Din puțul gândirii lui ...VeDeM

De ieri, (nu) de azi

 De când e lumea, cine n-a putut sau nu poate constitui în aspect literar o grupare denumită ”cenaclu”? Oricine, indiferent de poziție socială, profesie, vârstă, religie, fie că este sau nu este scriitor. Gata, dă cu ”goarna” pe acest sistem de socializare, și în funcție de cine este și ce este organizatorul sau fondatorul, tot strânge 10-15 participanți, chiar mai mulți.  Dar ce să mai lungim acest articol menționând numărul așa ziselor ”cenacluri” din toată țara. Sunt câtă frunză și iarbă, de ordinul miilor sau zecilor de mii, începând de pe unele scări de bloc și continuând cu obiective de interes cultural, în unități de învățământ, chiar la unități comerciale sau de altă natură.  Păi, nimic mai obiectiv, adică unele sunt cică ”selective”, adică la acestea se merge doar pe linie de breaslă, ranguri, funcții și invitații. Că doar nu vei vedea la un cenaclu cutare o anumită ”personalitate”  unde vin mai mult cei prea puțin evidențiați, să se afirme și ei ca unii poeți consacrați. Ce mai, aceste întruniri cenacliere sunt constituite doar prin apelativele menționate mai sus, de parcă un scriitor nu are o valoare anume prin scrierile sale, numai dacă citește ceva din creația sa la un anumit cenaclu , nu și la altele. Dar și așa nu este suficient când aroganța și aspectul de a se făli doar prin ei înșiși trece peste unii, deși sunt cenacluri în țară o sumedenie, auzim peste noapte că au mai apărut noi și noi cenacluri. De parcă opera dumitale nu este opera dumitale, numai dacă o citești ”selectiv” pe linie de un anumit cenaclu, nu și la altele. Nimic mai bizar. Legat de acest articol puteți citi aici alt articol scris de mine și publicat în prestigioasa revistă ORIZONTURI MUREȘENE. https://orizonturimuresene.wordpress.com/2025/03/03/taiphas-show-partea-i/ 

Vasile Dan Marchiș

fondatorul revistei Sintagme codrene 

DE IERI, (NU) DE AZI

MATERIAL CARE A FOST DISTRIBUIT PE 82 DE GRUPURI ȘI VA APĂREA ÎN URMĂTORUL NUMĂR AL REVISTEI ”SINTAGME CODRENE”.

