GELU DRAGOȘ, CRONICI DIN NORD, Editura Casa Cărților, Baia Mare, 2024

Cartea lui Gelu DRAGOȘ are un Cuvânt înainte scris de conf. univ. dr. Ștefan Vișovan în care se punctează aspecte ale personalității autorului acestei cărți: munca sa în domeniul literaturii dar și al cetății - monografist, poet, prozator, om de presă, colaborator la diferite reviste din țară și din străinătate, membru UZPR și nu în ultimul rând „un educator de excepție, practicând un învățământ modern, de calitate cu multe preocupări de ordin teoretic, vizând sporirea eficienței învățământului preuniversitar.”

Această carte de cronici are peste șaizeci de materiale scrise despre cărțile autorilor poeți sau prozatori din Maramureș sau din țară; aceste comentarii au fost scrise cu mult profesionalism jurnalistic în  aprecierea actului artistic literar. Sunt trecute spre analiză lucrările de debut sau alte scrieri ale unor scriitori apărute în ultimul timp; în acest fel Gelu Dragoș devine un seismograf  al cetății nordului transilvan în ceea ce privește scrierile literare. A încercat să surprindă specificul fiecărui autor, ceea ce-l diferențiază de ceilalți, neabătându-se de la principiul importanței scrisului în lumina adevărului și autenticității.

Astfel despre Al. Florin Țene scrie referindu-se la cartea Domniei sale Viața poetului Vasile Militaru între realitate și poveste că :„acest roman ne aduce-n prim-plan un poet care a bătut temnițele românești pentru că n-a pactizat cu comuniștii, pentru că a respectat valorile creștine și singurul lor stăpân a fost Creatorul!; Vasile Militaru fiind închis peste 20 de ani de temniță grea pentru crimă de uneltire contra orânduirii sociale. E o carte document care întregește viziunea noastră asupra acelei epoci.

 Se realizează o cronică a cărții Viața filozofului Petre Țuțea între realitate și poveste – această carte înscriindu-se în proiectul Sfinți ai Închisorilor propus de Al. Florin Țene, iar despre Petre Țuțea se creează un adevărat roman cu povestea lui de viață și cu faptul că a făcut 13 ani de temniță comunistă „pentru un popor de idioți”.

Despre poetul popular Grigoraș Ciocan din Țara Lăpușului , Maramureș se scrie cu referire la volumul Rugăciuni și pilde că „acesta a îmbinat utilul cu pasiunea lui pentru scris adică să-și facă cu sudoarea frunții și specializările profesionale obișnuite, o situație materială peste media din România muncind în străinătate-Israel, Irak, Spania,  dar credința lui creștină ortodoxă l-a determinat să scrie poezii despre toate locurile religioase turistice pe unde a fost. Astfel criticul literar Gelu Dragoș „consideră că poemele curg firesc, vin de la sine fiindcă marea lor calitate o reprezintă sinceritatea poetului călător, cât și faptul că scrie simplu, în vers popular, dar are niște principii sănătoase de la care nu se abate indiferent în ce regim a trăit... Prin toți porii lui, Grigoraș Ciocan respiră pentru credința-n Dumnezeu, iubirea celor apropiați lui dar și iubirea de neam și țară.”

Vizitând Țara Sfântă acolo orice creștin ar trebui să meargă măcar o dată în urma pașilor Mântuitorului, Grigoraș Ciocan scrie poezii despre cruce, despre rugăciunea Tatăl Nostru,, rugăciuni, Crăciun, Pruncul Iisus, Maica Domnului etc .

Reproduc poezia:” Fiecare are o cruce: Toți în lume avem o cruce,/ S-o ducem cum vom putea,/ Ne-a fi greu, vom mai și plânge,/ Noi să nu tăiem din ea.../ Domnul știe foarte bine,/ Ți-o dă după puterea ta,/ Când nu mai poți tu în lume/ El a dat-o, El ți-o ia...”

În recenzia „O carte de mărturisiri sincere și luminoase ne ne propune Mihaela CD de Sfintele Sărbători Pascale ne amintește că autoarea este fondator al revistei „Poezii pentru sufletul meu”, redactor la editura Globart Universum Montreal, Canada, a publicat în numeroase publicații din țară dar și din străinătate iar următorul citat o caracterizează: „Tocmai că se citește tot mai puțin cred cu tărie că noi, scriitorii care publicăm, purtăm o mare responsabilitate pe umeri și anume aceea  de a transmite prin scris cititorului mesaje reale, adevărate, pozitive, care să-l îmbogățească, să îl valorizeze, să-l ajute să se autovalorizeze.”

