DINCOLO...
Cândva, am ieșit pentru o vreme din trup
și m-am privit cum stăteam întins, într-o rână.
Atunci am înțeles ce-nseamnă chipul cioplit,
din carnea ce se va-ntoarce-n țărână...
Uitasem de lumea cea joasă, din carne,
doream să pășesc spre lumina din față,
dar m-a oprit, poruncit, glasul Puterii Eterne,
cerându-mi să mă-ntorc în vechea mea casă...
Acum sunt îmbrăcat iarăși în... carne,
dar sunt altul, schimbat pe vecie,
iar sângele care îmi curge prin vene,
e plin de lumina ce-ți seamănă Ție!
