La Tablă (pamflet)

 E ora 8:00 dimineața. Intru la clasă cu laptopul, catalogul electronic și o cafea băută pe jumătate pe fugă. Clasa a VII-a. 29 de elevi. Patru dintre ei deja filmează ceva pentru TikTok înainte să intru pe ușă. Doi poartă căști într-o ureche. Unul doarme cu capul pe bancă. Alții țipă unii la alții peste muzica dată încet de pe un telefon ascuns în penar.

„Bună dimineața!”, spun apăsat.

Răspund câțiva. Restul continuă conversațiile.

Le cer să pună telefoanele în ghiozdane. Trei se conformează. Un elev îmi spune direct: „N-aveți voie să-mi luați telefonul, am citit regulamentul.” Și are dreptate parțial. După ultimele modificări și interpretări ale regulamentelor, fiecare intervenție trebuie făcută cu grijă milimetrică, ca nu cumva să apară o reclamație, o filmare scoasă din context sau o postare virală despre „profesorul abuziv”.

Încep ora. Încerc să explic lecția. Din spate se aud râsete. Un elev imită vocea mea. Altul aruncă o hârtie mototolită. Îi atrag atenția. Ridică din umeri: „Glumeam și eu.”

În banca din mijloc, o fată chiar încearcă să fie atentă. Scrie conștiincios. Dar la fiecare două minute se întoarce speriată când începe scandalul în spate.

Continui lecția. Un elev refuză să deschidă caietul. Îmi spune relaxat: „Oricum nu mă mai interesează școala. Mă fac influencer.” Clasa râde. Alți doi îl aplaudă.

Îi explic calm că are absențe multe, că riscă scăderea notei la purtare și probleme serioase la final de an. Îmi răspunde fără emoție: „Și ce-mi faceți?”

Aici e întrebarea pe care mulți părinți și oameni din afara sistemului nu o înțeleg.

Ce să îi fac?

Nu am voie să îl scot din clasă decât în condiții extrem de stricte. Dacă ridic tonul, risc reclamație. Dacă îl filmează colegii și apare doar reacția mea pe internet, eu devin problema. Dacă îi confisc telefonul, urmează...

Sursa: Opinii

Opinii despre Ruși

 

Vasile Popovici, prof.univ, Univ.de Vest din Timisoara:

Aș vrea să spun pe scurt o mică poveste, pe care o voi povesti pe larg în altă parte, dacă mai apuc.

Se intimpla la Lisabona, acum vreo șapte ani, cind eram ambasadorul Romaniei acolo, Ea, prințesă rusoaică, Maya (foto1)să-i spunem, a fugit de teroarea comunistă, s-a stabilit în Occident, unde a lucrat pentru cele mai mari case de modă. S-a pensionat de la Channel și s-a stabilit în Capitala Portugaliei. După căderea URSS, s-a dus în vizită la Moskova, unde a fost urmărită și cât pe ce să fie omorâtă de serviciile rusești.

Din vorbă în vorbă aflu că e putinistă. ! Îngheț ! Dar cum e posibil, Maya dragă, e un KGB-ist, iar serviciile rusești erau să te omoare?!

Răspunsul ei m-a uluit:
“Ce contez eu? Contează doar Maika Russia, măreția ei eternă, iar el ne-o redă!”

Am înțeles atunci cu oroare, stare niciodată atenuată până azi, că nu e nimic de făcut cu oamenii ăștia, nici măcar cu unii din cei mai buni și mai aplecați spre artă, cum era ea. Fericirea himerei pe care ei o nutresc se va alimenta pentru totdeauna pe seama nefericirii și aservirii tuturor din jur.

Există la rusul de rând o nebunie care-i arde pieptul, dincolo de orice rațiune și sentiment uman : măreția monstrului ce s-a întins peste lume și nu încetează să se întindă nici după ce a nimicit o sută de milioane de oameni în numele comunismului iar acum o face în numele dreptului rusesc la „siguranță” și spațiu vital.

Rog pe toții umaniștii și literații și iubitorii de artă ai lumii să aibă o clipă de reflecție asupra rusofiliei ce ne vine prin cultură. O spun ca fiind unul care-l plasează pe Tolstoi deasupra tuturor. Dar care nu-și face nici cea mai mică iluzie.

 Mihail Saltîkov-Șcedrin:

Dacă aș adormi, trezindu-mă după o sută de ani, și m-ar întreba cineva ce se întâmplă în Rusia, aș răspunde fară sa clipesc: beție și jafuri.

 Ivan S. Turgheniev:

Rusul este cel mai mare și mai obraznic mincinos din întreaga lume.

 

Opiniile câtorva specialiști despre pandemie și vaccinul anti-Covid

   Înclin să cred că tot omul cu scaun la cap (firește, din această nobilă familie umană nu face parte grosul politrucilor și toți trepădușii ce se gudură pe lângă ei!) nu se ia orbește după poruncile date de lighioanele cârmuitoare, îndeosebi când aceste lighioane aplică în mod cât mai abuziv „recomandările” antiumane făcute de sforarii planetari (cartelurile farmaceutice,  Organizația Mondială a Sănătății, Bill Gates ș.a.), ci se conduce după competentele opinii și sfaturi, respectiv după exemplul oferit de adevărații specialiști în materie. Îndeosebi atunci când în joc este sănătatea omului, familiei, nației și lumii (cazul de față) și când cetățenii sunt neîncetat bombardați (de peste un an de către toată presa oficial-globalistă) ba cu știri intenționat exagerate (morți, infectați, carantinați, izolați etc.) și, deci, în bună măsură false, ba sunt efectiv amenințați de autoritățile obediente cu amenzi și cu obligativitatea vaccinării prin legi special elaborate în acest sens.