Într-un reportaj  sentimental scris de Gelu Dragoș este evocată personalitatea  academicianului Ion Pop, originar din Mireșu Mare care a făcut mai întâi o vizită în orașul de reședință Baia Mare unde a fost făcut cetățean de onoare, la fel în Mireșu Mare a fost înconjurat și așteptat la întâlnire de sute de oameni.

Autoritățile locale - primarul Ioan Mătieș, Ioan Dragoș, Gelu Dragoș, directorul școlii Dorel Merciu , cadrele didactice de la școlile din jur etc. l-au așteptat și      l-au întâmpinat cu bucurie.

Prin prezența sa  a dovedit încă o dată într-o sală plină prin recitalul de suflet susținut de dânsul  „ faptul că Dumnezeu iubește oamenii modești, simpli, iubitori ai semenilor lui.”

La Facultatea de Litere din Cluj l-am avut câțiva ani la catedră pe acest „om între oameni” cum ar zice Camil Petrescu,  pe atunci era asistent universitar la decanul Ion Vlad,  în anii următori a parcurs toate etapele evoluției profesionale, mai apoi fiind  reprezentantul țării noastre în Franța.

Ca amintire din anii studenției pot să spun că Jan Pop cum îi spuneam era un bun orator, susținător până-n pânzele albe a unei idei literare despre țărăniști, simboliști sau moderniști. Țin minte că uneori suna clopoțelul a pauză, dar dânsul nu tremina ceea ce avea de spus, se poziționa lângă ușă, vorbea în continuare cu atâta abnegație încât noi, niciunul nu clipea și nu se plictisea, nu avea curajul de a se mișca pentru a nu-l întrerupe, dovada cea mai mare că--și iubea meseria. A scris cartea Avangardismul în literatura română pe care am citit-o și am  apreciat-o la vremea respectivă. O altă mare realizare a fost înființarea, conducerea Cenaclului Echinox, la care am participat și eu dar nu permanent. Ca o curiozitate ajunsă la Paris și vizitând cimitirele căutam la Montparnas pe Tristan Tzara, nu l-am uitat, era dadaist iar portarul după ce ne-a întrebat dacă suntem români, ne-a spus că-n acea seară nu vom ajunge până acolo deoarece era târziu și poetul se găsea la un capăt de cimitir; am vizitat alte locuri de veci mai apropiate: Elvira Popescu, C. Brâncuși, George Enesco etc

Reportajul  Tabăra literară din Baia Sprie, ediția 2022, și-a confirmat valoarea

relatează importanța realizării taberelor literare unde se pot cunoaște scriitorii între ei, se pot prezenta cărți nou apărute și multe altele de care scriitorii au nevoie în acele zile de socializare. Așa a fost și la tabăra literară „Oprește-mă, la tine, Maramureș! Oprește-mă, în tine, Anotimp! Care a fost organizată de etnologul, poetul și sufletistul scriitor Vasile Bele din Chiuzbaia, alături fiind Gelu Dragoș din Lucăcești și Nelu Danci din Plopiș, Maramureș. Participanții la tabără au reușit prin acest proiect ingenios să cunoască frumusețile acestui pământ miraculos, dar și obiective turistice din orașul municipiu Baia Mare (Biblioteca Județeană „Petre Dulfu”, Planetariul băimărean, Muzeul satului etc.

Deoarece Lui Vasile Bele nu-i place singur în Cetatea Cuvântului  ne surprinde cu o antalogie colectivă cuprinzând vreo 60 de autori din toate colțurile țării  și din străinătate care au concurat și au scris acrostihuri cu inițiale de vers impuse. Această antologie a avut un real succes deoarece cui i-ar fi trecut prin minte să realizeze atâtea acrostihuri pe o temă dată, doar etnologului Vasile Bele; la fel și volumul doi de Acrostih și poezie -portrete literare – antologie literară. (prima literă din fiecare vers se citește pe verticală la poezia de tip acrostih).

