România trebuie să
fie oricând pregătită pentru un cutremur major, afirmă seismologii. Din punct de vedere al clădirilor, România nu
este însă pregătită. Câteva sute de clădiri cu bulină roşie ar putea cădea la
un cutremur similar cu cel din 1977, provocând cel puţin câteva mii de morţi.
Gândul a întocmit harta clădirilor care reprezintă o ameninţare din punct de
vedere seismic în principalele oraşe din România.
Exceptând fenomenul Izvoarele, unde în ultima lună s-au
produs peste 260 de cutremure cu magnitudinea cuprinsă între 0,1 şi 3,9, şi ale
cărui cauze principale sunt încă în curs de cercetare, activitatea seismică în
intervalul 1 ianuarie 2013 – 15 octombrie 2013 este aproximativ identică cu cea
de anul trecut, dacă ne luăm după numărul cutremurelor. În acest interval din
2013 s-au produs, potrivit calculelor gândul pe datele Institutului Naţional de
Fizică a Pământului (INFP), 298 de
seisme cu magnitudinea cuprinsă între 2,5 şi 5,5, dintre care 36 la Galaţi
(zona Izvoarele) şi 87 în ţările şi zonele seismice din vecinătatea României,
dar care s-au „simţit” în ţara noastră. Restul de 175 s-au produs în majoritate
în Vrancea. În acelaşi interval din 2012 aparatele INFP au înregistrat 263 de
seisme, dintre care 79 la vecini.
După patru ani, Vrancea a răbufnit, acum două săptămâni, cu
un cutremur de 5,5 pe scara Richter. Seismul a reaprins temerea multor dintre
români cu privire la capacitatea autorităţilor de a face faţă unui seism major.
Potrivit calculelor gândul, peste 650 de clădiri din cel puţin 33 de oraşe din
România aflate în zone cu risc seismic reprezintă un pericol public şi se pot
prăbuşi la un cutremur precum cel de acum 36 de ani. De asemenea, alte
aproximativ 2400 de imobile locuite, încadrate în categoria risc seismic II –IV
sau la Urgenţe 2 -3, se pot prăbuşi sau pot fi afectate.
„Trebuie să fim tot timpul pregătiţi că va fi un cutremur
major. Nici alţii de pe glob nu ştiu când va fi următorul cutremur. Nu s-a
făcut niciodată o predicţie, o prognoză. Nu există ciclicitate la cutremurele
din România. Cutremurele nu au treabă cu statistica”, a declarat la Gândul LIVE
dr. Constantin Ionescu, directorul Institutului Naţional de Fizică a Pământului
(INFP).
Cutremurele care pot
provoca morţi şi pagube materiale sunt peste 7 miliarde de euro!
Seismologii, dar şi specialiştii în construcţii afirmă, la
unison, că seismele de 5,5 grade pe scara Richter, precum cel care i-a pus pe
jar pe unii dintre români săptămâna trecută, sunt nesemnificative şi nu pot
produce pagube materiale sau umane.
„Cutremurele care produc pierderi de vieţi omeneşti şi
materiale sunt cele care au o magnitudine începând cu 7. Esenţială este, însă,
şi intensitatea. Se moare pe intensitate
şi nu pe altceva”, a declarat pentru gândul Gheorghe Mărmureanu, directorul
onorific al INFP.
La o intensitatea cuprinsă între VIII 1/2-IX1/2 blocurile
vechi cu probleme sau cele prost proiectatate cad şi provoacă pierderi
omeneşti. Pe harta României în intensităţi, Bucureştiul este încadrat în
categoria de risc maxim - VIII 1/2-IX1/2. De altfel, un studiu al al
Institutului de Cercetare în Construcţii (INCERC), publicat acum 5 ani, arată
că un cutremur cu epicentrul în Munţii Vrancei, având magnitudinea de 7 grade
pe scara Richter, produs în jurul orei 21 (cum s-a întâmplat în 4 martie 1977),
s-ar solda cu 450.000 de victime.
Gheorghe Mărmureanu:
„Nici dracu' nu ştie ce e în Vrancea!”