            Cel puțin în România asta se intenționa la un moment dat prin programul de vaccinare al nevrednicului Guvern Cîțu: milioane de vaccinuri achiziționate de la producători (Pfizer, Moderna), tot mai mulți cetățeni înscriși pe liste, presiuni (mai mult sau mai puțin voalate) exercitate asupra bugetarilor etc. Au lăsat-o nițel mai moale după valul de proteste din toată țara...

            Încetinirea ritmului nu înseamnă câtuși de puțin că în continuare ăștia nu vor face tot ce le stă în putință ca să se achite în cel mai detestabilo-slugarnic mod de tenebroasele lor obligații față de carteluri și de păpușarii planetari, îndeosebi acuma când Uniunea Europeană a demarat făcătura numită „Pașaport Covid”. Iar asta se cheamă tot o dementă discriminare: posesorii documentului pot să călătorească fără restricții în spațiul Uniunii Europene și mai departe, pe când nevaccinaților li se interzice acest lucru, chit că se știe foarte bine că acest vaccin pur experimental (netestat corespunzător și, deci, neomologat) nu oprește răspândirea bolii și nu-i protejează pe vaccinați. Dimpotrivă, s-a constatat la noi și în alte țări (bunăoară, Israel și Italia) că, după vaccinare, numărul infectărilor a crescut de câteva ori (în Israel, zice-se, de zeci de ori) în rândul cobailor, așa încât ei cu toții se constituie în noi focare de infecție.

            Până când va continua acest proces, atât de intens politizat și de grobian mediatizat (desigur, la comanda trusturilor farmaceutice și a păpușarilor planetari, care sunt fie proprietari, fie acționari)? Până atunci, ne spune într-un videoclip curajoasa doctoriță Oana Mihaela Secară de la Spitalul municipal Onești, când oamenii se vor imuniza în mod natural (medicul texan Steven Hotze utilizează sintagma „imunizarea naturală de turmă), moment în care coronavirusul – aidoma gripei (cele două maladii seamănă foarte mult în modul de răspândire și manifestare) – va intra imediat în remisiune.

            Vasăzică, toată această agitație politică este absurdă în formă și antiumană în conținut, iar restricțiile fixate (izolarea, carantinarea, purtatul măștii, închiderea școlilor, teatrelor, stadioanelor, restaurantelor, lăcașurilor de cult) sunt deodată inutile și jignitoare pentru demnitatea umană, căci trebuie să ne obișnuim cu gândul că, la fel ca în cazul gripei, nu vom mai scăpa de acest virus și cu toții vom da piept cu el în forme mai ușoare (practic insesizabile la cei mai mulți) sau mai grave, funcție de vâstă și starea de sănătate, în special de vigoarea sistemului imunitar.

            Monitorizând cazurile din spitalul unde profesează, medicul primar Mihaela Secară ne aduce la cunoștință următoarele probe deosebit de elocvente: (a)Peste 92% dintre infectații cu coronavirus cunosc forme ușoare, care nu necesită spitalizare, ci același tratament la domiciliu ca în cazul gripei; (b)Rata vindecaților de Covid este de peste 99% (Steven Hotze vorbește de 99,97%); (c)Prin comparație cu decedații din anii 2018 și 2019, numărul acestora în anul pandemic 2020 a fost cu ceva mai mic, cu toate că mulți bolnavi au fost neglijați și cu toate că în certificatul de deces al suferinzilor de boli grave (cancer, diabet, boli cardiovasculare etc.)  și care au fost infectați, s-a trecut „mort de Covid”. Ceea ce, adaugă dânsa, este totalmente incorect, pentru că înainte de pandemie (sau, mă rog, de decizia politico-globalistă că omenirea este în pandemie), niciodată pe cerificatul de deces al unui canceros gripat nu s-a scris „mort din cauza gripei”.

            Pe scurt, coronavirusul nu este mai periculos și nu face mai multe victime ca alte nenumărate virusuri cu care omenirea se războiește din totdeauna, așa că autoritățile n-ar trebui nici să-i alarmeze pe oameni și nici să impună restricții idioate, ci – dimpotrivă – să-i îndemne să iasă cât mai mult la aer curat pentru a da piept cu uriașa armată a vrăjmașilor invizibili (virusuri și bacterii dăunătoare), deoarece numai în acest chip ei pot să-și întărească sistemul imunitar.

            Taman lucrul ăsta îl spunea anul trecut, îndată după declararea pandemiei, reputatul virusolog german Karin Mölling, punct de vedere care se opunea infectei politici de izolare și pe care eu l-am inclus în articolul Streinu sec și-ncercelat, ce pe români i-a ofensat...: „Trebuie să construim cumva imunitatea. Dar cum poate fi posibil acest lucru fără contacte?...”

