebrală.

Cu ce se îndeletniceşte acum Viorica Dăncilă? La mai bine de un an de la căderea guvernului său îl acuză pe Marcel Ciolacu de trădare. Cu alte cuvinte, guvernul Dăncilă a căzut pentru că asta şi-ar fi dorit chiar actualul lider al PSD, Marcel Ciolacu.

Mai mult decât PNL, care dă semne că încearcă să se reformeze din mers, PSD are nevoie de o reformare profundă. Dar cine să o facă? Marcel Ciolacu pierde ocazie după ocazie de a se face remarcat ca politician cu personalitate.

Comentariile sale pe marginea evenimentelor politice, sociale şi economice nu depăşesc nivelul unui consilier comunal mai răsărit, a unui lider sindical mediu. Nu reuşeşte să depăşească graniţa unui opozant oarecare. „Guvernul s-a împrumutat…. guvernul nu măreşte pensiile…. guvernul nu face, nu drege…pandemia în sus, pandemia în jos… ” Pentru un lider autentic este prea puţin.

În aceste condiţii este deschisă calea pentru apariţia unui lider carismatic care să capteze cu adevărat atenţia electoratului social-democrat. Aproximativ în aceeaşi situaţie este şi PNL. Ludovic Orban probabil şi-a atins limita maximă a competenţei cât a fost premier. Nu poate urca mai sus.

Din păcate, nici partidele mai noi, USR şi PLUS, nu au parte de lideri puternici, cu viziune.

AUR a apărut ca reacţie la procesul de decădere accentuată, morală şi profesională, a partidelor ce dominau scena politică fără nicio concurenţă reală.

România merita acest partid despre care se spune că a apărut din nimic. Nu. A apărut din dispreţul alegătorilor faţă de partidele „mari”, din disperarea electoratului că nu mai are pe cine să aleagă.

Se poate trage o concluzie? Dacă admitem că PNL şi PSD nu sunt „partide mari”, mai există o speranţă că poate apărea de undeva o forţă civică suficient de consistentă să pună bazele unui partid adevărat, modern, aplecat asupra realităţii secolului 21.

 

Autor: Dumitru Păcuraru

Sursa: Informatia zilei Maramures