DE IERI, (NU) DE AZI

MATERIAL CARE A FOST DISTRIBUIT PE 82 DE GRUPURI ȘI VA APĂREA ÎN URMĂTORUL NUMĂR AL REVISTEI ”SINTAGME CODRENE”.

Dacă unii cârcotași au spus (până într-o vreme), pe diferite publicații electronice despre X, Y, Z, că sunt "nebăgații" în seamă la cenaclurile maramureșene, sau din alt județ, ori că unii merg degeaba la evenimente de acest fel, este treaba lor, nu a mea. O întrunire cenaclieră este formată și din ascultători, nu doar din cei care își prezintă creațiile. Așa cum pe o arenă sportivă, sunt nu doar jucători ci și spectatori. E drept că în ultimii doi ani am fost la întrunirile Cenaclului Scriitorilor din Maramureș, de vreo zece ori, însă nu am prezentat nimic din creația mea, ci am mers din plăcerea de a asculta ce citesc scriitorii care au fost propuși de distinsa scriitoare Florica Bud, președinta acestei formațiuni literare, să-și prezinte creațiile. Dacă acești cârcotași fără scrupule m-au inclus și pe mine între "nebăgații" în seamă ai cenaclului cu pricina, nu mă interesează părerea lor, însă pot afla, dacă n-au aflat până acum că de anul trecut încoace am fost publicat cu peste 60 poezii în prestigioasele reviste: Actualitatea literară, Argeș, Arte, Boem@, Banchetul, Caiete Silvane, Convorbiri literare, Caligraf, Caietele Columna, Contact international, Cervantes, Hyperion (Botoșani), Impact, Litere, Lumină lină, (New York, SUA), Literatura de azi, Oltart, Plumb, Spații culturale, Surâsul Bucovinei, Spania literară etc, iar în anii anteriori am fost publicat cu peste 100 poezii în prestigioasele reviste: Argeș, Alba Iulia Cultural, Convorbiri literare, Caiete Silvane, Caligraf, Hyperion, Familia, Expres cultural, Neuma, Leviathan , Litere , Literatura de azi, Boem@, Vatra veche, Zenit 22, Timpul, Plumb, Spații culturale etc. Pot să spun la acești cârcotași că eu pot numi aici așa ziși după expresia lor vreo 20 de cenacliști cu adevărat "nebăgați" în seamă, adică unii care deși participă aproape la fiecare ședință de cenaclu, de mulți și fericiți sau nefericiți ani, nu le-a publicat nimeni, niciodată o poezie măcar în prestigioasele reviste menționate mai sus, sau în altele la fel de prestigioase, decât probabil în unele antologii de duzină, în care cei care le alcătuiesc strâng materiale la năvală pe cunoștințe, indiferent de care ce scrie, fie poezii valoroase sau versificări de trei nuiele, fără nici cele mai firave pâlpâiri poetice, mai mult pe interese financiare. Degeaba se adună 10-15 persoane, între patru pereți și-și citesc doar ei între ei creațiile, dacă acestea nu trec de spațiul încăperii respective pentru a fi văzute de o gamă cât mai vastă de scriitori și cititori , publicate în revistele de prestigiu. Un scriitor este publicat și evident apreciat în revistele de prestigiu prin elementele de stil poetic și originalitate, concret după valoarea scrierilor sale, nu după faptul că pe unde hălăduiește, cu cine stă la masă după ranguri, funcții și poziții sociale, sau cu cine se fotografiază. La asemenea spuse ”cenacluri”, în proporție de 80% din ce se citește, mă refer la versuri, nu se poate spune nici în glumă sau cu indulgență că sunt poezii, ci sunt doar relatări naive puse sau nu pe rimă, despre ce a ”pățit”, văzut sau simțit X și Y pe unde a umblat sau cu cine a viețuit, fără nici cele mai firave pâlpâiri poetice. De ce la asemenea întruniri unde în majoritatea cazurilor doar se prezintă unele încercări poetice, fără a fi de fapt poezie, auzim doar expresii de felul ”felicitări”, ”foarte bune creații, ”bravo”, însă concret la scrierile de slabă substanță nimeni nu se exprimă în funcție de cum sunt scrise acestea. Aha, deci nu se spune nimic de acest fel, că doar cum să spui despre inspectorul sau profesorul ori inginerul cutare că are versuri prea puțin bune? Sigur că nu se cade să spunem cuvinte defăimătoare, însă le putem spune că scrierile cutare mai trebuie lucrate, refăcute pentru a deveni cu adevărat poezii. Cum ar fi dacă un antrenor sau un instructor/profesor ar spune la un sportiv care se antrenează pentru o competiție sportivă de echipă sau individual, fie că execută exerciții pe plăcerea antrenorului sau foarte slabe, să spună că sunt bune toate? Care antrenor sau profesor ar transmite cuiva laude dacă prestația acestuia este nesatisfăcătoare? Cum ar evolua spre succes un sportiv dacă antrenorul nu-l atenționează când nu face ceva bine sau când execută elemente neregulamentare și nu-l inițiază spre a putea executa elemente tehnice, tactice cu adevărat remarcabile, demne de laudă, nu doar ”apreciate” prin cunoștințe de altă natură, înafara disciplinei respective.

 

Vasile Dan Marchiș

fondatorul revistei Sintagme codrene

Notă. Mulțumesc „cârcotașului” care îmi trimite constant materiale ale  „colegului” în ale scrisului.