            Politica farmaceutico-globalistă fiind cu totul alta (cea pe care o resimțim și în clipa de față), se subînțelege că sfatul eminentei doctorițe nu a fost urmat nicăieri în lume. La noi, de exemplu, grupul torționarilor conduși de necușerul Raed Arafat a urmat lamentabilele sfaturi ale „specialiștilor” Adrian Streinu-Cercel și Alexandru Rafila, cei care au fost descoperiți pe statele de plată ale cartelului farmaceutic Pfizer (aidoma ăstora mai sunt câteva mii de medici și farmaciști români), care s-au făcut de tot râsul cu previziunile lor în legătură cu evoluția pandemiei, care acuma sunt șparlamentari pesediști (pesemne cu ajutorul imunității politice,  Streinul speră să-și salveze pielea pentru potlogăriile săvârșite la Institutul Național de Boli Infecțioase „Matei Balș”) și care n-au mai nimic în comun cu definiția dată medicinei de faimosul medic clujean Iuliu Hațieganu: „Medicina este știința și conștiința încălzite de iubirea față de oameni”.

            Două sunt motivele, zic eu, pentru care cartelurile farmaceutice promovează o politică atât de criminală și de sfidătoare în raport cu grosul pământenilor:

            1)Atotputernicia lor: această atotputernicie cauționată cu bani, iar prin bani cu enorma influență politică, i-au permis cartelului I.G. Farben (pe ruinele acestuia s-a ridicat colosul Bayer) să declanșeze primul război mondial, apoi să-l finanțeze pe Hitler ca să poarte al doilea război mondial, iar astăzi, printre alte multe ticăloșii și făcături să stea (a se citi „să dicteze”) în spatele Comisiei Europene, care la rândul ei dictează Parlamentului European și tuturor țărilor din Uniune.

            2)Profitul, care acuma - cu pandemia intenționat prelungită și cu planetara ei recuzită (măști, mănuși, combinezoane, vaccinuri etc.) - se cheamă un „mizilic” de câteva mii de miliarde de dolari.

            A nu se neglija faptul că, în cârdășie cu globaliștii și prin arvunirea unor neoameni de teapa Streinului și Rafilatului, totul a fost minuțios pregătit din timp, astfel ca să-și poată face mendrele la scară planetară și ca din putrede de bogate, cartelurile să devină detestabile prin îndârjirea cu care întăresc triada bani-influență-putere.

            În ceea ce privește vaccinul anti-Covid, doctorița Mihaela Secară protestează vehement împotriva impunerii sale de către politruci (bravo ei!), considerând că obligarea pacientului este incompatibilă cu actul medical, și ne înștiințează că acest pretins vaccin este în realitate un ARN mesager, care – contrar celor scontate (producerea de anticorpi pentru întărirea sistemului imunitar) - și, întrucât perturbă activitatea normală a celulelor, poate produce cu totul altceva,  astfel ca peste câtva timp să apară efecte adverse devastatoare.

            La rândul său, doctorul Steven Hotze trage semnalul de alarmă pentru cei care vor să-l audă: ceea ce produc Pfizer și Moderna (în coadă apare ARN) nu este vaccin, ci doar o „terapie genetică experimentală”; eficiența „vaccinului” este de circa 19%, deci mult departe de 95% - eficiența promisă de producători; în tot acest macabru joc sunt colosale sume de bani; nimeni nu știe (unii pentru că nu vor să vorbească, alții pentru că nu li se permite) care vor fi efectele adverse peste câțiva ani, dar pentru liniștea și sănătatea noastră, doctorul texan ne recomandă insistent să nu ne vaccinăm.

 

            Sighetu Marmației,                                                       George  PETROVAI

               20 aprilie 2021

Cuvânt înainte şi după

 Spune-se căci la început a fost cuvântul, lumina, pământul, apa, noaptea şi a şaptea zi de odihnă. În pisania (scrierea) de pe peretele Bisericii Ortodoxe Lucăceşti scrie că Toma Lucaci Voievod s-a aşezat pe pământul binecuvântat de azi şi au format în timp familii, ca apoi să se constitue satul Lucăceşti. Cum Someşul curgea cu apă curată, porumb era şi-n acele vremuri, iată că i-a trebuit şi o moară.

            Peste sute de ani, alţi doi parteneri: Cristian Laurenţiu a Todorii şi Ardusădan Vasile a lui Iacob îşi construiesc o moară pe Someş şi macină porumb şi puţin grâu. Era o pâine sănătoasă şi ecologică şi dacă băieţii deştepţi ai curentului electric vor urca preţurile, vom scoate meseriaşi, dar nu ştiu de unde, care să folosească energia apei care este gratuită, dar haideţi s-o facem acum până nu se trezeşte vreunul din somn şi să impoziteze până şi aerul şi apa!

            Iată, azi, la mai bine de-o jumătate de secol, având apa şi lumina vieţii macină cuvintele şi spun „OPINII” cei doi nepoţi ai lui Laurenţiu Todorii, adică să mă explic cu modestie pentru tine, drag cititorule de carte, chiar dacă acum este epoca Twiterului, Facebook-ului: unul dintre nepoţii lui Laurenţiu Todorii a ajuns director executiv la Consiliul Judeţean iar acum ocupă onoranta funcţie de secretar interimar al instituţiei  mai sus amintite, unde după ce a cântărit cuvintele le macină cu grijă (le pune în litera şi spiritul legii) apără interesele statului român.