În România există mai multe zone cu falii şi plăci tectonice
care provoacă cutremure, însă, problemele mari vin din Vrancea. „În Vrancea, ce
e acolo jos nu poate să ştie nici dracu'. Ştim sigur că este un sistem de
coliziune continentală. Este singurul sistem din lume. Nimeni nu are două
blocuri tectonice continentale care să se bată cap în cap”, afirmă profesorul
Gheorghe Mărmureanu.
Bazându-se pe istoricul cutremurelor care au avut loc în
România, seismologii afirmă că un cutremur major produs la 120 -180 de km
provoacă pagube materiale în special în Moldova, Nordul Dobrogei şi ajunge până
la Chişinău şi Moscova. În timp ce un cutremur care se produce la o adâncime
cuprinsă între 70 şi 110 km are efecte asupra Munteniei şi Olteniei.
„Un cutremur precum cel din 1977, de o asemenea magnitudine
şi adâncime, ar avea efecte către sudul şi sud-vestul României. El, oricum, se va simţi şi în Moldova, dar
fără prea mari efecte. Asta s-a observat la vechile cutremure”, a declarat
pentru gândul dr. Constantin Ionescu, directorul Institutului Naţional de
Fizică a Pământului (INFP).
Profesorul Gheorghe Mărmureanu susţine că, din punctul lui
de vedere, „următorul cutremur mare va
fi unul foarte adânc, de peste 112 km adâncime”, care va afecta foarte mult
partea din Moldova, Galaţiul, Tulcea, Basarabia, şi va avea directivitate către
Odessa şi Moscova.
„Aşa rezultă, pentru că în 1977 a fost mai la suprafaţă. A
urmat 1986 un cutremur de 7,1 adânc, dar
nu a a fost de mare intensitate. A fost 6,9 în 1990, dar nu a fost nimic.
Blocurile care s-au construit în Bucureşti nu au probleme. Viitorul cutremur nu
va crea probleme în Bucureşti. Cutremurul mare care va veni va avea o influenţă
mică către Muntenia. Depinde, însă, de mulţi factori - magnitudine, adâncime,
intensitate. Nu poţi să ştii niciodată”, afirmă directorul onorific al INFP.
Directorul executiv are însă de o altă părere. „Este un
studiu statistic ăsta cu cutremurele de mare şi foarte mare adâncime. Nu poţi
să spui unde, când şi de cât va fi. Trebuie să ne aşteptăm la orice mărime şi
adâncime. Principalul este să fim pregătiţi în cazul unui cutremur major”,
afirmă Constantin Ionescu.
Dan Lungu: „În
clădirile cu bulină nu ar trebui să funcţioneze spaţii publice!”
Potrivit măsurătorilor INFP, Bucureştiul, Focşaniul,
Ploieştiul şi Buzăul sunt cele mai expuse oraşe în cazul unui cutremur major.
În zona de risc crescut sunt încadrate şi alte oraşe, precum Ploieşti,
Târgovişte, Craiova, Giurgiu, Zimnicea, Galaţi, Brăila, Tulcea, Iaşi Vaslui sau
Bârlad. În toate dintre acestea sunt clădiri care se pot prăbuşi la un cutremur
similar celui din 1977 sau care pot suferi pagube materiale considerabile.
Calculele pentru încadrarea în clasele de risc se fac pe
baza datelor cutremurului din '77 din Vrancea.
Un număr de 190 de clădiri, construite în perioada
1870-1963, au fost încadrate, în urma expertizelor tehnice, în clasa I de risc
seismic. Aceste clădiri, marcate cu "bulina roşie", prezintă pericol
public şi un risc ridicat de prăbuşire în eventualitatea unui cutremur, iar
numărul victimelor ar fi, potrivit specialiştilor, “mare”.
„În mod normal, în clădirile astea cu bulină, dacă treaba ar
fi serioasă, nu ar trebui să funcţioneze spaţii publice – gen magazine,
cinematografe, teatre etc. Această
categorie de risc seismic I (R I) şi cu avertizare bulină roşie este cea mai
periculoasă situaţie şi ea este determinată de câţi oameni sunt expuşi. Cam de
la 100 de persoană în sus, în jos, cam pe acolo încep să apară semnele de
alarmă”, a declarat pentru gândul Dan Lungu, profesor de siguranţa
construcţiilor la Facultatea de Construcţii Civile de la Universitatea Tehnică
de Construcţii Bucureşti.