Despre poetul Al. Florin Țene, Gelu Dragoș are cuvinte de laudă scriind despre acest „mare  poet contemporan” ca fiind un dar al lui Dumnezeu dat poporului român iar cu referire la volumul „Întoarcerea la metaforă” iar ca poezie se remarcă cea cu titlul Poeții nu mor niciodată din care voi reproduce câteva versuri: „Poeții nu mor niciodată, ei doar/ își odihnesc zborul/ între clipa ce vine și visul ce-a fost/ potolind focul din oase și luna/ cu dorul,/ arzând întotdeauna/ cu rost/ Poeții nu mor niciodată, se-ntorc în cuvinte/ eterne vorbe încolțite-n brazdă/ în frunze, flori și în întoarceri din cele sfinte/ sau în zborul păsărilor ce se-ntorc la stână...”

Cunoscându-l bine pe poetul Grigoraș Ciocan cu referire la volumul de poezii „Bancuri hazlii” Gelu Dragoș surprinde specificul acestora: „Bancurile propuse de Grigoraș Ciocan reprezintă o sinteză a snoavei populare românești, un medicament pentru sufletul amărât al românului simplu. Autorul râde de prostie, lăcomie, lene, răutate, invidie, beție, conflicte conjugale, sociale și alte năravuri ale societății din această parte a lumii.

În recenzia dedicată lui Vasile Morar-poetul din Chelința cu referire la volumul antologic „Cartea ultimilor cai” se scrie că: „autorul a scris o istorie adevărată a cailor, unii erau folosiți ca să transporte zestrea miresei spre casa mirelui, calul era folosit la șaretă de către conducerea CAP-ului, în special de către brigadierul de câmp, cu calul se mergea călare la pețit fetele, la aratul pământului, la adusul lemnelor din pădure, a fânului de pe câmp, s-au înlocuit cu tractoarele, apoi prin 90 caii erau cumpărați de italieni pentru carnea lor.” Și când te gândești că pentru toate aceste idei s-au găsit cuvinte poetice despre acest minunat animal. Sinceră să fiu n-am citit cartea, dar o voi face în curând. Câteva versuri totuși:  „Înainte de a mă naște, auzeam cum vine un cal/ în goană venea calul/ cu coama aprinsă de vânt/ fierul potcoavelor se împrejmuia cu scântei/ acesta e drumul pe care voi sosi în curând/ Viforos venea calul, cu zăbala pusă și frâul/ i se zbătea peste gât până colo pe șa/ voia să fie acolo, la eveniment/ ca eu după naștere să pot încăleca.”(Poveste)

Un loc aparte în scrierile prof. pentru înv. Primar și a jurnalistului Gelu Dragoș     l-a avut fostul său diriginte Ioan Georgescu devenit acum atât scriitor poet cât și pictor. Profesorul Ioan Georgescu Muscel a inaugurat Casa-muzeu care-i poartă numele, în sala de expoziție sunt circa 30 de lucrări ce pot fi admirate de vizitatori și fiecare pictură are povestea ei, istoria ei. Poezia Nostalgie s-a potrivit atmosferei care s-a creat , o reproduc: „Mi-e dor de-un sat cu case românești,/ Cu oameni la taifas pe laița de la drum/ Căci am iubit de când mă știu/ Câmpuri de ocru auriu -/ Copilăria mea pe strune/ Bot blând de vacă la pășune.../ Trudite trenuri plecate din gări.../ Cu anii tociți, cu ochii lipiți/ De-o toamnă așa nurlie.../ Mi-e gândul bolnav de atâta frumos-/ Câte zile au trecut, câte zile mai am.../ Să aud o talangă acum dintre ceturi/ M-aș desprinde din viață/ Ca un măr de pe ram.”

Despre poetul Răzvan Ducan se spune că își împlinește visele cu perseverență, se simte-n poezia lui timpul ciudat pe care-l trăim in volumul „Din vasele mele comunicante” se scrie.: Ne vom ofili/ într-o lume de holograme,/ până vom lua chipul și asemănarea/ locului iluziei /Aici ne vom îndrăgosti enter,/ până când un incubator / ne va anunța că suntem părinți,/ cărora li s-a repartizat/ un spațiu locativ...” iar esențial în poezia lui Ducan „e faptul că nu poți să-i închizi gura și asta îmi dă puțină speranță că putem fi salvați prin poezie!”

George Petrovai este„ un fin observator al clasei politice actuale, care îndrăznește să spună lucrurilor pe nume, taie în carne vie, așa cum procedează și în acest prim volum din Exerciții filozofico-sociologice.”