            Celălalt, adică Gelu Dragoş, este profesor care îi învaţă pe copii nu numai cuvintele şi socotitul ci şi dragostea de neam, scrie şi dumnealui CUVINTE, adică „OPINII”, concret spus este scriitor şi jurnalist, care nu numai că „macină” cuvintele, dar le şi orânduieşte şi observ căci pe zi ce trece o face cu multă patimă şi mult curaj. Desigur este de admirat căci scrie adevărul zilelor noastre, poet remarcabil, harnic şi veritabil gazetar la presa scrisă cât şi on-line, preşedintele Cenaclului „Petre Dulfu” din comuna Satulung (?) de ce nu şi la Mireşu Mare şi ştiind că-şi iubeşte mult satul natal, aş vrea să ştiu pe când şi-n satul nostru cel drag va fiinţa un cenaclu sătesc de anvergura celui din Satulung.

            Iar eu, povestitorul de cuvinte ce sunt mai tânăr (adolescent întârziat) ce acum învăţ a scrie cuvintele, sunt nepotul colateral al celui de-al doilea morar.

            Desigur că Lucăceştiul este sat mic în comparaţie cu satul soţiei mele, Chelinţa, unde media pe hectometrul pătrat este numeroasă, cu oameni cu studii superioare, adică jurişti, economişti, poliţişti, ofiţeri M.A.N., medici, etc. dar şi Lucăceştiul se mândreşte cu fraţii Mureşan, Vasile şi Corneliu (unul a fost la comanda Inspectoratului Judeţean de Poliţie Maramureş, altul comisar la C.F.I.), cu domnul Radu Cristian şi mulţi, mulţi alţii cu care mă mândresc căci sunt contemporan, dar toate la timpul lor.

Despre cartea „Opinii”, autor Gelu Dragoş, vreau să vorbesc şi spun cu sinceritate, „Bună carte, cinste cui te-a scris!” (afirmaţia aparţine unui mare scriitor), eu nu pot decât să repet expresia. Subscriu la Editorialul publicat vineri, 23 ianuarie 2015, accesări 1814 şi la Editorialul publicat duminică 22 februarie 2015, accesări 1203. De ce accentuez pe acestea?! Am votat aceste personalităţi politice, dar unele mă dezamăgesc mereu, căci atunci când au nevoie de noi nu ne uită din patru în patru ani. Eu doresc să nu fie ca Mitică al nostru ci să aibă nevoie de noi, nu o dată la patru ani şi noi să nu spunem ca activiştii lor: „De vineri seara, 10 iulie 2015 să câştige partidul „x” că nu-i fac reclamă ci să spună: să câştige alegerile comunitatea noastră (comuna, judeţul, ţara), atunci eu cu acei lideri voi vota, adică să predomine interesul naţiunii.

Îţi mulţumesc ţie, Dragoş Gelu; căci m-ai ajutat să intru pe „drumul scriitorilor”, căci aşa am fost educat şi trebuie să spun mulţumesc întotdeauna oricui m-a ajutat. Toată cartea 2Opinii” îmi place, dar nu pot uita şi trebuie să reamintesc martie 2015, Ziare.Com.

              Cu stimă şi consideraţie, secretarul Cenaclului "Petre Dulfu" Satulung 

                                                      Ioan Ardusădan                                 

Apariţie editorială aşteptată - "Opinii" de Gelu Dragoş

Opinii. La moartea politică a lui Traian Băsescu

Ceea ce am vazut miercuri seara la B1 nu a fost un simplu talk show. In opinia mea, a fost o sinucidere politica in direct.

Traian Basescu s-a sinucis politic, un final jalnic pentru un fost politician de mare calibru, pe care nu l-au invins doua suspendari, doua alegeri de infarct, o criza economica devastatoare, dar l-a rapus propria suspiciune. Ea l-a impins la tradarile finale.

Cred ca Traian Basescu are dreptul sa sustina ce candidat vrea la prezidentiale. Daca presedintele are incredere in dna Udrea, foarte bine, e optiunea lui. Ceea ce il descalifica grav pe presedinte este felul in care a ales sa isi motiveze acesta optiune, calcand peste cadavrele tuturor oamenilor care i-au fost alaturi in momente grele, care si-au pus pielea la bataie pentru el, care i-au sustinut mandatul.

Eu inteleg ca era greu pentru Traian Basescu sa-si renege semnatura de pe lista de sustinere a lui Cristian Diaconescu. Era greu sa-si retraga vorbele prin care il definea drept cel mai potrivit presedinte pentru Romania. Initial, parea sa fi ales singura solutie cat de cat onorabila: asa a decis partidul, ma supun deciziei lui.