Potrivit acestuia, ce s-a întâmplat în 1977 “este o
monstruozitate, iar cine a văzut ce s-a întâmplat acolo ar trebui să aibă
responsabilitate”.
În clasa I de risc seismic în Bucureşti sunt încadrate alte
184 de construcţii, majoritatea expertizate în anii '90. În clasa a doua de
risc seismic sunt încadrate 301 clădiri. Aceste imobile pot suferi degradări
structurale majore în cazul unui cutremur, însă prezintă un risc mai scăzut de
a se prăbuşi. Imobilele expertizate tehnic încadrate în clasa III de risc
seismic sunt în număr de 78 şi sunt acele clădiri care pot prezenta degradări,
dar a căror siguranţă structurală nu ar fi afectată semnificativ de un cutremur
similar celui produs în 1977. În clasa IV de risc seismic se află şase clădiri.
În Capitală mai există clădiri încadrate în aşa-numitele
categorii de "urgenţe". Practic, în urma expertizelor s-a ajuns la
concluzia că imobilele prezintă un oarecare grad de risc seismic, însă nu au
fost încadrate într-o anumită clasă. În această situaţia se află 1.625 de
clădiri construite înainte de cutremurul din 1977.
Aceste clădiri au fost expertizate înainte de 1996 când
diferenţierea se făcea pe U1, U2 şi U3. Printr-o modificare adusă legislaţiei,
cele trei tipuri de urgenţe au fost transformate în clase de risc - RI, RII,
RIII , însă nu toţi proprietarii sau asociaţiile de proprietari s-au adresat
autorităţilor pentru a primi o nouă încadrare. Practic, între aceste 1.625
există posibilitatea să se afle şi alte clădiri cu risc seismic I - pericol
public.
Doar 30 de clădiri din Bucureşti au fost consolidate în urma
expertizelor tehnice, reiese din datele Primăriei. Patru clădiri din Bucureşti
încadrate în clasa I de risc seismic au termen de finalizare a lucrărilor de
consolidare anul acesta, iar o alta anul 2014, după ce, în intervalul
2008-2011, au fost puse în siguranţă alte şapte, potrivit Primăriei Capitalei.
Potrivit legislaţiei în vigoare, primăriile încadrează
clădirile în clasele de risc seismic, anunţă consiliile judeţene care solicită
bani de la Ministerul Dezvoltării pentru reconsolidarea imobilelor cu bulină
roşie. Sunt, însă, situaţii în care locatarii refuză ca imobilul să fie
consolidat, problemă pe care o reclamă atât Primăria Capitalei, cât şi
specialiştii.
“Aceste clădiri ar trebui consolidate una câte una, începând
cu cele cu spaţii publice mari. Legislaţia nu funcţionează pentru că dacă o
persoană de la un apartament nu îşi dă acceptul pentru consolidare, el trebuie
dat în judecată şi aşa se ajunge la ani de procese. În România, statul s-a
oferit, spre deosebire de alte state, să le consolideze, însă responsabilitatea
ar trebui să aparţină exclusiv proprietarului”, afirmă Dan Lungu.
Primarul Sorin Oprescu afirmă că cea mai mare problemă în
Bucureşti ar fi în Centrul Vechi, unde peste 70 de clădiri au nevoie de
reabilitare. "În Centrul Vechi problema e că ei, care sunt proprietari la
parter, îşi fac afacerile, nu doresc reabilitarea, deşi sunt clădiri cu risc
public. Sunt 186 de clădiri. 24 au fost consolidate pe banii proprietarilor,
restul au rămas neconsolidate până spre 100. 13 clădiri mari am în grija mea,
sunt apartamente care sunt ale Municipalităţii. Sunt şaptezeci şi ceva de
clădiri cu risc public", a contabilizat Oprescu, la "După 20 de
ani".
Primarul spune că primul pas trebuie să vină însă de la
Guvern de la care aşteaptă, în luna noiembrie, reglementarea prin OUG ca proprietarii
acestor clădiri cu risc seismic ridicat să fie obligaţi să se mute, până la
consolidarea imobilului.