Gelu Dragoș scriind această carte dă dovada cunoașterii fenomenului literar, a cărților analizate ținând seama de anumite principii: descoperirea frumosului artistic, al adevărului social din textele supuse atenției și nu în ultimul rând dă dovada unor cunoștințe din varii domenii: estetică, teorie literară , filozofie, teologie și etnografie.

Dacă s-ar lua în vizor munca de critic literar a lui Gelu Dragoș, Dana Zen din Satu Mare, Valentin Lupea, Ioan Romeo Roșiianu, Radu Botiș, Al Florin Țene, Olimpia Mureșan, Vasile Bele și s-ar cataloga, se va putea scrie o parte din istoria literaturii din nordul transilvan.

Pentru a cunoaște cele mai noi cărți apărute în zona Codrului și al Chioarului  recomand aceste recenzii cu judecățile de valoare enunțate pentru a cunoaște mai bine scrierile din această zonă geografică iar autorului îi doresc inspirație la scrierile personale și la cele de analiză literară.

Prof. OLIMPIA MUREȘAN, UZPR, Ulmeni, MM

 

 

 

 

 

Semnal editorial - „Cronici din Nord” de Gelu DRAGOȘ

 

GELU DRAGOȘ, CRONICI DIN NORD, Editura Casa Cărților, Baia Mare, 2024

Cartea apărută anul acesta  are un Cuvânt înainte scris de conf. univ. dr. Ștefan Vișovan în care se punctează aspecte ale personalității autorului acestei cărți: munca sa în domeniul literaturii dar și al cetății - monografist, poet, prozator, om de presă, colaborator la diferite reviste din țară și din străinătate, membru UZPR și nu în ultimul rând „un educator de excepție, practicând un învățământ modern, de calitate cu multe preocupări de ordin teoretic, vizând sporirea eficienței învățământului preuniversitar.”

Această carte de cronici are peste șaizeci de materiale scrise despre cărțile autorilor poeți sau prozatori din Maramureș sau din țară; aceste comentarii au fost scrise cu mult profesionalism jurnalistic în  aprecierea actului artistic literar. Sunt trecute spre analiză lucrările de debut sau alte scrieri ale unor scriitori apărute în ultimul timp; în acest fel Gelu Dragoș devine un seismograf  al cetății nordului transilvan în ceea ce privește scrierile literare. A încercat să surprindă specificul fiecărui autor, ceea ce-l diferențiază de ceilalți, neabătându-se de la principiul importanței scrisului în lumina adevărului și autenticității.

Astfel despre Al. Florin Țene scrie referindu-se la cartea Domniei sale Viața poetului Vasile Militaru între realitate și poveste că :„acest roman ne aduce-n prim-plan un poet care a bătut temnițele românești pentru că n-a pactizat cu comuniștii, pentru că a respectat valorile creștine și singurul lor stăpân a fost Creatorul! Vasile Militaru fiind închis peste 20 de ani de temniță grea pentru crimă de uneltire contra orânduirii sociale. E o carte document care întregește viziunea noastră asupra acelei epoci.

 Se realizează o cronică a cărții Viața filozofului Petre Țuțea între realitate și poveste – această carte înscriindu-se în proiectul Sfinți ai Închisorilor propus de Al. Florin Țene, iar despre Petre Țuțea se creează un adevărat roman cu povestea lui de viață și cu faptul că a făcut 13 ani de temniță comunistă „pentru un popor de idioți”.

Despre poetul popular Grigoraș Ciocan din Țara Lăpușului, Maramureș se scrie cu referire la volumul Rugăciuni și pilde că „acesta a îmbinat utilul cu pasiunea lui pentru scris adică să-și facă cu sudoarea frunții și specializările profesionale obișnuite, o situație materială peste media din România muncind în străinătate-Israel, Irak, Spania,  dar credința lui creștină ortodoxă l-a determinat să scrie poezii despre toate locurile religioase turistice pe unde a fost. Astfel criticul literar Gelu Dragoș „consideră că poemele curg firesc, vin de la sine fiindcă marea lor calitate o reprezintă sinceritatea poetului călător, cât și faptul că scrie simplu, în vers popular, dar are niște principii sănătoase de la care nu se abate indiferent în ce regim a trăit... Prin toți porii lui, Grigoraș Ciocan respiră pentru credința-n Dumnezeu, iubirea celor apropiați lui dar și iubirea de neam și țară.”