Dar nu s-a multumit cu atat si a lansat un atac devastator asupra lui Cristian Diaconescu, intamplator sau nu identic cu cel initiat cu numai o zi inainte de Elena Udrea: "cred ca a avut o problema de constiinta (C.Diaconescu - n.red.), a avut o discutie despre care eu nu am stiut, cu membrii comitetului de conducere, care l-au intrebat daca a fost in 322 (care l-au suspendat pe Traian Basescu in 2007 - n.red.), el a spus ca nu, ca a fost intr-o deplasare. Dar pe site-ul Camerei Deputatilor sunt documentele cu semnatura lui pentru suspendare, tabelul in care a fost prezent la vot. Cred ca era esential sa spuna de ce a spus ca a fost in deplasare si probabil ar fi putut sa dea o explicatie, a preferat sa nu se duca".

Dar cand Cristian Diaconescu a fost numit seful cancelariei prezidentiale, stia Traian Basescu ce a facut acesta in 2007, daca a fost la vot sau in deplasare? Cand a semnat lista lui de sustinere si l-a prezentat drept candidatul ideal, stia sau nu? Cand a avut revelatia participarii lui Cristian Diaconescu la majoritatea 322?

Demolandu-l pe Cristian Diaconescu in felul acesta, eu cred ca Traian Basescu isi demoleaza propriile optiuni, le mototoleste si le arunca la cos. Cristian Diaconescu a intrat in cursa prezidentiala cu binecuvantarea lui Traian Basescu, drept candidat al lui Traian Basescu, a fost mana lui dreapta in ultimii ani si a sfarsit tradat de Traian Basescu.

Tradati au fost si intelectualii care l-au sustinut: "Ma uit la oamenii care se afisau cu mine pe scena la suspendari, azi au devenit mari suporteri ai lui Cristi Diaconescu, pe care il simpatizez, desi a fost unul dintre participantii la suspendare si nu unul minor", a spus Traian Basescu.

Ii raspunde Adrian Papahagi, unul dintre cei la care presedintele face referire: "Azi vorbeste din varful buzelor despre intelighentia si deontologi, adica fraierii ca noi. Spune ca ne-am afisat cu el pe scena, de parca am fi mers acolo nechemati, ca sa ne aflam in treaba. Pai de ce n-a defilat pe scenele referendumului alaturi de Udrea, Marin Anton, Gelu Visan si Edmond Talmacel, actuala conducere a PMP?".

Pe cei care l-au aparat la referendum Traian Basescu ii arunca la cos. Acum in voga, continuatorii de drept sunt cei care in 2012 stateau ascunsi.

N-a scapat nici Monica Macovei, atacata insa mai subtil. Dincolo de aparenta simpatiei pentru "Monica", presedintele a lasat sa se intelega ca ori este naiva, ori are un blat cu Vasile Blaga:

"Pe mine m-a surprins toleranta PDL fata de decizia Monicai Macovei de a candida independent. M-a surprins tacerea PNL. Daca la Elena Udrea e o drama, se rupe dreapta, la Macovei nu se intampla nimic. Mai mult, Blaga trage si o minciuna, e autoexcludere, statul e public, nu exista termenul. Ma tem ca e un soi de capcana, in care a intrat nevinovata, o lasam sa candideze pentru ca va lua electoratul lui Basescu si ni-l aduce in turul doi. Daca Monica face jocul acesta, e o mare dezamagire, sper sa nu fie asa", a spus Traian Basescu.

Ambele sunt stampile foarte grave care ridica suspiciuni si lovesc in luciditatea si /sau integritatea dnei Macovei.

Dar poate cel mai grav, in opinia mea, este faptul ca institutia prezidentiala a fost pusa la dispozitia candidaturii dnei Udrea. Tot spectacolul venirii delegatiei PMP la Palatul Cotroceni, ultrameditizarea acestei intalniri care a durat, intelegem trei ore, a avut un scop bine definit pe care il gasim in indicatiile departamentului de comunicare al PMP catre purtatorii de mesaj ai partidului: "A fost o intalnire la nivel inalt, intre doi presedinti ai Romaniei, intre actualul Presedinte al Romaniei si viitorul Presedinte al Romaniei. A fost aproape un moment istoric: am vazut mai natural ca niciodata o predare de stafeta".

Dincolo de ridicolul absolut al frazei, vedem cum Palatul Cotroceni, sediul Presedintiei Romaniei, a fost folosit ca scena pentru un delir de imagine electorala. Pe plaja la Neptun a fost una, la limita, dar la Palat e alta, dincolo de limita.

Traian Basescu s-a dezis de toti oamenii care i-au fost alaturi, pentru a consfinti o ultima alegere. "Intelighentii" pe care ii ironizeaza acum, cei care au luptat pe scenele de la referendum, au facut-o nu pentru o persoana, pe care sa o urmeze fanatic, neconditionat, ci in numele unor principii si valori pe care persoana aceea, numita Traian Basescu, le promova.

Prin alegerea sa ultima si prin felul in care a facut-o, ambele contrare acestor valori si principii, Traian Basescu se dezice implicit si de ele, dar si de electoratul care pentru ele l-au sustinut. Aceasta ii e moartea politica.

A ramas alaturi de Elena Udrea, dar e mai singur ca niciodata. Singur in fata unui final lamentabil, cred eu, suit tantos alaturi de preferata sa pe ruinele unei drepte fumegande. In opinia mea, acesta ii e mormantul politic.Ziare.Com

Opinii. Trista umilire a lui Cristian Diaconescu

Cristian Diaconescu a ajuns intr-o situatie extrem de umilitoare, nemeritata pentru un om cu profilul profesional al domniei sale, dar spre care ma tem ca s-a dus intins, desi putea sa o anticipeze.