Clădirile înalte de
dinainte de Al Doilea Război Mondial, principala ameninţare!
Clădirile înalte din Bucureşti construite înainte de Al
Doilea Război Mondial şi cele din Centrul Vechi al Capitalei reprezintă
principala problemă în cazul unui seism major.
“Prioritatea absolută în cazul Bucureştiului, cutremurelor
din Vrancea şi a experienţei din 1977 este pentru clădirile înalte de dinainte
de al Doilea Război Mondial care nu au resursele structurale de a rezista unui
cutremur major. Victimele cu cel mai mare număr de personae implicate vin numai
din cauza acestor clădiri”, adaugă profesorul Lungu.
Totodată, imobilele
şubrede prezintă riscuri pentru toate construcţiile din vecinătate.
"Avem cazul Lizeanu, colţ cu Ştefan cel Mare. (...). Nu
au avut rost seismic (spaţiu îngust de 10-12 cm între două clădiri menit să
asigure oscilarea independentă a acestora în caz de cutremur sau să limiteze
efectele unor eventuale coliziuni n.r.). Blocul de alături a vibrat atât de
tare încât l-a izbit, a distrus blocul alăturat", a declarat în 6
octombrie, pentru gândul, Mircea Ieremia, specialist care s-a ocupat de
expertizarea structurii de rezistenţă a Teatrului Naţional Bucureşti. Vezi aici
mai multe detalii!
Primele coduri de proiectare antiseismică au apărut abia
între 1963 şi 1977. Este vorba despre o proiectare de nivel inferior in raport
cu exigenţele de azi. După 1977, au aparut clădiri cu norme de proiectare îmbunătăţite.
După 1990, standardele au avansat şi mai mult.
Reprezintă un risc şi
clădirile noi?!
Constructorii şi seismologii afirmă la unison că acele
construcţii ridicate după Revoluţie nu reprezintă o problemă în caz de cutremur
dacă au fost respectate proiectele şi normele de construcţie. Primarul Oprescu
afirmă că pentru cele peste 400.000 de blocuri considerate noi, construite mai
ales în perioada 1990-1999, nu există date legate de rezistenţa la seism sau
acestea sunt false. "Despre construcţiile noi am avut un raport şi
americanii spuneau despre construcţiile făcute între 1990 şi 2007 că nu se pot
spune foarte multe lucruri, pentru că nu avem niciun fel de date legate de
rezistenţa lor, cel puţin pentru primul tronson, 1990-1999 (...) Ca să încep să
fac experiză la aproape 436.000 de clădiri e costisitor", a mai spus
Oprescu. Vezi aici detalii!
Alba neagra cu
consolidarea la Galaţi
În harta întocmită de Gândul, Galaţiul este al doilea oraş
din România după clădirile cu bulină roşie. Profesorul Dan Popa cataloghează
numărul mare de clădiri "periculoase" din Galaţi drept o anomalie.
Pe site-ul Primăriei Galaţi există trei secţiuni speciale
referitoare la consolidarea imobilelor. În lista clădirilor propuse spre
demolare, toate cu risc seismic I, se află nu mai puţin de 71 de clădiri,
dintre care numai două au fost demolate, iar o a treia demolată parţial,
potrivit site-ului Viaţa Liberă.
Cele mai multe clădiri sunt în zona centrală şi în zona
veche a oraşului. Alte 60 de clădiri cu risc seismic I, II, III şi IV sunt
propuse spre consolidare, pe o listă separată. În cea de-a treia listă pe
site-ul administraţiei locale asunt înscrise„imobilele consolidate”. Este vorba
despre 52 de clădiri, dintre care doar 24 au scăpat de bulina roşie ori de
riscul seismic, pentru că au fost deja consolidate sau sunt în curs de
consolidare. De la numărul 25 în jos,
clădirile sunt marcate cu risc seismic I şi II, toate fiind blocuri de
locuinţe situate în Ţiglina I, Micro 19, Mico 17 şi Mazepa, şi pe strada
Domnească.
Niciun bloc
consolidat la Iaşi, unul singur la Ploieşti
Al treilea pe hartă este Iaşiul, unde nici o clădire de
imobile cu bulină nu a fost reconsolidată pentru că oficialii din primărie au
transmis cetăţenilor că este obligaţia lor să o facă.