Vizitând Țara Sfântă acolo orice creștin ar trebui să meargă măcar o dată în urma pașilor Mântuitorului, Grigoraș Ciocan scrie poezii despre cruce, despre rugăciunea Tatăl Nostru,, rugăciuni, Crăciun, Pruncul Iisus, Maica Domnului etc .

Reproduc poezia:” Fiecare are o cruce: Toți în lume avem o cruce,/ S-o ducem cum vom putea,/ Ne-a fi greu, vom mai și plânge,/ Noi să nu tăiem din ea.../ Domnul știe foarte bine,/ Ți-o dă după puterea ta,/ Când nu mai poți tu în lume/ El a dat-o, El ți-o ia...”

În recenzia „O carte de mărturisiri sincere și luminoase ne ne propune Mihaela CD de Sfintele Sărbători Pascale ne amintește că autoarea este fondator al revistei „Poezii pentru sufletul meu”, redactor la editura Globart Universum Montreal, Canada, a publicat în numeroase publicații din țară dar și din străinătate iar următorul citat o caracterizează: „Tocmai că se citește tot mai puțin cred cu tărie că noi, scriitorii care publicăm, purtăm o mare responsabilitate pe umeri și anume aceea  de a transmite prin scris cititorului mesaje reale, adevărate, pozitive, care să-l îmbogățească, să îl valorizeze, să-l ajute să se autovalorizeze.”

Într-un reportaj  sentimental scris de Gelu Dragoș este evocată personalitatea  academicianului Ion Pop, originar din Mireșu Mare care a făcut mai întâi o vizită în orașul de reședință Baia Mare unde a fost făcut cetățean de onoare, la fel în Mireșu Mare a fost înconjurat și așteptat la întâlnire de sute de oameni.

Autoritățile locale - primarul Ioan Mătieș, Ioan Dragoș, Gelu Dragoș, directorul școlii Dorel Merciu , cadrele didactice de la școlile din jur etc. l-au așteptat și      l-au întâmpinat cu bucurie.

Prin prezența sa  a dovedit încă o dată într-o sală plină prin recitalul de suflet susținut de dânsul  „ faptul că Dumnezeu iubește oamenii modești, simpli, iubitori ai semenilor lui.”

La Facultatea de Litere din Cluj l-am avut câțiva ani la catedră pe acest „om între oameni” cum ar zice Camil Petrescu,  pe atunci era asistent universitar la decanul Ion Vlad,  în anii următori a parcurs toate etapele evoluției profesionale, mai apoi fiind  reprezentantul țării noastre în Franța.

Ca amintire din anii studenției pot să spun că Jan Pop cum îi spuneam era un bun orator, susținător până-n pânzele albe a unei idei literare despre țărăniști, simboliști sau moderniști. Țin minte că uneori suna clopoțelul a pauză, dar dânsul nu termina ceea ce avea de spus, se poziționa lângă ușă, vorbea în continuare cu atâta abnegație încât noi, niciunul nu clipea și nu se plictisea, nu avea curajul de a se mișca pentru a nu-l întrerupe, dovada cea mai mare că--și iubea meseria. A scris cartea Avangardismul în literatura română pe care am citit-o și am  apreciat-o la vremea respectivă. O altă mare realizare a fost înființarea, conducerea Cenaclului Echinox, la care am participat și eu dar nu permanent. Ca o curiozitate, ajunsă la Paris și vizitând cimitirele căutam la Montparnas pe Tristan Tzara, nu l-am uitat, era dadaist iar portarul după ce ne-a întrebat dacă suntem români, ne-a spus că-n acea seară nu vom ajunge până acolo deoarece era târziu și poetul se găsea la un capăt de cimitir; am vizitat alte locuri de veci mai apropiate: Elvira Popescu, Constantin Brâncuși, George Enescu etc

Reportajul  Tabăra literară din Baia Sprie, ediția 2022, și-a confirmat valoarea relatează importanța realizării taberelor literare unde se pot cunoaște scriitorii între ei, se pot prezenta cărți nou apărute și multe altele de care scriitorii au nevoie în acele zile de socializare. Așa a fost și la tabăra literară „Oprește-mă, la tine, Maramureș! Oprește-mă, în tine, Anotimp! Care a fost organizată de etnologul, poetul și sufletistul scriitor Vasile Bele din Chiuzbaia, alături fiind Gelu Dragoș din Lucăcești și Nelu Danci din Plopiș, Maramureș. Participanții la tabără au reușit prin acest proiect ingenios să cunoască frumusețile acestui pământ miraculos, dar și obiective turistice din orașul municipiu Baia Mare (Biblioteca Județeană „Petre Dulfu”, Planetariul băimărean, Muzeul satului etc.