Ca d-na Udrea intentioneaza foarte serios sa candideze nu cred ca mai este un secret pentru nimeni. A lasat deja sa se intelega acest lucru foarte clar prin declaratii din ce in ce mai transparente.

Udrea: Romania este pregatita sa voteze o femeie. Voi avea sustinerea lui Traian Basescu

Si nu numai atat, dar pentru a elimina candidatura dlui Diaconescu, a fost declansata o ofensiva din ce in ce mai intensa de demolare a acestuia. A inceput cu declaratia Ruxandrei Dragomir, care nu numai ca invoca ineficienta electorala a lui Cristian Diaconescu pentru care nu se pot strange semnaturi, dar sugera chiar ca acesta l-ar fi tradat pe presedintele Basescu.

Si pentru ca dl Diaconescu nu s-a conformat, candidatului au inceput sa ii fie scoase scheletele din dulap: ca a participat, ca senator PSD, la prima suspendare a presedintelui, ca a fost un lider al stangii, ca e cam trasesist, ca ar putea fi pe mana cu Victor Ponta in virtutea acestui trecut comun si altele asemenea. Dar trecutul dlui Diaconescu era bine cunoscut in momentul in care a fost desemnat candidat al PMP. Si atunci?

Strategia Elenei Udrea mi se pare clara: un candidat iepure si un episod "draga, Cristi". Campania de imagine a domniei sale nu a incetat nicio clipa, nu a existat practic o campanie pentru dl Diaconescu, iar Elena Basescu sustine ca Elena Udrea a sabotat campania de strangere de semnaturi pentru acesta.

Existenta planului imi este sugerata si de felul in care a fost desemnat candidat dl Diaconescu: printr-un anunt al Elenei Udrea, primul in calitate de presedinte al PMP, in fata congresului, dar fara un vot al acestuia. Si cand apari din joben, acolo poti sa si dispari cu aceeasi viteza.

Ma intreb cum de dl Diaconescu nu si-a dat seama de ceea ce vedea practic mai toata lumea?!

Vazand cum au fost maturati intelectualii fondatori, vazand cum in locul lor sunt instalati la butoane alde Marin Anton, vazand amaraciunea cu care a plecat Marian Preda de la conducerea Fundatiei Miscarea Populara, exact dupa ce Elena Udrea a devenit presedinte cu acte in regula al PMP, stiind cum au fost manipulate locurile pe listele pentru europarlamentare, dupa cum Elena Udrea insasi recunostea povestind cum l-a urcat ea pe Teodor Baconschi cateva pozitii, la ce se astepta dl Diaconescu?

Nu era oare previzibil ca mai devreme sau mai tarziu va fi maturat?

Probabil dl Diaconescu a primit garantii din partea presedintelui. Asa cum se pare ca au primit si intelectualii fondatori ai PMP, ca jocurile nu vor fi facute pentru Elena Udrea. Dar iata ca garantiile acestea nu sunt suficiente. Ca presedintele nu poate sau nu vrea sa le onoreze, ne vom lamuri la un moment dat.

Cert este ca presedintele si l-a asumat public repetat pe Cristian Diaocnescu, a semnat primul lista de sustinere a acestuia, a fost candidatul sau. Umilirea lui Diaconescu este, implict, si umilirea presedintelui. Si-o asuma Traian Basescu de dragul ambitiilor Elenei Udrea? Este tradat sau a tradat?

Ceea ce se profileaza este o faramitare a electoratului proBasescu intre trei candidati fara sansa: Elena Udrea, Cristian Diaconescu, care spune ca va candida fara un partid in spate, si Monica Macovei. Este simbolul pentru mostenirea politica pe care o lasa Traian Basescu dupa 10 ani de erori politice si alegeri proaste.Sursa Ziare.Com

                                                                    Autor: Ioana Ene Dogioiu

Cumpăna lui Traian Băsescu (Opinii)

Preşedintele se află în faţa uneia dintre cele mai grele încercări ale carierei sale politice. Este momentul în care trebuie să decidă ce fel de Românie vrea să lase la finalul mandatului său, care este cu adevărat moştenirea sa politică.

Cred ca Traian Basescu are merite istorice incontestabile. Cele doua mandate ale sale au consolidat indubitabil parcursul euroatlantic al Romaniei si independenta Justitiei.

Dar toate acestea nu sunt din pacate cu adevarat reversibile. Joe Biden spunea la Bucuresti ca Romania nu va fi singura cat timp parcursul ei va unul cert democratic, iar democratia nu poate exista fara stat de drept. Reciproca este si ea insa valabila: daca va abandona acest parcurs, Romania va ramane singura, victima sigura a unei Rusii in expansiune.

Romania traieste prin apartenenta la NATO si UE, mai ales in actualul context regional, cea mai importanta sansa a sa din ultimii 500 de ani, dupa cum sublinia profesorul Vladimir Tismaneanu, dar in egala masura infrunta riscul de a pierde aceasta sansa.