Dacă unii cârcotași au spus (până într-o vreme), pe diferite publicații electronice despre X, Y, Z, că sunt "nebăgații" în seamă la cenaclurile maramureșene, sau din alt județ, ori că unii merg degeaba la evenimente de acest fel, este treaba lor, nu a mea. O întrunire cenaclieră este formată și din ascultători, nu doar din cei care își prezintă creațiile. Așa cum pe o arenă sportivă, sunt nu doar jucători ci și spectatori. E drept că în ultimii doi ani am fost la întrunirile Cenaclului Scriitorilor din Maramureș, de vreo zece ori, însă nu am prezentat nimic din creația mea, ci am mers din plăcerea de a asculta ce citesc scriitorii care au fost propuși de distinsa scriitoare Florica Bud, președinta acestei formațiuni literare, să-și prezinte creațiile. Dacă acești cârcotași fără scrupule m-au inclus și pe mine între "nebăgații" în seamă ai cenaclului cu pricina, nu mă interesează părerea lor, însă pot afla, dacă n-au aflat până acum că de anul trecut încoace am fost publicat cu peste 60 poezii în prestigioasele reviste: Actualitatea literară, Argeș, Arte, Boem@, Banchetul, Caiete Silvane, Convorbiri literare, Caligraf, Caietele Columna, Contact international, Cervantes, Hyperion (Botoșani), Impact, Litere, Lumină lină, (New York, SUA), Literatura de azi, Oltart, Plumb, Spații culturale, Surâsul Bucovinei, Spania literară etc, iar în anii anteriori am fost publicat cu peste 100 poezii în prestigioasele reviste: Argeș, Alba Iulia Cultural, Convorbiri literare, Caiete Silvane, Caligraf, Hyperion, Familia, Expres cultural, Neuma, Leviathan , Litere , Literatura de azi, Boem@, Vatra veche, Zenit 22, Timpul, Plumb, Spații culturale etc. Pot să spun la acești cârcotași că eu pot numi aici așa ziși după expresia lor vreo 20 de cenacliști cu adevărat "nebăgați" în seamă, adică unii care deși participă aproape la fiecare ședință de cenaclu, de mulți și fericiți sau nefericiți ani, nu le-a publicat nimeni, niciodată o poezie măcar în prestigioasele reviste menționate mai sus, sau în altele la fel de prestigioase, decât probabil în unele antologii de duzină, în care cei care le alcătuiesc strâng materiale la năvală pe cunoștințe, indiferent de care ce scrie, fie poezii valoroase sau versificări de trei nuiele, fără nici cele mai firave pâlpâiri poetice, mai mult pe interese financiare. Degeaba se adună 10-15 persoane, între patru pereți și-și citesc doar ei între ei creațiile, dacă acestea nu trec de spațiul încăperii respective pentru a fi văzute de o gamă cât mai vastă de scriitori și cititori , publicate în revistele de prestigiu. Un scriitor este publicat și evident apreciat în revistele de prestigiu prin elementele de stil poetic și originalitate, concret după valoarea scrierilor sale, nu după faptul că pe unde hălăduiește, cu cine stă la masă după ranguri, funcții și poziții sociale, sau cu cine se fotografiază. La asemenea spuse ”cenacluri”, în proporție de 80% din ce se citește, mă refer la versuri, nu se poate spune nici în glumă sau cu indulgență că sunt poezii, ci sunt doar relatări naive puse sau nu pe rimă, despre ce a ”pățit”, văzut sau simțit X și Y pe unde a umblat sau cu cine a viețuit, fără nici cele mai firave pâlpâiri poetice. De ce la asemenea întruniri unde în majoritatea cazurilor doar se prezintă unele încercări poetice, fără a fi de fapt poezie, auzim doar expresii de felul ”felicitări”, ”foarte bune creații, ”bravo”, însă concret la scrierile de slabă substanță nimeni nu se exprimă în funcție de cum sunt scrise acestea. Aha, deci nu se spune nimic de acest fel, că doar cum să spui despre inspectorul sau profesorul ori inginerul cutare că are versuri prea puțin bune? Sigur că nu se cade să spunem cuvinte defăimătoare, însă le putem spune că scrierile cutare mai trebuie lucrate, refăcute pentru a deveni cu adevărat poezii. Cum ar fi dacă un antrenor sau un instructor/profesor ar spune la un sportiv care se antrenează pentru o competiție sportivă de echipă sau individual, fie că execută exerciții pe plăcerea antrenorului sau foarte slabe, să spună că sunt bune toate? Care antrenor sau profesor ar transmite cuiva laude dacă prestația acestuia este nesatisfăcătoare? Cum ar evolua spre succes un sportiv dacă antrenorul nu-l atenționează când nu face ceva bine sau când execută elemente neregulamentare și nu-l inițiază spre a putea executa elemente tehnice, tactice cu adevărat remarcabile, demne de laudă, nu doar ”apreciate” prin cunoștințe de altă natură, înafara disciplinei respective.

 

Vasile Dan Marchiș

fondatorul revistei Sintagme codrene

Notă. Mulțumesc „cârcotașului” care îmi trimite constant materiale ale  „colegului” în ale scrisului.

Învățământul de azi este altceva?!

 

Un contemporan solzos și atoateștiutor mă trage de observație, spunîndu-mi că învățămîntul de azi este altceva, decît cel de anțărț, prin care au trecut generațiile mele, astăzi peste 70 de ani, că știința, tehnică au progresat și noi am rămas într-un anacronic, dulce legănare în hamacul iluziilor nostalgice.

Puțoiul, care la Revoluție era spermatozoid indecis, în suficiența lui de zmecher cu carte la o facultate particulară, producătoare de cartoane cu ifose de diplomă, nu ține cont de un lucru simplu și la îndemîna oricărui creier obișnuit să gîndească: matematica, algebra, geometria au rămas aceleași, mai pe înțelesul lui pitecantrop, și în comunism și în capitalism se folosește aceeași tablă a înmulțirii.

Simulările recente dau frisoane oricărui om normal. Ne pierdem tineretul pe drum, ne agităm frenetic în modificări de coajă, nu de conținut.

Învățămîntul de azi nu este atractiv și nu implică elevul, nu-l cointeresează, nu îi stîrnește orgoliul competitiv. Uite, Suedia se întoarce la carte, renunță la depozitarea prin memorare, sterilă uneori, inutilă alteori. Oamenii aceia au observat că pruncii lor nu mai știu să scrie cu creionul, nu mai știu citirea !

Sigur, fiecare generație de elevi are și va avea un număr substanțial de copii cu bună carte, bine pregătiți, de note mari, avem licee uriașe ca tradiție generoasă continuă, dar în țara asta nu sunt doar aceste licee.

În urmă cu 4 ani o cifră citită pe facebook, a trecut pe neobservate multora, dar pe mine m-a înspăimîntat și sigur că și pe mulți alții, dar nu și pe cine trebuia: 3000 de școli sunt părăsite, în ruine, moarte !

Sigur, distrugerea familiei rurale sociale, migrarea spre oraș și spre Europa, deshidratarea natalității sunt factori obiectivi. De ce îi observăm noi și îi ignoră politicienii ? Aici e buba, furunculul, ca semn de frumusețe pe obrazul politicului.

Autor: Cornel UDREA

Toate reacţiil