„Poziţia Iaşiului faţă de Vrancea este cvasisimetrică în
raport cu Bucureştiul. Este şi un fond de construcţii, aş îndrăzni să spun,
asemănător. Lucrurile sunt, însă, mai puţin periculoase acolo pentru că
lipseşte ce are Bucureştiul şi nu are nimeni în Europa, respectiv câteva sute
de clădiri înalte din beton armat făcute înainte de război cu zero cunoştinţe.
Asta este marea problemă a Bucureştiului, a României şi a tuturor”, a declarat
pentru gândul Dan Lungu, profesor de siguranţa construcţiilor la Facultatea de
Construcţii Civile de la Universitatea Tehnică de Construcţii Bucureşti.
La Ploieşti, 31 de blocuri construite în anii ’50 – ‘60 au primit bulină roşie şi se pot prăbuşi la
un cutremur similar cu cel din 1977. Dintre aceste imobile, doar unul singur a
fost consolidat. “Banii de consolidare nu vin de la primărie, vin de la
minister. Noi, în fiecare an, până în 1 mai, trebuie să depunem la Consiliul
Judeţean o listă cu blocurile care ar trebui consolidate. Consiliul judeţean
face centralizarea din tot judeţul şi le trimite la Ministerul Dezvoltării care
stabileşte unde şi cât dă. Ultimii bani în Ploieşti au venit în 2010 pentru un bloc A7 pe strada
Cibinului, iar lucrările au fost începute în 2007. Ăsta cred că este primul şi ultimul
bloc pe care noi l-am consolidate în ultimii ani”, a declarat pentru gândul
Alina Istrătescu, purtătorul de cuvânt al Primăriei Ploieşti.
Apartamentele
modificate de proprietari, o problemă în toată ţara!
La Focşani, unde se înregistrează frecvent cutremure de până
la patru grade pe Richter, cu bulină roşie este încadrat doar tribunalul, unde
trebuie reluată licitaţia pentru consolidare.
„Noi nu avem clădiri de locuinţe cu buline. La ce ne-a aparţinut am
obţinut autorizaţie de demolare şi le-am dărâmat. Au fost mai multe clădiri,
ultima luna trecută, una de ajutor social pusă pe un beci şi toată fisurată”, a
declarat pentru gândul Cristina Maria Costin, şef Serviciul Administrarea
Fondului locativ în cadrul Primăriei Focşani.
La Focşani, la fel ca în multe alte oraşe ale României,
structura de rezistenţă a unor imobile care nu sunt încadrate în niciun fel de
clasă cu risc seismic poate crea probleme în caz de cutremur din cauza faptului
că proprietarii au făcut modificări arhitecturale cu acordul comisiilor de
urbanism, fără să îi verifice însă nimeni în timpul lucrărilor.
„Degeaba se fac probleme de informare a populaţiei în caz de
cutremur dacă îi dai voie să spargă în interior. Dacă aduc expertiză tehnică la
Comisia de Urbanism (din cadrul Primăriei n.r.) cu verificator de proiect au
voie. Aici este, însă, un aspect. Expertul îţi dă voie anumite diafragme,
anumite segmente. Cine verifică, însă, apoi ce faci tu? Dacă te duci la
Inspecţia în Construcţii ei spun că nu intră în proprietate privată decât dacă
se înregistrează ”, mai spune sursa citată.
Guvernul Ponta a
tăiat la jumătate banii pentru consolidare!
Actualul guvern a redus la jumătate banii pentru
consolidarea clădirilor cu bulină. În urmă cu câteva luni, Executivul estima că
va cheltui de la bugetul de stat 10 milioane de lei pentru consolidarea
clădirilor cu risc seismic. În următorii trei ani fondurile vor fi reduse la
jumătate: respectiv la 4 milioane lei în 2014, 4,5 milioane lei în 2015 şi 5
milioane lei în 2016. Din banii românilor, însă, sediul Guvernului a fost
consolidat în trei ani cu 14 milioane de euro.
Sursa: www.gandul.info- 20.10.2013
Cristian LAURENŢIU