Iar riscul se materializeaza in pericolul reinstaurarii incepand cu aceasta toamna a partidului-stat. Cel mai mare pericol pentru Romania vine din dezechilibrul grav de pe scena politica, intre o putere puternica, prea puternica, si o opozitie faramitata, care se macina in interior cu mult mai eficient decat o poate macina oricine din exterior.

Si daca situatia va ramane asa, riscul ca PSD sa obtina toate parghiile de putere politica si sa isi extinda apoi dominatia din dincolo de limitele ei, in zona Justitiei, este imens.

Deja semnalele in acest sens sunt clare. Este destul de evident ca, in scandalul Bercea o tinta principala, daca nu chiar principala tinta este Justitia, decredibilizarea ei prin implicarea unor nume de la varful DNA si ICCJ si, eventual, prin fortarea demisiei presedintelui, anihilarea acestor varfuri.

Singura posibilitate ca acest risc sa fie diminuat este echilibrarea scenei politice prin crearea pe dreapta a unui bloc comparabil cu cel de pe stanga. Si singura modalitate de a ajunge acolo este fuziunea partidelor de pe dreapta.

Am mai spus, aceasta fuziune nu este una de vis. Partidul pe care ar urma sa-l genereze nu e Alba ca Zapada. Sunt multe aspecte greu digerabile, daca nu de-a dreptul indigeste, in acest demers. Sigur ca ar fi preferabil sa putem scoate din ecuatie toti politicienii controversati, uzati, implicati in tot felul de momente politice periculoase, cum a fost in primul rand vara lui 2012.

Dar varianta ideala nu exista. Acestia sunt politicienii nostri, altii nu avem de unde sa scoatem peste noapte.

Si atunci ce alegem? Asteptarea in pasivitate a cavalerilor imaculati pe cai albi, timp in care permitem instaurarea partidului-stat si producerea intregului rau pe care el poate sa-l genereze sau incercam sa facem ce se poate face cu ce avem pentru a inlatura pericolul cel mare?

Eu optez fara dubii pentru a doua varianta. Fuziunea aceasta este vital necesara, dupa cum este vital necesara si mentinerea presiunii asupra noului partid pentru a-si asuma cu adevarat statul de drept, anticoruptia, democratia. Adica exact ceea ce corect spunea Andrei Chiliman: "rolul principal al unui partid de dreapta este ca prin consolidarea statului de drept sa faca imposibila repetarea celor intamplate in vara lui 2012".

Fuziunea aceasta este proiectul vechi al lui Traian Basescu, dar care acum nu-l include. Si pe undeva este normal asa, cat timp presedintele este la final de mandat, la inevitabilul apus al carierei politice. Si in acest moment esential ramane ce lasi in urma ta.

Daca Traian Basescu nu va putea admite acest final si va sabota aceasta fuziune, nu numai ca va face un urias rau Romaniei, ci isi va dinaminta propria mostenire politica. Partidul-stat va face praf tocmai pilonii mandatului sau. Daca va admite desprinderea, daca isi va asuma sfarsitul si va ajuta acesta fuziune, va securiza cele mai importante reusite ale sale si cei mai importanti parametri ai evolutiei Romaniei.

Alegerea ultima a lui Traian Basescu este daca apara cu adevarat Romania pana in ultima clipa sau paveaza practic drumul spre reinstaurarea partidului stat.

Problema nu mai este in acest moment persoana lui Traian Basescu, ambitiile lui pentru viitor, oricum dinamitate de scandalul Bercea, ambitiile celor din jurul lui, proiectele sale de suflet. Problema este in acest moment Justitia si singurul mod in care ea poate fi aparata de tavalugul partidului-stat. Ziare.com

Opinii

PLENARĂ ANTICULTURALĂ

    Mai nou la lansarile de carti ,reviste ,etc ,s-a" literaturizat" obiceiul ca luarile de cuvant pot fi atribuite oricui, ca "Buna ziua" adica pe vrute si nevrute, fie la subiect sau fara nici o legatura cu lucrarea prezentata. La o astfel de  intrunire s-a gasit caraghios aspectul ca dintre cei peste 50 de participanti ,au luat cuvantul in jur de 20 de persoane ,dintre care doar 5 sau 6 au citit cartea prezentata, restul au detaliat " diverse" intamplari care n-au avut nici o legatura cu subiectul prezentat. Ba mai mult, unii dintre acestia fara ca moderatorul sau moderatorii evenimentului sa le dea cuvantul s-au "trezit" vorbind  in contradictie cu antevorbitorii lor .La un moment dat o persoana din sala pe cand se  ridicasera de pe scaun (probabil pentru a merge la baie), a fost intrebata de cel care statea langa el:"Pleci acasa? " X a raspuns astfel:"Cum sa plec ,fiindca eu n-am vorbit inca!"

Da, asa a fost .Si a luat si aceasta cuvantul ,pe vrute si nevrute, ba a  ridicat de pe scaun o persoana spunand in public:"Uitati si cutare vrea sa vorbeasca ceva.  Da a vorbit si domnul Y apoi si doamna Z care sunt sigur ca a vazut  in acel moment, nu altadata, doar copertile cartii prezentate, nici pe departe continutul acesteia. Si mai mult de atat ,s-au mai ridicat inca 2 sau 3 persoane sa mai spuna ceva.Sunt sigur ca tot "amintiri "fara nici o legatura cu lucrarea prezentata ar fi fost nascocit si respectivii daca moderatorul nu ar fi pus capat acestei "plenare anticulturala",dupa 2 ore si 22 de minute ...