Deoarece lui Vasile Bele nu-i place singur în Cetatea Cuvântului  ne surprinde cu o antologie colectivă cuprinzând vreo 60 de autori din toate colțurile țării  și din străinătate care au concurat și au scris acrostihuri cu inițiale de vers impuse. Această antologie a avut un real succes deoarece cui i-ar fi trecut prin minte să realizeze atâtea acrostihuri pe o temă dată, doar etnologului Vasile Bele; la fel și volumul doi de Acrostih și poezie -portrete literare – antologie literară. (prima literă din fiecare vers se citește pe verticală la poezia de tip acrostih).

Despre poetul Al. Florin Țene, Gelu Dragoș are cuvinte de laudă scriind despre acest „mare  poet contemporan” ca fiind un dar al lui Dumnezeu dat poporului român iar cu referire la volumul „Întoarcerea la metaforă” iar ca poezie se remarcă cea cu titlul Poeții nu mor niciodată din care voi reproduce câteva versuri. „Poeții nu mor niciodată, ei doar/ își odihnesc zborul/ între clipa ce vine și visul ce-a fost/ potolind focul din oase și luna/ cu dorul,/ arzând întotdeauna/ cu rost/ Poeții nu mor niciodată, se-ntorc în cuvinte/ eterne vorbe încolțite-n brazdă/ în frunze, flori și în întoarceri din cele sfinte/ sau în zborul păsărilor ce se-ntorc la stână...”

Cunoscându-l bine pe poetul Grigoraș Ciocan cu referire la volumul de poezii „Bancuri hazlii” Gelu Dragoș surprinde specificul acestora: „Bancurile propuse de Grigoraș Ciocan reprezintă o sinteză a snoavei populare românești, un medicament pentru sufletul amărât al românului simplu. Autorul râde de prostie, lăcomie, lene, răutate, invidie, beție, conflicte conjugale, sociale și alte năravuri ale societății din această parte a lumii.

În recenzia dedicată lui Vasile Morar-poetul din Chelința cu referire la volumul antologic „Cartea ultimilor cai” se scrie că: „autorul a scris o istorie adevărată a cailor, unii erau folosiți ca să transporte zestrea miresei spre casa mirelui, calul era folosit la șaretă de către conducerea CAP-ului, în special de către brigadierul de câmp, cu calul se mergea călare la pețit fetele, la aratul pământului, la adusul lemnelor din pădure, a fânului de pe câmp, s-au înlocuit cu tractoarele, apoi prin 90 caii erau cumpărați de italieni pentru carnea lor.” Și când te gândești că pentru toate aceste idei s-au găsit cuvinte poetice despre acest minunat animal. Sinceră să fiu n-am citit cartea, dar o voi face în curând. Câteva versuri totuși:  „Înainte de a mă naște, auzeam cum vine un cal/ în goană venea calul/ cu coama aprinsă de vânt/ fierul potcoavelor se împrejmuia cu scântei/ acesta e drumul pe care voi sosi în curând/ Viforos venea calul, cu zăbala pusă și frâul/ i se zbătea peste gât până colo pe șa/ voia să fie acolo, la eveniment/ ca eu după naștere să pot încăleca.”(Poveste)

Un loc aparte în scrierile prof. pentru înv. primar și a jurnalistului Gelu Dragoș l-a avut fostul său diriginte Ion Georgescu Muscel devenit acum atât scriitor, poet cât și pictor. Profesorul Ioan Georgescu Muscel a inaugurat Casa-muzeu care-i poartă numele, în sala de expoziție sunt circa 30 de lucrări ce pot fi admirate de vizitatori și fiecare pictură are povestea ei, istoria ei. Poezia Nostalgie s-a potrivit atmosferei care s-a creat, o reproduc: „Mi-e dor de-un sat cu case românești,/ Cu oameni la taifas pe laița de la drum/ Căci am iubit de când mă știu/ Câmpuri de ocru auriu -/ Copilăria mea pe strune/ Bot blând de vacă la pășune.../ Trudite trenuri plecate din gări.../ Cu anii tociți, cu ochii lipiți/ De-o toamnă așa nurlie.../ Mi-e gândul bolnav de atâta frumos-/ Câte zile au trecut, câte zile mai am.../ Să aud o talangă acum dintre ceturi/ M-aș desprinde din viață/ Ca un măr de pe ram.”

