Poesis - Gheorghe Grigurcu

 

Isus

Umblă pe ape

cum pe ceruri

umblă pe ceruri

cum pe ape

și se-ndrumă suferă

se-ndură moare învie

ca și cum n-ar putea.

Isus, omul acela simplu…

Ce s-a întîmplat cu adevărat în Ierusalim în urmă cu 1985 de ani este foarte greu de spus (din cauza lipsei izvoarelor istorice), dar ştim sigur că învierea lui Isus a fost acceptată de creştinii din prima generaţie, puţini cîţi au fost, şi este acceptată şi de cei de azi, două miliarde de catolici, ortodocşi, protestanţi şi neoprotestanţi, care participă la liturghia creştină de Paşti şi refac legătura între natura fizică şi natura spirituală. Omul credincios are suflet veşnic, oricum ai privi viaţa, etic, practic, speculativ, contemplativ. Cristos a înviat! este crezul unei treimi dintre pămînteni şi oricît le pare celorlalţi de ciudat, credinţa în fiul lui Dumnezeu s-a dovedit benefică pentru civilizaţie.

Istoricii şi teologii au analizat viaţa lui Isus, însă există puţine informaţii din afara bisericii, nu poţi folosi metoda critică de cercetare, aşa că Isus rămîne pentru creştinism un element de unire şi de dezbinare în acelaşi timp. Conciliile din mileniul I au clarificat datele rămase de la evanghelişti. Totuşi, nu putem enunţa o etică universal valabilă cristică, deoarece au existat etici interimare, fixate în teologia actuală. Naraţiunile evanghelice sînt produsul unei tradiţii orale, aşa cum îl vedem pe Isus în istorie.

Simplitatea mesajului are şi părţi umbrite, se vede acest lucru din Evangheliile sinoptice, cînd spunem că Isus este fiul lui Dumnezeu (evreii nu cred asta) intrăm în domeniul metafizicii. Filosofii care au analizat problema se mulţumesc să caute perenitatea din învăţăturile hristice. Bănuiala că miracolele pe care le-a făcut au cauze naturale este acoperită de conştiinţa sigură în existenţa lui Dumnezeu, tradusă prin afirmaţia că oamenii sînt fraţi cu toţii, deci au acelaşi tată. Pare evident, însă de multă vreme ştim că al doilea fiu din Adam şi Eva, Abel, a fost ucis de fratele său, primul fiu, Cain!

Tîmplarul Isus n-a fost iubit de cărturarii de atunci (cei care ştiau să scrie acte de vînzare-cumpărare) şi a devenit predicator itinerant prin Palestina divizată şi aflată sub stăpînire romană. Poporul legii monoteiste nu agrea zeii, refuza educaţia grecească şi cultura romană. În acest climat de revoltă a trăit Isus, socotit profet şi vindecător, asemenea altora de atunci şi de acum. Evreii erau un popor ordonat, legea impunea sabatul, mărit azi la două zile. Aveau obligaţia să se spele, inclusiv pe mîini. Emigrînd în toată lumea, duceau regula bunei-purtări cu străinii (au introdus cîntarul în comerţ). Textele lor religioase cuprindeau şi reguli de viaţă, de pildă să nu consumi carne de porc şi moluşte.

Sîntem tentaţi să-i acuzăm pe evrei de moartea lui Isus, însă pentru lideri (Irod Antipa, Pilat, Caiafa) altă cale nu exista decît să-l răstignească. Apostolii n-au fost executaţi, ceea ce a permis apariţia creştinismului şi globalizarea Bibliei. Ierusalimul de Paşti se tulbura grav, Isus era agitator contra statutului social şi ordinii, a răsturnat mesele comercianţilor din jurul templului (exista unul singur în Palestina, distrus apoi de romani şi nerefăcut pînă azi), aşa că a fost pedepsit, mai bine să moară unul decît mii, regulă politică valabilă şi azi.

„Primul comunist” predica puritatea morală şi devotamentul extrem faţă de Dumnezeu, se credea intens că sfîrşitul lumii e aproape. Perfecţionismul etic a fost dus mai departe de apostoli, ideea că omul trebuie să fie fără de pată perpetuîndu-se, vrem şi azi cu tot dinadinsul să fim puri, biserica a inventat mărturisirea păcatelor şi iertarea prin penitenţă, rugăciune în genunchi, post negru, pelerinaje lungi… Psihologii moderni reconfirmă că cel mai bun medicament pentru sufletul rănit este mişcarea fizică, iar pentru trupul rănit, meditaţia. Ispăşirea înseamnă victorie, învierea lui Isus e temelia speranţei în a doua viaţă. Aşa vrem să fim şi noi, autonomi precum Isus!

Autor: Nicolae GOJA

Sursa: Graiul Maramureşului

Vinerea Mare, ISUS a murit şi pentru tine!

Zi de doliu astăzi pentru credincioșii ortodocşi. Vinerea Mare este ziua în care Isus Hristos a fost răstignit și a murit pe cruce pentru mântuirea neamului omenesc. O zi pe care credincioșii o petrec în rugăciune şi pe care o cinstesc mai ales prin participarea la slujba Prohodului Domnului.

Vinerea Mare se mai numeste și Vinerea Patimilor sau Vinerea Seacă, pentru că este zi de post negru, adică nu se mănâncă și nu se bea decât apă toata ziua.

Tradiția spune că, fiind ziua în care Iisus Hristos a fost răstignit pe cruce, în această zi nu se ară, nu se seamană și nu se sădesc pomi, pentru că nu vor rodi. Femeile nu au voie să coacă, sa coasă sau să spele rufe.

Dacă în unele zone se crede că ouăle nu se vopsesc niciodată în Vinerea Mare, astăzi la Mânăstirea din Şag, sute de ouă vopsite de măicuţe în mod tradiţional, vor lua forma unei cruci şi vor fi împărțite credincioșilor.

Tot astăzi, în mai multe locuri din ţară este refăcut drumul crucii. Cel mai lung traseu este în judeţul Hunedoara, la Lupeni acolo unde mii de pelerini străbat an de an câte zece kilometri din oraş, până la schitul Straja. In Baia Mare sau Baia Sprie acest drum spiritual il face Daniel Les, un olar cunoscut al judetelor din Nord. DIGI 24

Iubirea

Partaşi suntem multor iubiri
Una singura e împlinire
Celelalte numai presimţiri
Până dăm în inima de Mire

Împodobit cu-nfăţişarea Lui
Dinspre înviere răsărindă
Pe cât în lacrimile orişicui
Voi râvni iubirea să-şi aprindă

Ce există să iubesc nespus
Oceanul stingerii de sine
Să rodească-n cele care nu-s
Răsăritul ce le aparţine


                          IOAN ALEXANDRU

Vine o zi...

Vine o zi când toată deprimarea, toată tristeţea, toată nefericirea, toată angoasa şi toată lipsa de împlinire din această lume... se va şterge.
Vine o zi când fiecare dintre noi vom paşi... dincolo...
Pentru unii dintre noi - prin promisiunea lui Dumnezeu şi datorită faptului că Fiul Său, Domnul Isus Cristos, a murit în locul nostru - va urma fericire veşnică!

Vine o zi...

                                                                                         Ioan CIUBOTA