                                                                                     VE. DE. MARCHIŞ

Opinii

Cutremurul care va zgudui România pe 29 iulie 

    Indiferent de cum vor vota românii la referendumul pentru demiterea presedintelui suspendat Traian Basescu, evenimentul va avea consecinte importante atat pentru viata politica, cat si pentru societatea românească.

La fel de lipsit de importanta va fi si cati cetateni se vor prezenta la urne, pentru ca asta va legitima sau nu actiunea in forta a USL, dincolo de sensul voturilor exprimate. Este insa important ca acest referendum are loc. El a fost rezultatul unui blocaj politic de proportii si ar trebui, in consecinta, sa detoneze clasa politica.

Daca se va inregistra o prezenta scazuta, mult sub pragul necesar pentru validarea referendumului, iar voturile nu il vor sanctiona pe Traian Basescu intr-o majoritate covarsitoare, atunci USL va fi practic mort. Am convingerea ca in acest caz Crin Antonescu va pleca cu sufletul impacat spre casa.

Celalalt lider, Victor Ponta, va disparea si el din prim plan, imediat sau cel mai tarziu la toamna, insa zilele-i vor fi numarate. Si nu doar din cauza uriasei probleme a plagiatului. Ramasa apoi fara lideri, USL se va dezmembra brusc si majoritatea parlamentara se va reorganiza dupa alegeri - este destul de previzibil si cum.

PNL se va alatura PDL, iar PSD va ramane din nou in Opozitie sa isi linga ranile dupa un nou esec garantat de un alt lider fara viziune si prea repede varsator de sange in numele Puterii.

Va fi o lectie pentru intreaga clasa politica sa nu se mai repeada asupra prazii inainte de a avea cel putin girul multimii si sa nu isi mai faca socotelile inainte de a avea cifrele reale ale pietii sub ochi. Poate abia atunci vor intelege si politicienii nostri ca a-ti face agenda dupa o televiziune, indiferent de cata putere a ajuns sa concentreze in audiente, poate fi o greseala fatala.

In celalalt caz, daca nu se vor prezenta peste noua milioane de romani la vot, dar majoritatea covarsitoare a voturilor va fi impotriva lui Traian Basescu - acesta este cel mai negru scenariu posibil, insa va fi si rezultatul care va responsabiliza cel mai mult politicienii.

Pur si simplu un astfel de vot ii va obliga pe principalii actori sa devina mai maturi, sa renunte la demagogie si sa isi asume consecintele morale ale realitatii pe care au creat-o.

Desi este imposibil de spus ce va face, avand in vedere declaratiile contradictorii de pana acum si inconsecventei sale proverbiale, Traian Basescu va fi obligat sa tina cont de rezultatul referendumului, chiar daca va alege sa se intoarca la Cotroceni. Fie si doar pentru a-l trimite acasa pe Crin Antonescu si a alege singur momentul si conditiile in care sa demisioneze, presedintele va ramane mereu cu eticheta de castigator la "masa verde", de presedinte nedorit, dar care se tine cu dintii de scaun.

In acest scenariu, este previzibila o iesire imprevizibila din scena a presedintelui jucator, una care sa lase totusi cat mai multi morti in urma sa (evident din tabara USL) si un posibil urmas care sa plece in cursa pentru tronul de la Cotroceni din pole-position.

Chiar daca vom ajunge intr-un astfel de absurdistan, referendumul va fi un castig pentru intreaga societate. Ii va invata pe politicieni ca, oricat de jucatori si nemuritori se considera, pur si simplu a trecut vremea cand excesele repetate si derapajele constante raman nesanctionate.

Poate va fi primul pas spre cea mai importanta lectie pe care poporul o va fi dat clasei politice - cand actiunile lor devin paralele cu interesul public, ele pot si vor fi sanctionate mai devreme sau mai tarziu. In strada, in prima faza, iar apoi la vot.

Asa s-a implementat democratia si in Occidentul care astazi pare sa isi fi uitat propria lectie a trecutului. Mai ramane un singur lucru, chiar daca rezultatul referendumului il va trece sub tacere si ii va incuraja pe castigatori sa isi ascunda mizeria sub presul votului popular. Plagiatul lui Victor Ponta. Fie si in cazul in care peste 9 milioane de romani ii vor spune lui Traian Basescu sa se duca pe mare, fie si daca va vota pentru demitere un procent incredibil de mare, societatii tot ii va mai ramane de implinit o sarcina.

Va trebui sa-i demonstreze lui Victor Ponta ca nu are cum sa construiasca o ALTFEL de politica atat timp cat spera ca o greseala a trecutului sa-i fie iertata in numele complicitatii cvasi-totale a sistemului care a facut-o posibila.

Dupa demiterea lui Traian Basescu nu va mai avea absolut nicio scuza sa nu isi prezinte demisia. Altfel, Victor Ponta pur si simplu va demonstra ca nu a inteles nimic din lectia pe care istoria o ofera chiar sub nasul sau.Preluare Ziare.Com