Despre poetul Răzvan Ducan se spune că își împlinește visele cu perseverență, se simte-n poezia lui timpul ciudat pe care-l trăim in volumul „Din vasele mele comunicante” se scrie.: Ne vom ofili/ într-o lume de holograme,/ până vom lua chipul și asemănarea/ locului iluziei /Aici ne vom îndrăgosti enter,/ până când un incubator / ne va anunța că suntem părinți,/ cărora li s-a repartizat/ un spațiu locativ...” iar esențial în poezia lui Ducan „e faptul că nu poți să-i închizi gura și asta îmi dă puțină speranță că putem fi salvați prin poezie!”

George Petrovai este„ un fin observator al clasei politice actuale, care îndrăznește să spună lucrurilor pe nume, taie în carne vie, așa cum procedează și în acest prim volum din Exerciții filozofico-sociologice.”

Gelu Dragoș scriind această carte dă dovada cunoașterii fenomenului literar, a cărților analizate ținând seama de anumite principii: descoperirea frumosului artistic, al adevărului social din textele supuse atenției și nu în ultimul rând dă dovada unor cunoștințe din varii domenii: estetică, teorie literară , filozofie, teologie și etnografie.

Dacă s-ar lua în vizor munca de critic literar a lui Gelu Dragoș, Dana Zen din Satu Mare, Valentin Lupea, Ioan Romeo Roșiianu, Radu Botiș, Al Florin Țene, Olimpia Mureșan, Vasile Bele și s-ar cataloga se va putea scrie o parte din istoria literaturii din nordul transilvan.

Pentru a cunoaște cele mai noi cărți apărute în zona Codrului și al Chioarului  recomand aceste recenzii cu judecățile de valoare enunțate pentru a cunoaște mai bine scrierile din această zonă geografică iar autorului îi doresc inspirație la scrierile personale și la cele de analiză literară.

Prof. OLIMPIA MUREȘAN, UZPR, Ulmeni, MM

 

 

 

 

 

”Cronici din Nord” de Gelu Dragoș-seismograf al evoluției literaturii contemporane

 

Acum câteva zile am primit, prin poștă, de la scriitorul Gelu Dragoș volumul de cronici, intitulat ”Cronici din Nord ”, apărut la Editura  Casa Cărților, Baia Mare, 2024, cu următoarea dedicație, care mă onorează: „Domnului Al.Florin Țene cu stimă și prețuire acest volum de „cronici”din Nordul Cultural al țării, din partea autorului!ss.Gelu Dragoș”.

Cartea se deschide cu un „Cuvânt înainte ” semnat de conferențiar universitar dr. Ștefan Vișovan, în care autorul celor 5 pagini face o analiză pertinentă a activității de dascăl și scriitor al lui Gelu Dragoș, remarcând personalitatea acestuia în cadrul activităților școlare, dar și al talentului de scriitor și analist literar, remarcat în lumea spiritualității din Nordul Cultural, și nu numai. Apelativele memorabile ale domnului conferențiar Ștefan Vișovan la adresa scriitorului Gelu Dragoș, mă fac să îl citez: „Cronicile literare al Domniei sale sunt, în general, pozitive, presărate cu îndemnuri și aprecieri, dar evidențiază, atunci când se impune, stângăciile sau scăpările unor autori, dar face acest lucru cu eleganță și delicatețe, fără a apela la sintagme care ar avea efecte inhibitorii asupra acelor implicați.”Această observație, ne convinge, faptul că autorul acestor cronici este un pedagog adevărat, care cunoaște tactica psihopedagogică de îndrumare ce nu jignește și apostrofează.

Trebuie să evidențiez site-ul „Moara lui Gelu ”, prin care scriitorul Gelu Dragoș promovează creațiile literare și artistice ale scriitorilor și oamenilor de cultură din întreaga țară.Contribuind din plin la scrierea unor pagini de istorie literară contemporană.

