Iubiți prieteni, probabil că mulți dintre voi știți
și înțelegeți că unii dintre autori pot avea probleme personale. Există o
,,Metalurgie” a Artei – nu doar greu de înțeles, de asimilat, de exersat, dar
și foarte periculoasă, chiar mortală. Artiștii zilelor din urmă o evită. Mulți
dintre ei preferă facilul, mimetismul și maimuțăreala, iar așa-zisa critică, în
fapt, sistemul de propagandă și de manipulare, îi așează în prim-plan pe acești
ipocriți, paraziți fandosiți, spre păcălitul mulțimilor, caracterizate, măcar
în vremea noastră, (vreme de după Revoluția Bolșevică), de snobism și de
obrăznicie. În dauna artificiului, a măscărilor și a superficialității
fanfaronarde, eu am ales această Metalurgie. E drept că, organic, nici nu
puteam alege altfel. De aceea, mi se mai întâmplă să oftez, ba, chiar mai mult,
să strig, încordat ori de durere, sub poveri, uneori ale hilarului. Însă, când
îmi scot oțelul, se aprinde jarul de-mâncare armăsarului meu. Nu vă uitați că
este o gloabă! Țineți cu mine!
Horia MUNTENUȘ