Buchetul de cronici se deschide cu trei pagini despre romanul lui Al.Florin Țene, intitulat ”În poeziile mele nu va rima poporul cu tractorul-Viața poetului Vasile Militaru între realitate și poveste ”, în care se spune că poetul Vasile Militaru a făcut 20 de ani de pușcărie comunistă, pentru că nu a dorit să colaboreze cu regimul instalat de tancurile rusești. În încheierea cronicii, dascălul Gelu Dragoș nu se desminte, scrie textual: „Romanul lui Al.Florin Țene ar trebui studiat în ciclul gimnazial și liceal la orele de literatură română sau istorie, fiind o dovadă vie că avem martiri ce trebuie cunoscuți, apreciați și comemorați pentru crezul lor, pentru opera lor și să tragem învățămintele necesare ca să nu se mai întâmple niciodată asemenea atrocități.”

 Cronica la volumul poetei Limona Rusu abordează poezia acesteia cu empatie, fiindcă emană sentimentul cel mai nobil al omului, dragostea, iubirea.Sunt evidențiate poemele dedicate mamei, sau jumătății mitologice ale bărbatului.

În același spirit de analiză pertinentă și cu empatie pedagogică este cronica la volumul „Treptele Creativității ”de Raul Alexandru Mitruți, tânăr scriitor din Baia Mare, care a adunat într-o carte un evantai de povestiri realiste, unele promovând spiritul de protecție a mediului.

În această succintă cronică n-am să abordez fiecare pagină dedicată scriitorilor abordați de analistul  și criticul Gelu Dragoș, fiindcă intenția mea este doar de a substanția esența spiritului critic și pedagogic al autorului acestui volum. Spirit ce-l găsim în cronicile despre cărțile lui: Grigoraș Ciocan,Victor Cobzac, Mihai Epli, Ioan Groșan, Mihaela CD, despre care se spune că este în deplină maturitate creativă, Olimpia Mureșan, academicianul Ion Pop, Valeriu Sabău, Olimpiu Nușfelean, Ioan Costin, despre reverberațiile eCreator al lui Ioan Romeo Roșiianu, Vasile Bele, Marieta Coman, Cornel Dorel Lar, Al.Florin Țene,  Anghel Pop, Viorel Birtu Pîrăianu, Adriana Weimer, Gheorghe Mancaș, Răzvan Ducan, Adrian Donca, Vasile Morar, George Petrovai, Nicolae Dumitru, Dana Zen,  Ica Gaftone, Ioan Nicolae Popescu, Ioana Chiș, Radu Botiș, un alt scriitor care ține flacăra aprinsă a culturii, Maria Berciu, Violeta Mitru, Nistor Ioan Bud, Ioan Romeo Roșiianu, Valentin Lupea, Loreta Toader, Vlad Babiciu,  Lucia Șteffens.

Scriitorul Gelu Dragoș consemnează într-un stil reportericesc evenimente culturale deosebite, cum ar fi: Deschiderea casei Muzeu Ion Georgescu Muscel, sau anunță apariția revistei „Dobrogea culturală ” a Ligii Scriitorilor Dobrogeni,  organizație profesională înființată de scriitorul Al.Florin Țene.

Cartea aceasta care se constituie ca un paner al Istoriei Literare ce se scrie în timpul prezent, se încheie cu o ” carte de vizită” reprezentativă a lui Gelu Dragoș, adică un bogat Curriculum Vitae, din care aflăm că autorul are 57 de ani, că a publicat mai multe cărți, primind premii și distincții în număr de peste 29.

Abordând poezia din cărțile primite, îmi dau seama că aceasta nu se naște spontan, ca Minerva din capul lui Jupiter, poezia analizată de Gelu Dragoș este expresia momentului contemporan.Termenii literaturii mai vechi s-au topit în flacăra sentimentelor contemporane și pe această bază își edifică poeții opera. E aici un proces și nu o explozie.

 Am închis coperțile aceste cărți cu nostalgia dascălui de pe vremuri care era luminătorul satului. Această nostalgie s-a estompat în personalitatea lui Gelu Dragoș, care este nu numai luminatorul, prin cuvânt al Maramureșului, ci și al întregii noastre țărișoare, prin cărțile sale, prin blogul „Moara lui Gelu ”, și mai ales prin învățăceii care au aprins de la dascălul lor un „pai de lumânare a culturii” pe care o duc mai departe, luminând cultură prin toate zonele României.

 

                                                                  Al.Florin Țene

Preluare https://www.napocanews.ro/2024/07/cronici-din-nord-de-gelu-dragos-seismograf-al-evolutiei-literaturii-contemporane.html